BusinessMagazin

Tag: cinematografie

  • Povestea omului care a revoluţionat telefonul mobil, dar nu a putut ţine pasul cu tehnologia. Compania a pierdut aproape toţi clienţii

    Mihal „Mike“ Lazaridis s-a născut pe 14 martie 1961 în Istanbul, Turcia, în familia unor greci din insula Chios. În 1966 s-a mutat împreună cu părinţii săi în Canada, stabilindu-se în Windsor, Ontario. Pasionat de ştiinţă încă din copilărie, la vârsta de 12 ani a câştigat un premiu din partea Bibliotecii Publice Windsor pentru citirea tuturor cărţilor ştiinţifice de pe rafturile acesteia. În 1979 s-a înscris la Universitatea din Waterloo şi a ales să studieze inginerie electrică, urmând şi un opţional în informatică.

    În 1984, Lazaridis a răspuns pozitiv unei propuneri primite din partea companiei General Motors de a dezvolta un sistem centralizat de control pentru reţelele de computere, pentru care i s-a acordat un contract de angajare. Contractul cu General Motors împreună cu o mică subvenţie guvernamentală şi un împrumut de la părinţii săi i-au permis antreprenorului să dezvolte, alături de prietenul său din copilărie Douglas Fregin, compania de tehnologie Research In Motion, pe care au lansat-o în acelaşi an, pe 7 martie. După înfiinţarea businessului, Lazaridis a renunţat la universitate, cu doar două luni înainte de absolvire.

    Un deceniu şi jumătate mai târziu, pe 19 ianuarie 1999, folosind tehnologia wireless, Research In Motion a creat un pager care avea să fie primul dispozitiv BlackBerry, după numele căruia compania a fost redenumită. Acesta a fost lansat iniţial în München, Germania. În 2002 BlackBerry a lansat prima linie de smartphone-uri.

    Lazaridis şi soţia sa, Ophelia, sunt cunoscuţi pentru activitatea filantropică din Waterloo. Astfel, în 2000, antreprenorul a fondat Institutul Perimeter pentru Fizică Teoretică, către care a donat peste 170 milioane de dolari, iar după doi ani a pus bazele unui nou institut pentru calcule bazate pe tehnologie cuantică în cadrul Universităţii din Waterloo, în deschiderea căruia a investit 100 de milioane de dolari. În 2015, antreprenorul a donat Universităţii Wilfrid Laurier 200 de milioane de dolari pentru un nou institut de management orientat spre tehnologie, care a fost redenumit în onoarea sa Şcoala de Afaceri şi Economie Lazaridis.

    Munca de cercetare şi investiţiile sale în ştiinţă nu au fost trecute cu vederea. Astfel, pe 21 octombrie 1999, Lazaridis a primit o diplomă onorifică de doctor în inginerie din partea Universităţii din Waterloo, iar în iunie 2003 a devenit al optulea rector al acesteia. A primit, de asemenea, un premiu Oscar şi un premiu Emmy pentru realizările din domeniul tehnologiei care au ajutat industria cinematografică. Printre alte recunoaşteri, el a fost numit în 2006 ofiţer al Ordinului Canadei şi membru al Ordinului Ontario, iar în 2014 a primit titlul de membru al Societăţii Regale. În 2011, publicaţia internaţională Forbes l-a desemnat pe Lazaridis al 17-lea cel mai bogat canadian şi l-a clasat pe locul 651 în topul celor mai bogate persoane din lume, cu o avere de 1,9 miliarde de dolari. În septembrie 2013, în întreaga lume existau 85 de milioane de utilizatori ai telefoanelor mobile BlackBerry.

    Cu toate acestea, compania şi-a pierdut poziţia dominantă pe piaţă din cauza succesului sistemelor Android şi iOS, numărul utilizatorilor scăzând la 23 de milioane în martie 2016. În prezent, compania activează în 30 de ţări şi are un număr de circa 4.000 de angajaţi, înregistrând anul trecut venituri de 857 de milioane de dolari.

  • Un film pentru cărţile de istorie

    E greu să vorbeşti de Endgame fără a oferi indicii care ar putea strica surpriza celor care nu l-au văzut încă; puteţi citi însă liniştiţi în continuare, pentru că în rândurile ce urmează mi-am propus să analizez fenomenul Endgame şi nu detalii propriu-zise din film.

    Avengers: Infinity War, lansat acum fix un an, îi punea pe eroi faţă în faţă cu Thanos, personajul negativ construit cu mare atenţie de cei de la Marvel timp de 10 ani. Era concluzia unei aventuri de proporţii epice, la care fiecare dintre cele peste 20 de filme a contribuit în egală măsură. Infinity War se încheie cu victoria neaşteptată a lui Thanos, care transformă în cenuşă jumătate din toate fiinţele din Univers. Endgame începe la scurt timp după evenimentele din Infinity War, cu eroii Marvel încercând să găsească puterea de a reacţiona, cumva, în faţa dezastrului.

    Au existat numeroase teorii ale fanilor cu privire la modul în care eroii Marvel ar fi putut schimba ceea ce s-a întâmplat, restaurând ordinea în Univers. Motivul pentru care au apărat atât de multe scenarii în ultimele luni este unul simplu: cei de la Marvel nu au oferit niciun detaliu legat de film. Primele trailere prezentate conţineau doar imagini din primele 20-30 de minute, lucru extrem de riscant pentru un film cu un buget estimat la 400 de milioane de dolari – cel mai scump din istorie, de altfel.

    Kevin Feige, merituosul preşedinte al Marvel Studios, a declarat în mai multe rânduri că nu va oferi niciun indiciu fanilor, păstrând surpriza pentru momentul în care aceştia vor ajunge la cinema, riscând astfel să îi piardă pe cei care nu au urmărit filmele anterioare. Feige a numit Endgame o scrisoare de dragoste adresată celor care au stat, timp de 10 ani, aproape de Universul Cinematografic Marvel. Scenariştii au avut, probabil, cea mai grea misiune: să pună capăt mai multor fire narative (câtorva zeci, probabil), să găsească un final potrivit pentru fiecare personaj în parte (Avengers: Endgame pune capăt fazei 4 din Universul Cinematografic Marvel) şi să ofere spectatorilor cea mai spectaculoasă luptă văzută până acum. Fraţii Russo, care au regizat şi Infinity War, a trebuit să se asigure că toate elementele din scenariu îşi găsesc loc în cele trei ore ale filmului. Şi deşi fiecare pare să fi avut o sarcină imposibilă, cu toţii au contribuit pentru a aduce pe marile ecrane o producţie impresionantă.

    Avengers: Endgame este, din toate punctele de vedere, o reuşită cinematografică.

    Înainte de lansarea oficială, de pe 26 aprilie, mă aşteptam ca Avengers: Endgame să doboare câteva recorduri. Nu am putut concepe, însă, magnitudinea evenimentului.

    Endgame a avut cel mai bun weekend de lansare din istorie, obţinând – în doar trei zile – 1,23 miliarde dolari. A doborât recordul de lansare în peste 50 de ţări, inclusiv Statele Unite, China, Marea Britanie, Germania şi Australia. Filmul a avut o cotă de piaţă de 90% în Statele Unite, lucru nemaiîntâlnit.

    Întrebarea se pune, firesc, dacă Avengers: Endgame va reuşi să doboare cel mai important record, filmul cu cele mai mari încasări din istorie (deţi­nut în prezent de Avatar cu 2,78 miliarde de dolari). Aş fi tentat să răspund pozitiv, dar Avatar a avut un parcurs ciudat pentru un blockbuster, pe care nu ştiu dacă un alt film îl poate repeta: nu a avut un weekend de lansare extraordinar, dar a reuşit cumva să genereze interes în rândul iubitorilor de film timp de trei sau patru luni. În peisajul cinematografic de astăzi, filmele generează majoritatea încasărilor în primele două weekenduri, înregistrând apoi scăderi de până la 80-90%.

    Nu îmi rămâne decât să vă recomand să mergeţi la cinema şi să vedeţi Avengers: Endgame. Este un film care va rămâne în istoria cinematografiei.

    Nota: 9/10

  • Un exerciţiu sinistru de imaginaţie – VIDEO

    Peele nu este doar regizorul acestui nou horror, ci are şi rolurile de scenarist şi producător. După succesul neaşteptat înregistrat de „Get Out“, Peele reuşeşte să revină cu un film de o calitate similară, performanţă cu care nu mulţi cineaşti se pot lăuda.

    Acţiunea din „Us“ începe în 1986 şi prezintă un copil plimbându-se alături de părinţi prin orăşelul american Santa Cruz. Scăpată din ochi de adulţi, fetiţa ajunge pe o plajă pustie şi pătrunde într-o încăpere acoperită de oglinzi; câteva secunde mai târziu, ea descoperă în faţa uneia dintre oglinzi dublura sa.

    Filmul sare apoi în zilele noastre, locul fetiţei fiind luat de o femeie căsătorită (Lupita Nyong’o) şi mamă a doi copii. Alături de soţul ei (Winston Duke), ea ajunge din nou pe plaja care încă îi dă coşmaruri.

    De aici, aşa cum se întâmplă de obicei în filmele lui Peele, lucrurile iau o întorsătură care va tulbura orice spectator. Este lăudabil modul în care cei doi actori principali trec de la o stare la alta şi imprimă celui din faţa ecranului o profundă stare de nelinişte. Nyong’o, deţinătoare a unui premiu Oscar pentru rolul din „12 ani de sclavie“, semnează cea mai bună performanţă a ei din ultimii doi-trei ani.

    Aşa cum a procedat şi în „Get Out“, Jordan Peele aduce un omagiu perioadei cinematografice care i-a indus pasiunea pentru film, mai precis anii ’70-’80. Acest lucru este evident încă din primele scene şi reapare de-a lungul celor aproape două ore de film. Elementele sunt diverse – reclame vechi, melodii, postere sau graffitiuri –, dar toate au rolul de a evoca acei ani şi atmosfera din acea perioadă.

    Trebuie spus, fără ocolişuri, că „Us“ e un film bizar, care se aseamănă din acest punct de vedere unor capodopere ale cinematografiei mondiale precum „The Shining“ sau „A Clockwork Orange“, ambele semnate de Stanley Kubrick. Elementele cinematografice se îmbină astfel încât să permită o reinterpretare generală a evenimentelor la fiecare vizionare. Este o tehnică, aş spune, pe care doar marii regizori o posedă.

    Închei prin a remarca şi curajul celor de Universal Pictures, care şi-au asumat lansarea unui film cu buget mic (20 milioane dolari) într-o perioadă a anului dominată, tradiţional, de producţiile celor de la Marvel. Mai mult, „Us“ a trebuit să concureze şi cu „Pet Sematary“, cea mai nouă interpretare a poveştii de groază semnate de Stephen King. Pariul a fost unul câştigător: lansat pe 22 martie, filmul a generat deja peste 215 milioane de dolari din vânzările de bilete.

    Notă: 8,5/10

  • Povestea omului care a creat unul dintre cele mai iubite produse pentru femeile din intreaga lume

    Maksymilian Faktorowicz (Max Factor) s-a născut pe 15 septembrie 1877, în Zduńska Wola, Polonia, în familia evreilor polonezi Abraham Faktorowicz şi Cecylia Wrocławska. Familia nu şi-a permis să finanţeze educaţia celor patru copii, aşa că la vârsta de opt ani el a început deja să lucreze ca asistent pentru un dentist şi farmacist din oraşul natal. Un an mai târziu, el s-a angajat ca ucenic al unui producător de peruci şi cosmetice din Łódź. Acea experienţă l-a ajutat să fie angajat de către unul dintre liderii pieţei de cosmetică şi produse pentru îngrijirea părului.
    La 14 ani, lucra deja pentru Korpo, o firmă care fabrica cosmetice şi peruci pentru Opera Rusă. Apoi, între 18 şi 22 de ani, a urmat serviciul militar în armata imperială rusă, în corpul medical.

    După încheierea stagiului militar, şi-a deschis propriul magazin în oraşul Ryazan, vânzând creme, parfumuri şi peruci. A devenit cunoscut atunci când o trupă de teatru a purtat cosmetice Factor pentru a interpreta nobilimea rusă. Nobilii ruşi l-au numit pe Factor expert oficial în produse cosmetice pentru familia regală şi pentru Marea Operă Imperială Rusă, o onoare care a atras însă şi monitorizarea lui mai atentă.
    Antreprenorul s-a căsătorit cu Esther Rosa, care a născut trei copii, Freda, Cecilia şi Davis. În 1904, îngrijorat de persecuţia antievreiască din Polonia, el şi soţia sa au decis să plece în America, luând cu ei doar 400 de dolari. Familia s-a stabilit în St. Louis, Missouri.

    În acelaşi an, Factor şi-a vândut cremele şi produsele cosmetice la un târg mondial de profil, operând businessul sub numele Max Factor. Din nefericire, partenerul său de afaceri a furat tot profitul, dar antreprenorul s-a redresat rapid cu ajutorul fratelui şi unchiului său şi a deschis o frizerie.
    Tot în 1904, în familie s-a născut al patrulea copil, Francis „Frank“ Factor. După doi ani însă, soţia lui Factor a murit din cauza unei hemoragii cerebrale. Antreprenorul s-a recăsătorit cu Huma „Helen“ Sradkowska pe 15 august 1906. În ciuda naşterii unui copil, Ludovic, căsătoria a fost de scurtă durată şi s-a încheiat într-o luptă prelungită în instanţă, în urma căreia Factor a obţinut custodia tuturor copiilor săi. Pe 21 ianuarie 1908, Factor s-a căsătorit pentru a treia oară, cu o vecină, Jennie Cook. În acelaşi an, întrezărind oportunitatea de a fabrica peruci la comandă pentru industria teatrului şi cea cinematografică, în creştere, antreprenorul s-a mutat împreună cu familia în Los Angeles, California.

    Întâi a deschis un magazin pe South Central Avenue, făcându-şi reclamă cu numele „Max Factor’s Antiseptic Hair Store“. În 1909 a fondat Max Factor & Company, devenind rapid principalul distribuitor pentru Leichner şi Minor, două companii lideri de piaţă pe nişa produselor de machiaj pentru teatre. Factor a început să experimenteze diverse ingrediente pentru a crea un machiaj potrivit mediului cinematografic, care să nu curgă şi să nu se crape, reuşind să îl perfecţioneze abia în 1914. Cu vasta experienţă acumulată, Max Factor a devenit o autoritate în industria producţiei de film, pe nişa cosmeticelor. În 1916 a devenit cetăţean al Statelor Unite, iar patru ani mai târziu Max Factor a început să se refere la produsele sale „make-up“, termen folosit până atunci doar de oamenii din teatru cu o reputaţie precară. Academia de Film, Arte şi Ştiinţe l-a recompensat pe Max Factor cu un Premiu de Onoare în 1929 pentru contribuţiile sale la industria cinematografică.
    În 1938 Factor a plecat într-o călătorie de afaceri în Europa alături de fiul său, Davis, când, în timpul unei escale la Paris, a primit un bilet care solicita bani în schimbul vieţii sale. Poliţia a încercat să îl prindă pe cel care îl ameninţase, dar nimeni nu a venit să ridice banii din locul stabilit. Factor a fost atât de zdruncinat de ameninţare, încât la întoarcerea în State s-a îmbolnăvit grav. Antreprenorul a murit pe 30 august 1938, la vârsta de 60 de ani, în Beverly Hills, California. La moartea sa, avea o avere de 500 de milioane de dolari (aproximativ 3 miliarde de dolari în valoarea din 2017 a monedei). Max Factor are o stea pe Hollywood Walk of Fame.
    În 1991, compania Max Factor, deţinută timp de mai multe generaţii de familia fondatorului, a fost preluată de către Procter & Gamble, care în 2015 a vândut Max Factor şi încă 42 de branduri deţinute în portofoliu companiei Coty, business cu venituri anuale de 9,4 miliarde de dolari şi un număr de 20.000 de angajaţi, într-o tranzacţie de 15 miliarde de dolari.

  • OSCAR 2019: INEDIT – 12 DETALII ciudate despre cele mai aşteptate premii din cinematografie

    Lady Gaga şi-a împrumutat numele de scenă din piesa formaţiei Queen “Radio Gaga”, interpreta declarând că “adoră” trupa. La mai bine de zece ani de la debut, cântăreaţa se regăseşte faţă în faţă cu legendarii muzicieni, filmul său în care joacă, “A Star is Born”, de Bradley Cooper, fiind nominalizat alături de biografia trupei Queen “Bohemian Rhapsody”.
     
    Aceasta este a treia oară când Amy Adams şi Christian Bale joacă împreună într-un film şi primesc amândoi nominalizări la premiile Oscar. Au fost pe genericul “Luptătorul/ The Fighter”, din 2010, al “Ţeapă în stil american/ American Hustle”, în 2013, iar acum amândoi au fost nominalizaţi pentru rolurile interpretate în “Vicele/ Vice”. Până acum, numai Bale a plecat acasă cu un Oscar, pentru rolul interpretat în producţia din 2010.
     
    Mahershala Ali este favorit pentru premiul Oscar acordat celui mai bun actor într-un rol secundar, pentru apariţia sa în “Green Book: O prietenie pe viaţă/ Green Book”. A câştigat acelaşi premiu şi în urmă cu doi ani, pentru rolul din “La lumina lunii/ Moonlight”. Dacă ar câştiga, Ali ar deveni actorul premiat cel mai repede cu un al doilea Oscar, după trofeele câştigate de Tom Hanks în 1993, pentru “Forest Gump”, şi în 1994, pentru “Philadelphia”.
     
    Glenn Close ar putea deţine titlul de actriţa cu cele mai multe nominalizări la Oscar fără să fi câştigat nici o singură dată. Până acum adunase şase nominalizări, pentru roluri în filme ca “Atracţie fatală/ Fatal Attraction”, “Legături primejdioase/ Dangerous Liaisons”, “Albert Nobbs” şi “Marea răceală/ The Big Chill”. De data aceasta, la a şaptea nominalizare, norocul său s-ar putea să se schimbe, Glenn Close fiind favorită pentru a câştiga premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă, pentru rolul său din “The Wife”.
     

  • Guvernul României se pregăteşte să investească peste 100 de milioane de lei în producţii cinematografice cu Gerard Butler, Steven Seagal şi Nicolas Cage

    Guvernul României a aprobat deja şase cereri de finanţare în valoare totală de aproape 40 de milioane de lei în cadrul unei iniţiative prin care îşi propune să susţină proiecte din industria cinematografică, potrivit unui comunicat de presă al Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză.

    Potrivit comunicatului, până la data de 3 decembrie 2018 a fost depus un număr de 17 cereri de finanţare în valoare totală de circa 110 milioane lei, din care 6 au fost aprobate, valoarea ajutorului de stat aprobat ridicându0se la circa 40 de milioane de lei. Un număr de 10 cereri de finanţare care au solicitat un ajutor de stat în valoare de 65,2 milioane lei, se află încă în analiză.

    „Dintre proiectele depuse sunt de evidenţiat proiectele cu participare internaţională semnificativă care au în distribuţie actori cu succes de box-office precum Gerard Butler, Keira Knightley, Olivia Munn, Jean Reno, Steven Seagal sau Nicolas Cage”, se arată în anunţul oficial.

    Proiectele cinematografice sunt în marea lor majoritate coproducţii în parteneriat cu companii din România ceea ce înseamnă angrenarea capacităţilor autohtone în crearea unor produse culturale care vor intra în circuitul internaţional. Este de subliniat că toate producţiile vor avea pe genericul filmului şi în toate materialele publicitare, precizarea: “Film realizat cu sprijinul Guvernului României”, potrivit CNP.

     

  • Rocky Balboa, celebrul pugilist interpretat de Sylvester Stallone, dispare din cinematografie

    “Deşi mi se rupe sufletul, din păcate, toate trec… şi ajung la un final”, a scris Stallone într-un mesaj publicat pe contul său de pe reţeaua online Instagram.
     
    “A fost un privilegiu suprem să pot crea şi juca acest personaj profund”, a mai scris Stallone.
     
    “Continuă să loveşti cu pumnul! Vă iubesc, oameni buni şi generoşi, şi Rocky vă iubeşte şi el”, a adăugat starul.
     
    Totuşi, Stallone, în vârstă de 72 de ani, a lăsat o mică portiţă deschisă. Astfel, alături de un video pe care l-a publicat, a scris mesajul “Probabil aceasta este ultima mea luptă”.
     

  • Doliu în lumea cinematografiei. A MURIT creatorul unuia dintre cele mai cunoscute personaje de desen animat

    Stephen Hillenburg, creatorul personajului animat SpongeBob Pantaloni Pătraţi, a murit la vârsta de 57 de ani, din cauza unei scleroze laterale amiotrofice (maladia Lou Gehrig), a anunţat canalul de televiziune Nickelodeon.
     
    Hillenburg este creatorul serialului de succes produs de Nickelodeon şi lansat în 1999 despre aventurile unui burete galben şi ale prietenilor acestuia, care trăiesc în oraşul Bikini Bottom din adâncurile Oceanului Pacific. Creatorul a fost nominalizat de-a lungul carierei la nouă premii Primetime Emmy.
     
    Serialul a devenit un succes la nivel global, a câştigat numeroase premii şi a fost difuzat în peste 60 de limbi străine.
     
     
    Un film pentru marile ecrane, “The SpongeBob SquarePants Movie”, lansat în 2004 şi care a beneficiat de vocile unor staruri precum Scarlett Johansson şi Alec Baldwin, a avut încasări de peste 140 de milioane de dolari la nivel mondial.
     
    Hillenburg a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, o maladie neurodegenerativă progresivă, anul trecut.
     
    Hillenburg a absolvit cursurile Universităţii de Stat Humboldt în 1984, fiind licenţiat în interpretare şi planificare a resurselor naturale, cu specializare în resurse marine. Şi-a început cariera ca profesor de biologie marină la actualul Ocean Institute din Dana Point, statul american California. Din acea perioadă, şi-a folosit talentul artistic şi pasiunea pentru oceane pentru a-şi ilustra cursurile.
     

  • A murit un titan al cinematografiei mondiale

    Celebrul regizor italian Bernardo Bertolucci a murit la 77 de ani, la Roma, a anunţat reprezentanta artistului, Flavia Schiavi, arată La Republica.
     
    Bertolucci, celebrat în lumea întreagă pentru pelicule ca ¨Ultimul Tango la Paris/ Ultimo Tango a Parigi¨ sau ¨Conformistul/ Il Conformista¨, a murit luni, la 7 dimineaţa, la capătul unei lungi suferinţe provocate de cancer.
     
    Cineastul care a primit premiul Oscar pentru pelicula ¨Ultimul împărat/ The Last Emperor”, era imobilizat într-un scaun cu rotile de mai bine de un deceniu, după o operaţie pentru hernie de disc nereuşită.
     
     
    Cariera lui Bertolucci a început în anii ´60, când cineastul s-a afirmat ca una dintre figurile majore ale noului val italian, alături de Antonioni, Fellini şi Pasolini. A fost singurul dintre aceşti regizori care a trecut cu succes la producţii hollywoodiene după ce a lansat în 1987 ¨Ultimul împărat/ The Last Emperor”, film distins cu nouă premii Oscar, inclusiv Cel mai bun Film şi Cea mai bună regie. Bertolucci s-a născut la Parma, în 1940, fiul lui Attilio, un poet italian celebrat.
     
     Prietenia tatălui său cu Pier-Paolo Pasolini, l-a adus pe Bertolucci, pe atunci în vârstă de 20 de ani în postura de asistent de regie pentru debului ca regizor pe care îl plănuia Pasolini. După ce a colaborat la pelicula lui Pasolini din 1961, ¨Accattone¨, Bertolucci a continuat ca scenarist şi a semnat propriul său debut în calitate de regizor, în 1962, cu ¨Cumătra uscată/ La Commare Secca¨. Bertolucci a colaborat şi la pelicule de succes precum cele semnate de Sergio Leone în seria sa de spaghetti western. A ajuns celebru pentru pelicula “Prima della rivoluzione/ Înainte de revoluţie” , din 1964, povestea unui student marxist din Parma care are o aventură cu propria mătuşă. Acest film, şi ¨Conformistul¨, din 1970, au ilustrat apropierea lui Bertolucci de stânga politică radicală. Mai târziu, regizorul avea să recunoască: “Am trăit un fel de vis al comunismului”. A revenit după 1990 cu pelicule ca ¨Un ceai în deşert/ The Sheltering Sky”, după romanul lui Paul Bowles sau ”Micul Buda/ Little Buddha”.
     

  • O celebră actriţă din China a primit o amendă URIAŞĂ: 129 de milioane dolari

    Starul a dispărut din lumina reflectoarelor în luna mai, după ce în presă au apărut informaţii potrivit cărora ar fi evitat să-şi plătească impozitul pe o sumă mare de bani primită pentru un rol.

    Miercuri, Fan Bingbing a scris primul său mesaj pe reţeaua de socializare online Weibo din ultimele luni, un text prin care îşi cere scuze fanilor şi Partidului Comunist pentru delictul comis.

    “Fără Partid şi fără politicile eficiente ale ţării, fără atenţia plină de iubire a maselor nu ar exista Fan Bingbing”, a scris aceasta.

    Actriţa, modelul şi producătoarea de film în vârstă de 36 de ani este o vedetă în China, dar şi la Hollywood, după ce a jucat în filmul de succes “X-Men: Days of Future Past”, de Bryan Singer.

    Absenţa sa din viaţa publică din ultimele luni a dus la apariţia unor zvonuri dintre cele mai diverse, inclusiv că ar fi fost reţinută de autorităţile chineze.

    Agenţia de presă Xinhua a scris, miercuri, că aceasta nu va fi pusă sub acuzare dacă îşi va plăti datoriile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro