BusinessMagazin

Tag: ascundere

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail

  • Poliţia din Italia a arestat un lider al mafiei care se ascundea în sudul ţării din anul 2016

    Acesta era fiul lui Antonio Pelle, decedat în anul 2009, care pentru o perioadă era considerat drept cel mai important lider al

    Pelle, 57 de ani, care a fost condamnat la doi ani jumătate de închisoare pentru apartenenţă la o grupare mafiotă şi tentativă de extorcare, era căutat de autorităţile italiene din anul 2016.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce ating POLIŢIŞTII unul dintre farurile maşinii atunci când te trag pe dreapta

    Poliţiştii au anumite acţiuni de rutină atunci când opresc un şofer. Una dintre acestea este atingerea unui far din spatele maşinii.
    Legenda spune că obiceiul de atingere a farului are legătură cu trecutul poliţiei rutiere. Înainte de inventarea camerelor de supraveghere, poliţiştii erau destul de inventivi.

    Unul dintre motive ar fi prevenirea unor infracţiuni. Nu este un lucru neobişnuit ca şoferii să ascundă armele sau drogurile imediat ce aceştia au fost opriţi de către poliţie. Atingând lămpile din spate, agenţii aveau avantajul de a surprinde infractorii înainte ca aceştia să apuce să ascundă obiectele ilegale.

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • SMART BUSINESS: Ce se ascunde în culisele uneia dintre cele mai controversate afaceri din România

    „E un domeniu de activitate controversat, la fel ca multe altele la noi”, descrie Mugur Frunzetti, managerul care conduce businessul Studio 20, prima afacere de videochat românesc francizată internaţional, industria în care activează. Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii Studio 20, 100.000 de persoane lucrează în această industrie, iar dacă în 2014 piaţa videochatului din România era estimată la peste 100 de milioane de euro, până astăzi aceasta s-a triplat. Mugur Frunzetti spune că şi-a asumat rolul de CEO al Studio 20 ca urmare a ambiţiilor de dezvoltare internaţională a businessului: dacă în urmă cu trei ani, când a preluat acest rol şi a început să investească în business, acesta era format dintr-un singur studio, în România în prezent afacerea operează 15 studiouri, majoritatea locale, iar patru sunt internaţionale – în Statele Unite (Los Angeles), Columbia, Ungaria şi Australia. Cifra de afaceri a studioului a ajuns anul trecut la 13 milioane de dolari, iar pentru anul în curs Mugur Frunzetti previzionează venituri de 20 de milioane de dolari. Până în 2020 însă, şi-a fixat obiectivul de a atinge 100 de sedii în toată lumea şi de transformare în „cel mai mare furnizor de conţinut de live streaming din lume; deja suntem cei mai mari, dar aproape de alţi concurenţi, până în 2020 vrem să ajungem departe de ei”. Compania are 150 de angajaţi permanenţi şi 500 de modele. 

    Cum descrie Mugur Frunzetti acest business, pe site-urile Business Magazin şi Ziarul Financiar, precum şi pe paginile de Facebook ale publicatiilor.

     

     

  • SMART BUSINESS: Ce se ascunde în culisele uneia dintre cele mai controversate afaceri din România

    „E un domeniu de activitate controversat, la fel ca multe altele la noi”, descrie Mugur Frunzetti, managerul care conduce businessul Studio 20, prima afacere de videochat românesc francizată internaţional, industria în care activează. Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii Studio 20, 100.000 de persoane lucrează în această industrie, iar dacă în 2014 piaţa videochatului din România era estimată la peste 100 de milioane de euro, până astăzi aceasta s-a triplat. Mugur Frunzetti spune că şi-a asumat rolul de CEO al Studio 20 ca urmare a ambiţiilor de dezvoltare internaţională a businessului: dacă în urmă cu trei ani, când a preluat acest rol şi a început să investească în business, acesta era format dintr-un singur studio, în România în prezent afacerea operează 15 studiouri, majoritatea locale, iar patru sunt internaţionale – în Statele Unite (Los Angeles), Columbia, Ungaria şi Australia. Cifra de afaceri a studioului a ajuns anul trecut la 13 milioane de dolari, iar pentru anul în curs Mugur Frunzetti previzionează venituri de 20 de milioane de dolari. Până în 2020 însă, şi-a fixat obiectivul de a atinge 100 de sedii în toată lumea şi de transformare în „cel mai mare furnizor de conţinut de live streaming din lume; deja suntem cei mai mari, dar aproape de alţi concurenţi, până în 2020 vrem să ajungem departe de ei”. Compania are 150 de angajaţi permanenţi şi 500 de modele. 

    Cum descrie Mugur Frunzetti acest business, urmăriţi într-o nouă ediţie a Smart Business astăzi, de la ora 15, pe site-urile Business Magazin şi Ziarul Financiar, precum şi pe paginile de Facebook ale publicatiilor.

     

     

  • Opinie: Călătoriile lui Ştefan cel Mare prin istoria modernă şi contemporană a României

    La data cu pricina, Chişinăul devenea al doilea oraş ca mărime al României (cu 155.000 de locuitori), după Bucureşti, care avea 640.000 de locuitori, iar românii din Basarabia reprezentau 56,2% din populaţie, aşadar deţineau majoritatea absolută în provincie.

    Parte componentă a Voievodatului Moldovei, teritoriul dintre Prut şi Nistru a ajuns în “proprietatea” Imperiului Ţarist în anul 1812, la încheierea războiului ruso-turc.

    În 1918, în urma bolşevizării Rusiei, Basarabia îşi proclamă independenţa faţă de colosul roşu care tocmai se năştea, pentru ca, în acelaşi an, să se alăture Regatului României.

    În 1940, urmare a ultimatumului sovietic intervenit ca efect al parafării prieteniei dintre Hitler şi Stalin, Rusia sovietică ocupă şi anexează Basarabia.

    Peste doar un an, în 1941, armata română trece Prutul şi eliberează Basarabia.

    Peste încă trei ani, în 1944, mărşăluind “na Berlin”, bolşevicii înşfacă iar Basarabia şi o rebotează Republica Sovietică Moldovenească. Şi aşa rămân lucrurile până în 1991, când Republica Sovietică Moldovenească îşi declară independenţa faţă de agonicul Imperiu Roşu, devenind ceea ce este şi acum: Republica Moldova.

    La zece ani de la Unirea cu România, în 1928, la Chişinău a fost dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare, lucrare a sculptorului basarabean Alexandru Plămădeală.

    Urmând cursul sinuos şi tragic al istoriei, statuia a fost trimisă în “refugiu”, la Vaslui, în anul 1940, pentru a evita o întâlnire cu trupele bolşevice. La Vaslui, domnitorul s-a simţit ca acasă, că doar tot în Moldova ajunsese.

    După ce ostaşii români au trecut Prutul, conform celebrului ordin, i-a urmat şi Ştefan care, în 1942, a fost re-instalat pe soclul său, la Chişinău.

    Nici nu s-a uscat cimentul prea bine, că domnul Moldovei a trebuit să fie mutat din nou, în 1944. De data asta a ajuns într-un loc unde nu mai fusese niciodată – la Craiova.

    Ruşii, care invadaseră şi anexaseră din nou Basarabia, au băgat de seamă că statuia domnitorului nu mai era la locul ei şi au tocmit iscoade care să afle unde se ascunde aceasta. Nu că le-ar fi păsat prea tare de Ştefan, dar acuzau lipsa unui “obiect de inventar” din patrimoniul provinciei recent re-ocupate. Iscoadele şi-au făcut datoria, iar Ştefan a fost găsit la reşedinţa sa conspirativă din Craiova, de unde a fost adus la locul de baştină, la Chişinău, unde a fost ascuns printre copacii din Parcul Central al oraşului.

    Abia în anul 1990, Ştefan a ajuns pe locul şi pe soclul unde se găseşte încă şi astăzi, la intrarea în parcul, care acum îi poartă numele, din centrul Chişinăului.

    Ce va fi de acum încolo rămâne de văzut.

  • Lacul fără fund din România, locul în care oamenii şi-au aruncat bogăţiile de frica cotropitorilor

    De ochiul de apă ascuns privirilor curioşilor se leagă poveşti despre care oamenii locurilor spun că au un sâmbure de adevăr. Lacul Vulturilor, format la peste 1.400 de metri altitudine, se află într-o zonă puţin cunoscută de turişti, cu peisaje sălbatice.

    „Turiştii vin aici să se bucure de liniştea locului şi de frumuseţea munţilor sălbatici. În imediata vecinătate a „Lacului Vulturilor” se află singura zonă unde pot fi întâlnite caprele negre, protejate de lege, acestea fiind pe cale de dispariţie. Din cauza diferenţelor notabile de temperatura din zonă, pe timp de iarnă, traseele turistice în această zonă sunt greu accesibile din cauza troienelor şi zăpezilor parcă nesfârşite”, a declarat pădurarul de la cantonul de lângă lac Nea Teodor Cârdei.

    Cele două nume ale acestui lac provin din două legende. Denumirea de ”Lacul Vulturilor” îi revine datorită marelui scriitor Alexandru Valhuţă şi a însemnărilor sale făcute în opera sa, „România Pitorească”.

    Alexandru Vlahuţă spune că acesta ar fi fost sălaşul de primăvară al vulturilor, ei având obiceiul să işi înveţe puii să zboare în această regiune: “vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici îşi învaţă puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufaşii regi ai înălţimilor”. Superba legendă a dat numele lacului, devenind, datorită lui Vlahuţă, cunoscut în toată ţara sub numele de ”Lacul Vulturilor”,scrie tarameanaturala.ro

  • Peştera din Apuseni unde gheaţa „arde“! Locul unde dacii au ascuns o comoară

     Una dintre cele mai valoroase comori ale României se ascunde în inima Munţilor Bihor, pe Valea Galbenă. Un loc fabulos, unde tot timpul se găseşte zăpadă şi gheaţă şi în jurul căreia circulă poveşti din moş-ştrămoşi despre aurul ascuns al dacilor.

    Peştera Focului Viu stă sub semnul vechilor povestiri despre eroi de staturi formidabile care au trăit în vremurile de demult în aceste zonă. Potrivit romania-redescoperita.ro, una dintre legende vorbeşte despre o familie de uriaşi pe care Decebal a adăpostit-o în Apuseni cu condiţia ca aceasta să-i păzească aurul ascuns în peşteră.

    Într-o zi, oamenii care au venit să fure comoara l-au momit pe mezinul familiei cu mâncare otrăvită. Băiatul a murit, dar nici prădătorii nu au avut o soartă mai bună, găsindu-şi sfârşitul sub bolovanii care s-au prăvălit peste ei atunci când au intrat în peşteră. De durere că şi-a pierdut copilul, bătrânul uriaş a început să răscolească pământul şi aşa s-au format toate văile, dealurile şi peşterile din zonă.

    Peştera Gheţarul de la Focul Viu se află în Munţii Bihor, pe Valea Galbenă, la 500 de m spre NV-V de Vârful Piatra Galbenii şi Vârful Cuculeul de Fier. Face parte din Parcul Natural Apuseni.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Oraşul subteran unde au trăit 20.000 de oameni a fost descoperit din greşeală de un bărbat în timp ce îşi renova casa

    În 1963, un bărbat turc din regiunea Cappadocia a făcut o descoperire impresionantă în momentul în care a început să-şi renoveze casa. După ce a dărâmat un zid din subsolul acesteia, a dat peste o cameră secretă care a condus la un tunel subteran ce s-a deschis într-un oraş complet ascuns: Derinkuyu.

    Fotografii realizate în oraşul conservat arată cum 20.000 de oameni şi toate proviziile şi animalele lor – ar fi putut trăi într-un oraş structurat pe 18 etaje sub pământ, potrivit unui articol al Daily Mail. 

    Comunitatea ascunsă era conectată de alte oraşe subterane prin tunele care se întind pe zeci de kilometri, iar acum a devenit o atracţie pentru turiştii care vizitează Cappadocia. 

  • Videoclipurile terorii: lumea ascunsă din spatele luptei pentru clicuri

    Canalul video al tânărului Arya Mosallah avea peste 600.000 de abonaţi, dar cariera sa de youtuber s-a terminat extrem de abrupt după ce a postat un clip numit ”Aruncând cu apă în oameni, partea a doua“. În film, el se apropia de diverse persoane şi, după o scurtă discuţie, le arunca în faţă un pahar cu apă.

    Mulţi dintre cei care au urmărit imaginile au simţit că asemănarea cu un caz recent de terorism din Marea Britanie este prea puternică, aşa că site-ul deţinut de Google a şters contul tânărului şi l-a împiedicat să mai deschidă alte canale.

    Arya Mosallah nu e prima vedetă de pe YouTube care are probleme din cauza farselor sale. Însă povestea sa, alături de cea în care o altă vedetă – Logan Paul – face glume despre o persoană care şi-a luat viaţa au atras atenţia asupra conţinutului exagerat de pe site. Logan are peste 16 milioane de abonaţi, plasându-l în topul celor mai populari 50 de youtuberi.

    Farsele duse la extrem nu reprezintă un fenomen nou, dar e unul care primeşte tot mai multă atenţie din partea instituţiilor media. Vloggerii au înscenat de multe ori atacuri cu bombe sau chiar crime cu scopul de a-şi speria prietenii sau oameni necunoscuţi; scopul era întotdeauna acelaşi: mai mulţi abonaţi, mai multe clicuri, mai mulţi bani.

    În 2016, patru oameni implicaţi în proiectul de YouTube Trollstation au fost închişi pentru înscenarea unui jaf la muzeul National Portrait Gallery din Londra. Ei au pledat vinovaţi de ”comportament ameninţător ce poate cauza teamă sau violenţă“.

    Cu un an înainte, britanicul Sam Pepper a încărcat un videoclip în care se preface că ucide o altă vedetă de pe YouTube în prezenţa unui prieten care nu suspecta nimic. Reacţiile au fost extrem de negative, iar Pepper a recunoscut ulterior că totul a fost plănuit şi prietenul ce părea traumatizat ştiuse de la început întregul scenariu.

    Cele mai cunoscute farse duse la extrem au fost însă semnate de Vitaly Zdorovetschi, al cărui canal de YouTube a câştigat notorietate în 2012 după ce s-a prefăcut, pe film, că plasează o servietă cu o bombă lângă un străin.

    Ca urmare a clipului, Zdorovetschi a fost arestat, dar mulţi alţi youtuberi au încercat să îi copieze mai apoi farsele.

    Într-un interviu acordat în 2015 celor de la BBC Trending, Zdorovetschi a recunoscut că a împins limitele a ceea ce înseamnă ”comportament acceptabil“, dar a părut uşor confuz în ceea ce priveşte lucrurile pe care nu le-ar face. ”Nu o să mă duc la cineva cu un pistol ca să îl jefuiesc, explicându-i ulterior că a fost o farsă. Nu aş face nimic ilegal, sau doar într-o mică măsură“, a spus el.

    Logan Paul, pe de altă parte, nu e cunoscut neapărat ca autor al unor farse făcute altora. Într-unul din clipurile sale, el îşi înscenează propria moarte în faţa a sute de fani; ca urmare, YouTube i-a suspendat dreptul de a afişa reclame. ”Paul a prezentat un comportament care îi face canalul nefrecventabil pentru advertiseri, dar şi dăunător pentru comunitatea extinsă a creatorilor de conţinut.“

    O întrebare extrem de importantă este cea referitoare la persoanele care apar în clipuri: sunt aceştia necunoscuţi sau actori, eventual prieteni ai celor care deţin canalul? Arya Mosallah a refuzat să răspundă la această întrebare atunci când i-a fost adresată de către jurnaliştii de la BBC Trending, dar a lăsat de înţeles că o parte dintre imagini ar putea fi trucate. ”Şi ce dacă o parte dintre clipuri ar fi false? E ăsta motiv pentru a mi se închide canalul?“, se întreba Mosallah. ”Dacă ar fi fost un scurtmetraj, ar fi fost oare judecat la fel?“

    Reporterii au apelat ulterior la un expert în limbajul corpului, Judi James, care a confirmat că majoritatea secvenţelor par a fi regizate. ”Există de obicei un moment de groază, dar în aceste clipuri oamenii încep aproape imediat să alerge după Arya. Una dintre victime îşi lasă şi geanta pe bancă, iar asta e destul de contra-intuitiv“, explică James.

    Pe măsură ce YouTube se umple de tineri care încearcă să îşi facă un nume într-un mediu dinamic, mereu în schimbare, unii au găsit metode extreme de a atrage atenţia şi, inevitabil, vizualizările. Farsele extreme sunt, prin urmare, o metodă de a ieşi din mulţime.

    ”E probabil cea mai sadică formă de comedie“, explică Judi James. ”Suntem bombardaţi zilnic cu tot mai multe clipuri grafice, care arată accidente auto, evenimente teribile sau chiar oameni care îşi pierd viaţa. Odată ce începi să urmăreşti constant astfel de lucruri, ideea de a urmări o formă sadică de comedie ţi se pare şi mai bună.“

    Un alt aspect extrem de important este acela că autorii farselor pot suferi chiar ei în urma acţiunilor lor. ”Regretul te poate ajunge din urmă. Fie nu ai niciun fel de empatie, acesta fiind un lucru extrem de rar, fie o să îţi tot aminteşti de oamenii pe care i-ai rănit“, notează James.

    Unul dintre cele mai sinistre exemple de farsă care se termină prost este cel din iunie 2017, când o femeie din Minnesota, Statele Unite şi-a împuşcat iubitul.