Tag: conditii

  • Carantina, mai grea decât puşcăria. Carantinaţii se plâng de condiţiile mizere în care au fost cazaţi

    Gabriel din Timişoara se plânge de coondiţiile mizere în care a fost carantinat. Carantinaţii se plâng de condiţiile mizere în care au fost cazaţi. 44 de oameni din care 37 de migranţi cu copii au fost cazaţi în izolare într-o sală de sport

    Gabriel a plecat în Austria în urmă cu trei luni  cu gândul de a se stabili la Viena. Pandemia la prins printre străini. Pe 30 mai s-a întors în România şi a intrat în izolare. După câteva zile nu a mai rezistat şi a iesit cu câinele la plimbare.

    A fost surprins de poliţia locală care l-a amendat şi introdus în centrul de carantină de la Liceul Auto din Timişoara.  Aici a fost cazat în sala de sport a şcolii, un spaţiu insalubru. El spune că trăieşte o dramă şi crede că mai bine l-ar fi cazat la puşcărie. Gabriel este aşteptat acasă de soţie şi un copil minor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Congo în modă

    Prezentarea ultimei colecţiei a brandului său, Hanifa, s-a făcut pe Instagram, articolele vestimentare incluse în Pink Label Congo Collection părând a defila singure pe ecran. Niciun element al colecţiei nu a fost filmat pe un manechin uman şi apoi editat pe computer, ci a fost creat în totalitate digital, după cum afirmă Anifa Mvuemba, scrie CNN. Toate articolele reprezintă ţara de origine de a creatoarei, Congo, şi se doresc a fi o formă de protest la condiţiile de muncă din minele ţării, de unde provine mai bine de 60 la sută din producţia de cobalt a lumii, afirmă aceasta. 

  • Cu harta în căutarea artei

    Aşa a procedat o galerie de artă din Los Angeles, care, în loc să expună lucrări la sediul său, a apelat la o serie de artişti pentru o expoziţie care se întinde prin tot oraşul, scrie LA Times.
    Intitulată „We Are Here / Here We Are”, expoziţia organizată de galeria Durden and Ray poate fi vizitată cu ajutorul Google Maps, pe care sunt marcate locurile unde se află lucrările participante. Vizitatorii fie pot ajunge din întâmplare să vadă o operă de artă, după care pe un mic panou din dreptul acesteia pot afla unde se află alte lucrări în apropiere, fie pot planifica un traseu cu ajutorul hărţii. Lucrările se află expuse în locuri în care pot fi văzute uşor din stradă. Un artist, de exemplu, şi-a amplasat creaţia pe un stâlp stradal, alţii şi-au prins lucrările de garduri, alţii le-au instalat în curte, pe acoperişuri, iar cineva şi-a pus sculptura cu care participă la eveniment, o girafă care pare acoperită cu bomboane viu colorate, la fereastră. Operele expuse sunt fie picturi, fie sculpturi, fie instalaţii de artă, cum ar fi un grup de statui pe un spaţiu verde, un grup de obiecte culese din gunoi şi „înnobilate” cu nişte fotografii cu animale din specii pe cale dispariţie pe care o artistă le-a agăţat de un gard de plasă, nişte obiecte grupate în jurul unei fotografii a actorului John Wayne, pe lângă care se mai află şi un pistol de plastic şi ambalaje de produse alimentare, toate aflate în spatele unui grilaj metalic.

  • Vocea investitorilor: Tehnologia nu ia pauză nici în criză

    „«Vibe-ul» (din ecosistemul tech – n. red.) devenise un pic surescitat, să fiu sincer. De asta o criză din când în când ne aduce cu picioarele pe pământ, adică cred că înainte de aceasta începeau să fie finanţate proiecte un pic nerealiste. Cred că acelaşi lucru se întâmpla şi cu forţa de muncă, care devenea tot mai dificil de găsit. Acum cred că va fi o reaşezare şi o accelerare a proceselor. Companiile mai slabe vor ieşi de pe piaţă, oamenii se vor muta către companii mai sănătoase şi cred că vom avea o perioadă de creştere destul de bună după această criză“, a punctat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Călin Fusu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali, care a investit într-o serie de businessuri de success de-a lungul timpului prin intermediul companiei Neogen Capital pe care o controlează. Printre acestea se numără platforma proprie BestJobs, una dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de recrutare online din România, Vivre, unul dintre primii retaileri online de mobilă şi decoraţiuni de pe piaţa locală, cu prezenţă în alte opt ţări din regiune, şi Clever Taxi, start-up vândut către Daimler.
    Neogen Capital are în continuare disponibilitatea să investească dacă apar proiecte interesante, a precizat el. „Nefiind un fond de investiţii foarte formal, pentru că investim practic propriile resurse, abordăm situaţia destul de oportunist: nici nu trebuie să investim, nici nu trebuie să vindem la o anumită dată, aşadar nu avem planuri foarte bine definite. Ne ajustăm şi reacţionăm foarte rapid, ne ajustăm la cerere. În principiu, dacă există companii interesante eu pot să investesc săptămâna viitoare liniştit câteva sute de mii de euro fără să mă întâlnesc cu persoana respectivă.“
    Printre ultimele investiţii realizate de Neogen Capital se numără platforma de carsharing CityLink şi platforma de automatizare a proceselor (Robotic Process Automation – RPA) dezvoltată de start-up-ul local MissionCritical.
    „Noi investim doar la ce ne pricepem şi proiectele sunt în general marketplace-uri B2B în ultima perioadă, deci servicii pentru firme care pot fi făcute cu ajutorul altor companii sau al unor freelanceri. Suntem aduşi forţat în epoca digitală, ceea ce este sănătos pe termen lung, e bine să fim mai eficienţi. Pe termen scurt probabil trebuie să avem grijă să nu murim şi la propriu acum, nu doar la figurat ca businessuri, şi eu sunt destul de optimist că este o schimbare sănătoasă pentru societate pe termen lung. Vor fi beneficii timp de decenii de-acum încolo.”
    Tehnologia este de altfel una din industriile cel mai puţin afectată de criza cauzată de pandemia COVID-19, după cum a susţinut şi Dan Călugăreanu, partener al fondului local de investiţii Early Game Ventures, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.
    „În general pare că economia ar fi într-o pauză, dar aş spune că în zona de tehnologie pauza nu există cu adevărat. Cred că este una dintre cel mai puţin afectate zone. Ce facem noi în timpul acesta este să stăm foarte aproape de start-up-urile în care am investit. Încercăm cu toate puterile să ajutăm şi, mai important, să păstrăm atitudinea pozitivă şi să vedem de asemenea oportunităţile care pot apărea.“
    El a menţionat totodată că start-up-urile de tehnologie de pe piaţă locală ar trebui să oprească angajările, să taie bugetele de marketing de la platformele scumpe către soluţii mai ieftine precum e-mailul şi să fie gata să muncească mai mult ca niciodată în această perioadă.
    „Recomandăm o stopare a angajării de oameni noi. În principiu nu e momentul potrivit să produci un element total nou, ceva ce nu a mai făcut compania până acum şi atunci credem că putem să păstrăm echipa pe care o avem şi dacă cumva apar sarcini noi ele ar trebui împărţite înăuntrul echipei. O altă sugestie pe care oamenii au respectat-o în principiu este cea legată de costurile de marketing. E foarte probabil ca în zilele acestea ţintirea audienţei să nu fie cea mai bună soluţie de marketing pe care o ai. Şi atunci recomandăm să încercăm să folosim toate tehnologiile, toate tehnicile de marketing mai puţin costisitoare, vezi newsletterele, vezi «apelurile reci» sau, cel mai important, încercarea de a folosi reţeaua fiecăruia dintre investitori, fiecăruia dintre partenerii pe care îi ai.“
    Este important ca start-up-urile să aplice aceste recomandări în condiţiile în care perioada de restricţii s-a prelungit deja, chiar dacă într-o formă mai relaxată, iar până când economia îşi va reveni complet va mai dura destul de mult.
    „Noi estimăm că perioada de lockdown va dura între unul şi două trimestre, apoi va urma o perioadă în care lucrurile încep să nu se mai ducă în jos – estimăm această perioadă la un trimestru, şi probabil o perioadă de 3-4 trimestre de revenire, şi de abia apoi să ne întoarcem la perioada de creştere. Deci ne uităm aici la o perioadă totală de vreo 18-24 de luni, pe care companiile trebuie să le administreze foarte bine şi perioada aceasta, prima, este cea mai importantă pentru că poţi să visezi foarte frumos la creştere şi să ai cel mai minunat proiect, dar trebuie să supravieţuieşti în perioada asta grea, care e grea la nivel uman, la nivel social, la nivel economic“, a declarat Dan Mihăescu, partener fondator al GapMinder, în cadrul ZF IT Generation. GapMinder Ventures este unul dintre fondurile locale de investiţii care se axează strict pe sectorul de tehnologie, acesta având în total fonduri subscrise de 40,2 mil. euro.
    „Noi suntem unul dintre fondurile bine poziţionate, suntem un fond tânăr cu rezerve mari puse deoparte pe care acum le prioritizăm pentru susţinerea portofoliului şi cu rezerve suficient de mari să investim în companii în perioada de revenire, în perioada în care lucrurile încep să crească. Să nu uităm că multe dintre oportunităţile pe termen scurt care sunt supraevaluate în perioada asta şi care par supersexy sunt de fapt pe termen scurt, ele sunt valabile în perioada de criză, în timp ce noi suntem un investitor mai pe termen lung, adică ne uităm la lucruri care cresc pe termen mai lung şi la nivel structural, creează o dependenţă foarte mare între produsul lor şi companiile care le sunt client.“

  • OPINIE Bogdan Florea, fondator Connections România: “Este industria tech favorizata crizei? Cum ar fi putut digitalizarea să reducă impactul crizei”

    Dacă gradul de implementare a digitalizării în companii ar fi fost, în general, mai mare, multe provocări pe care le-am trăit în aceste două luni ar fi fost mult mai uşor de surmontat. Companiile cu un grad crescut de automatizare şi digitalizare au făcut mult mai uşor tranziţia spre lucrul remote şi au putut să se adapteze mai uşor la schimbările aduse de criză.
    În general, firmele de tehnologie au fost puţin afectate. Connections şi-a menţinut încasările şi a reuşit să continue activitatea în condiţiile crizei generate de pandemia de COVID-19. Din păcate, proiectele care trebuia să înceapă în perioada imediat următoare au fost suspendate şi marea întrebare este cum vor gestiona clienţii investiţiile în lunile care vin, într-un climat nesigur şi total impredictibil, pe care, cred, generaţia actuală activă profesional nu l-a mai întâlnit.
    Fiind o companie de tehnologie, am avut toate resursele disponibile şi întreaga infrastructură pregătită pentru munca de la distanţă. Practic, am generalizat o practică deja funcţională în multe echipe. O mare parte din colegi lucrau în acest regim 1-2 zile în fiecare săptămână. Clienţii noştri sunt, în general, companii multinaţionale care au avut planuri de business continuity bine articulate, care le-au permis, de asemenea, o funcţionare fără sincope.
    Aparent, vedem că industria tech este favorizată în această perioadă. Totuşi, să nu uităm că există companii de tehnologie care deserveau clienţi din industrii care au avut de suferit enorm. Să luăm cazul ipotetic al unei companii de implementare de sisteme IT enterprise pentru industria HoReCa sau travel. Evident că, dacă dependenţa de clienţii respectivi era mare, au avut de suferit semnificativ. Aşadar, ar trebui să ne gândim că nu toate companiile de tehnologie au fost imune la impact. În plus, marea majoritate a clienţilor au amânat noile proiecte. Pentru zona B2B, după părerea mea, impactul asupra companiilor de tehnologie se va simţi cu intensitate mare în trimestrul al III-lea.
    Este greu de spus ce măsuri ar trebui luate pentru sprijinirea mediului privat. Intrăm într-o zonă care implică foarte multă filosofie socială şi incertitudine. Nimeni nu poate şti cum va evolua pandemia, dacă şi cât de virulente vor fi (dacă vor fi) valurile ulterioare. Toată lumea aşteaptă un vaccin miraculos. Până atunci, guvernele iau măsuri tactice, în genul “helicopter money”. Ele pot avea succes în condiţiile în care societatea depăşeşte rapid criza sanitară. Probabil investiţia în infrastructură digitală ar fi ceva ce trebuie urgent demarat, pentru că digitalizarea accelerată a administraţiei le face tuturor viaţa mai uşoară. Apoi, cred că guvernele ar trebui să finanţeze proiecte şi investiţii realizate direct sau de către firmele private. Ar trebui stimulată inovaţia, nu doar de produs, ci şi de model de business. Cu alte cuvinte, statul ar trebui să finanţeze intens, insist, intens, eforturile şi capacitatea de adaptare a businessurilor. De exemplu, ar putea să subvenţioneze cheltuieli, inclusiv salarii, pentru companii de alimentaţie publică care au închis spaţiile fizice şi livrează la domiciliu.
    Evoluţia economiei în lunile următoare va fi în strânsă legătură cu informaţiile de pe frontul sanitar. Cea mai mare parte a deciziilor majore la nivel economic se vor lua în funcţie de evoluţia eforturilor pentru obţinerea unui vaccin. Cum este practic imposibil să apară ceva nou în această zonă mai devreme de un an, economia va descreşte, mai mult sau mai puţin, în funcţie de percepţie, de intervenţia tactică a statelor, de evoluţia valului doi al pandemiei. Nu estimez evoluţii pozitive, din păcate.
    Pe cei câţiva care vor evita probabil falimentul sau insolvenţă nu i-aş numi “câştigători”. Poate, mai degrabă, “supravieţuitori”. Văd 9 din următoarele 12 luni ca fiind global lockdown. Poate mă înşel, dar nu cred că sunt departe în estimări. Când din 7 miliarde de oameni vor fi mai mult sau mai puţin de 4 miliarde în izolare la domiciliu 70-80% din următorul an, nu cred că economia va avea câştigători. Industriile care se vor menţine pe linia de plutire, probabil, vor fi pharma, retail online, dezvoltarea de content online, healthcare, toate variantele de home delivery. Cam aici cred că ne vom opri cu “premianţii”. Mediul de afaceri a făcut, în mare parte, ce putea să facă. S-a repliat, s-a adaptat şi a încercat să supravieţuiască. Nu ştiu dacă era ceva de făcut în plus în două luni. Rămâne de văzut ce se poate face pentru următorul an. Personal, cred că mediul de afaceri este singurul care poate genera progres şi asigura supravieţuirea de facto a societăţii în următorul an. Rămâne să înţeleagă şi establishmentul politic acest aspect. Singurul lucru de făcut, în viziunea mea, este ca mediul de afaceri să pună presiune pe guvern pentru a investi, aşa cum spuneam mai sus, în eforturile de adaptare.
     Încă o dată, revenirea nu se va produce atâta timp cât nu avem un vaccin. Chiar dacă la nivel concret criza sanitară va avea descreşteri, percepţia generală va reţine companiile din dezvoltare şi investiţii. Este nevoie de un declic, care va trebui să fie în zona medicală – ori un tratament infailibil (ceea ce, evident, este o utopie) ori un vaccin. Altfel, companiile vor trăi mereu cu sabia lui Damocles deasupra capului, planificând pentru următorul lockdown. Repet, chiar dacă nu se va întâmpla al doilea lockdown, percepţia va dicta comportamentele.
    Ulterior, după finalizarea propriu-zisă a crizei sanitare, se vor schimba multe: digitalizarea administraţiei va fi ireversibilă, multe servicii fizice vor fi înlocuite de cele online, comportamentele consumatorilor vor fi afectate pe terment lung.
     Ar fi poate momentul ca România să parieze pe tehnologie şi să încurajeze investiţiile mari în acest sector – atât facilităţi de tip data center (vezi exemplul Poloniei, unde Microsoft tocmai a anunţat o investiţie de 1 miliard de dolari), cât şi relocări de centre de servicii ale unor companii multinaţionale. Apoi, apetitul statului pentru finanţarea inovaţiei şi, implicit, pentru consolidarea ecosistemelor de tip cercetare universitară/mediu privat, ar trebui să crească fulminant.
    Roboţii software au fost deja înlocuiţi de platforme de automatizare inteligentă integrată. Acest lucru înseamnă că digitalizarea se va produce folosind un repertoriu extins de instrumente, printre care, da, şi roboţi software. Dar nu numai. Vorbim deja şi de machine learning şi smart analytics probabil, în curând, şi de inteligenţă artificială. Acest set de intrumente ale viitorului – triple-A trifecta: automation, analytics, artificial intelligence – poate simplifica mult viaţa companiilor, împingând umanitatea spre a crea valoare adăugată, spre depărtarea de activităţi repetitive şi cu impact redus şi spre migrarea în zona creativă. Indirect, ieşirea din criză ar fi mai rapidă în momentul în care oamenii vor părăsi joburile de rutină şi vor contribui la adaptarea la noile condiţii post-COVID-19 şi la noi modele de business.
     Connections a automatizat procese de business din industrii diverse – banking & financial services, energy, healthcare, insurance. În mod evident, companiile care aveau deja un grad crescut de automatizare şi digitalizare, spre exemplu prin implementarea de soluţii RPA, au făcut mult mai uşor tranziţia spre lucrul remote, au avut o dependenţă mai redusă faţă de staff şi au putut să se adapteze mai uşor schimbărilor aduse de criză. Adaptarea modelului de business la noile condiţii a fost mult mai rapidă şi acest lucru le-a creat un avantaj competitiv consistent.
    Dacă gradul de implementare a digitalizării în companii ar fi fost, în general, mai mare, cred că multe provocări pe care le-am trăit în aceste două luni ar fi fost mult mai uşor de surmontat. Gândiţi-vă la un restaurant care a trebuit să se reorienteze spre online şi care poate nu avea deloc activ acest canal de vânzare. Sau la o casă de licitaţii care a trebuit să implementeze o platformă de licitaţii online. Sau poate la un teatru sau o sală de spectacole care s-a reorientat spre spectacole în mediul virtual, transmise live. Toţi ar fi fost mult mai pregătiţi dacă implementau soluţii digitale. Pe de altă parte, este clar că modelele de business se schimbă foarte rar din puseu inovativ şi, cel mai des, din nevoie. Deci abordarea contrafactuală, oricât de tentantă ar fi, nu e chiar o bază relevantă de discuţie.
    Digitalizarea are marele avantaj că ne ajută să ne conservăm lenea şi să provocăm progresul. Ne ajută să scăpăm de rutină şi irelevanţă în joburile noastre şi să forţăm creativitatea să iasă la suprafaţă. Criza presupune adaptare şi noi paradigme. Dacă, atunci când a început lockdownul, practic de pe o zi pe alta, în loc de revitalizarea unor business continuity nerealiste oricum, companiile şi, în ultimă instanţă, economiile ar fi fost digitalizate şi deci operaţionalizate în regim de remote work, poate că oamenii ar fi avut mai mult timp şi energie să proiecteze rapid noi modele de livrare, să îşi pună la contribuţie partea
    creativă şi să compenseze efectele negative. Imaginaţi-vă o bancă unde stafful a trebuit ca două săptămâni să muncească pentru acomodarea lucrului la distanţă. În aceste două săptămâni puteau fi imaginate multe activităţi cu valoare mai mare, pentru businessul băncii: de exemplu apelarea clienţilor şi încercarea de a înţelege provocările prin care trec, ajustări de scheme de rambursare etc. Poate se mai putea salva ceva din cash-flow, poate se puteau găsi clienţi care ar fi acceptat să plătească ratele dacă obţineau reduceri de dobândă. În realitate, multe bănci au luptat ca stafful să poată lucra de pe laptop de acasă, iar statul a amânat ratele clienţilor.  

    DESPRE CONNECTIONS:
    Connections este lider pe piaţa de digital transformation din România, având 300 de angajaţi, birouri în Bulgaria, Serbia şi planuri de extindere la nivel global, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Compania este specializată în intelligent automation, IT infrastructure support, digital business process management şi software development on demand. Clienţii Connections sunt companii globale şi companii medii româneşti din industrii precum banking, FMCG, oil & gas, telecom şi retail. Începând cu luna iulie 2018 Connections a semnat un parteneriat cu UiPath, platforma de Enterprise Robotic Process Automation (RPA) cu cel mai rapid grad de adopţie la nivel mondial, alături de care a implementat deja cu succes procese de automatizare robotizată în industrii cheie. Totodată Connections a investit peste 200.000 euro în dezvoltarea unei platforme fintech de open banking menită să integreze API-urile puse la dispoziţie de băncile din România, odată cu aplicarea directivei Revised Payment Service Directive (PSD2), care obligă băncile să dea acces la informaţii privind conturile bancare de plăţi accesibile online, unor terţe părţi care îşi pot dezvolta servicii de informaţii, plăţi şi alte servicii financiare către clienţii băncilor. Connections a încheiat anul 2019 cu o cifră de afaceri de 7 milioane de dolari. 

  • Avertismentul CEO-ului uneia dintre cele mai mari bănci din România. Cu toţii ne vom schimba comportamentul

    Credit foto: Mihai Barbu, Regard

    Crizele vin şi cu oportunităţi, nu doar cu ameninţări şi vulnerabilităţi. Pe lângă digitalizare, strategiile de business ale băncilor vor fi influenţate şi de noile comportamente şi de nevoile clienţilor. Strategia de business a fiecărei bănci, apetitul la risc şi cererea vor influenţa evoluţia creditării, băncile adaptându-se noilor condiţii impuse de criza COVID-19, în opinia lui François Bloch, şeful BRD-SocGen.

    „Suntem în situaţia în care o criză sanitară s-a transformat într-o criză economică şi chiar socială. Soluţia acestei crize nu este din păcate una economică, ci una sanitară. Atâta timp cât nu se găseşte o soluţie medicală, perspectivele nu sunt clare. În împrejurări atât de nesigure se poate spune că, în final, sistemul bancar va suferi degradări, printre altele, şi la nivelul profilului de risc. În absenţa unei reveniri a economiei, cererea de produse şi servicii bancare va scădea, iar profitabilitatea sistemului bancar va urmări cu siguranţă aceeaşi tendinţă. În acest scenariu, nimeni n-ar trebui să se aştepte la o dezvoltare a activităţilor bancare. Este un scenariu, dar toată lumea ar trebui să se uite cu atenţie la el şi să-l aibă în vedere, împreună cu alte scenarii”, spune François Bloch, CEO al BRD-SocGen, a treia cea mai mare bancă de pe piaţa locală.
    Pentru moment, sistemul bancar din România este solid şi are capacitatea necesară susţinerii economiei, este de părere şeful băncii româneşti cu capital francez. Dar băncile nu pot finanţa economia cu orice preţ şi în orice condiţii, ci în limitele unor standarde normale.
    Spre deosebire de situaţia din 2008-2009, acum lichiditatea este abundentă în piaţă. „Toţi am învăţat din lecţiile trecutului şi cred că băncile sunt, în 2020, mai bine pregătite să facă faţă unor asemenea momente decât erau acum zece ani.  Băncile pot finanţa economia în mare măsură, fireşte, nu cu orice preţ şi în orice condiţii, ci în limitele unor standarde normale. BRD a continuat finanţarea, iar cifrele la primul trimestru o dovedesc. Programele guvernamentale de garanţii, cum este IMM Invest, la care BRD participă, sunt foarte utile în aceste condiţii şi ele pot acoperi o parte din cererea eligibilă.”
    Băncile se adaptează noilor condiţii impuse de criza coronavirusului, iar creditarea va continua, însă rămâne de văzut  în ce ritm, în funcţie de strategia de business, de apetitul la risc al fiecărei bănci şi, desigur, de cerere, explică şeful BRD. Creditarea în 2020 va fi în scădere comparativ cu viteza de creştere din 2019, de 7,6%, în medie.
    „Vorbind despre cerere, ea va depinde, la rândul ei, de reluarea activităţii economice la un nivel, pe cât posibil, apropiat de ceea ce aveam înainte de izbucnirea epidemiei. Din semnalele pe care le primim din piaţă, companiile au continuat să-şi implementeze proiectele, creditare s-a făcut în continuare, deci nu s-a ajuns la o oprire a activităţii. Avem clienţi care şi-au adaptat rapid producţia la cererea actuală şi au înregistrat creşteri ale cifrei de afaceri. La final de an, vom avea în statistici cel puţin o lună în care nivelul creditării va apărea foarte jos. Este destul de dificil ca această lună să fie compensată cumva în perioada rămasă până la finalul anului, deci la prima vedere cifrele la final de 2020 vor arăta o scădere a creditării în raport cu 2019.”
    Criza economică determinată de pandemia de COVID-19 se va vedea şi în bilanţurile băncilor. Nu este exclus să asistăm în perioada următoare la o creştere a ratei creditelor neperformante, crede şeful BRD.
    „Este puţin probabil ca băncile, care sunt atât de conectate la economie, să fie, ca prin minune, ocolite de efectele acestei crize. Să nu ne păcălim – băncile vor fi printre actorii economici afectaţi în perioada următoare. Dar sunt pe deplin convins că vor găsi metode să diminueze impactul.”
    În ceea ce priveşte BRD, François Bloch spune că banca este „extrem de solidă, bine capitalizată şi cu un nivel al lichidităţii foarte bun, cu o experienţă vastă şi o rezistenţă la stres, dovedită. Aşadar, în ceea ce ne priveşte, avem soluţii şi metode să ne servim clienţii în cel mai bun mod şi pentru ei, şi pentru noi”. BRD a înregistrat în zona creditării corporate o creştere comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce oferă motive de optimism.
    „În privinţa programului Prima casă, el a suferit schimbări. Condiţiile de eligibilitate au îngustat într-o anumită măsură accesul la program şi rămâne de văzut cum vor fi ele receptate de public. Pe de altă parte, acest aspect va încuraja dezvoltarea propriilor oferte ale băncilor, iar concurenţa pe această piaţă va creşte. Suntem pentru o vreme într-un mediu de dobânzi mici, şi acest lucru va încuraja mult concurenţa pe ofertele proprii de creditare ipotecară.”
    În primul trimestru din acest an, BRD-SocGen a obţinut un profit net de 233 de milioane de lei, în scădere cu 19,3% faţă de câştigul raportat pentru aceeaşi perioadă din 2019. Rezultatul a fost afectat în principal de costul negativ al riscului. Stocul de credite nete acordate de BRD-SocGen a urcat până la 29,5 de miliarde de lei.

     

    Măsurile luate de BRD în contextul crizei coronavirusului
    „Am procesat peste 70.000 de cereri de amânare a plăţii ratelor pe perioade de până la
    9 luni şi am aprobat deja mai mult de trei sferturi dintre ele. Am modificat câteva dintre procedurile şi procesele noastre şi în condiţiile unui număr mare de interacţiuni pe care le gestionăm de la distanţă am făcut progrese mari în zona semnăturii electronice.”
    Criza coronavirusului a avut un impact asupra fiecăruia dintre noi, inclusiv asupra băncilor, impact care s-a manifestat atât la nivel operational, cât şi la  nivelul businessului, explică François Bloch.
    „La nivelul operaţiunilor, am luat toate măsurile necesare de distanţare socială şi de protecţie pentru angajaţi şi clienţi. Am implementat rapid noi modalităţi de lucru, work from home, rotaţia echipelor, orare flexibile…  Am luat multiple măsuri de protecţie în agenţii, dar nu numai – dezinfectanţi, echipament de protecţie pentru angajaţi, panouri de protecţie. Unităţile care au rămas deschise au preluat servirea clienţilor din portofoliilor unităţilor temporar închise. Ne-am încurajat clienţii să folosească instrumentele bancare la distanţă. Pentru aceia dintre clienţi care nu folosesc încă internet sau mobile banking asigurăm activarea acestor servicii prin Contact Center. Am crescut capacitatea call
    center-ului nostru în aşa fel încât să poată prelua peste 8.000 de apeluri pe zi (am avut şi peste 14.000 de apeluri pe zi). Centrul nostru de contact operează acum din patru sedii în loc de două, iar numărul mediu de apeluri per operator pe zi este de 70. În aceste condiţii complexe, 70% dintre unităţile BRD sunt deschise şi toată gama de produse şi servicii este disponibilă.”
    BRD a aplicat în prima fază propria soluţie de amânare a ratelor pentru clienţii şi, ulterior, a implementat soluţia legiferată de guvern.
    „Am procesat peste 70.000 de cereri de amânare a plăţii ratelor pe perioade de până la 9 luni şi am aprobat deja mai mult de trei sferturi dintre ele. Am modificat câteva dintre procedurile şi procesele noastre şi în condiţiile unui număr mare de interacţiuni pe care le gestionăm de la distanţă am făcut progrese mari în zona semnăturii electronice.”

    Digitalizare accelerată, cu pedala la podea
    „Existenţa băncilor mici pe piaţă este problematică. Ca bancă mică, nu este realist să îţi propui să fii bancă universală, cu toată gama de servicii de retail şi corporate. Retailul costă mult, şi nu este rentabil, ca bancă mică, să faci retail, dacă ai o cotă de piaţă mai mică de 5%. Mai există şi varianta de a te concentra pe o anumită nişă de clienţi. Multe lucruri depind şi de dorinţa acţionarilor de a veni cu capital în condiţiile în care businessul nu este rentabil. Pe termen lung, este foarte probabil să vedem consolidări pe piaţă.”

    Crizele vin şi cu oportunităţi, nu doar cu ameninţări şi vulnerabilităţi, în opinia şefului BRD-SocGen. Iar una dintre oportunităţi este accelerarea proceselor de digitalizare.
    „Deşi sună a clişeu, acest lucru se verifică în realitate. Pentru noi, această situaţie, pe cât de inedită, pe atât de neaşteptată, a determinat o accelerare extraordinară, cu pedala la podea, a proiectelor de digitalizare şi automatizare a fluxurilor. Am făcut în doar câteva săptămâni paşi mari, progrese pe care, într-o perioadă mai puţin complicată, le-am fi făcut probabil în luni de zile. Deci principala oportunitate este tocmai această accelerare a proiectelor de digitalizare, care ne va ajuta să ne atingem mai repede obiectivele pe care le-am înscris în planul nostru de transformare.”
    Riscuri şi vulnerabilităţi există, însă ele ţin mai mult de modul în care BRD, dar şi industria bancară şi economia în general ştiu să internalizeze concluziile care trebuie trase în urma acestei situaţii cu totul neobişnuite, susţine François Bloch.
    „Pe scurt, nu ar trebui să ignorăm niciuna dintre realităţile pe care această criză ni le-a semnalat tuturor. În primul rând, trebuie să folosim tehnologia la maximum, pentru noi şi pentru clienţii noştri.  În al doilea rând, din această situaţie vom ieşi doar împreună, băncile, clienţii şi economia în general, cu optimism şi încredere.  Am învăţat multe din precedenta criză – chiar dacă atunci cauzele şi circumstanţele au fost altele – şi ştim că atâta vreme cât există optimism, încredere, muncă şi determinare, revenirea la normal este doar o chestiune de timp.”
    Strategiile de business ale băncilor vor fi tot mai mult influenţate de digitalizare, de noile comportamente şi de nevoile clienţilor, consideră şeful BRD.
    „Ca şi în multe alte zone ale serviciilor, vedem că foarte multe lucruri care sunt făcute de la distanţă funcţionează foarte bine. Prin urmare, am observat şi la nivelul nostru că mulţi clienţi sunt mulţumiţi de noile moduri în care li se livrează serviciile şi luăm în considerare menţinerea acestor fluxuri şi în perioada următoare. Vor urma şi alte proceduri şi fluxuri astfel încât în curând vom avea un spectru mult mai larg de servicii şi produse care vor putea fi oferite la distanţă, având mereu în centrul preocupării aşteptările, nevoile şi satisfacţia clienţilor. Digitalizarea a fost şi va rămâne mereu în atenţia noastră. În contextul epidemiei, am fost puşi în situaţia de a relaţiona la distanţă cu clienţii într-o măsură mult mai mare decât până acum. Clienţii au fost puşi în situaţia de a lucra la distanţă.”
    Volumele cheltuite de clienţii BRD pe e-commerce s-au dublat, cu vârfuri pe supermarketuri, farmacii, utilităţi şi taxe, iar 30% dintre tranzacţiile pe serviciile online şi mobile ale clienţilor persoane fizice sunt reprezentate de plăţi de facturi.
    Este mai greu de spus în acest moment cum se va schimba amprenta fizică a băncilor, aceasta depinzând şi de ceea ce îşi doresc clienţii, de ceea ce le acomodează mai bine nevoile, apreciază Bloch. „Probabil se va impune o abordare mixtă, un model phygital, care combină prezenţa fizică cu digitalizarea fluxurilor şi accesarea lor la distanţă.”
    Şeful BRD aminteşte că în România proporţia populaţiei bancarizate reprezintă încă o problemă, ca de altfel şi proporţia clienţilor cu instrumente digitale în total, totuşi menţinerea unor reţele de unităţi extinse nu va mai fi o regulă în viitor.
    În contextul crizei coronavirusului se poate intensifica procesul de consolidare pe piaţa bancară românească.
    „Existenţa băncilor mici pe piaţă este problematică. Ca bancă mică, nu este realist să îţi propui să fii bancă universală, cu toată gama de servicii de retail şi corporate. Retailul costă mult, şi nu este rentabil, ca bancă mică, să faci retail, dacă ai o cotă de piaţă mai mică de 5%. Mai există şi varianta de a te concentra pe o anumită nişă de clienţi. Multe lucruri depind şi de dorinţa acţionarilor de a veni cu capital în condiţiile în care businessul nu este rentabil. Pe termen lung, este foarte probabil să vedem consolidări pe piaţă.”
    BRD va miza în continuare pe creştere organică, dar fără a exclude eventuale achiziţii, dacă apar „oportunităţi deosebite”.
    „Noi avem toate elementele care să ne permită să ne dezvoltăm businessul fără să se impună vreo achiziţie. Avem susţinerea şi know-how-ul acţionarului majoritar, avem fondul de comerţ şi dimensiunea critică, avem o echipă hotărâtă şi puternică. Dar studiem dosarele care apar pe piaţă şi, în cazul în care se va prezenta, nu vom spune nu unei oportunităţi deosebite.”

    Tendinţe pe pieţele financiare
    În condiţiile actuale determinate de criza coronavirusului nu poate fi eliminat niciun scenariu. Iar volatilitate pe pieţele financiare va exista, însă intensitatea va fi diferenţiată regional.
    „Preţul oricărei monede, cu atât mai mult al celor emergente, va depinde de un cumul de factori: capacitatea de asigurare a lichidităţii, încrederea în acea monedă, coordonarea autorităţilor, suportul politic pentru măsurile necesar a fi luate dar nepopulare, percepţia agenţiilor de rating. În cele din urmă întregul, oricât ar fi de mare, se construieşte din părţi mici. Este, cred, extrem de important ca noi toţi să respectăm măsurile impuse de autorităţi pentru a nu declanşa un alt val al pandemiei care să agraveze recesiunea economică, cu toate consecintele ce decurg de aici pentru noi toţi.”
    Per ansamblu, BRD  se aşteaptă ca Banca Naţională să păstreze un nivel scăzut al dobânzilor, iar leul să aibă o depreciere moderată.
    În ceea ce priveşte posibilitatea continuării relaxării politicii monetare, şeful BRD spune că „Banca Naţională este singura în măsură să aprecieze nivelul optim al instrumentelor de care dispune, iar în cazul în care va considera că se impun modificări, sunt sigur că o va face”.
    În perioade de incertitudine, tendinţa cunoscută este de a economisi. Deci, în mod normal, cu cât situaţia se prelungeşte, cu atât apetitul de economisire sau tezaurizare va creşte, anticipează François Bloch.L, V sau W?

    Cum va evolua
    economia României?
    În acest an, economia României, precum multe altele, va începe faza de final de ciclu economic, faza de contracţie.
    „Indiferent de litera folosită, L, V, W anul acesta este la bază. Dacă recesiunea va fi puternică sau nu depinde de toţi cei angrenaţi în lanţul de producţie şi schimburi, nu doar de un singur stat, oricât de mare sau de mic ar fi. Încă o dată, subliniez că ţine şi de fiecare dintre noi, de modul în care înţelegem să respectăm măsurile impuse de autorităţi pentru a împiedica proliferarea unui alt val al pandemiei. Prin urmare, vom trece prin această perioadă şi vom ieşi toţi împreună.”
    „Textura” financiară a crizei există, însă cât de pregnantă va fi rămâne de văzut, mai spune CEO-ul BRD.
    „Asumarea de riscuri în lumea bancară este un modus vivendi, indiferent de context. Dar fiecare trebuie să înţeleagă că are un rol serios, că este responsabil şi pentru sine, şi pentru ceilalţi.”
    Multe lucruri, inclusiv perioada de revenire din situaţia prin care trecem, depind de stategia postpandemie decisă de autorităţi, de politicile de relansare adoptate de acestea, de ritmul cu care se va relansa producţia, de lanţurile de schimb şi de comportamentul consumatorilor, în opinia şefului BRD. La prima vedere, cele mai afectate sectoare sunt HoReCa, industria manufacturieră, distribuţia (alta decât cea a bunurilor de consum) şi transporturile. Cine îşi va reveni cel mai repede este greu de prezis cu precizie pentru că actualul context este încă impredictibil prin definiţie, marcat de cerere slabă pentru bunurile neesenţiale, legăturile economice sunt afectate şi există foarte multă presiune pe cele mai multe dintre industrii. Aceasta conduce la un impact vizibil asupra profilului de lichiditate al majorităţii companiilor, indiferent de industrie, mai spune François Bloch.
    Prin contrast, sectoarele agro şi alimentar îşi dovedesc rezistenţa în această perioadă, în ciuda schimbărilor în comportamentul de consum.
    „Aşadar, cred că soluţia este să nu ne uităm global, pe sectoare, ci individual, la fiecare client al nostru, pentru că dacă îi punem într-o categorie câştigătoare sau perdantă, nu prea ajută. La capitolul puncte tari avem companiile care aveau deja o amprentă şi reţele bine definite şi soliditate financiară, înainte de declanşarea pandemiei. Acum observăm că unii clienţi şi-au regândit domeniul de activitate şi s-au adaptat rapid noilor contexte, creându-şi oportunităţi de bussines pe termen scurt şi mediu.” Oricum, şeful BRD atenţionează că trebuie să realizăm că nimic nu va mai fi la fel ca înainte de această criză.
    „Trebuie să fim atenţi şi să acţionăm cu mare responsabilitate în această perioadă pentru că este esenţial să evităm un alt val de pandemie, poate şi mai serios decât cel actual. Ţine de fiecare dintre noi, individual, să fim responsabili şi să respectăm cerinţele autorităţilor. BRD este lângă clienţii săi indiferent de situaţie, în vremuri bune şi mai puţin bune pentru noi toţi. Ne uităm cu optimism în viitor şi nu ezităm să o arătam şi să o spunem. Tocmai am lansat o campanie de susţinere – Restartăm Împreună – cu scopul declarat de a ne susţine unii pe alţii: clienţi, parteneri, comunitate – şi de a privi cu curaj înainte. Suntem 100% hotărâţi şi angajaţi să susţinem economia României. Acesta este şi va rămâne scopul nostru, înscris în ADN-ul nostru: să fim banca de dezvoltare a României.”

  • ByteDance, compania care deţine TikTok, plănuieşte să îşi mute „centrul de putere” din China către Statele Unite în condiţiile în care tensiunile dintre Washington şi Beijing continuă să crească

    Numirea fostului executiv care a condus divizia de streaming a companiei Disney în funcţia de CEO a fost doar o parte din strategia platformei TikTok de transferare a centrului de putere către Statele Unite, scrie Reuters.

    ByteDance, proprietarul platformei de video-sharing TikTok, a făcut în ultimele luni o serie de mişcări prin care plănuieşte să transfere diviziile de cercetare şi procesele de luare a deciziilor în Statele Unite în condiţiile în care tensiunile dintre Washington şi Beijing continuă să crească.

    Strategia nu ia în calcul doar platforma TikTok, care nu este disponibilă în China, ci toate business-urile din cadrul ByteDance care nu operează pe teritoriul Chinei, compania urmând să îşi mute o parte din operaţiuni în Mountain View, California.

    ByteDance a înregistrat venituri de 17 miliarde de dolari în 2019, cu aproape 10 miliarde mai mult decât în 2018. În plus, compania are peste 60.000 de angajaţi în 126 de oraşe şi peste 6 miliarde de dolari pregătiţi pentru investiţii şi iniţiative de creştere. În prezent, ByteDance este evaluată între 100 şi 180 de miliarde de dolari, potrivit Forbes.

    TikTok a raportat peste 800 de milioane de utilizatori zilnici şi 315 milioane de descărcări în primele trei luni ale anului. Reţeaua de socializare numără în total peste 2 miliarde de descărcări, de două ori mai mult faţă de numărul raportat în urmă cu 15 luni.

     

  • Libertatea ca strategie de business

    În opinia personală a lui Christophe Dridi, modelul de business în industria auto se va schimba şi cumva va reveni la cel din secolul al XX-lea.
    „Maşina înseamnă libertate. Avem nevoie de asta. Poate modelul de business se va schimba. Spre exemplu, dacă înainte de pandemie discutam despre car sharing, acum sharingul este sub semnul întrebării. Vom vedea şi piaţa închirierilor de maşini cum va evolua“, a spus Christophe Dridi, preşedintele şi directorul general al Automobile Dacia.
    Revenirea însă va fi bruscă, după ani în care s-a insistat pe transportul în comun, sharing şi soluţii alternative. Pe de altă parte, datorită progresului tehnologic şi eliminarea poluării aerului datorită motorului electric, problema calităţii aerului din marile oraşe va fi eliminată. Acum trebuie construite şi locurile de parcare necesare, alături de staţiile de încărcare.
    Automobile Dacia şi Ford România au reluat producţia de automobile în data de 4 mai în condiţii speciale impuse de pandemia de COVID-19, după aproape şase săptămâni în care activitatea a fost întreruptă.
    „Am început pe bază de voluntariat începând cu data de 21 aprilie, iar pe 4 mai am reluat producţia de maşini, în două schimburi. Săptămâna trecută am început cu 700 de maşini pe zi, iar ieri am crescut la 950 de maşini pe zi. Treptat, pas cu pas vom continua creşterea producţiei, iar în două săptămâni vom ajunge la 1.200 de maşini pe zi. Întâi trebuie să ne adaptăm, nu putem urca direct la 1.400 de maşini pe zi“, a spus preşedintele Dacia.
    Uzina de la Mioveni alături de cea din Bursa, Turcia, sunt singurele care produc în trei schimburi în acest moment.
    Şeful Dacia spune că departamentul logistic monitorizează îndeaproape lanţul de furnizori, iar până acum nu sunt înregistrate probleme nici pe partea de furnizori şi nici în ceea ce priveşte transportul.
    Dincolo de furnizori, principala problemă a industriei nu o reprezintă producţia, ci piaţa, care este puternic afectată de pandemie.
    „Producţia noastră merge la export, în special în Europa de Vest, iar dacă Spania este închisă, la fel şi Italia, Franţa, Marea Britanie, atunci avem o problemă. Noi analizăm zi de zi. Pe de altă parte, vestea bună este că vânzările în Germania merg, iar comenzile vin din nou. Activitatea în Franţa a fost reluată săptămâna aceasta“, a spus Christophe Dridi.
    Dincolo de vânzarea clasică, Dacia prin Renault a implementat comerţul online în România, Franţa, Spania şi Marea Britanie.
    „Inginerii noştri au proiectat în două săptămâni comerţul digital, iar acum este posibilă achiziţia online a unei maşini şi livrarea sa acasă. Până acum nu a fost uşor. Luptăm zi de zi pentru a găsi clienţi, pentru a putea produce. Acum este prea devreme pentru estimări, însă activitatea economică trebuie repornită. Vom căuta inclusiv pieţe noi“, explică preşedintele companiei Dacia.
    Pe de altă parte, pandemia poate readuce şi creşterea pieţei auto, în condiţiile în care deplasarea cu maşina personală este cea mai sigură.
    „În China, Coreea de Sud, sunt oameni care nu mai vor să folosească transportul în comun, iar acest lucru se va întâmpla în mai multe ţări, iar Dacia vine cu o ofertă de maşini accesibile“, a spus Christophe Dridi. În cazul în care piaţa auto europeană ar reveni pe un trend ascendent, uzina poate recupera cele aproape şapte săptămâni în care producţia a fost oprită, timp în care s-ar fi putut asambla aproape 50.000 de maşini.
    „Sunt multe posibilităţi de revenire. Spre exemplu, anul trecut la Dacia lucram şi sâmbăta în trei schimburi, în timp ce anul acesta nu s-a mai produs şi sâmbăta.
    Dacă cererea revine, putem readuce în program cea de-a şasea zi de lucru“, a subliniat preşedintele companiei.
    Proiectele Dacia nu sunt afectate de pandemie, nici în ceea ce priveşte proiectarea acestora şi nici de lansarea comercială.
    „La începutul lunii martie discutam cu directorul de IT cu privire la pregătirea unui scenariu negru, în cazul în care toţi ar trebui să lucreze de acasă, iar datorită acelui plan am pregătit laptopuri şi conexiuni speciale. Avem inclusiv oameni care prin laptop lucrează pe workstationul de la birou. Este mai scump, dar activitatea poate continua. Şi în plus nicio lansare de model nou nu este amânată“, a conchis preşedintele companiei Dacia.
    În urma vizitei premierului la Mioveni oficialii de la Dacia au avut mai multe discuţii cu privire la sprijinul necesar sectorului auto.
    „Este important ca în această perioadă să fie păstrate toate locurile de muncă, chiar dacă vom produce 1.200 de maşini pe zi şi nu 1.400. Am cerut susţinere autorităţilor pentru a continua activitatea. Acum am văzut că au început lucrările – şi am fost invitat – la lotul 5 din autostrada Piteşti-Sibiu. Este foarte important să fie continuate investiţiile“, a subliniat preşedintele Dacia.
    Pe de altă parte, acesta consideră că o criză poate fi şi benefică, mai ales în ceea ce priveşte organizarea.
    „La sediu la Renault Bucharest Connected avem 3.200 de ingineri. Înainte de criză utilizam telemunca cel mult 1-2 zile pe săptămână, iar acum 90% din ingineri lucrează de acasă şi la fel se va întâmpla şi după data de 15 mai. Mulţi vor rămâne acasă deoarece lucrează mai eficient, spun că sunt mai mulţumiţi şi nu mai pierd timpul pe drum“, explică Christophe Dridi.
    În perioada pandemiei birourile corporatiştilor din Capitală au fost ocupate în proporţie de cel mult 30-40% din cauza condiţiilor impuse, iar revenirea la birou va costa fiecare companie cel puţin 30-40 de euro de angajat pe lună pentru a dezinfecta corespunzător fiecare loc de muncă. Creşterea gradului de ocupare la peste 50% va determina însă creşterea exponenţială a cheltuielilor, în condiţiile în care sunt necesare recompartimentări.
    O altă măsură importantă ce este deja implementată de Dacia o reprezintă creşterea gradului de integrare locală, în contextul în care o criză precum cea a pandemiei poate pune în pericol fluxul de piese.
    „Noi putem fi mai puternici dacă acem un grad mai mare de integrare locală, iar la Dacia acesta a crescut. Atunci când dezvoltăm noi modele, noi versiuni, creştem gradul de integrare locală, iar dacă ceva nu poate fi produs aici, ne uităm la nivel regional, către ţările vecine. Acum localizarea are mai mult sens ca niciodată, punct de vedere logistic, al amprentei de carbon sau chiar al calităţii – dacă o componentă vine din partea cealaltă a lumii şi are o problemă, viteza de reacţie este una mai mică“, a declarat Christophe Dridi.
    Spre exemplu, preşedintele Dacia subliniază faptul că treptat componente care erau importate acum sunt sau vor fi produse în România, precum pompe care înainte erau importate din Coreea iar acum sunt produse la Oarja, sau cotiera de la Duster care era produsă în Franţa iar acum o produc turcii de la Martur tot la Oarja, farurile de Duster care vor fi produse de Elba la Timişoara sau tetierele scaunelor.
    El a spus că nivelul actual nu poate fi estimat precis deoarece depinde în ce măsură sunt luate în calcul componentele din motor sau cutia de viteze, dacă se calculează la unitate sau la valoare. Pe de altă parte, în urmă cu 2-3 ani, gradul de integrare era de circa 60-70%.
    În ceea ce priveşte relocarea producţiei, miza o reprezintă posibilitatea de a atrage local viitorul model electric al Dacia, care până la apariţia pandemiei era produs în China şi importat în Europa, cel puţin pentru început.
    „Nu putem răspunde acum, dar nici nu putem spune că nu se poate realiza. Momentan lângă Bucureşti avem un furnizor care asamblează baterii, iar asmblarea reprezintă primul pas“, explică Christophe Dridi.
    Dacia a prezentat în martie conceptul Spring, un Renault City K-ZE cu emblema Dacia, un automobil complet electric proiectat iniţial pentru pieţele emergente. În contextul în care din 2020 limita grupurilor auto este de 95 g CO2/km, toţi constructorii caută toate soluţiile rapide la care pot apela pentru a reduce într-un timp cât mai scurt emisiile de dioxid de carbon – emisii care nu pot fi reduse sub 100 g fără maşini electrice.

  • Ce spune proprietara unui business dintr-o ţară europeană care îşi redeschide terasele de luni: „Îmi este teamă că pe termen lung nu vom mai funcţiona”

    Berăria Graminger Weissbraeu din Altoetting, care a fost administrată de aceeaşi familie de peste un secol, se pregăteşte să primească din nou oaspeţi în restaurantul acesteia după o perioadă de pauză de două luni, potrivit Associated Press.

    Bavaria este unul dintre statele germane care îşi va redeschide sectorul ospitalităţii de luni.

    Birgit Detter este una dintre cele trei surori care conduc acest business din Altoetting, un loc popular pentru turişti din apropierea Munchenului.

    În perioada izolării, restaurantul din cadrul berăriei familiei a vândut mâncare şi băuturi prin intermediul livrării la domiciliu, dar, potrivit antreprenoarei „nu a fost nici pe departe suficient”. Berăria produce aproximativ 200.000 de litri de bere anual.

    Antreprenoarea spune că deşi este o uşurare că pot redeschide restaurantul şi biergartenul pentru oaspeţi, noile condiţii de distanţare socială sunt extrem de dificile.

    „Îmi este teamă că pe termen lung nu vom mai funcţiona fiindcă veniturile nu au ajuns la nivelurile de dinainte – cred că clienţii vor veni, dar în număr mult mai mic”, spune ea
    Printre condiţiile impuse de autorităţi se numără o distanţă între mese de cel puţin 1,5 metri, folosirea măştilor de către angajaţi, o cerinţă grea în condiţiile temperaturilor din perioada verii.
    „Pericolul este că vom avea venituri reduse semnificativ, dar vom avea nevoie de mai mulţi angajaţi pentru a îndeplini aceste condiţii, prin urmare va fi greu să ne continuăm businessul”, a spus Detter.

     

  • Sfârşitul Work-Life Balance-ului?

    „Îmi lipsesc urcatul în maşină după un meeting şi mersul prin Bucureşti care mă enerva, dar acum îmi dau seama cât de mult îmi plăcea de fapt. E altă intensitate, eu aşa cum am muncit în ultimele săptămâni nu am mai muncit niciodată înainte, măcar aveam pauze, acum nu prea mai am pauze”, a spus Dragoş Anastasiu, preşedintele grupului Eurolines, într-o discuţie recentă cu Business MAGAZIN prin intermediul platformei Zoom. Iar în articolul de copertă al ediţiei trecute, Anca Bidian, CEO al Kiwi Finance, mărturisea şi ea: „Nu mai avem repere clare de timp alocat serviciului şi de multe ori avem impresia (sau chiar aşa şi este) că ziua de lucru este toată ziua. Cu toţii vrem să trecem cât mai bine peste această perioadă, iar eu personal nici nu cred că mai am o agendă zilnică”.
    Acest nou mod de lucru despre care vorbesc Anca Bidian şi Dragoş Anastasiu, dar cu care se confruntă şi alţi CEO sau antreprenori, dar şi angajaţi aflaţi la toate nivelurile de carieră, oriunde în lume, îi caracterizează pe cei mai mulţi dintre cei care au putut să îşi continue sarcinile de muncă în condiţii de pandemie.
    Astfel, peste atât de mult discutatul echilibru între viaţa personală şi viaţa profesională, idealul „Work Life Balance” pare şi mai greu de atins din cauza lipsei unor limite fizice (spaţiul de la birou vs. spaţiul de acasă) sau poate chiar şi limita adusă de ora aceea în plus petrecută în trafic, în care lăsam în urmă (sau nu) problemele sau chiar şi reuşitele de la birou. Dincolo de lipsa graniţelor, tehnologia contribuie într-un mod intruziv la gradul de încărcare a angajaţilor – cu mailuri, mesaje pe grupuri de WhatsApp, Facebook, conferinţe pe Zoom sau Slack care apar constant, uneori simultan, la orice oră din zi, din noapte, în weekend sau de sărbători.  În timp ce copiii au şi ei propriile teleconferinţe.
    Iar dacă unii dintre noi alegeau să nu îşi mai citească mail-urile în concediu sau în weekend, pentru o uşoară deconectare în trecut, s-ar putea ca acest lucru să nu mai fie posibil în viitor. Trecem într-o nouă „revoluţie”, o schimbare similară poate celei aduse de inventarea iluminatului cu petrol, care însemna că angajaţii pot lucra 12 ore pe zi, înainte de secolul XIX, când s-a inventat istoricul program „de la 9 la 5”?
    Datele unui studiu realizat recent de BestJobs arată că în prezent pe piaţa locală 3 din 10 angajaţi lucrează de acasă, iar principalele trei probleme care vin în îndeplinirea sarcinilor de serviciu pe care le întâmpină angajaţii care lucrează remote sunt lipsa unei comunicări eficiente cu restul echipei (15,7%), lipsa clarităţii în ceea ce priveşte sarcinile zilnice (11,82%) şi comunicarea deficitară cu clienţii (9,17%). Dintre cei care lucrează de acasă, 35% au constatat că sunt mai productivi în această perioadă de muncă obligatorie la domiciliu comparativ cu productivitatea pe care o au la birou, pentru că nu mai pierd timp cu deplasarea zi de zi. Pe de altă parte, 13% dintre cei care lucrează de acasă spun însă că sunt mai puţin eficienţi, în condiţiile în care trebuie să se ocupe şi de treburi casnice sau să aibă grijă de copii.
    Unul dintre riscurile telemuncii se leagă de hiperactivitate, angajaţii care lucrează de acasă fiind tentaţi să lucreze nonstop. Potrivit platformei de resurse umane undelucram.ro, angajaţii care lucrează de acasă muncesc cu 2 zile mai mult în fiecare lună. Iar în timp ce mulţi angajatori se plâng că productivitatea angajaţilor ar putea scădea, situaţia este inversă: 85% dintre companiile care oferă flexibilitate angajaţilor şi le oferă posibilitatea de a lucra remote vor observa o creştere în productivitatea acestora, observă cei de la undelucram.ro. Cât din această productivitate ia din felia timpului personal?
    După cum remarcă jurnaliştii de la Harvard Business Review, timp de mai multe decenii, organizaţiile au promovat modelul „angajatului ideal” în profilul persoanei disponibile 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, în fiecare an al carierei sale: „Acesta este un arhetip nerealist, unul care presupune că există mereu în peisaj o persoană care să aibă grijă de restul aspectelor care ţin de viaţă. Totuşi, în prezent două treimi din familiile americane sunt cu părinţi singuri sau cu doi părinţi care muncesc. Cu şcolile şi grădiniţele închise, munca nu poate continua ca în mod normal doar pentru că lucrul remote este posibil din punct de vedere tehnologic”, spun autorii articolului care a analizat această temă în Harvard Business Review. Poate mai mult ca oricând, angajaţii sunt din nou în postura de a-şi demonstra disponibilitatea, cu aproximativ un sfert din populaţia globului care lucrează de acasă şi probabil vor lucra într-un mod flexibil şi prin rotaţie, tot de acasă, în perioada următoare. Mai putem să vorbim despre echilibru în această nouă paradigmă?


    O graniţă din ce în ce mai puţin vizibilă

    „Echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională este un subiect despre care s-a discutat foarte mult în ultimii ani şi pe care angajaţii au început să pună din ce în ce mai mult accent. Dacă acum câţiva ani eram puşi în situaţia de a petrece mai mult timp la birou decât acasă, prioritizând cariera în detrimentul vieţii personale, noile generaţii au schimbat această abordare”, observă Raluca Peneş, HR manager al companiei de outsourcing de salarizare şi administrare de personal, recrutare şi muncă temporară Smartree. Potrivit ei, anterior pandemiei începuserăm să acordăm mai multă valoare timpului petrecut cu familia, hobbyurilor şi activităţilor extra şi să încercăm să separăm viaţa profesională de cea personală. Aceasta reprezenta un factor motivant pentru salariaţi, iar organizaţiile s-au adaptat în timp, conştientizând că acesta este unul dintre principalele criterii de selecţie ale unui candidat atunci când are în vedere schimbarea jobului.
    Dar odată cu intrarea în această perioadă de pandemie, lucrurile par a se schimba, iar modul de lucru „work from home” face ca graniţa dintre viaţa profesională şi cea personală să fie practic invizibilă şi uneori greu de gestionat, crede Raluca Peneş.
    „Faptul că nu mai există două medii diferite, şi anume cel de birou, spaţiu, comunicare directă cu colegii, şi cel de acasă, duce, nu de puţine ori, la situaţia în care timpul petrecut în faţa calculatorului acasă să nu poată fi asociat direct mediului profesional, ci personal”, observă managerul de la Smartree. De asemenea însă, lucrurile pot sta şi invers. „Fiind nevoiţi să ne petrecem timpul în casă şi ca atare să adaptăm şi programul de lucru la noul context, fără posibilitatea de a desfăşura alte activităţi în afara celor casnice, putem avea senzaţia că programul de lucru nu s-a terminat. Avem tentaţia de a rămâne logaţi pe calculator, de a răspunde e-mailurilor sau telefoanelor primite de la colegi, condiţii în care ne putem simţi stresaţi, suprasolicitaţi, dorind să revenim la birou.”
    Lipsa unei interacţiuni zilnice şi şi a lucrului în echipă ar putea conduce şi la un sentiment acut de izolare. „Pe de altă parte, lucrând de acasă, va exista, cel puţin pentru unii dintre noi, tentaţia interferării unor treburi casnice cu programul de muncă. Este recomandat să eliminăm aceste elemente care ne pot distrage atenţia, pentru că nu vom face decât să excludem barierele între viaţa profesională şi cea personală şi să nu finalizăm taskurile în niciunul dintre planuri.”
    Rezultatul? „Vom sfârşi  prin a lucra haotic, poate în unele cazuri cu mult peste media orelor de program, situaţie ce va genera din nou nemulţumiri”. Raluca Peneş precizează că în acest context, foarte important de gestionat pe termen de lucru este menţinerea concentrării pe obiective şi pe productivitatea muncii de acasă. „Acestea pot fi atinse mai uşor printr-o organizare riguroasă şi prin respectarea programului zilnic, setarea unui spaţiu dedicat activităţilor profesionale, dar şi prin ghidarea după deprinderile de la birou, inclusiv luarea pauzelor.”
    HR managerul companiei Smartree este de părere că chiar dacă organizaţiile îşi vor relua activităţile de la birou, aceasta se va realiza treptat şi „sigur vom fi puşi în continuare în situaţia de a lucra în anumite perioade şi de acasă”. În plus, o parte dintre angajaţi vor dori să permanentizeze noul mod de lucru de acasă, cu care unii dintre noi eram obişnuiţi şi înaintea epidemiei, dar într-un cadru foarte bine stabilit, adică în limita a câteva zile pe lună.
    „Referitor la clasicul program 9:00 – 17:00, putem spune că în anumite domenii sau pentru anumite tipologii de joburi, şi înaintea pandemiei, acesta era un concept depăşit, urmărindu-se în schimb un sistem care pune concentrarea pe sarcinile de realizat şi pe nivelul de energie şi creativitate al fiecărui individ în parte. Dar aici intervine modul în care fiecare dintre noi ne disciplinăm şi ne organizăm activităţile, astfel încât să ne echilibrăm viaţa profesională cu cea personală, dar şi să devenim mai productivi din punct de vedere profesional”, conchide ea.
    Simona Chesăraicu, care a muncit vreme de mai mulţi ani în mari companii, ajungând ca la un moment dat să coordoneze departamentul de resurse umane al unei multinaţionale, este acum psihoterapeut şi profesor calificat în mindfulness (o disciplină care ne ajută să trăim în prezent). Totuşi, spune că nici ei nu i-a fost chiar atât de simplu să transfere tot ce se întâmpla în cabinet, în mediul online, aceasta reprezentând o schimbare mare care a cerut pregătire, inclusiv prin citirea a mai multe informaţii despre aspectele tehnice ale aplicaţiei Zoom.  „S-au schimbat şi felul în care facem lucrurile şi ce este nevoie să facem”. În rândul clienţilor ei a identificat două tendinţe: „Persoanele care au rămas fără locuri de muncă, din  categoria angajaţilor care sunt în şomaj tehnic, medici, din cabinetele stomatologice, din servicii, cosmetică, care nu mai lucrează acum, iar o altă categorie este a celor care lucrează mult mai mult, în special din zona de corporate şi care s-au trezit acasă cu câte doi copii, care fac lecţii online, iar ei au programul de muncă la fel ca înainte, doar că îl fac de acasă din sufragerie. Şi pentru ei  viaţa s-a complicat destul de mult, dacă vorbim despre o casă cu trei camere, cu doi copii, cu soţia care lucrează de acasă uneori, administrarea meetingurilor devine o problemă, de exemplu. Cei care sunt tineri şi nu au copii încă pare a se fi adaptat puţin mai uşor, dar pentru majoritate lucrurile s-au complicat”.
    Fiecare abordare a situaţiei este una personală şi nu poate fi generalizată, observă psihoterapeutul: „Simpla schimbare pe care a adus-o perioada aceasta ne cere un efort de adaptare, eram obişnuiţi cu un anumit ritm, cu o anumită rutină, în care undeva după-amiază, seara, ne apropiam de cei de acasă, pentru cei care lucrează de acasă a dispărut toată partea aceasta de rutină şi a fost înlocuită cu «mă mut din dormitor în sufragerie şi îmi ţin meetingurile acolo sau invers şi mă intersectez în pauzele mult mai informale cu cei care sunt în casă»”. Spune că a întâlnit multe reacţii de genul „nu ştiu cum să mă comport, stăm mult prea mult timp împreună, nu îmi găsesc spaţiul personal”. A întâlnit de asemenea reacţii în care cuplurile au spus că nu mai ştiu despre ce să povestească, mai ales dacă volumul de muncă s-a redus mutându-se în online. A întâlnit, în extrema cealaltă, cazuri care spun „este minunat, acum putem face tot ce aveam pe o listă de aşteptare”. „Nu este alb sau negru răspunsul la această situaţie, trăim această experienţă diferit şi depinde foarte mult cu ce bagaj a intrat fiecare în perioada aceasta, în funcţie de acest lucru unii au găsit un loc bun, alţii dimpotrivă se simt constrânşi şi presaţi de ce se întâmplă”, explică ea. Observă de asemenea că nici celor singuri nu le este deloc uşor: „Sunt situaţii în care e greu să fii şi cu tine, dacă nu avem obiceiul de a ne uita la noi din când în când şi de a face exerciţii de introspecţie e greu să stai cu tine însuţi şi atunci ne umplem timpul cu multe activităţi, iar contextul social şi economic ne a oferit ocazia de a face aproape orice – acum puteam să plecăm deseori în weekenduri în city break. Era simplu să fugim de noi, de partener, de relaţie, de familie, să supraîncărcăm sau supracompensăm, pentru cei care au fost antrenaţi să facă în permanenţă ceva e un moment mai greu”.



    Fără limite fizice, dar cu limite mentale

    „Pe mine m-a ajutat foarte mult rutina, chiar dacă este o altă rutină, să am o agendă, un program clar, să ştiu dimineaţa la ce oră mă trezesc, să am repere clare peste zi, să păstrez rutina cu disciplină, asta am lucrat şi cu clienţii care s-au găsit destul de debusolaţi la început”, descrie Chesăraicu modul în care am putea să trasăm nişte limite pentru un mai bun echilibru. Partea de organizare este cea mai importantă „acolo unde sunt probleme de spaţiu fizic, trebuie găsite soluţii punctuale – la o familie cu doi copii, trei camere, este o problemă, acolo unii îşi negociază teritoriul mai bine, alţii obosesc mai mult pe parcursul zilei”.
    Ce se întâmplă când intervin colegii noştri sau şefii care nu respectă limitele? „Când lucram în corporaţie spuneam că există două tipuri de urgenţe, şi în viaţa profesională, şi în viaţa personală: accidentele sau focul, atunci când chemăm salvarea sau pompierii – iar  replica pe care o primeam era că avem deadline-uri. E adevărat, dar deadline-urile nu înseamnă o urgenţă vitală, le setăm împreună, dacă uneori nu estimăm corect volumul de muncă, acolo găsim soluţii, dar urgenţă nu există”, spune ea.
    Negocierea trebuie să aibă astfel loc şi în discuţiile cu superiorii, cu şefii, ca să nu ajungem la evenimente de presiune majoră în care constant trebuie să lucrăm la ceva. „E nevoie de o comunicare cât mai eficientă, cât mai clară, în care să trasăm clar obiectivele fiecăruia. Dacă reuşim să comunicăm mai bine, întotdeauna găsim soluţii.” Un alt factor de stres este generat de comunicarea prin intermediul tehnologiei. Ce facem atunci când un coleg ne scrie pe un canal, ceilalţi pe un alt canal, trebuie să iau informaţia dintr-o parte şi trebuie să o transmit prin intermediul altei platforme? „Prima replică care îmi vine în minte este: mai puţin e mai bine”, spune Simona Chesăraicu. Ea crede că realist ar fi să evaluăm situaţia în care suntem, chiar dacă vrem să nu se schimbe foarte multe din lucrurile din jurul nostru, ele s-au schimbat deja, nu putem să facem la fel de mult ca înainte sau la fel cum făceam înainte şi să acceptăm, să conştientizăm că lucrurile stau altfel şi să conştientizăm că avem nevoie ca ele să se întâmple cumva mai simplu, mai firesc. Dacă ne propunem să facem lucrurile exact aşa cum se întâmplau înainte, cel puţin în perioada aceasta în care ne adaptăm la mediul online, nu se va întâmpla, presiunea va fi foarte mare,  comunicarea în online este foarte diferită.”
    Ea îl oferă ca exemplu pe băiatul său, care face şcoala în mediul online: „În primele trei săptămâni era extrem de obosit – ei sunt mici, vorbesc toţi odată, dar nici dascălii nu ştiau ce să facă, le-a luat câteva săptămâni să înţeleagă ce se întâmplă în mediul online”.
    Acum totul este diferit, totul este în online, iar faptul că nu mai discutăm o sarcină de birou la cafea se reflectă în gradul nostru de oboseală generat de aceste platforme de comunicare: „E nevoie de o perioadă de adaptare. Reţetă universală nu cred că există, ci este nevoie de răbdare şi de a încerca să vedem cât mai clar cum stau lucrurile şi ce putem scoate  bun din această situaţie”. 
    Simona Chesăraicu mai vorbeşte despre un fenomen pe care l-a observat – respectiv contagiunea emoţională – motiv pentru care anxietatea este, observă ea, un termen aproape la fel de folosit acum precum cel de „pandemie”: „Sigur că este o perioadă în care creşte nivelul de anxietate, dar am şi auzit foarte mult acest lucru şi de la oameni care nu o resimt, dar le atrage atenţia  – e foarte uşor să fii contaminat de diverse stări, cred că şi asta se întâmplă”.
    Chiar dacă vor exista sechele ale acestei perioade pentru mulţi dintre noi, ea este de părere că avem capacitatea să ne adaptăm. „A fost o ocazie pentru mulţi dintre noi să reflectăm la cum arată, şi viaţa profesională, şi viaţa de familie, la ce e important, la ce nu e important, care sunt valorile după care ne-am ghidat, cât de mult am nevoie, cât de mult nu am nevoie – cu siguranţă am reflectat mulţi dintre noi, iar asta ne va duce la un fel nou de a ne raporta, şi la muncă, şi la echipă, şi la ceea ce se întâmplă. Mai mult decât atât, creierul nostru a învăţat un model nou de funcţionare prin neuroplasticitate – a învăţat un model care nu exista până ieri şi dacă îl învăţ cu răbdare şi cu tehnică bună azi, el va funcţiona după un model nou. Ne putem învăţa şi dezvăţa de aproape orice, cel puţin aşa ne spun neuroştiinţele”.



    Un program devenit mai degrabă istorie

    Sociologul Alexandru Dincovici, managing partener al firmei Izibiz Consulting, descrie programul de la 9 la 17 „drept un artefact cultural şi un tip de muncă de care se bucură doar anumite categorii de oameni, şi nu altele. De altfel, să spui că lucrezi de la 9 la 5 e, cel puţin în limba engleză, şi o asumare a unui soi de statut inferior de angajat (la noi poate de corporatist) care prestează o muncă nesemnificativă şi care îşi permite luxul de a opri orice fel de activitate profesională de îndată ce s-a terminat programul (dovadă în plus a lipsei de importanţă a muncii de acest tip, spre deosebire de exemplu de munca din «sectoare strategice» care se desfăşoară nonstop)”, explică Alexandru Dincovici.
    În ceea ce priveşte regulile de delimitare între viaţa personală şi cea profesională, el este de părere că aceasta era mai degrabă una fizică şi viza două spaţii diferite. „Avem în primul rând ideea de locuinţă, spaţiu intim, care se opune biroului, spaţiu semipublic. Pentru multă lume, cele două spaţii nu s-au contopit acum, ci biroul a invadat acasă-ul. Cu bocancii. Cum facem să putem crea viaţă profesională în spaţiul privat e de fapt întrebarea esenţială de acum?”, întreabă retoric sociologul. El este de părere că, pentru a recrea cât de cât o delimitare dintre cele două, trebuie în primul rând neapărat un soi de separare a spaţiului profesional în casă, şi ulterior şi a timpului de lucru. Altfel, riscăm să nu mai avem deloc graniţe şi pe termen lung poate deveni nesănătos şi dificil de gestionat. „Cu cât gospodăria este mai aglomerată, cu atât este mai dificil de făcut, şi atunci când există copii şi toţi membrii familiei sunt nevoiţi să lucreze delimitarea trebuie să fie posibilă pentru toată lumea, păstrând şi un grad de intimitate de ambele părţi, limitând accesul vieţii profesionale în intimitatea familială dar şi al familiei în lumea profesională”, spune el.
    De asemenea, observă că ţinuta de birou, purtată în continuare,  poate şi ea contribui la stabilirea unor graniţe, din două perspective. Pe de o parte ea poate marca simbolic un timp de lucru, şi pe de altă parte poate constrânge purtătorul la o anumită postură şi la desfăşurarea unor activităţi de birou, în detrimentul celor casnice.
    Pe de altă parte, Alexandru Dincovici este de părere că acolo unde acest program „de la 9 la 5 există”, se va menţine, dar vor exista câteva schimbări de paradigmă, în contextul în care existau deja mişcări care propuneau de mult reducerea timpului de lucru din diferite motive, cu propuneri care pleacă de la săptămâna de 35 de ore (o reuşită a socialiştilor francezi) şi până la săptămâna de 4 zile lucrătoare şi multe alte alternative mai mult sau mai puţin flexibile. El este de părere că, pe măsură ce această stare de alertă va continua, cu cât va persista mai mult pericolul inamicului invizibil care ne poate îmbolnăvi, cu atât există posibilitatea să ne schimbăm şi noi mai mult, ca oameni. „Contactul fizic, de exemplu, este esenţial pentru formarea noastră ca persoane, şi avem nevoie, după cel al mamei, şi de contactul şi de interacţiunile cu alţi oameni. Ori, pe lângă muncă, se schimbă şi învăţarea şi e greu de spus ce fel de oameni va naşte şi va crea această pandemie. Cum vor relaţiona ei şi cum vor gestiona lumea nouă care se conturează.”


    Sociologul Romulus Oprica, managing partner al firmei BrandBerry, atrage atenţia asupra faptului că în majoritatea industriilor programul este stabilit de interdependenţele existente în societate: „Copiii merg la şcoală într-un anumit interval, acesta fiind intervalul propice şi pentru majoritatea părinţilor de a fi productivi. Industria alimentară trebuie să producă mai ales într-un interval care să permită livrarea produselor la prima oră a zilei iar serviciile de salubritate şi transport, ca să oferim doar două exemple, trebuie să fie active aproape nonstop”. Cu alte cuvinte, explică el, trăim cu toţii într-o reţea, nu într-o bulă specială care să ne facă independenţi unii de ceilalţi. Şi, până la urmă, tocmai această interdependenţă şi negociere constantă cu ceilalţi face această societate atât de frumoasă, spune Oprica.  
    „Cred că am fost forţaţi să vedem şi alte opţiuni de a rezolva sarcinile zilnice, indiferent că sunt sarcini de muncă sau banale activităţi zilnice. Această perioadă de criză ne-a determinat să fim mai deschişi, mai creativi, ceea ce în mod cert va influenţa modul în care lucrăm şi trăim. Tehnologiile, mai ales cele de comunicare, au cunoscut un salt cantitativ şi calitativ semnificativ în aceste ultime luni şi ritmul evoluţiei lor nu se va diminua pentru că nici riscul nu a trecut. Atât timp cât avem activă această ameninţare la adresa unei nevoi de bază, a sănătăţii noastre, vom fi mult mai atenţi şi mai deschişi la toate instrumentele care ne pot aduce un plus de securitate”, constată Romulus Oprica.  
    Pe de altă parte, în acest nou context, este de părere că nevoia spaţiului privat va creşte, prin urmare balanţa va înclina mai mult înspre atenţia acordată vieţii personale. „Dacă ne uităm pe stradă, în magazine, la cozi, vedem că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor respectă regulile de distanţare fizică. De ce? Pentru că pe oamenii de afară nu-i cunoaştem, nu sunt cei din cercul nostru social apropiat, cei în care avem încredere şi faţă de care nu simţim nevoia să păstrăm distanţa de siguranţă, de 2 metri. Este aproape imposibil ca această distanţă fizică să nu se manifeste şi în relaţia spaţiu privat social – spaţiul public profesional. Toţi cei care am experimentat această izolare, dacă suntem persoane foarte sociabile, vom dori să ne revedem în apropiere fizică mai ales cu cei care ne sunt dragi şi nu vom aloca resurse semnificative de timp celor cu care nu aveam şi înainte o relaţie apropiată; cei care sunt mai puţin sociabili vor fi cu atât mai puţin interesaţi de intensificarea relaţiilor profesionale. Cu alte cuvinte, consider că spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională.”


    Din ce este alcătuită o zi normală de lucru? 

    Viaţa normală de lucru a angajaţilor din marile companii era deja îngreunată de lipsa de intimitate din birourile open space, de şedinţele interminabile şi de întreruperile colegilor sau notificărilor primite pe e-mail. Acum, pentru toţi cei care lucrează de la domiciliu a venit un nou set de întreruperi – atât de natură personală (poate copiii care învaţă şi ei în regim de telemuncă, după un program propriu, dar care necesită atenţia adulţilor) cât şi tehnologică – cu mesaje care vin instant de pe toate platformele din partea colegilor de echipă. În contrast cu ce se întâmplă acum, vă reamintim din ce era alcătuită o „zi normală de muncă”, potrivit datelor publicaţiei americane Harvard Business Review: 

    ●  Şedinţe care durează mai multe ore, pentru a discuta chestiuni asupra cărora se poate reveni de fapt prin câteva mailuri;
    ●  Întreruperi neplanificate, cauzate de obicei de birourile deschise, de platformele de mesagerie instant, precum şi de sunetele de notificare ale smartphone-urilor şi desktopului;
    ●  Căutarea consensului în echipe pentru decizii reversibile, fără consecinţe prea mari;
    ●  Căutarea neobosită a acelui „inbox zero”, un simbol al a pune scopurile altora înaintea voastră;
    ●  Călătoritul, uneori la distanţă, pentru a-i întâlni pe oameni faţă în faţă, când de fapt un telefon ar fi suficient;
    ●  Trecerea de la o sarcină la alta constant şi extenuarea fără prea multe rezultate;
    ●  Sarcini rudimentare şi administrative.