BCE se foloseşte de programul de achiziţii de obligaţiuni din era pandemică pentru a proteja ţările adânc îndatorate din ţările zonei euro de efectele deciziei sale de retragere a stimulentelor pentru contracararea inflaţiei, potrivit Financial Times.
Între iunie şi iulie, BCE a injectat 17 miliarde de euro în pieţele Italiei, Spaniei şi Greciei, în timp ce portofoliul său de titluri de datorie germane, olandeze şi franceze a scăzut cu 18 miliarde.
Factorii politici ai Băncii Angliei vor fi sub presiune să accelereze ritmul înăspririi monetare atunci când se vor reuni săptămâna aceasta, urmând exemplul stabilit de Banca Centrală Europeană şi Rezerva Federală a SUA, scrie Financial Times.
Guvernatorul BoE, Andrew Bailey, a precizat că o creştere de 0,5 puncte procentuale a ratelor dobânzilor se va număra „printre opţiunile pe bază” atunci când comitetul de politică monetară se va întâlni joi. BoE a majorat ratele dobânzilor cu 0,25 puncte procentuale începând din decembrie, dar s-a angajat în iunie să acţioneze „în forţă”, dacă este necesar, ca răspuns la presiunile inflaţioniste mai persistente.
Analiştii spun că decizia va fi bine echilibrată, întrucât factorii de decizie politică cântăresc presiunile inflaţioniste necruţătoare împotriva riscurilor crescânde de recesiune.
„După ce BCE şi Fed au înregistrat creşteri ample la întâlnirile din iulie, este probabil ca Banca Angliei să simtă o presiune similară”, a declarat Amarjot Sidhu, economist la BNP Paribas.
Philip Shaw, de la Investec, a spus că BoE „ar putea simţi teama unei crize de credibilitate dacă este percepută ca fiind în urma colegilor săi”.
FMI, care şi-a redus previziunile de creştere globală săptămâna aceasta, a indicat Regatul Unit drept una dintre ţările în care perspectivele pentru inflaţie s-au înrăutăţit cel mai mult. Acesta a îndemnat factorii de decizie să ia „măsuri decisive”, chiar dacă vor afecta creşterea, locurile de muncă şi salariile pe termen scurt – argumentând că o abordare graduală ar duce pur şi simplu la o ajustare mai greoaie mai târziu.
Inflaţia, care a atins 9,4% în iunie, a crescut până acum, în mare măsură, în conformitate cu prognozele băncii centrale din mai. Dar cea mai recentă creştere a preţurilor la gaze înseamnă că noile previziuni ale BoE vor arăta, probabil, o creştere a inflaţiei la nivelul de peste 10%, depăşind aşteptările iniţiale pentru venirea sezonului rece.
Banca Centrală Europeană ar putea majora dobânzile cu 0,5 puncte procentuale joi, o creştere dublă faţă de aşteptările setate luna trecută, în contextul în care inflaţia s-a înrăutăţit, conform unor surse citate de Bloomberg.
O astfel de mutare ar însemna o schimbare de atitudine a consiliului guvernator al băncii centrale faţă de acţiunile stabilite în şedinţa de politică monetară din data de 9 iunie, însă ar aduce BCE mai aproape de ritmul de creştere ales de alte bănci centrale din întreaga lume.
Nu este clar la acest moment dacă va exista destulă susţinere pentru o astfel de majorare, potrivit aceloraşi surse.
La numai câteva săptămâni înainte ca Banca Centrală Europeană să majoreze dobânzile pentru prima dată în peste un deceniu pentru a stăvili creşterea inflaţiei, economiştii avertizează că ameninţarea recesiunii ar putea-o forţa să-şi schimbe din nou direcţia, scrie Politico.
BCE a reacţionat prea lent la presiunile inflaţioniste, aflându-se într-o poziţie dificilă comparativ cu celelalte bănci centrale, arată Stefan Gerlach, economist la EFG Bank. Institute for International Finance, care a avertizat cu privire la o viitoare recesiune mondială, a făcut apel la BCE să renunţe la orice plan de înăsprire a politicii monetare de la începutul lunii iunie.
„BCE este pe deplin conştientă de riscurile în creştere, însă strategii acesteia par să fie încă departe de a considera recesiunea drept cel mai probabil scenariu,“ potrivit lui Holger Schmieding, economist la Berenberg.
În pofida norilor care se strâng la orizont, Gerlach avertizează că bancherii centrali „par aproape neafectaţi de acest risc“, fiind în continuare mult prea dornici să-şi recâştige reputaţia legată de combaterea inflaţiei.
Nimeni nu se aşteaptă ca BCE să aplece urechea la apelul IIF. Şi totuşi, economiştii şi investitorii încep să-şi restrângă aşteptările pentru ciclul de majorări de dobânzi.
„Dacă avem dreptate cu estimările privind o recesiune în zona euro, BCE va trebui să-şi revizuiască substanţial perspectivele din nou în decembrie“, arată Schmieding.
Şi Polonia a pornit târziu războiul împotriva inflaţiei. Opoziţia dă vina pe această ezitare şi pe politicile guvernului pentru accelerarea dramatică a scumpirilor în această ţară, potrivit Politico.
Banca centrală poloneză a majorat săptămâna trecută dobânzile sub aşteptări, cu o jumătate de punct procentual, încetinind ritmul scumpirii costurilor de finanţare într-un semn de îngrijorare în creştere că economia încetineşte, notează Bloomberg.
Strategii din Varşovia se află în faţa unei dileme în creştere în condiţiile în care economia poloneză începe să-şi piardă din suflu. Însă cu inflaţia la cel mai ridicat nivel dintr-un sfert de secol, aceştia sunt nevoiţi să susţină zlotul pentru diminuare presiunilor pe preţuri.
Banca Centrală Europeană analizează modalităţi de a împiedica băncile să obţină profituri suplimentare de miliarde de euro din schema de creditare ultra ieftină pe care a lansat-o în timpul pandemiei, odată ce va începe să majoreze ratele dobânzilor la sfârşitul acestei luni.
Împrumuturile subvenţionate în valoare de 2,2 miliarde de euro acordate băncilor de către BCE au contribuit la evitarea unei crize a creditelor în momentul crizei Covid-19. Însă, având în vedere că banca centrală intenţionează acum să majoreze ratele, aceasta ar urma să ofere un bonus de câştiguri suplimentare în valoare de până la 24 de miliarde de euro pentru creditorii din zona euro, potrivit analiştilor.
Consiliul guvernatorilor BCE urmează să discute modul în care ar putea limita marja suplimentară pe care sute de bănci o vor putea obţine din împrumuturile sale subvenţionate prin simpla plasare a acestora înapoi în depozite la banca centrală, potrivit a trei persoane familiare cu aceste planuri.
Aceste persoane au declarat că ar fi inacceptabil din punct de vedere politic ca BCE să ofere băncilor un profit susţinut de contribuabili, în timp ce creşte costurile de împrumut pentru gospodării şi întreprinderi, iar majoritatea creditorilor comerciali plătesc bonusuri personalului şi distribuie dividende investitorilor.
BCE a declarat că intenţionează să majoreze dobânda la depozite la minus 0,25% la şedinţa din 21 iulie, semnalând totodată că este probabilă o majorare mai mare în septembrie, pentru a duce dobânda peste zero pentru prima dată în ultimul deceniu, urmată de alte majorări dacă inflaţia rămâne ridicată.
O opţiune ar putea fi ca BCE să modifice termenii împrumuturilor pentru a reduce şansele băncilor de a obţine un randament automat al banilor, aşa cum le-a făcut mai atractive după ce a început pandemia în 2020.
BCE şi-a apărat împrumuturile ieftine acordate băncilor, spunând: “Fără ele, pandemia ar fi lovit mult mai puternic economia reală”. Ea a refuzat să comenteze modul în care ar putea opri creditorii să obţină câştiguri excepţionale.
Morgan Stanley a estimat că băncile ar putea obţine între 4 şi 24 de miliarde de euro de profit suplimentar dacă ar pune împrumuturile ieftine ale BCE în depozite la banca centrală începând de luna trecută şi până la sfârşitul schemei, în decembrie 2024, în funcţie parţial de cât de repede cresc ratele în lunile următoare.
O persoană informată în acest sens a declarat că BCE a estimat că câştigul total disponibil pentru bănci este aproape jumătate din estimarea maximă făcută de Morgan Stanley. Peste 740 de bănci au solicitat împrumuturile la vârful lor din iunie 2020, când au fost distribuite 1,3 mld. euro, însă numărul total de participanţi la schemă nu este disponibil public.
BCE a început să ofere împrumuturile – cunoscute sub denumirea de operaţiuni de refinanţare pe termen mai lung ţintite (TLTRO) – în septembrie 2019. Iniţial, acestea au fost disponibile la rata de depozit a BCE de minus 0,5%. Dar, după ce pandemia a lovit, BCE a redus rata la minus 1%, plătind de fapt băncilor chiar mai mult pentru a împrumuta bani, cu condiţia ca acestea să nu-şi micşoreze portofoliile de credite.
Luna trecută, BCE a readus rata TLTRO la rata de depozit. Însă, în mod esenţial, rata la credite este calculată ca medie pe durata de viaţă de trei ani a acestora. Băncile pot rambursa anticipat banii la fiecare trei luni. Luna trecută au fost efectuate rambursări anticipate în valoare de 74 de miliarde de euro, mult mai puţin decât se aştepta, ceea ce reflectă atractivitatea sporită a sistemului pe măsură ce ratele dobânzilor cresc.
“Unele bănci şi-au verificat de două ori calculele privind profitul cu BCE şi apoi au renunţat la ideea de a le rambursa anticipat”, a declarat un oficial.
Fabio Iannò, ofiţer senior de credite la Moody’s, a declarat: “Ne aşteptăm ca băncile europene să îşi păstreze TLTRO cât mai mult timp posibil, pentru că este vorba doar de bani gratis.” El a prezis că cea mai mare parte a lichidităţilor BCE nu va finanţa împrumuturi, ci va fi depozitată la banca centrală.
Inflaţia în zona euro este indezirabil de ridicată şi se preconizează că va rămâne aşa pentru o perioadă de timp. Aceasta este o mare provocare pentru politica noastră monetară.
Christine Lagarde, preşedintele BCE, în cadrul unui forum care s-a desfăşurat recent la Sintra în Portugalia
Philip Lane, economistul şef al Băncii Centrale Europene, este de părere că întregul bloc european este supus unui risc foarte ridicat de apariţie a unei spirale inflaţioniste foarte ridicate şi o încetinire a economiilor europenne pe fondul reducerii consumului, scrie CNBC.
„Trebuie să ne luptăm cu incertitudinea şi cu două riscuri majore. Pe de o parte avem de înfruntat inflaţia care ar putea rămâne la un nivel ridicat mai mult decât ne-am fi aşteptat. Pe de alta ne-am putea confrunta cu o încetiniere a economiilor”, a declarat Philip Lane.
În prezent toţi ochii sunt îndreptaţi către BCE, care plănuieşte o întrunire de urgenţă pentru luna iulie. Ce se ştie până acum este că dobânda va fi majorată pentru prima oară în 11 ani, însă investitorii sunt mai interesaţi de felul în care instituţia va aborda riscurile de fragmentare economică care ameninţă Europa.
BCE a mai avut o întrunire de urgenţă la începutul lunii iunie după ce costurile de finanţare pentru ţările de la periferia Europei au crescut puternic. Banca a promis că va veni cu un instrument pentru a ţine sub control această problemă, însă pieţele încă aşteaptă apariţia acestuia şi pun sub semnul întrebării eficacitatea lui.
Aceste discuţii şi manevre vin într-un moment extrem de sensibil pentru comunitatea europeană, în care cele mai mari griji ale acesteia sunt economia zonei euro, inflaţia ridicată şi perspectivele economice care continuă să se deterioreze.
„Chiar îţi permiţi să creşti dobânzile când recesiunea bate la uşă? Nu e normal.”, a declarat Erik Nielsen, economistul şef al gigantului bancar UniCredit.
BCE a confirmat inteţia de a majora dobânda încă de la începutul lui iunie, o altă rundă a acestei măsuri urmând să înceapă la finalul verii.
Cu toate acestea, există dubii privind majorarea dobânzii, pentru că perspectivele de creştere economică ale regiunii arată din ce în ce mai rău.
Potrivit ultimei prognoze BCE, PIB-ul zonei euro ar trebui să crească cu 2,8% în 2022, însă economiştii contrazic previziunea pe fondul impactului pe care războiul dintre Ucraina şi Rusia îl are asupra economiei globale. Cei mai pesimişti prevăd o Europă intrată în recesiune la final de 2022.
Preţul materiilor prime ar putea lua din mâinile Rezervei Federale şansa de a evita o recesiune, constată Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB România. Banca Centrală Europeană va opri injecţiile de lichiditate, în curând, şi se aşteaptă să înceapă un şir de majorări de dobândă.
Miercuri, banca centrală din SUA a ridicat ratele dobânzii de referinţă cu 0,75 puncte, de la 0,75-1% la 1,5-1,75% pe an, un pas mai rapid decât în orice moment de după 1994.
Decizia Rezervei Federale a venit într-o perioadă în care presiunea pentru acţiune devenise deosebit de puternică.
Vineri, inflaţia din SUA a fost anunţată la 8,6%, un vârf al ultimelor 4 decenii şi cu 0,3 puncte peste nivelul aşteptat.
Speranţele de a fi văzut deja un vârf al inflaţiei, enunţate după scăderea din aprilie la 8,4% de la 8,5% în martie de unele bănci în analizele lor, au fost risipite, iar prognozele pentru răspunsul băncii centrale modificate în sus.
În şirul posibilităţilor, e drept, marginal, apăruse şi varianta unei creşteri de 1 punct procentual. A cântărit, însă, mai greu necesitatea de a nu crea valuri şi mai mari în pieţe, deja destul de speriate de condiţiile curente.
VIX, indice al volatilităţii considerat şi un mod de a cuantifica temerile investitorilor, a fost pe 13 iunie nu departe de 35, la mică distanţă de vârful anului.
Indicele S&P500 al bursei din SUA a coborât cu 9,2% în iunie până pe 16 iunie, ora 16, aproape toate scăderile petrecându-se joi, vineri şi luni.
Contrapartidă la vânzare zilele acestea a fost greu de găsit, şi în birourile băncilor şi instituţiilor de market-making a fost mai dificilă misiunea de a afla cumpărători doritori de a acumula atât acţiuni, cât mai ales titluri de datorie, obligaţiuni corporative şi suverane.
Cererea mai redusă pentru titluri de stat a dus la o scădere accentuată a preţurilor acestora, şi, astfel, la o creştere a dobânzilor pe care trebuie să le plătească statele atunci când se împrumută cu noi emisiuni de pe pieţe. Pentru cele vechi, variaţiile preţului afectează doar deţinătorii actuali, şi nu statul, care continuă să plătească în contul lor dobânzile mai mici agreate anterior.
Pentru cei care au urmărit criza datoriei suverane din Europa, în 2011 şi 2012, şi dificultăţile întâmpinate de Grecia, care au dus la restructurarea datoriei în câteva etape, dar au reverberat în piaţa de datorie publică a Italiei, Portugaliei, Spaniei, Irlandei, printre altele, fenomenul de creştere a dobânzilor trezeşte amintiri puternice.
De data aceasta, Banca Centrală Europeană (BCE) a reacţionat rapid, anunţând un instrument pentru a evita „fragmentarea” la nivel european, un mod de a spune că va interveni pentru a încerca să limiteze disparităţile în creştere şi nivelul prea mare, mai ales pe termen lung, al dobânzilor pentru state ca Italia, cu o povară mare a datoriei publice în raport cu PIB-ul.
Este o veste bună, dar reinvestirea flexibilă a unor sume (din programele anterioare ale BCE care ajung la scadenţă) pentru a sprijini state mai vulnerabile va fi supusă testului pieţelor, pentru că trendul major de scumpire a creditului nu va fi uşor de contracarat.
O nouă criză a datoriilor suverane ar fi ultimul lucru de care are nevoie Europa, în lupta cu preţurile mai mari la energie, alimente şi nu numai, şi supusă în plus consecinţelor conflictului din Ucraina.
BCE va opri injecţiile de lichiditate, în curând, şi se aşteaptă să înceapă un şir de majorări de dobândă, prima fiind în iulie, de 0,25 puncte, după o lungă perioadă de dobânzi negative la depozite.
Revenind la SUA, unde încrederea consumatorilor a ajuns la 50,2 puncte potrivit Universităţii din Michigan, un minim record, şi cu vânzările cu amănuntul în scădere lunară de 0,3%, potrivit datelor cele mai recente, motorul economiei nu merge cu „toţi cilindrii”.
La conferinţa de presă de miercuri, Jerome Powell a spus că Fed nu doreşte să inducă o recesiune, dar o aterizare lină a devenit mai dificil de obţinut.
Liderul Fed a vorbit despre factorii pe care nu-i poate controla precum preţul materiilor prime, care ar putea lua din mâinile Rezervei Federale şansa de a evita o recesiune.
Pentru pieţe, ipoteza recesiunii în 2023 a prins şi mai mult contur. Nu mai sunt mulţi cei care văd spaţiu de evitare a contracţiei economiei americane.
Potrivit unui sondaj Financial Times, 70% dintre economiştii intervievaţi aşteaptă o recesiune în SUA anul viitor.
Dobânzile sunt văzute la peste 3% anul acesta de jumătate din membrii comitetului Fed, şi la cel puţin 3,375% de o altă jumătate dintre ei.
Traderii de la Chicago sunt şi mai pesimişti, observând o probabilitate de peste 77% pentru dobânzi, la 3,5% sau mai sus în decembrie, potrivit datelor de joi, ora 16.
În Marea Britanie, Banca Angliei a hotărât să ridice costul creditului, majorând rata de referinţă cu 0,25 puncte, la 1,25%, joi, după un vot strâns în care 3 din 9 membri ai Comitetului au votat o majorare de 0,5 puncte.
Scăderea economiei de 0,3% în aprilie, după 0,1% în martie, i-a convins, cel mai probabil, să nu ia în seamă doar inflaţia, care a atins 9% în aprilie.
Băncile centrale din mai toată lumea sunt puse în faţa unor decizii foarte grele.
De la riscul recesiunii, în SUA şi Marea Britanie (şi multe alte state), la cel al unei noi crize a datoriilor suverane, în Europa, autorităţile monetare aleg să înăsprească mediul financiar, reducând uşurinţa cu care se obţine creditul în economie pentru a încetini inflaţia, sperând că vor alege amestecul optim şi îşi vor atinge obiectivul fără daune colaterale mari.
Investitorii, pe burse şi pieţele de datorie publică, au ales să lichidizeze o parte din deţineri, preferând relativa siguranţă a cash-ului speranţei de a obţine randamente mai bune.
Deşi, pe termen relativ scurt, de ordinul săptămânilor, după un pesimism accentuat pot apărea pe burse şi reacţii pozitive, e nevoie de o rapidă îmbunătăţire a datelor macro şi de o calmare a preţurilor materiilor prime, în special în zona de energie, pentru a evita riscul unor ajustări pronunţate ale dinamicii PIB-ului global.
Costurile împrumuturilor guvernamentale au crescut vertiginos la periferia blocului monetar format din 19 ţări de când BCE a dezvăluit joia trecută planurile de majorare a ratelor dobânzilor pentru a domoli inflaţia ridicată care riscă să se înrădăcineze.
Mişcarea a fost apoi exacerbată de decizia BCE de a nu detalia planurile sale de limitare a creşterii costurilor de împrumut, ceea ce a generat temeri că factorii de decizie politică au fost mulţumiţi de situaţia naţiunilor mai îndatorate, precum Italia, Spania şi Grecia.
Confruntându-se cu ameninţarea unei repetări a crizei datoriilor care aproape a dus la prăbuşirea monedei unice în urmă cu un deceniu, BCE a schimbat cursul, planificând o nouă schemă de sprijin şi direcţionând către naţiunile îndatorate banii proveniţi din datoriile ajunse la scadenţă în cadrul schemei sale de sprijin în pandemie de 1.700 de miliarde de euro, care s-a încheiat recent.
În cadrul conferinţei de miercuri, şeful băncii centrale olandeze, Klaas Knot, a declarat că factorii de decizie politică au cerut personalului BCE să lucreze într-un ritm accelerat la noul instrument. “Nu ştim dacă va fi suficient, depinde de modul în care vor reacţiona pieţele. Dar dacă nu va fi suficient, fiţi siguri că suntem pregătiţi”, a spus Knot.
Omologul său slovac, Peter Kazimir, a declarat că este încă “prematur” să se discute detaliile despre cum va arăta un nou instrument.
Investitorii au salutat intenţiile BCE, dar au fost totuşi dezamăgiţi de lipsa de detalii şi de lipsa unui angajament ferm.
“Cred că, în esenţă, este minimul minimul la care ne-am putea aştepta, dar cred, de asemenea, că este cel mai realist rezultat din ceea ce ar putea compromite astăzi”, a declarat economistul Danske Bank, Piet Christiansen.
Euro a scăzut cu aproximativ 0,7% faţă de dolar după declaraţia BCE, în timp ce randamentele italiene au sărit cu aproximativ 7 puncte de bază.
Între timp, diferenţialul dintre obligaţiunile italiene şi germane pe 10 ani, un indicator cheie, a crescut până la 241 în perioada imediat următoare anunţului, dar apoi a revenit la 231, indicând încrederea că BCE va acţiona mai ferm, poate la şedinţa de politică monetară din 21 iulie, când este aproape sigur că va majora ratele pentru prima dată în peste un deceniu.
Măsura BCE vine în aceeaşi zi în care se aşteaptă ca Rezerva Federală a SUA să majoreze ratele dobânzilor.
BCE a convocat de urgenţă o şedinţă pentru a discuta tensiunile pieţelor financiare. Costurile de finanţare ale celor mai îndatorate ţări au atins maximul ultimilor opt ani, scrie FT.
Costul de finanţare al Italiei a urcat la 3,9% în timp ce în cazul Germaniei, costul de finanţare la obligaţiunile pe 10 ani a crecut cu 1,74%..
BCE şi-a dezamăgit investitorii joia trecută, când trebuia să clarifice momentul în care va interveni pe piaţa obligaţiunilor pentru a aborda problema fragmentării financiare, care s-a tradus în creşterea costurilor de finanţare pentru ţările din sudul Europei.
Diferenţa dintre costul de finanţare al Italiei şi Germaniei s-a majorat cu 2,4 puncte procentuale, dublu faţă de anul trecut.
Între timp, FED a început să retragă dolarii din piaţă la un nivel fără precedent.
După anunţul BCE, acţiunile băncilor europene au crescut cu 3,7%, iar marii creditori italieni precum Unicredit sau Intesa au bifat creşteri de peste 6%.
Membru în consiliul BCE, Isabel Schnabel a dat de înţeles într-un discurs recent că pentru BCE se apropie momentul în care va trebui să intervină pe piaţa obligaţiunilor, susţinând că „unii debitori s-au confruntat cu schimbări semnificativ mai mari decât alţii la început de an”.