Tag: comunitate

  • Aşa este?! „Nu, nu autostrăzile duc la creştere economică a României.Mesaj către toţi cei care spun că investiţia în autostrăzi duce la dezvoltare: gândiţi la fel ca Ceauşescu ”

    Pe Facebook, Bogdan Glavan a scris: „Mesaj către toţi cei care spun că investiţia în autostrăzi duce la dezvoltare: gândiţi la fel ca Ceauşescu – cu diferenţa că Ceauşescu gândea mai comprehensiv, el vedea că industria grea are nevoie de petrochimie dar şi de forţă de muncă ce trebuie creată prin colectivizarea agriculturii

    Nu, nu autostrăzile duc la creştere economică. Burma are autostradă cu 20 de benzi şi un PIB/capita de 8 ori mai mic ca al României. Nu, nu CAP-urile duc la creştere economică. Nu, nu crearea de programe de calculator duce la creştere economică. De ce? Fiindcă economia nu e un soi de inginerie, să bagi A şi să rezulte B.

    Creşterea economică depinde de calitatea instituţiilor, a sistemului de norme, legi, valori ale comunităţii. Acolo unde iniţiativa privată este permisă, unde inovaţia productivă este aplaudată, unde competiţia este garantată, unde acumularea de capital este încurajată, acolo o să fie creştere economică. Că o să vină din turism, din IT sau din creşterea caprelor, asta doar piaţa şi viaţa urmează să decidă.

    Din păcate, nu ştiu ce blestem e pe neamul ăsta, că este mereu bombardat fie cu idei clasic socialiste, fie cu idei reformist socialiste, şi nu observă că sunt tot un drac.
    Mulţumesc Mircea Burdusa pentru reminder”.

  • Toate victimele atacului din nordul Londrei aparţin comunităţii musulmane

    “Din păcate, londonezii s-au trezit cu vestea unui alt incident îngrozitor, care a lăsat un număr de oameni grav răniţi. Atacul s-a desfăşura în timp ce un bărbat primea primul ajutor la faţa locului, acesta murind ulterior. Orice legătură între moartea sa şi atac este anchetată în prezent. Este prea devreme pentru a afirma că moartea bărbatului a fost un rezultat al atacului. Indiferent de motivaţie, incidentul este tratat ca un atac terorist”, a declarat comisarul adjunct Neil Basu, care este şi coordonatorul unităţii pentru combaterea terorismului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să faci milioane de dolari vânzând pe Amazon produse cumpărate din China

    „La început am urmat un curs şi am învăţat de acolo cum poţi să iei produsele din China şi le vinzi pe Amazon în Statele Unite. Ne-am adunat cinci băieţi, ne-am pus pe treabă, ne-am ajutat reciproc şi ne-am gândit cât de bine ar fi să-i ajutăm şi pe alţii să vândă pe Amazon. Aşa a crescut comunitatea”, a declarat Alex Hu­di­ţan, prezent în cadrul emisiunii de business ZF Live.Cursul Amazon Set Up du­rează 14 săptămâni, timp în care do­ri­torii pot învăţa practicând cum să vândă produsele, susţine el.

    „Mai întâi le aratăm cum să căute produsul, folosind nişte criterii prestabilite. Apoi trecem la următorul modul, care constă în a vorbi cu furnizorul din China. Urmează lis­tarea produsului pe Amazon, le ară­tăm tot ce ţine de poze, descriere şi aşa mai departe, iar ultimul modul este partea de lansare. Nu poţi să pui un produs acolo şi să speri să se vândă. Este o strategie pe care noi o folosim de trei ani cu succes”, explică Alex Hudiţan.

    „Am ajuns la furnizor prin alibaba.com. Totul se întâmplă online. Prima dată cerem nişte mostre de la mai mulţi furnizori pe care ni le trimit în România, le analizăm şi alegem produsul care ne place cel mai mult. Transportul unui singur produs costă între 50 şi 80 de dolari, dar se pot face optimizări.”

     

  • Cum să faci milioane de dolari vânzând pe Amazon produse cumpărate din China

    „La început am urmat un curs şi am învăţat de acolo cum poţi să iei produsele din China şi le vinzi pe Amazon în Statele Unite. Ne-am adunat cinci băieţi, ne-am pus pe treabă, ne-am ajutat reciproc şi ne-am gândit cât de bine ar fi să-i ajutăm şi pe alţii să vândă pe Amazon. Aşa a crescut comunitatea”, a declarat Alex Hu­di­ţan, prezent în cadrul emisiunii de business ZF Live.Cursul Amazon Set Up du­rează 14 săptămâni, timp în care do­ri­torii pot învăţa practicând cum să vândă produsele, susţine el.

    „Mai întâi le aratăm cum să căute produsul, folosind nişte criterii prestabilite. Apoi trecem la următorul modul, care constă în a vorbi cu furnizorul din China. Urmează lis­tarea produsului pe Amazon, le ară­tăm tot ce ţine de poze, descriere şi aşa mai departe, iar ultimul modul este partea de lansare. Nu poţi să pui un produs acolo şi să speri să se vândă. Este o strategie pe care noi o folosim de trei ani cu succes”, explică Alex Hudiţan.

    „Am ajuns la furnizor prin alibaba.com. Totul se întâmplă online. Prima dată cerem nişte mostre de la mai mulţi furnizori pe care ni le trimit în România, le analizăm şi alegem produsul care ne place cel mai mult. Transportul unui singur produs costă între 50 şi 80 de dolari, dar se pot face optimizări.”

     

  • Cea din urmă utopie de pe Pământ

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“

  • Doar în România: opt sute de persoane din Ploieşti au renunţat la hrana de la cantina socială ca să nu muncească

    Elena Boscornea, angajat al Administraţiei Serviciilor Social Comunitare Ploieşti, a declarat, joi, pentru corespondentul MEDIAFAX, că la ora actuală numai 382 de persoane primesc mâncare la Cantina de Ajutor Social din Ploieşti, după ce peste opt sute de persoane au renunţat la hrană, în condiţiile în care au fost obligate să muncească în folosul comunităţii.

    Citiţi continuarea pe www.mediafax.ro

  • Acesta este unul dintre cele mai misterioase locuri de pe Pământ. Cum arată cel mai bogat sat din China – GALERIE FOTO

    Huaxi este cel mai bogat sat din China şi a fost fondat de Wu Renabo, fost secretar al partidului comunist. De mult, satul era unul obişnuit, găzduind o comunitate de fermieri, dar acum este considerat a fi un conglomerat de miliarde de dolari în pieţele de oţel şi transporturi, scrie Business Insider.

    Locul este considerat ca fiind o utopie comunistă ce se întinde pe 240 de acri şi unde locuiesc 2000 de locuitori ce au asigurare medicală gratuită, educaţie gratuită, case şi maşini luxoase şi cel puţin 250.000 de dolari în bancă. În 2011 a fost celebrată aniversarea a 50 de ani de existenţă a satului prin inaugurarea unui zgârie nori de 328 de metri.

    Localnicilor le este interzis să vorbească cu reprezentanţii presei, dar şi să joace jocuri de noroc sau să folosească droguri. Toată lumea munceşte 7 zile din 7 şi dacă părăseşti comunitatea pierzi tot. “Chiar dacă sătenii se îmbogăţesc ei nu au voie să-şi ia cu ei bunurile personale când părăsesc satul, aşa că este greu de crezut dacă ce deţin le şi aparţine”, spune Yuan Yulai, avocat al unei firme de avocatură. 

  • 10 lucruri la care te poţi aştepta în primii 10 ani ai afacerii tale

    El spune că principalul lucru pe care l-a învăţat în deceniul în care şi-a crescut afacerea a fost că niciodată nu ştii unde te va duce aceasta. „Pe măsură ce comunitatea noastră a evoluat, a evoluat şi businessul nostru.” Wattpad s-a transformat într-o comunitate globală de entertainment, care promovează poveştile originale; face parteneriate cu jucători globali din industria entertainment-ului şi lucrează cu câteva dintre cele mai puternice branduri din lume.

    Cu prilejul aniversării, fondatorul Wattpad a alcătuit o colecţie de 10 sfaturi importante pentru fiecare antreprenor, într-un articol publicat iniţial pe site-ul entrepreneur.com:

     

    1. Nu veţi găsi clienţi peste noapte

    La momentul în care am lansat noi platforma de storytelling, nu aveam scriitori care să fie interesaţi de aceasta. Fără scriitori, nu aveam conţinut, iar fără conţinut, nu puteam să atragem cititori. Astfel, ne-am petrecut primul an republicând romane care existau deja în domeniul public: Mândrie şi Prejudecată, David Copperfield etc. – tot ce era disponibil şi ne putea ajuta să-i atragem pe iubitorii de cărţi. Abia în cel de al doilea an de funcţionare am avut primul material original pe Wattpad. A atras între 50 şi 100 de oameni pe platformă şi astfel, un material l-a atras şi pe cel de al doilea, al treilea şi aşa mai departe.

    Ca şi în orice alt business, a fost nevoie de timp ca să ne construim baza de clienţi. Oamenii nu vor veni de la tine doar pentru că eşti acolo. Va trebui să găseşti modalităţi de a-i atrage pentru a forma o masă critică.

    2. Momentul în care ai ales lansarea start-up-ului s-ar putea să nu fie cel potrivit

    Stabilirea unei baze solide de clienţi devine şi mai complicată atunci când momentul lansării nu este cel potrivit. Câte start-up-uri există astăzi şi se bazează pe idei care sunt prea avansate ca să aibă succes? Pentru multe start-up-uri, este o chestiune de timp ca ideile lor să fie primite de piaţă. Cel puţin aşa s-a întâmplat în cazul meu.

    În urmă cu 10 ani, cititul de pe dispozitivele mobile se afla într-un cu totul alt loc. Nu existau iPhone-uri sau Kindle-uri – doar telefoane care puteau afişa doar câteva rânduri în acelaşi timp. Distribuirea de conţinut pe internet era neobişnuită şi existau mult mai puţini oameni care făceau acest lucru. În prezent, 90% din activitatea Wattpad este pe mobil, iar distribuirea de conţinut a devenit un obicei în rândul utilizatorilor de internet.

    Concluzia este că nu ar trebui să vă pierdeţi speranţa dacă industria nu este unde ar trebui să fie pentru ca businessul vostru să aibă succes. În  cele din urmă, tehnologia va evolua suficient de mult astfel încât eforturile voastre să fie răsplătite.

    3. Vor exista şi momente de scădere

    Atunci când îşi lansează afacerea, antreprenorii sunt exuberanţi şi plini de aşteptări. Dar acel sentiment nu va dura.

    Îmi amintesc că atunci când stăteam într-o cafenea împreună cu partenerul meu de afaceri – plătisem pe cafeaua băută veniturile totale pe care le-am câştigat în luna care trecuse. Nu era o perioadă foarte bună pentru noi şi ne întrebam la modul cel mai serios dacă avem suficient de multă putere ca să continuăm. Vă veţi confrunta şi voi cu astfel de momente. Va trebui să reexaminaţi ce faceţi şi să decideţi care este cea mai bună cale pentru a merge înainte. Acestea sunt momentele care îi forţează pe fondatori fie să îşi crească businessurile, fie să le închidă. Aduceţi-vă aminte: o viziune puternică nu se va lăsa doborâtă de câteva eşecuri. Dacă renunţaţi la primul, al doilea sau al treilea obstacol, înseamnă că nu aveţi suficient de multă energie să vă atingeţi obiectivul.

    4. Nu trebuie să rămâneţi cramponaţi în planurile iniţiale

    Când simţiţi că în faţa voastră se află o provocare, nu trebuie să vă fie frică să schimbaţi traseul iniţial al afacerii.  Este OK să deviaţi puţin de la schema iniţială pentru a face lucrurile să meargă sau să vă opriţi din a face lucruri până când veţi găsi rezolvarea.

    5. Veţi ajunge la momentul în care vă vor fi răsplătite eforturile

    În cele din urmă, dacă reuşiţi să creaţi ceva cu adevărat diferit, veţi reuşi să depăşiţi momentele dificile şi să ajungeţi în punctul în care să aveţi succes. Pentru noi, acest lucru s-a tradus prin obţinerea primei runde de finanţare. Am primit prima serie de finanţare în 2011 de la Union Square Ventures, aceeaşi companie care a investit în Twitter, Etsy, Foursquare, Kickstarter şi altele. Implicarea unui jucător atât de mare în afacerea noastră a atras atenţia asupra noastră şi a validat ceea ce facem. Ne-a oferit impulsul de care aveam nevoie ca să continuăm ceea ce facem şi să fim dedicaţi construiririi a ceva măreţ.

    6. Să lucrezi la tine însăţi este la fel de important cu munca în scopul dezvoltării produsului

    Nu am cunoscut niciun antreprenor care, atunci când a început businessul, să facă totul singur. Nu poţi să scrii tot codul, să faci tot designul produsului, să echilibrezi bugetul, să găseşti finanţare şi să marketezi produsul de unul singur etc.

    Parte din creşterea unui start-up este să realizezi că ai nevoie de oameni care să te ajute şi, mai important decât atât, că trebuie să motivezi echipa ca lider. În cele din urmă, cel mai bun produs pe care îl construieşti nu este neapărat produsul – ci evoluţia ta. 

    7. Cultura companiei este esenţială în creştere

    Pe măsură ce îţi creşti businessul, realizezi că este atât de puternic pe cât sunt oamenii din acesta. Angajaţii companiei trebuie să îţi împărtăşească viziunea şi valorile dacă vrei să duci businessul la următorul nivel.

    Când vrem să angajăm pe cineva, ne concentrăm nu doar pe aspectele tehnice, dar şi pe o potrivire culturală. Cât de mult îi pasă acestui angajat de crearea unei experienţe de entertainment prin storytelling? Este suficient de motivat de succesul utilizatorilor? Angajaţii noştri nu sunt identici din punct de vedere cultural. Vrem să angajăm oameni cu diferite perspective şi idei, dar care în cele din urmă vor lucra în echipă în scopul atingerii unui obiectiv comun.

    8. Veţi învăţa de la utilizatorii voştri

    Când l-am cunoscut pentru prima dată pe Ben King Khosla Ventures, l-am întrebat cum s-a extins YouTube spre atât de multe categorii diferite de utilizatori. Răspunsul lui? ”Nu am lansat noi aceste categorii – ele s-au dezvoltat organic din cele existente, iar noi le-am identificat devreme. Apoi am turnat gaz pe foc.”

    Cu alte cuvinte, YouTube nu a creat videoclipurile tip ”how-to”; ci utilizatorii platformei au făcut acest lucru. Apoi YouTube şi-a orientat produsul în direcţia susţinerii acestui tip de videoclipuri.

    În orice afacere, utilizatorii sau clienţii vor influenţa direcţia businessului tău, dar doar dacă vei învăţa să îi asculţi.

    9. Businessul vostru va evolua

    Comunitatea noastră a crescut şi, odată cu aceasta, la fel şi noi. Cum am spus şi mai devreme, nu veţi rămâne la planul pe care l-aţi avut la momentul lansării businessului; acesta va evolua constant.

    10. Veţi schimba vieţile oamenilor

    Când am început Wattpad, m-am concentrat pre rezolvarea unei probleme cu care mă confruntasem. Pe parcursul timpului, am conştientizat impactul pe care compania mea îl avea asupra vieţii altor oameni: există chiar şi în Africa oameni care îmi mulţumesc pentru răspândirea cuvântului scris în ţara lor. Părinţii ne spun cum copiii lor îşi îmbunătăţesc scriitura, iar scriitorii ne mulţumesc că i-am ajutat să găsească  audienţă. Chiar dacă este greu să vezi acest lucru la început, compania pe care o creezi va avea un impact mult mai mare decât vă imaginaţi – fie asupra angajaţilor, clienţilor sau partenerilor.

     

     

  • Un nou complex rezidenţial va fi finalizat până la finalul anului în România

    New Residence, proiect dezvoltat în România de fondul de investiţii British Romanian Investment Partnership (BRIP), va finaliza anul acesta cel de-al doilea complex rezidenţial, situat în cartierul Drumul Taberei. Acesta include peste 200 de locuinţe noi. În prezent, complexul de peste 10 milioane de euro este rezervat în proporţie de 30%.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei, New Residence a introdus pe piaţa imobiliară din România un nou tip de locuinţe, cu un regim de înălţime scăzut P+2E+M, în stilul arhitectural britanic.

    „Regenerarea urbană, precum şi dezvoltarea şi susţinerea comunităţii reprezintă elemente cheie pentru un complex rezidenţial, aspecte pe care noi le-am avut în vedere încă de la început, atât în cadrul proiectului New Residence din Măgurele, dar şi în cadrul noului complex din Drumul Taberei. Practic, suntem responsabili de crearea unui mediu nou, complet modern, unde viitorii locatari vor deveni o comunitate, aspecte care contribuie foarte mult la confortul şi creşterea nivelului de trai.”, declară Cristian Mercioniu, General Manager New Residence.

    Proiectul rezidenţial New Residence aflat în prezent în fază de construcţie în cartierul bucureştean Drumul Taberei va dispune de 216 locuinţe, garsoniere şi apartamente cu 2 şi 3 camere.

  • Oraşul unde poţi cumpăra o casă cu mai puţini bani decât ai da pe un smart TV

     El face parte dintr-o nouă generaţie de  rezidenţi, una educată, cu un simţ al comunităţii puternic, care se bazează pe  cartea lui Drew Philip, ”A 500 $ house in Detroit” (O casă de 500 de dolari în Detroit). El a mărturisit că a cumpărat casa la licitaţie pentru doar 500 de dolari, “mai puţin decât ai da pe un televizor decent”

    ”Când am cumpărat casa, în 2009, venirea mea în Detroit părea ciudată”, povesteşte tânărul; pe vremea aceea lumea avea tendinţa să părăsească acest oraş, ca urmare a crizei imobiliare. Între 2005 şi 2007, 67.000 de case au intrat în executare silită în Detroit. Între 2011 şi 2015, Wayne Country a executat silit aproape una din fiecare patru case din Detroit pentru neplata taxelor de proprietate. Când şi-a căutat casă, în afară de cele abandonate, care arătau ca şi cum ar fi trecut printr-un război; Philip a găsit şi alte case, care aveau nevoie de mai puţine renovări şi în care s-ar fi putut muta, multe dintre acestea puteau fi cumpărate cu mai puţin 3.000 de dolari. ”Nu am putut să profit de nefericirea altora. Singurul lucru la care mă puteam gândi erau familiile care trăiau în aceste case şi ziua în care băncile i-au aruncat în stradă.”

    Casa în care s-a mutat el fusese abandonată de câţiva ani; a îndepărat gunoiul, a adăugat ferestre, electricitate şi a început să devină familiar cu locul şi cu vecinii. În cei opt ani petrecuţi acolo – oraşul trecea printr-o schimbare majoră, se dezvolta. S-a mutat în Detroit fără prieteni, fără să aibă un loc de muncă şi bani. Era pe punctul de a absolvi Universitatea din Michigan, una dintre cele mai bune universităţi din lume. Şi-a vândut maşina şi a cumpărat o camionetă pentru 1.000 de dolari şi a decis să construiască singur casa – fără granturi sau împrumuturi. ”Mi-am propus să lucrez pentru tot ce făceam în casa respectivă, nu toată lumea are acces la împrumuturi sau granturi din partea unor fundaţii.” Pe parcursul anilor petrecuţi acolo, unul dintre vecinii săi era pe punctul de a-i fi vândută casa la licitaţie; a reuşit împreună cu un alt vecin să plaseze o contraofertă – ”Ne-am răspuns la întrebarea – cât valorează vecinul tău – şi am reuşit să cumpărăm casa astfel încât să poată locui în continuare în aceasta”, descrie el în cartea sa cum a ajutat familie cu copii să îşi păstreze locuinţa.

    El spune că exemplul său este relevant pentru noua mentalitate a rezidenţilor din Detroit. Între 2010 şi 2014, în Detroit au venit aproximativ 14.000 de noi rezidenţi, aceasta fiind prima creştere importantă a populaţiei din ultimii 60 de ani; numerele sunt în continuă creştere. Noi restaurante se deschid zilnic şi galerii de artă se nasc între zidurile de beton.