BusinessMagazin

Tag: bucatarie

  • Hostelul, un business care aduce o marjă de profit impresionantă

    Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

    „Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

    Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste 100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

    „Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

    În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina.

    Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

    Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

    „Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

    Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

    Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel. Această pasiune trebuie să fie însoţită de o foarte bună organizare şi de o aplecare către comunicare, atât la nivel de clienţi, cât şi la nivel de publicitate“.

  • 15 secrete pe care chelnerul n-o să ţi le spună niciodată

    Despre ce mintim

    1. Nu avem voie să spunem clienţilor că nu ne place un anumit fel de mâncare. Astfel încât dacă întrebaţi chelnerul despre un anumit fel de mâncare şi vi se răspunde “este unul dintre cele mai populare feluri de mâncare” sunt şanse mari să nu-i placa.
    2. daca cineva cere o bautura complicata si plicticoasa, obisnuiesc sa spun “s-a terminat, nu mai avem, imi pare rau!”, cand, in realitate, nu am chef sa o prepar. Dar daca cereti la schimb apa, brusc imi amintesc ca mai pot gasi ceea ce ati cerut la inceput, pentru ca nu vreau sa am o nota foarte mica.

    Ce nu vreti sa stiti

    1. chelnerii de obicei nu au timp sa manance, astfel incat vreun fel apetisant de mancare este tinta unor “degustari” a intregii echipe. Toti folosesc, de regula, aceeasi furculita.
    2. daca faceti mare caz de faptul ca supa nu este suficient de calda, ne place sa incalzim lingura in apa extrem de fierbinte si sa urmarim efectele – o impresie foarte puternica – a ceea ce se intampla cand luati prima inghititura.
    3. punem zahar in mancarurile copiilor sa le placa mai mult. Serios. Punem chiar o portie mai mare de zahar in aluatul pentru pizza.

    Ce ne innebuneste

    1. daca tot iti doresti apa atat de tare trebuie neaparat sa bati darabana, sa pocnesti din degete sau sa fluieri? Asteapta putin. Vin imediat… in vreo 10 minute.
    2. care este lucrul care in va face cu siguranta pe un chelner sa va urasca? Cereti ceai fierbinte. Este o treaba migaloasa: sa gasesc un ceainic, sa fierb apa, sa iau lamai, apoi si miere, sa aduc o ceasca si o lingurita. Plus plicul de ceai. O multime de munca pentru prea putini bani.

    Ce am vrea sa stii

    1. cateodata, cand ai fost extrem de dragut, ii voi spune barmanului “da-mi o marguerita si n-o trece pe nota de plata”. Un lucru care nu e benefic pentru firma dar care este contrabalansat de faptul ca exista sanse mari sa te intorci.
    2. daca va certati cu cineva in timpul mesei si dintr-o data un chelner de la masa alaturata isi face de treaba intr-un stil foarte lent, e bine sa intelegeti ca ascultam ce vorbiti.

    Cum sa fii un client bun?

    1. striga chelnerul pe nume. Cand ma recomand “sunt Ion si in seara asta voi fi chelnerul Dvs.”, e minunat daca raspundeti “buna, Ion, cum merge treaba?”. Data viitoare cad veniti, intrebati de Ion. Chiar daca nu-mi pot aminti de voi, am toate motivele sa am mare grija de voi.
    2. aveti incredere in chelneri. Spuneti ceva de “e prima data cand venim aici si am vrea sa fie o experienta pozitiva. Cam asta e bugetul nostri”. Chelnerul va fi in extaz.

    Ce trebuie sa stiti despre Valentine’s Day?

    1. faceţi rezervări din timp. Restaurantele nu au un număr nelimitat de mese pentru două persoane şi au nevoie de timp pentru a face aranjamente.
    2. Nu cereţi în căsătorie la restaurant persoana pe care aţi ales-o. Este un clişeu teribil. Dar dacă totuşi vreţi să o faceţi, avertizaţi-ne ca să vă putem da o masă într-un colţ. Nimic nu e mai rău decât o femeie care plânge în mijlocul unui restaurant.
    3. pentru ca Valentine’s Day este anul acesta intr-o zi de luni, iesiti in oras vineri sau sambata. Cele mai multe restaurante vor servi meniurile speciale si in week-end.

    Ce trebuie sa stiti despre bacsis

    15. daca plecati uitand sa lasati bacsis, chelnerul nu primeste nimic. Si se intampla adesea in cazul celor care au baut cateva sticle de vin.

  • Bucătăriile de fiţe se mută în aer liber

    Chiar dacă prin anumite părţi ale lumii se mai păstrează câte un cuptor de pâine sau grătar folosite în comun de localnici, tendinţele merg de ani în şir în favoarea unor bucătării cât mai specializate şi mai bine adaptate pentru spaţiile interioare. Mai recent însă, acolo unde clima o permite, oamenii sătui să stea închişi între patru pereţi au descoperit plăcerea gătitului şi a mâncatului în aer liber.

    Pornită din comunităţile hippie, moda gătitului şi a mâncatului în aer liber s-a extins azi la cei care-şi permit o locuinţă cu curte mare, unde îşi instalează o bucătărie echipată la standarde moderne, protejată eventual de un acoperiş ca să nu se strice nimic în cazul unei ploi. Au apărut până şi firme care proiectează şi livrează bucătării menite a fi instalate în aer liber, unde se pot prepara nu numai pâine şi pizza, ci şi diferite alte mâncăruri, de către cei ai casei împreună cu rudele sau prietenii veniţi în vizită.

    Moda a prins în Statele Unite sau în Australia, unde bucătăriile în aer liber sunt nu numai spaţiu de gătit, ci şi de relaxare, ba chiar şi izvor de inspiraţie pentru prieteni muzicieni, care compun acolo, după cum spun unii proprietari. Un avantaj al unei asemenea bucătării este faptul că mirosul de mâncare nu ajunge în casă, iar curăţarea este mai uşoară în caz că pică mâncare pe jos.

    O eventuală problemă o pot reprezenta doar vieţuitoarele ce vin nepoftite la masă dacă rămâne ceva nestrâns, dar pentru nişte oameni care în multe cazuri îşi lasă slujbele de la birou şi viaţa urbană în favoarea unui trai menit să le ofere un contact cât mai larg cu natura, un asemenea inconvenient e mai mult comic decât enervant.

  • Este antreprenor LA DOAR 13 ANI: a reinventat un produs care l-ar putea transforma în milionar

    Unele dintre cele mai profitabile afaceri sunt fondate pe baza reinventării unor produse sau servicii existente deja. Hart Maine, un puşti de 13 ani din Marysville, Ohio face acest lucru şi are deja succes. ManCans, afacerea sa, are ca obiect de activitate producţia de lumânări cu arome speciale destinate bărbaţilor.

    Start-up-ul lui aduce, în medie, 300 de comenzi pe săptămână. La început, preţul pentru o lumânare era de cinci dolari, iar odată cu extinderea companiei, preţul a crescut până la 9,5 dolari.

    “A început ca o glumă”, povesteşte Main despre originile afacerii sale. În toamna anului trecut, sora sa în vârstă de 12 ani, vindea lumânări pentru a strânge bani pentru şcoală. Main nu era foarte încântat de parfumul răspândit de lumânările surorii sale şi i-a spus că ar trebui să existe lumânări speciale pentru bărbaţii care nu îşi doresc neapărat să miroasă a săpun de lavandă. A trezit astfel interesul mamei sale care l-a încurajat să încerce să facă lumânări cu arome masculine.

    Şi-a construit astfel businessul, iar odată ce povestea sa a fost preluată de presa locală, comenzile au crescut. Chiar dacă vârsta lui Main a stârnit curiozitatea presei, aromele unice ale lumânărilor sale atrag clienţii: pizza în stil New York, plăcinta bunicii, rumeguş, foc de tabără, mănuşă de baseball nouă şi suncă.

    Iniţial, Main plănuia să vândă şi alte sortimente de lumânări, cu miros de bani şi noroi, dar, la fel ca orice alt bun antreprenor, a realizat că se extindea prea rapid şi ar trebui să se concentreze pe aromele deja create. Chiar dacă este o afacere cu scopuri comerciale, ManCans are şi o ramură caritabilă: îşi face lumânările în conserve de supă, prin urmare cumpără supa şi o donează bucătăriilor locale. Foloseşte apoi conservele goale pentru a face lumânările în propria bucătărie împreună cu mama sa.

    “Căutăm acum un spaţiu de închiriat pentru a face lumânările, la nivelul la care a ajuns acum afacerea, este prea mult pentru bucătăria noastră”, spune Main. Antreprenorul împlineşte 14 ani în iulie şi spune că se vede lucrând la propria afacere  şi nu îşi imaginează o carieră de avocat: “Îmi place că am controlul asupra lucrurilor şi pot să văd mereu care este mersul acestora”, spune tânărul antreprenor.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

     

  • Este antreprenor LA DOAR 13 ANI: a reinventat un produs care l-ar putea transforma în milionar

    Unele dintre cele mai profitabile afaceri sunt fondate pe baza reinventării unor produse sau servicii existente deja. Hart Maine, un puşti de 13 ani din Marysville, Ohio face acest lucru şi are deja succes. ManCans, afacerea sa, are ca obiect de activitate producţia de lumânări cu arome speciale destinate bărbaţilor.

    Start-up-ul lui aduce, în medie, 300 de comenzi pe săptămână. La început, preţul pentru o lumânare era de cinci dolari, iar odată cu extinderea companiei, preţul a crescut până la 9,5 dolari.

    “A început ca o glumă”, povesteşte Main despre originile afacerii sale. În toamna anului trecut, sora sa în vârstă de 12 ani, vindea lumânări pentru a strânge bani pentru şcoală. Main nu era foarte încântat de parfumul răspândit de lumânările surorii sale şi i-a spus că ar trebui să existe lumânări speciale pentru bărbaţii care nu îşi doresc neapărat să miroasă a săpun de lavandă. A trezit astfel interesul mamei sale care l-a încurajat să încerce să facă lumânări cu arome masculine.

    Şi-a construit astfel businessul, iar odată ce povestea sa a fost preluată de presa locală, comenzile au crescut. Chiar dacă vârsta lui Main a stârnit curiozitatea presei, aromele unice ale lumânărilor sale atrag clienţii: pizza în stil New York, plăcinta bunicii, rumeguş, foc de tabără, mănuşă de baseball nouă şi suncă.

    Iniţial, Main plănuia să vândă şi alte sortimente de lumânări, cu miros de bani şi noroi, dar, la fel ca orice alt bun antreprenor, a realizat că se extindea prea rapid şi ar trebui să se concentreze pe aromele deja create. Chiar dacă este o afacere cu scopuri comerciale, ManCans are şi o ramură caritabilă: îşi face lumânările în conserve de supă, prin urmare cumpără supa şi o donează bucătăriilor locale. Foloseşte apoi conservele goale pentru a face lumânările în propria bucătărie împreună cu mama sa.

    “Căutăm acum un spaţiu de închiriat pentru a face lumânările, la nivelul la care a ajuns acum afacerea, este prea mult pentru bucătăria noastră”, spune Main. Antreprenorul împlineşte 14 ani în iulie şi spune că se vede lucrând la propria afacere  şi nu îşi imaginează o carieră de avocat: “Îmi place că am controlul asupra lucrurilor şi pot să văd mereu care este mersul acestora”, spune tânărul antreprenor.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

     

  • Ultima tendinţă în restaurantele americane: ridichea la putere (GALERIE FOTO)

    Astfel, în restaurantele cu pretenţii au început să apară “buchete” de ridichi din diverse soiuri şi culori, stropite cu unt şi lămâie şi servite cu capere şi anşoa, scrie San Francisco Chronicle. Alţi maeştri bucătari le servesc fripte, înăbuşite, rase sau murate, căutând tot felul de soiuri cu potenţial estetic, de la ridichi care aduc a globuri colorate, la unele care seamănă mai degrabă a morcovi.

    Popularitatea în creştere a ridichii nu a scăpat nici producătorilor de seminţe americani, care se laudă cu multitudinea de soiuri disponibile celor interesaţi să şi le cultive singuri.

  • Povestea prahovencei care i-a convins pe nemţii de la Nordsee să vină în România

    „Eu sunt din Filipeştii de Pădure şi când am venit prima dată la facultate în Bucureşti eram convinsă că nu o să rămân aici, că nu o să mă pot adapta în agitaţia din Capitală. Acum nu mă văd locuind altundeva”, îşi aminteşte antreprenoarea primul ei contact cu Capitala.

    Povestea începe, aşa cum spune chiar ea, la finalul anilor ’80, când a intrat la Facultatea de Finanţe, asigurări, bănci şi burse de valori din cadrul ASE, pe care a absolvit-o în 1991, fiind astfel prima generaţie de absolveţi din capitalism. Imediat după terminarea studiilor s-a angajat la Eximbank, iar apoi a rămas în sistemul bancar până în 1997. „Ne-au recrutat (cei de la Eximbank – n.red.) de pe băncile facultăţii.„ După circa patru ani a plecat la ABN, tot ca analist. „Eu asta ştiu să fac, să lucrez cu cifrele.„ Din sistemul bancar a plecat la Société Générale Securities, unde lucra ca analist pe acţiuni pentru companii din industria bunurilor de larg consum din România, Slovenia şi Lituania.

    În 2002 o parte din colegii săi au înfiinţat Orion XXI – o firmă de consultanţă în M&A (fuziuni şi achiziţii) – şi au convins-o şi pe ea să li se alăture ca analist şi partener. Astăzi, după mai bine de un deceniu, perioadă în care şi-a pus pe picioare şi primul său business antreprenorial, Liliana Farmache este în continuare analist pentru Orion XXI, şi deşi recunoaşte că au existat momente dificile şi zile când s-a gândit să renunţe, uitându-se în urmă, crede că a făcut alegerea potrivită atunci când a decis să meargă în paralel cu jobul de analist şi cu cel de antreprenor.

    În 2007, după mai bine de 15 ani lucraţi exclusiv în sistemul financiar, cumnatul ei i-a propus să îşi pună bazele propriului business în domeniul restaurantelor. El lucrase înainte în domeniu la Intermacedonia şi când a mers în Austria a descoperit Nordsee: „S-a întors hotărât să mă convingă„.

    Iniţial, Liliana Farmache (soţia unui executiv de la Credit Europe Bank şi fost trezorier la ING – Silvian Farmache) a crezut că va fi dificilă trecerea de la analist la antreprenor, însă a decis totuşi să dea o şansă proiectului. „La vremea aceea nu eram nici măcar fan al peştelui şi fructelor de mare şi nici nu ştiam restaurantele Nordsee.„ Pentru a-l ajuta însă pe cumnatul ei a realizat un plan de fezabilitate pentru un business în domeniu, l-a trimis acţionarilor din Germania care i-au contactat rapid pentru o întâlnire: „Planul nostru i-a convins şi ne-au acordat franciza„. Compania Darcom Sea Food, care operează franciza Nordsee în România, este deţinută de Liliana Farmache (33%), Aurelian Cristian Farmache (33%) şi Handrea Darius Onuţ (34%).

    Lanţul Nordsee, care are o istorie de peste un secol, deţine peste 400 de restaurante în Europa şi Orientul Mijlociu, cele mai multe în Germania (344) şi Austria (42). Compania este de asemenea prezentă în cele mai multe state din regiune, respectiv Cehia, România, Ungaria şi Bulgaria cu 3 până la 5 unităţi. „Nouă ne-a fost acordată prima franciză internaţională.„

    Primele restaurante din România – cele două din Băneasa Shopping City – au fost deschise în 2008 după un training de trei luni în Germania la sediul central. „A fost o pregătire şi teoretică şi practică, cei trimişi de noi (printre care şi cumnatul ei – n.red.) trebuind să muncească în toate departamentele, au spălat pe jos, au stat la casă şi au şi gătit.„ Cumnatul ei Aurelian Cristian Farmache este în continuare implicat în funcţionarea de zi cu zi a businessului, el petrecându-şi fiecare zi în cele patru localuri ale lanţului (două în Băneasa Shopping City şi câte unu în AFI Palace şi Bucureşti Mall). Liliana Farmache este în continuare omul din spatele cifrelor, ea fiind cea care urmăreşte activitatea financiară a firmei.

  • Gustaţi câteva noutăţi din bucătăria medievală

    Aceştia apelează la cărţi de bucate de demult, pe care le folosesc în modificarea meniurilor localurilor la care activează.Un astfel de exemplu este Adam Leonti, care a devenit şef peste bucătăria celebrului restaurant Vetri din Philadelphia în urmă cu câţiva ani, unde a introdus reţete inspirate de lucrări cum ar fi cartea de bucate a lui Marcus Gavius Apicius din secolul al V-lea, “De Re Coquinaria” ori “Opera di Bartolomeo Scappi” din 1570.

    Mai mult, Leonti merge frecvent în Italia, unde discută cu localnicii şi caută atent prin arhivele primăriilor din diverse localităţi reţete vechi de secole, găsind, de exemplu, una de pâine fără sare creată în Toscana în secolul al XIII-lea pentru a protesta împotriva birului pe sare.

    Jori Jayne, coproprietară a restaurantului Fish&Game din Hudson, New York, apelează la cărţi vechi scrise pentru a le învăţa pe femei cum să fie bune gospodine, una dintre cele mai importante fiind “The Martha Washington Cookbook”, carte de bucate care conţine culegerea de reţete din familia soţiei primului preşedinte al SUA, George Washington.

    La rândul său, Shane McBride, colecţionar pasionat de vechi cărţi de bucate, s-a inspirat din colecţia sa, mai precis din nişte lucrări scrise în urmă cu câteva zeci de ani despre vinurile şi mâncărurile provinciale franţuzeşti pentru a stabili meniul unui local pe care a fost solicitat să-l transforme.

    Motivul pentru care toţi aceşti maeştri bucătari îşi caută inspiraţia în trecut este simplu: credinţa că, în domeniul culinar, metodele verificate în timp sunt mai bune decât inovaţia.

  • Prima cafenea din România care vinde articole pentru bucătărie, baie, încălţăminte, ceasuri şi bijuterii

    CONTEXTUL: În ultimii ani, ca şi alte segmente din domeniul bunurilor de larg consum, piaţa cafelei a înregistrat scăderi, ajungând la o valoare anuală estimată la 350 de milioane de euro. Prin urmare, în lipsa creşterii volumelor vândute, companiile din domeniu caută alte variante pentru a-şi împinge afacerile pe plus.

    DECIZIA: Producătorul german de cafea Tchibo, prezent pe piaţă din 2001, a hotărât să dezvolte pe piaţa locală o reţea de magazine proprii, în spaţiile cărora există o zonă de cafenea şi una pentru vânzare – cafea pentru acasă, dar şi produse auxiliare. Primul magazin de acest fel a fost deja deschis în cadrul mallului Promenada din Bucureşti.

    EFECTELE: Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri cu 10% mai mare decât în 2011, ajungând la 67 milioane de lei (15 milioane de euro). Pentru anul în curs, previziunile se referă la un plus de 5%, dar efectele magazinelor în business se vor face simţite abia de anul viitor. Conform lui Laurenţiu Boboc, CEO al Tchibo România, „partea de retail o să crească foarte mult cifra de afaceri a companiei„, dar el nu oferă nicio cifră concretă în acest sens.

    “ÎN ULTIMA PERIOADĂ AM ESTIMAT O STABILIZARE A PIEŢEI ŞI AM DECIS SĂ FACEM ACEASTĂ INVESTIŢIE, PENTRU CARE ECHIPA NOASTRĂ A LUCRAT APROAPE UN AN”, spune Laurenţiu Boboc, CEO al Tchibo România. Concret, compania are un buget de investiţii de un milion de euro pentru sistemele de retail şi pentru primele două magazine. Primul dintre ele, cu o suprafaţă de 400 mp, a fost deschis deja în cel mai nou mall din Capitală, Promenada, iar următorul ar putea fi deschis la începutul anului viitor. Magazinul este împărţit în trei zone: cafenea, o zonă de unde se poate cumpăra cafea pentru acasă şi un spaţiu pentru produse nealimentare, ce are pe rafturi textile, încălţăminte, echipamente sportive, bijuterii, ceasuri, electrocasnice mici, produse pentru baie şi bucătărie.

    În total, peste 2.000 de produse, într-o ofertă „care este împrospătată lunar, bazându-se pe experienţa noastră în retail de peste 50 de ani şi pe preferinţele consumatorilor români”, spune Boboc. Tot el completează că din acest loc clienţii pot cumpăra cafea pentru acasă având la dispoziţie „o gamă premium disponibilă numai în magazinele noastre, precum şi opţiunea de a-şi crea o cafea personalizată mixând diverse sortimente de boabe„. Gama produselor de retail este creată special pentru Tchibo şi este împărţită în cinci categorii: pentru ea, pentru el, pentru copii, pentru casă şi pentru activităţi sportive. „În fiecare lună vor exista noutăţi şi selecţii unice de produse în toate cele cinci categorii”, adaugă Laurenţiu Boboc.

    Compania pe care o conduce din 2010 ocupă locul al treilea în topul companiilor de profil pe piaţa românească, în segmentul de cafea boabe şi măcinată. Acest segment este, de altfel, şi cel mai important, având o cotă de piaţă de aproximativ 70%, restul fiind reprezentat de cafeaua instant şi specialităţi cum sunt produsele 3 în 1. În piaţa cafelei, estimată la o valoare anuală de 350 de milioane de euro, cele mai importante companii sunt Mondelez (care are marca de cafea Jacobs), Strauss România (cu Doncafé), Tchibo, Cafea Fortuna şi Nestlé (cu Nescafé).

  • Cum se prepară cea mai rapidă îngheţată din lume (VIDEO)

    Aşa s-a întâmplat cu Peter Barham, profesor de fizică la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, care, după ce a dat greş cu o omletă ce părea simplu de preparat, s-a apucat să studieze reţetele pentru a înţelege ştiinţific principiile care duc la reuşita preparatelor, scrie Financial Times. Primul om de ştiinţă care s-a preocupat de acest subiect a fost Nicholas Kurti, întristat de faptul că omenirea e în stare să măsoare temperatura din atmosfera altor planete, dar habar nu avea ce se petrece într-un sufleu.

    Ideea de unei colaborări între oamenii de ştiinţă şi bucătari i-a venit însă lui Elizabeth Thomas, care ţinea cursuri de gătit în SUA, după ce şi-a dat seama că soţul său, fizician de formaţie, o putea ajuta cu răspunsuri în domeniul bucătăriei. Aşa a apărut Atelierul Internaţional de Gastronomie Fizică şi Moleculară organizat în anii ’90 la Erice, în Sicilia, la care participau şi Kurti şi Barham. Nu a trecut mult până când un bucătar renumit, Heston Blumenthal din Marea Britanie, i-a cerut ajutorul lui Barham, cu care se mai consultă şi în ziua de azi din când în când.

    Colaborarea dintre oamenii de ştiinţă şi bucătari a dus şi la rezolvarea misterului sufleurilor acum un deceniu, iar o problemă căreia încearcă să-i dea de capăt în ziua de azi este punctul în care un preparat “oboseşte” simţurile cu complexitatea sa, dat fiind că, spre exemplu, oamenii tind să mănânce mai puţin din dulciurile prea complexe şi mai mult din cele mai simple.

    Peter Barham în 2011, încercând să bată un nou record de viteză la prepararea îngheţatei din lapte, zahăr, arome şi azot lichid (precedentele recorduri îi aparţineau lui însuşi – 18,78 secunde în 2005 – şi lui Andrew Ross – 10,34 secunde în 2010):