BusinessMagazin

Tag: avocati

  • Atenţie la înşelăciunile prin metoda “Accidentul”. Cum vă puteţi feri de astfel de hoţi

    Metoda “Accidentul” reprezintă schema prin care un necunoscut care de obicei se dă drept avocat sau amic contactează telefonic rudele unei persoane despre care povestesc că a fost implicată într-un accident rutier grav sau o altă ilegalitate şi că rudele respective trebuie să plătească urgent victimelor accidentului o anumită sumă de bani pentru a elibera din arest sau a scăpa de la închisoare persoana (de obicei fiul celor apelaţi telefonic).

    Poliţia Română adresează următoarele recomandări tuturor cetăţenilor contactaţi de astfel de falşi avocaţi sau “binevoitori”:

    În cazul unui accident, nu există noţiunea de plată a unor despăgubiri, decât în urma unei hotărâri judecătoreşti în acest sens sau dacă este făcută prin intermediul unor societăţi de asigurări.

    Orice accident/eveniment de circulaţie are două variante de soluţionare: 1) depunerea unei plângeri la unitatea de poliţie care se va ocupa mai departe de cazul respectiv; 2) înţelegerea amiabilă a părţilor, ceea ce presupune repararea daunelor folosind poliţa de asigurare auto obligatorie. Orice alte variante sunt excluse, iar dacă sunt puse în practică ele nu sunt legale.

    Oricine poate fi victima unui accident, dar, într-un moment critic ca acesta, singura urgenţă este cea medicală, nicidecum aspectul financiar. Atât victima, cât şi autorul unui accident nu au nevoie de bani ca să primească îngrijiri medicale.

    De asemenea, trebuie să cunoaşteţi faptul că, în conformitate cu reglementările în vigoare, un accident de orice fel, mai ales unul rutier grav, este de obicei anunţat de persoane oficiale, abilitate să facă acest lucru.

    Chiar dacă ar putea exista alte surse, care să transmită informaţia înainte ca aceasta să vă parvină în mod oficial, datele trebuie verificate înainte de a întreprinde vreo acţiune.

    În niciun caz nu daţi crezare imediat unor “poveşti” anunţate telefonic de persoane care pretind că au calitate oficială, ci verificaţi informaţia printr-un apel la 112 sau sesizaţi cea mai apropiată unitate de poliţie.

    Cum puteţi evita să fiţi înşelaţi:

    – verificaţi dacă ruda în cauză a fost implicată într-un eveniment rutier (cereţi date despre unitatea medicală, de poliţie sau parchet unde s-ar afla aceasta şi sunaţi pentru confirmare). În astfel de situaţii, reprezentanţii Poliţiei sau ai Parchetului nu reţin telefoanele mobile.

    – dacă sunteţi contactat de un “binevoitor”, care vă apelează în numele unei rude apropiate, şi nu aţi putut verifica veridicitatea informaţiilor, solicitaţi-i acestuia o întâlnire directă şi anunţaţi Poliţia la numărul de urgenţă 112 pentru a vă acorda sprijin.

    – fiţi atenţi la persoanele cu care intraţi în contact, pe stradă, în jurul blocului, aparent întâmplător. Este posibil ca acestea să vă urmărească, să încerce să se împrietenească cu dumneavoastră şi să afle detalii despre familie sau vecini.

    – nu primiţi în locuinţă persoane care pretind că sunt de la diverse societăţi comerciale (de furnizare a unor servicii, firme de curierat, comis-voiajori etc.), decât după ce aţi verificat actul de identitate şi legitimaţia de serviciu. Nu le furnizaţi acestora informaţii despre membrii familiei dumneavoastră sau despre vecini.

    – verificaţi orice informaţie prin care vi se solicită telefonic să trimiteţi bani prin terţi unor rude, despre care vi spune o poveste, de obicei impresionantă.

    – nu oferiţi nici un fel de date cu caracter personal prin intermediul convorbirilor telefonice, indiferent de calitatea invocată de interlocutor.

    – nu trimiteţi coduri de reîncărcare electronică a cartelelor telefonice, în nici un caz unor persoane străine, indiferent de calitatea pe care acestea susţin că o au.

    – nu daţi crezare veştilor prin care sunteţi anunţaţi că sunteţi fericiţii câştigători ai unor concursuri, la care nu aţi participat.

    – nu achitaţi niciodată în avans sume de bani pentru ridicarea unor premii; plata impozitelor sau a altor taxe se realizează ulterior încasării acestora!

    – nu ezitaţi să cereţi sprijinul poliţiştilor sau al rudelor apropiate înainte de a da curs unor astfel de solicitări.
     

  • Avocaţii cer eliberarea lui Gruia Stoica sau arestarea la domiciliu

     Instanţa supremă a dezbătut marţi recursul lui Gruia Stoica, proprietarul Grupului Feroviar Român (GFR), împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti de arestare preventivă pentru 29 de zile, în dosarul în care este acuzat de cumpărare de influenţă, după ce i-ar fi dat avocatului Doru Boştină trei milioane de euro pentru a afla preţul cerut de CFR Marfă la o licitaţie pentru transportarea cărbunelui, organizată de Complexul Energetic Oltenia (CEO), la care participa şi GFR.

    Avocaţii lui Gruia Stoica au invocat prevederi din noul Cod de procedură penală şi au arătat că faptele de care omul de afaceri este acuzat nu sunt dovedite cu probe şi că o bună parte dintre acestea ar fi obţinute ilegal de către procurorii DNA.

    Aceştia au arătat că procurorii anticorupţie ar fi făcut interceptări nelegale, iar alte interceptări făcute în baza legii siguranţei naţionale nu au fost obţinute legal, pentru că ele nu au fost făcute cu un mandat de la judecător.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Grevă istorică a unor avocaţi pentru a denunţa reducerile bugetare, în Marea Britanie

     La Londra, sute de avocaţi în robă neagră şi cu perucă albă s-au strâns în faţa Tribunalul Penal Old Bailey în timp ce mulţi dintre confraţii lor au procedat la fel în întreaga Anglie şi Ţara Galilor.

    Ei au manifestat pentru a denunţa intenţia Guvernului premierului conservator David Cameron de a reduce până în 2018-2019 cu 220 de milioane de lire sterline (265 milioane de euro) bugetul pentru ajutorul jurisdicţional. Acesta se ridică la două miliarde de lire sterline şi finanţează asistenţa juridică pentru persoanele care nu-şi pot finanţa apărarea.

    Guvernul britanic, angajat într-o politică de austeritate drastică, a anunţat necesitatea de a face economii suplimentare de 25 miliarde de lire sterline după alegerile din 2015. Acesta a argumentat că sistemul de ajutor jurisdicţional al ţării este cel mai scump din lume.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cererea de suspendare a deciziei de intrare în insolvenţă a Carrefour va fi analizată în 15 ianuarie

     În luna decembrie, Tribunalul Bucureşti a aprobat cererea de intrare în insolvenţă a Carrefour România, compania care administrează reţeaua locală omonimă de hipermarketuri, la cererea unui furnizor, decizia fiind publicată pe siteul Tribunalului Bucureşti.

    Procedura de insolvenţă a fost cerută de compania GSL Logistic, un distribuitor de scutece şi accesorii pentru copii si adulţi din Bucureşti, care, potrivit unor surse citate de ZF, avea de încasat de la Carrefour România datorii în valoare de circa 800.000 de lei (170.000 de euro).

    La cererea avocaţilor, Carrefour a achitat datoria şi a cerut suspendarea hotărârii de intrare în insolvenţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Managerii care plătesc 250 de euro pe an ca să-şi găsească jumătatea

    Unul dintre primii clienţi a fost un domn de 54 de ani, străin, care a venit în România punând degetul pe hartă, în momentul când a simţit că se apropie de pensie. A venit pentru câteva luni să vadă cum este şi, fiind un om extrem de pozitiv care vedea doar perspective, a rămas aici„, descrie Oana Totora, managing partner şi fondator al agenţiei de matchmaking Umbrella for Two, unul dintre cazurile „soluţionate„ din portofoliul firmei.

    Antreprenorul străin a apelat la serviciile Umbrella for Two pentru a găsi o româncă la fel de „pozitivă, optimistă şi plină de viaţă„ cu care să împărtăşească experienţele trăite în noua ţară, iar reprezentanţii agenţiei au îndeplinit cu succes misiunea pe care ei o numesc „heart hunting„.

    După cum îi sugerează şi numele, heart huntingul este destinat clienţilor care vin din lumea de afaceri şi care vor să cunoască oameni din acelaşi mediu, un corespondent al head huntingului în viaţa personală a oamenilor de business. Singura agenţie de acest tip de pe piaţa autohtonă este, potrivit fondatoarei, Umbrella for Two. Lansată în 2009, agenţia a ajuns la o bază de date de 600 de persoane, 200-300 de clienţi activi şi o cifră de afaceri estimată la 80.000 de euro în 2013.

    Afacerea a crescut cu circa 20% în ultimii doi ani prin cele două două tipuri de servicii pe care le oferă: de matchmaking şi de coaching relaţional, cel de-al doilea fiind inclus ulterior ca urmare a  faptului că, „înainte de a oferi soluţia, este bine să pregăteşti terenul„.

    Concret, pentru o sumă de 250 de euro pe an, clienţii au o întâlnire cu reprezentanţii agenţiei, îşi realizează un profil pe site-ul acesteia, un interviu video şi încep procesul de matchmaking, odată cu apariţia unui partener compatibil. Clienţii contactează agenţia, iar apoi sunt invitaţi la o discuţie unde povestesc despre detaliile vieţilor lor, de la aspecte profesionale şi până la aspiraţii personale. Reprezentanţii agenţiei caută apoi în baza de date persoanele compatibile cu clientul şi, după prezentarea unei liste scurte, este aleasă o persoană.

    Dacă amândoi sunt de acord, merg la o primă întâlnire. „După prima întâlnire îşi dau seama destul de clar dacă vor sau nu să meargă mai departe. Dar dacă au trecut de cea de-a treia întâlnire, premisele pentru a consolida o relaţie sunt bune„, spune Totora.

    Firma oferă însă şi pachete premium, care presupun căutarea persoanei potrivite în afara bazei de date şi un număr minim de întâlniri garantate. „Să stăm şi să aşteptăm în birou nu este o alternativă, mai ales atunci când ai nevoie de anumite profiluri.„ Serviciile de matchmaking pot costa şi câteva mii de euro, în cazul special în care persoana cu care clientul doreşte să se întâlnească este clar indicată de el: „Îi spunem ce facem şi că vrem să îl cunoaştem, putem să îi spunem că este cineva interesat de el sau că vrem să îl înscriem în baza noastră de date„. Iar reacţiile sunt pe măsura solicitării: „Ce glumă bună,  suntem la radio?„.

    Când află că nu este o glumă, vânaţii pot fie să încheie un contract punctual sub anonimat pentru cei care au contractat agenţia, fie să intre ei înşişi în procesele active de recrutare. Cei care apelează la „vânătoarea specifică„ sunt de obicei cei care se cunosc în mediul profesional, deşi există şi excepţii: „Un domn ne-a rugat să căutăm o persoană pe care o cunoscuse în urmă cu zece ani. Din păcate doamna era într-o relaţie, iar el şi-a luat gândul şi a mers mai departe„.
     

  • Dosarul de mită privind vânzarea de energie – Avocaţi: În dosarul lui Brădean sunt complici arestaţi, dar nu şi mituitorul principal acuzat

     Avocatul lui Eugen Brădean, director de trading la Hidroelectrica, a spus în faţa magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti care judecă recursul la decizia de arestare că Tribunalul Bucureşti a preluat “abuziv” motivele pentru care DNA a cerut arestarea preventivă a clientul său, în dosarul de mită privind vânzarea de energie în valoare de aproape 263 milioane euro.

    Acesta a arătat că până în prezent cazul prezintă o situaţie juridică “paradoxală”, în sensul că există complici la fapta de instigare de mită arestaţi, dar DNA nu a lămurit cine este mituitorul principal şi de unde proveneau banii de mită.

    Astfel, avocatul le-a cerut judecătorilor să caseze decizia Tribunalului Bucureşti şi să dispună cercetarea în libertate a lui Eugen Brădean, chiar şi cu una dintre cele două măsuri de interdicţie care ar putea fi luate faţă de acesta.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Cel mai curajos avocat al crizei. A început în 2008, acum e în top 5 în România

    “Trebuie să anticipezi patru-cinci mişcări în avans, altfel eşti bătut înainte să te aşezi la masă„, descrie avocatul Francisc Peli, managing partner al firmei de avocatură PeliFilip, modul cum decurg lucrurile în şah, pasiunea lui din liceu, dar şi principala sa sursă de principii şi de strategie după care s-a ghidat în cariera de 15 ani.

    Spiritul de anticipare şi pragmatismul câştigate în cei cinci ani de joc de şah, dar şi sfaturile unui prieten de familie, absolvent de drept şi filosofie din perioada interbelică, care îi vizita familia în Braşov şi îi aducea cărţi, cu care vorbea despre liberalism şi cu care asculta Europa Liberă, l-au îndemnat spre Facultatea de Drept. După absolvirea liceului de matematică-fizică din Braşov în 1994, a început cursurile în cadrul Universităţii din Bucureşti, unde a intrat în lumea puternic teoretizată a şcolii de drept. „Era cam aceeaşi facultate care exista în 1964 şi care va exista şi în 2014: puteai învăţa lucrurile de bază, dar nu te pregătea deloc pentru viaţă, iar profesorii erau preocupaţi să inventeze speţe mai degrabă decât să le ia din lumea reală”, îşi aminteşte Peli.

    Impactul cu lumea reală a venit odată cu întoarcerea în Braşov, unde a profesat timp de un an în domeniul avocaturii de litigii. Îşi aminteşte că a câştigat majoritatea cazurilor din acea perioadă şi a ajuns, în primele şase luni de stagiatură, să pună concluzii atât la Judecătorie, cât şi la Tribunal şi la Curtea de Apel. După un an, a considerat că este timpul să se întoarcă la Bucureşti şi a început un alt stagiu, de această dată în cadrul firmei de avocatură Cobuz şi Asociaţii, sub ghidarea lui Marcel Cobuz. S-a confruntat pentru prima dată cu proiecte din domeniul pieţei de capital, dar şi cu listări şi cu restructurări de companii şi a făcut astfel primul pas către avocatura de business.

    Un interviu din anul 2000 cu avocatul canadian Michael Schilling, şef al biroului Linklaters (firmă de avocatură veche de 175 de ani şi una dintre cele mai importante la nivel global), dar şi cu Ioan Miculiţi avea să îi definească traseul de mai târziu al carierei. „Linklaters era o insulă cu totul altfel decât lumea avocaturii din România, un mediu anglo- saxon în care ceea ce urma să mi se întâmple era experienţa unei altfel de academii”, îşi aminteşte Francisc Peli. A întâlnit acolo oameni „pregătiţi să te pregătească şi angajaţi să te angajeze„ şi a avut oportunitatea de a lucra cu avocaţi anglo-saxoni veniţi la Bucureşti tocmai ca să pregătească avocaţii români. Astfel, dacă în general în firmele româneşti se spune că avocatura se fură, avocaţii din cadrul Linklaters urmau o programă în care calitatea trebuia învăţată şi trebuia să se regăsească de la modul cum scriau materialele şi engleza folosită până la spiritul comercial aplicat. În 2005, a plecat de la Linklaters, iar în timp ce colegii lui s-au orientat spre firme internaţionale sau au ales joburi mai puţin solicitante, Francisc Peli a ales să se alăture lui Ioan Nestor în NNDKP.

    „Diferenţa între Linklaters şi firma Nestor în acel moment era ca între a fi într-un castel şi în câmp deschis.” Nestor era în curs de organizare, proces în care Peli consideră că a avut un cuvânt important de spus. A aprofundat acolo specializarea pe segmentul de imobiliare şi, dacă în momentul când a ajuns în firmă această practică era acoperită de două persoane, la plecarea lui erau 20. „Când am ieşit din firmă, 90% din măsurile incluse în memo-ul de 14 pagini pe care îl scrisesem la început erau implementate.„ 2008 a fost anul când a simţit că a acumulat suficient şi este momentul să îşi înfiinţeze propriul birou de avocatură.

    PeliFilip a luat naştere după ce Francisc Peli a părăsit NNDKP împreună cu patru parteneri: Carmen Peli, specializată pe finanţări, concurenţă comercială şi fuziuni şi achiziţii, Cristina Filip, responsabilă cu domeniul energiei şi fuziuni şi achiziţii, Monica Iancu, specializată în energie, şi Oana Albotă, specializată în imobiliare.

     

  • Judecarea dosarului în care Sebastian Ghiţă este acuzat de complicitate la înşelăciune, amânată

     Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuia să ia marţi în discuţie recursul procurorilor împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti prin care Sebastian Aurel Ghiţă, Dan Constantin Grigoriu, Dan Florin Berendel, Romulus Gheorghe, Ioan Gheorghe Lalu, Alexandru Lenghel, Iriza Ştefan, Mircea Daniel Nicorici şi Stela Ştefan au fost achitaţi în dosarul de înşelăciune.

    La începutul judecării cauzei, unii dintre inculpaţi au cerut instanţei să stabilească un nou termen pentru începerea discuţiilor în recurs, pentru a putea să îşi angajeze avocaţi.

    Instanţa a admis cererea şi a stabilit termenul de judecată în 15 octombrie.

    Dosarul în care Sebastian Ghiţă este acuzat de complicitate la înşelăciune şi fals în declaraţii a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după ce Curtea de Apel Bucureşti a admis, în martie, o cerere a avocaţilor de declinare a cauzei, pe motiv că acesta este deputat, din decembrie 2012.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Adrian Năstase, aproape de EXCLUDERA din Baroul Bucureşti. Decan: Avem cvorum pentru a discuta excluderea avocaţilor Năstase, Costiniu şi Voicu

     Avocatul Ion Ilie Iordăchescu a spus că, având cvorumul necesar, marţi se va putea lua o decizie cu privire la excluderea din Baroul Bucureşti a lui Adrian Năstase, a fostului şef al Secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Florin Costiniu, dar şi a fostului senator Cătălin Voicu.

    Iordăchescu a precizat că şedinţa în care va fi luată în discuţie excluderea celor trei din Barou începe la ora 12.00. Decanul Baroului Bucureşti a adăugat că cei trei nu pot participa la şedinţă.

    Excluderea celor trei din Baroul Bucureşti trebuia discutată pe 13 august, însă atunci nu a fost întrunit cvorumul necesar pentru a fi luată o decizie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să faci zeci de mii de euro după ce ieşi de la serviciu

    În ce domenii mai poate porni cineva o afacere? Cât curaj şi cât capital e necesar? Care este calea cea mai sigură? Trei tinere antreprenoare au hotărât să-şi încerce norocul şi puterile în domeniile pe care altădată le priveau doar ca pe hobby-uri.

    Carmen Baboian are 33 de ani şi este inginer navalist. Are însă o mare pasiune pentru flori şi de câţiva ani a pornit o afacere: are un atelier de flori, Petalia, şi realizează, doar la comandă, buchete personalizate. Angajaţi din corporaţii, medici, avocaţi şi consultanţi financiari sunt cei mai numeroşi clienţi, dar tânăra antreprenoare povesteşte că sunt zile în care face până la zece aranjamente florale, aşa cum sunt zile în care nu are nicio comandă.

    Zece este însă numărul maxim de buchete pe care le face într-o singură zi, pentru că „îmi ia mult să armonizez un aranjament. Uneori, când este vreo comandă mai complicată, durează chiar şi câteva ore„. Îşi începe ziua de lucru la ora zece dimineaţa şi se întâmplă să nu termine ce are de făcut până la miezul nopţii sau chiar mai târziu. Chiar şi aşa, programul nu i se pare o povară, fiind pasionată de ceea ce face şi, spune ea, „n-aş putea trăi niciodată într-un birou„. Înainte de a pune pe roate propriul butic cu flori, pentru care nu are şi un showroom, ci doar atelierul şi prezentarea online a aranjamentelor pe care le-a realizat, a lucrat în departamentul de contabilitate din firma soţului său.

    Spune despre afacerea sa că este un butic, iar comenzile sunt personalizate, aşa că trebuie să ştie cât mai multe detalii despre persoana căreia îi este destinat buchetul. Antreprenoarea caută flori rare – de pildă în culori sau nuanţe neobişnuite, de exemplu zambile galbene – şi foloseşte accesorii în aranjamente – scorţişoară, bucăţi de ciocolată, muguri, scoarţă de copac, panglici sau hârtie de mătase.

     Cât câştigă cel mai bine plătit freelancer din România: “Niciun job nu m-ar putea convinge să devin angajat”

     Cum să faci ZECI DE MII DE EURO din vârful patului

    Când alege florile de la furnizor, povesteşte ea, poate petrece chiar şi ore întregi în frigiderele în care sunt păstrate florile („sunt un coşmar pentru ei„), pentru a alege ceea ce o mulţumeşte. Alegerea corectă a florilor este esenţială, argumentează ea, mai cu seamă vara, când aranjamentele trebuie să reziste ore în şir în caniculă. De aceea preferă să ia flori de import, din Belgia, Olanda sau Thailanda; caută, pe internet, florile pe care şi le doreşte, le comandă, iar furnizorul le aduce la Bucureşti. În România găseşte cel mai adesea flori de sezon – lalele şi zambile primăvara.

    „Un aranjament este cu atât mai expresiv cu cât are mai multe tipuri de flori. Fiecare floare are un mesaj, fiecare decor floral poate crea o poveste. Încerc să combin cel puţin trei feluri de flori într-un aranjament„, spune ea, iar preţul mediu se plasează în jurul a 150 de lei. Tot ea povesteşte că nu există preţuri prestabilite şi că pentru aranjamentele destinate ocaziilor are nevoie, în general, de cel puţin o lună pentru a se gândi cum să armonizeze buchetele. În zilele când nu are comenzi, cutreieră magazinele pentru a găsi accesorii pe care să le poată folosi în aranjamente, fie ele cutii în care să aşeze florile, panglici sau cine mai ştie ce.

    Ideea afacerii i-a venit treptat; îi plăceau foarte mult florile, iar în florării nu găsea ce-şi dorea. „Priveam cu ochii unui neştiutor cum un domeniu atât de ofertant, precum cel de design floral, avea aspecte interesante şi profesioniste doar pe alocuri şi că aproape în totalitate era guvernat de un soi de destin pecetluit, florile fiind atribuite cu precădere chioşcurilor de la colţul străzii.„ A durat mai mult de un an să înveţe lucrurile de bază în tehnica aranjării şi îngrijirii florilor „şi încă învăţ„.