BusinessMagazin

Tag: cinematografie

  • TOP BM: Cele mai bine vandute filme in 2009

    In topul celor mai bine vandute filme din Romania anului 2009 sunt incluse patru productii de actiune, trei comedii si cate un film de groaza, unul de dragoste si unul de desene animate. In total, filmele din top 10 au atras aproape un milion de spectatori in salile de cinema si au adus distribuitorilor incasari de aproximativ 16 milioane de lei (3,7 milioane de euro). Cea mai vizionata productie din 2009 este “Epoca de gheata 3: Aparitia dinozaurilor”/ “Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs”, distribuita de Odeon Cineplex, care dupa numai patru saptamani pe marile ecrane a detronat horror-ul 3D “Infern de ziua indragostitilor” / “My Bloody Valentine”.

    Top 3 este incheiat de ecranizarea bestseller-ului lui Dan Brown, “Ingeri si demoni” / “Angels and Demons”, care dupa 10 saptamani pe marile ecrane a fost urmarit de peste 96.000 de spectatori, iar incasarile au depasit 1,5 milioane de lei. Piata de film din Romania este unul dintre domeniile aparent ocolite de criza. “Rezultatele obtinute de la inceputul anului pana in prezent confirma faptul ca mersul la cinematograf este una dintre putinele activitati care nu au fost afectate de criza. Dimpotriva chiar, rezultatele obtinute in aceasta perioada sunt superioare celor obtinute in aceeasi perioada a anului trecut, ceea ce inseamna ca oamenii percep mersul la cinematograf ca pe o metoda accesibila de divertisment”, spune Raluca Moroianu, marketing manager al MediaPro Distribution. Companiile distribuitoare spun ca o schimbare a comportamentului consumatorului este insa vizibila atunci cand vine vorba de alegerea filmului.

    “Criza l-a facut pe consumator mai degraba mai atent cu ceea ce cumpara, judecand dupa rezultatele spectaculoase ale filmului “Ice Age 3”. Oamenii sunt dispusi sa plateasca pretul unui bilet la film 3D daca intr-adevar considera ca este un produs de calitate, un film foarte bun”, sustine Irina Crisan, director general adjunct al Odeon Cineplex. Compania, care distribuie productiile studiourilor 20th Century Fox, a incheiat anul 2008 cu o cifra de afaceri de peste 2,7 milioane de lei si estimeaza pentru 2009 o crestere de 40%. Si compania RoImage 2000, care distribuie filmele Universal Pictures, anunta o crestere pentru 2009. “Anul trecut am obtinut o cifra de afaceri de 1,2 milioane de euro, iar in 2009 estimam ca vom atinge nivelul de 1,4 milioane de euro”, spune Oana Stoenescu, managing director al RoImage 2009.

    Doua dintre filmele din top 10 au fost distribuite de companie – “Furios si iute 4: Piese originale” / “Fast and Furious 4” si “Transformers: Razbunarea celor invinsi” / “Transformers: Revenge of the Fallen”. Managerul spune ca printre cele mai mari succese de pana acum au fost “Gladiatorul”, seria “Mumia”, seria “Shrek”, seria “Fast and Furious” sau seria “Fockers”. Cat despre spectatorii de film, studiile MediaPro Distribution arata ca acestia sunt in majoritate tineri cu varste cuprinse intre 15 si 35 de ani, cu studii superioare, venituri peste medie, care locuiesc in mediul urban. “Sunt persoane informate, cu viata sociala activa, care saptamanal iau masa in oras, ies in baruri sau isi viziteaza prietenii. Citesc, folosesc internetul ca instrument principal de informare, citesc bloguri, frecventeaza site-uri de socializare, merg la teatru, opera, merg la concerte cu artisti romani si straini”, explica Raluca Moroianu.

    Specialistii spun ca, surprinzator, cinefilii au destul de putine criterii clare in functie de care aleg filmul. “De fapt, cel mai adesea amatorul de cinema ajunge la cinematograful preferat, se uita in program si abia apoi cauta si hotaraste filmul cel mai cu vino-ncoace. Cel mai adesea, criteriile sunt legate de evadarea din realitatea imediata (o comedie, un film de actiune sau, mai nou, un film 3D), iar efectul consta in cele doua ore de deconectare dupa o saptamana grea de lucru. Un actor preferat ar fi un alt criteriu, mai rar un regizor si, din nefericire, mai niciodata un premiu castigat de filmul respectiv la vreun festival important”, sustine Stefan Dobroiu, redactor senior al Cinemagia.ro si colaborator permanent al BUSINESS Magazin. Cat despre cronicile criticilor, Dobroiu spune ca ele nu influenteaza in mare masura decizia de achizitie. “Daca le spui ca ultimul “Harry Potter” este plictisitor, se vor duce sa-l vada. Daca le spui ca din “Transformers 2” nu intelegi nimic, se vor duce sa-l vada. Daca le spui ca filmul belgian x sau filmul romanesc y e excelent, 50% se vor duce sa-l vada.”
     

  • Vin romanii

    La Zilele filmului romanesc, norocosii stransi la Cluj pot vedea in premiera nationala mica (dar nu cantitatea conteaza, nu-i asa) productie autohtona. Daca vedetele se cunosc inca de la Cannes, TIFF aduce sub palaria-i sic, primitor-inca­patoare, si productiile mai putin notorii. Deschiderea festivalului s-a facut cu unica proiectie maraton: “Amintiri din Epoca de Aur”, ale carei sase scurtmetraje insumeaza aproape trei ore de incursiuni amuzant-nostalgice in Romania comunista. Poate consumatorul de cinema cu reactii de genul “ah, iar un film despre vremurile de trista amintire?” ar trebui sa stie ca “Amintirile” sunt in primul rand o super-comedie. Contrapondere hiperechilibrata la sumbrul “4 luni, 3 saptamani si doua zile”, filmul regizat de Cristian Mungiu, Constantin Popescu, Ioana Uricaru, Razvan Marculescu si Hanno Hoefer recupereaza umorul atat de necesar in acele vremuri si-l aduce pe ecran cu imens aplomb.
     
    Poate ca nu ti-e dor de sticlele de iaurt si lapte, de slapii de plastic, de pachetele de tigari ieftine, de televizoarele bazaitoare, dar n-ai cum sa nu apreciezi scenografia dementiala a celor sase scurtmetraje, care parca functioneaza pe principiul masinii timpului, fiind o teleportare instantanee in niste ani in care romanul n-a uitat sa fie hatru si a invatat sa fenteze sistemul cu o inventivitate doboratoare pentru generatia tanara de acum. Ar fi pacat ca spectatorii cei mai tineri sa ignore premiera acestui calup de legende urbane; e imposibil sa nu recunosti reminiscentele vremurilor, indiferent ca e vorba de obiecte, replici sau tabieturi. O data de premiera pentru “Amintiri din Epoca de Aur” inca nu a fost stabilita (cel mai probabil, lansarea scurtmetrajelor impartite in doua filme separate va avea loc in septembrie sau octombrie), dar “Politist, adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu se va lansa, dupa toate vestile, la sfarsitul lunii iunie. Inclus si el in sectiunea Un Certain Regard, lungmetrajul cu Dragos Bucur in rol de politist (si nu adjectiv) a fost considerat al treilea cel mai bun film de la Cannes 2009, conform unui sondaj Indiewire, si are toate sansele sa reuseasca o performanta surprinzatoare: sa intreaca “A fost sau n-a fost?” in aprecierile publicului. O noua calatorie la Vaslui ii prilejuieste lui Porumboiu o planare pe deasupra limbii romane mai seaca decat savurosul sau lungmetraj, o planare sustinuta in aer de un “personaj” absurd, surprinzator, imprevizibil si aparent omniprezent: dictionarul limbii romane! Sa nu divulgam rolul acestuia in “Politist, adjectiv”, caci curiozitatea cinefilului va putea fi foarte curand satisfacuta la cinema.
     
    Punctul comun al celor mai cunoscute doua filme romanesti care se vor lansa anul acesta la cinema este Vlad Ivanov. Cristian Mungiu a decis sa taie o scena cu Ivanov – traficantul de oua din “Amintiri” (o scena de sex foarte incomoda, cu un cor de cotcodaceli drept acompaniament muzical si batalioane de galinacee drept martore reticente). Nu acelasi lucru l-a facut si Corneliu Porumboiu: in stilul sau deja clasic, a pastrat o secventa de aproape 20 de minute cu un implacabil Ivanov in chip de superior pasionat de intelegerea corecta a sensului cuvintelor. Mai amintita in cronicile pozitive de la Cannes decat au fost amintite socantele excese din “Antichristul” lui Lars von Trier in cele negative, aceasta secventa o lasa mult in urma pe cea similara, in trei personaje, din “A fost sau n-a fost?” si arata ca Porumboiu a indeplinit promisiunea facuta la debut.
     
    Vlad Ivanov apare scurt si intr-un al treilea film (dar nu si ultimul), de aceasta data italian, dar cu puternica participare romaneasca. In “Marea Neagra”, Dorotheea Petre, singura actrita din Romania cu un premiu de interpretare la Cannes, este Angela, o romanca plecata in Italia care se angajeaza sa aiba grija de Gemma, o vaduva in varsta. Daca la inceput batrana este dificila si nu are incredere in cea cu care imparte, de voie-de nevoie, locuinta, curand necazurile, chiar daca foarte diferite, vor reusi sa formeze o punte intre cele doua femei. Fara sa scoata vreo vorba, cel mai prezent actor la aceasta editie a TIFF, Vlad Ivanov, concentreaza in jurul lui un adevarat complex de nelinisti si temeri, fiind sotul disparut al Angelei, personajul Dorotheei Petre. Filmul s-ar putea lansa in Romania candva in cursul toamnei.
     
    “Cealalta Irina”, debutul in lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki, il are in prim plan pe Andi Vasluianu (fara ca Vlad Ivanov sa lipseasca de pe afis), in primul sau rol principal din cariera. Vasluianu, protagonist si al poate celui mai amuzant spot TIFF din ultimii ani, in care actorul, acompaniat de Toma Cuzin, parodiaza printre mioare celebrul “Brokeback Mountain”, este Aurel, un barbat a carei iubita plecata la munca in strainatate moare si este adusa in tara intr-un sicriu sigilat. Pentru Aurel, in sicriu se afla nu numai trupul Irinei, dar si viitorul luminos, mult visat alaturi de ea. Doar ca barbatul va afla curand ca viitorul pentru care Irina se extenua afara nu-l includea si pe el, astfel incat porneste in cautarea “celeilalte Irine”, plina de secrete. 

  • Atacul clonei asupra Hollywoodului

    Reliance Entertainment – o divizie a unui conglomerat indian controlat de miliardarul Anil Ambani – se afla in negocieri cu Steven Spielberg si David Geffen, intentionand sa finanteze un nou proiect al acestora. De altfel, compania a semnat o serie de intelegeri cu regizori, precum Jay Roach si Chris Columbus, sau actori de la Hollywood, printre care George Clooney, Jim Carrey si Brad Pitt. Spre deosebire de ceilalti investitori straini care s-au indreptat spre Hollywood – si uneori nu au fost rasplatiti suficient pentru eforturile depuse – Reliance are o experienta semnificativa in cadrul industriei cinematografice.

    Ambani este un jucator nou in acest segment, insa sotia sa, Tina Munim, este o fosta vedeta a Bollywoodului. Seful Reliance Entertainment, regizorul Amit Khanna, si presedintele companiei, Rajesh Sawhaney, fost executiv in cadrul unui trust de presa, au anuntat un plan ambitios, care cuprinde infiintarea unei companii media in valoare de 10 miliarde de dolari si care va fi astfel una dintre cele mai mari firme de profil la nivel mondial.

    Dupa cativa ani de prosperitate, companiile media indiene descopera ca au o gramada de bani, dar nu au suficiente optiuni pentru a-i investi. “Cu toate ca industria indiana a filmului inregistreaza performante record, iar banii sunt suficienti, principala problema pe care o avem de infruntat este lipsa talentelor, in conditiile in care actorii de top au semnat contracte pentru cativa ani buni de acum incolo”, a declarat Hetal Adesara, fondatorul Business of Cinema, o companie care furnizeaza online stiri despre Bollywood.

    De aceea, companiile precum Reliance se indreapta spre Hollywood, in incercarea de a-si extinde portofoliile si de a “crea un tip incrucisat de cinematografie”, folosind actori atat din India, cat si de peste hotare, a adaugat Adesara. In ce masura va reusi insa Reliance sa schimbe cultura de business – orientata spre interior – a industriei cinematografice americane ramane deocamdata o intrebare deschisa. Regizorii care au lucrat atat la Hollywood, cat si la Bollywood spun ca indienii pun un accent deosebit pe autonomie si inovatie, ceea ce ar putea avea un impact puternic asupra Hollywoodului.

    “Am o libertate de creatie totala in ceea ce priveste meseria pe care o practic”, spune Vidhu Vinod Chopra, regizorul “Enklaya”, pelicula nominalizata anul acesta la Oscar la categoria “Cel mai bun film strain”. Recent, Chopra a semnat cu Reliance Entertainment un contract pentru realizarea a doua filme, pentru mai mult de 100 de milioane de dolari. “Crede cineva ca vreun studio din Statele Unite mi-ar fi dat 100 de milioane de dolari si pe deasupra si libertate totala de creatie?”, a comentat el.

    In cazul unuia dintre proiectele Reliance, “Broken Horses”, un film in limba engleza produs in New Mexico, Chopra este atat autorul scenariului, cat si regizorul. Mai mult, el ar putea fi cel care va alege afisul de promovare. “Este un adevarat paradis al regizorilor”, a mentionat Chopra. Pe de alta parte, regizorii care primesc astfel de fonduri au o sarcina mult mai dificila, acestia trebuind sa fie mult mai preocupati de riscurile pe care le implica munca lor.

    “Voi avea o responsabilitate mult mai mare decat in cazul in care as fi lucrat la Holywood si as fi avut, sa zicem, cinci consilieri”, spune regizorul. Reprezentantii Reliance Entertainment au promis, in acelasi timp, sa reduca “birocratia” care caracterizeaza productiile de la Hollywood – un obiectiv cel putin remarcabil, avand in vedere ca vine din partea unei tari cu un guvern cunoscut pentru gradul ridicat de birocratizare.

    Dezvoltarea rapida a industriei media din India si din celelalte tari emergente atrage capitalurile investitorilor si inregistreaza audiente neintalnite in lumea occidentala. Veniturile industriei indiene a filmului au depasit anul trecut 2,2 miliarde de dolari, mai putin de o zecime din cele inregistrate de studiourile de film de la Hollywood, potrivit unui studiu al PricewaterhouseCoopers. Este de asteptat insa ca Bollywoodul sa-si dubleze veniturile pana in 2012, avand in vedere cresterea anuala de 13%, fata de 3%, cat inregistreaza afacerile de la Hollywood.

    “Exista o multime de lectii pe care pietele emergente le-ar putea oferi restului lumii”, spune Rajesh Jain, director pe media si entertainment in cadrul KPMG, in India. Printre sugestiile acestuia se numara modalitatea de folosire a noilor platforme media si reducerea costurilor. Companiile media indiene au adoptat noile canale de distributie, cum ar fi internetul, mult mai rapid decat rivalele lor occidentale. Aceasta situatie se datoreaza in buna masura si diasporei indiene – 25 de milioane de indieni traiesc in afara granitelor tarii, dar filmele produse de Bollywood nu se gasesc in cinematografele din localitatile lor de resedinta.

    Rajshiri Group, detinatoarea uneia dintre cele mai vechi case de productie din India, a fost prima companie care a facut posibila descarcarea de pe internet a filmelor produse de catre companie in acelasi timp in care ele rulau drept premiere pe ecranele de cinema. Aceasta actiune s-a bucurat de succes in randul publicului, in conditiile in care pretul unui film nu era mai mare de zece dolari. In acest moment, Rajshiri ofera o librarie media online, de unde pot fi descarcate sute de filme produse de Bollywood, dar si melodii in limba hindi.

    Iar multe dintre studiourile de productie din tara au urmat acest model, cu toate ca descarcarile de filme genereaza venituri mult reduse fata de cele pe care le aduc cinematografele. Totusi, la baza, Hollywood si Bollywood sunt doua industrii radical diferite. In primul rand, bugetul unui film produs la Bollywood este semnifi cativ mai redus decat al unui film produs de studiourile din Los Angeles. Bugetul unui film indian porneste de la 200.000 de dolari, foarte rar ajungandu-se la bugete de 20 de milioane de dolari.

    Peste jumatate din bugetul unui film indian reprezinta comisioanele primite de regizor si de actori. Finantarea filmelor de la Bollywood a fost dintotdeauna extrem de putin transparenta, o buna parte a banilor provenind de la crima organizata sau de pe piata neagra. In ultimii ani insa, o serie de mari corporatii au fost atrase spre industria filmului, ca urmare a cresterii puternice inregistrate de acest segment, care a inceput sa beneficieze inclusiv de credite din partea bancilor din India, dar si din afara tarii.

    Este o industrie inca in plin proces de restructurare din punctul de vedere al finantarii, spune Adesara. Aceasta estimeaza ca 50%-60% din sumele injectate pe aceasta piata sunt legitime, adaugand ca “va mai dura cativa ani pana cand industria va deveni complet transparenta din punctul de vedere al finantarii”.