BusinessMagazin

Tag: Grecia

  • Germania ar putea lua în calcul măsuri de susţinere a creşterii economice a Greciei

    “Dacă grecii au o idee referitor la ce putem face, în plus, pentru a promova creşterea, putem discuta oricând şi ne putem gândi. Dar în final, problema este de a face Grecia din nou competitivă, permiţând economiei să crească şi deschizând din nou calea pieţelor financiare. În acest scop este nevoie ca reformele fundamentale convenite să fie implementate, altfel ţara nu are perspective”, a spus Schaeuble.

    Germania şi-a exprimat, vineri, susţinerea pentru un pact european “de creştere” cu scopul de a respinge criticile că insistenţa cu care promovează politica austerităţii a exacerbat problemele Greciei.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Partidele din Grecia au eşuat iar în tentativa de a forma un guvern

    Cum partidele semnatare ale acordului, PASOK şi Noua Democraţie, n-au obţinut suficiente voturi încât să producă singure un nou guvern, Tsipras a impus drept condiţii pentru formarea unui guvern renunţarea la politicile de austeritate cerute de FMI-CE-BCE şi înfiinţarea unui comitet care să pregătească declararea unei părţi din datoria externă elenă drept oneroasă şi ca atare refuzul Greciei de a o plăti.

    Cum, previzibil, nici Tsipras n-a reuşit să construiască o alianţă de guvernare, tot PASOK, prin liderul său Evangelos Venizelos, a reuşit pentru moment să ducă mai departe discuţiile pentru nou guvern. În doar câteva zile, Syriza a crescut deja în sondajele postelectorale, la peste 23%, devenind cea mai populară forţă politică elenă, iar Tsipras a înţeles că tocmai poziţia sa inflexibilă faţă de acordul cu FMI-CE-BCE l-a propulsat în sondaje şi a procedat în consecinţă, spunându-i lui Venizelos că nu-i poate oferi suficiente garanţii că un nou guvern va stopa aplicarea măsurilor de austeritate. Conform cotidianului Kathimerini, Syriza n-a propus ieşirea Greciei din zona euro, dar condiţiile reclamate de Tsipras fac imposibilă cooperarea cu partenerii europeni, iar pe plan intern fac imposibil un acord pentru un nou guvern, ducând ţara spre alegeri anticipate.

    Sâmbătă sunt programate noi discuţii cu partidele, convocate de preşedintele Karolos Papoulias. Dacă nu se va ajunge la niciun acord, vor fi convocate noi alegeri în iunie, iar până atunci va fi numit un guvern de tranziţie, prezidat de şeful Curţii Supreme sau al Curţii de Audit.

  • Ministrul german de Finanţe: Zona euro ar rezista unei ieşiri a Greciei din uniunea monetară

    “Am învăţat mult în ultimii doi ani şi am dezvoltat mecanisme de protecţie. Riscurile contagiunii la alte state ale zonei euro au fost reduse, iar zona euro pe ansamblu a devenit mai rezistentă. Ideea că nu am putea reacţion rapid la ceva ce se întâmplă pe termen scurt este greşită. Vrem ca Grecia să rămână în zona euro. Dar trebuie să vrea asta şi să-şi accepte angajamentele. Nu putem forţa pe nimeni”, a spus Schaeuble, într-un interviu pentru cotidianul Rheinische Post, preluat de Bloomberg. Liderul PASOK, Evangelos Venizelos, încearcă vineri să obţină sprijinul a suficiente formaţiuni politice pentru a forma un guvern de unitate naţională. Grecia se află în a cincea zi de impas postelectoral, după ce partidele clasate pe primele două locuri în alegeri nu au reuşit să formeze guvern în această săptămână, PASOK este al treilea în parlament după numărul de mandate.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ieşirea Greciei din zona euro, un subiect deja public între liderii europeni

    Agitaţia post-electorală de la Atena a scos la iveală subiectul odată tabu al ieşirii Greciei din uniunea monetară, ridicând vălul de pe un posibil scenariu din spatele scenei, relatează Bloomberg.

    “Dacă Grecia decide să nu rămână în zona euro, nu o putem obliga. Ei vor decide dacă să rămână sau nu în zona euro”, a declarat miercuri ministrul german de Finanţe Wolfgang Schaeuble, la o conferinţă la Bruxelles.

    După 386 de miliarde de euro alocate Greciei, Irlandei şi Portugaliei, achiziţii de obligaţiuni guvernamentale de 214 miliarde de euro efectuate de Banca Centrală Europeană (BCE) şi alte 1.000 de miliarde de euro împrumutate de instituţie băncilor, plus 17 summit-uri europene pe tema crizei, haosul politic din Grecia împinge Europa într-o nouă fază periculoasă a crizei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Jos cu austeritatea! Şi ce punem în loc?

    Geologul atenian Nikos Palyvos, în vârstă de 38 de ani, şomer din 2009 încoace, s-a sinucis la 23 aprilie. Cu două zile înainte, îşi luase viaţa Savvas Metoikidis, 44 de ani, învăţător din Xanthi, iar cu câteva săptămâni în urmă, pensionarul Dimitris Christoulas, de 77 de ani, se împuşcase în cap sub un copac din Piaţa Syntagma, vizavi de clădirea parlamentului elen. Discuţie pe Facebook: cum se face că în ultimii doi ani s-au sinucis 1.700 de greci? Unde e tăria de caracter din timpul războiului, când oamenii nu se mai sinucideau, ci luptau şi rezistau? Sunt ţări unde se trăieşte de 100 de ori mai rău decât în Grecia şi acolo nu mai e epidemie de sinucideri! Şi cineva răspunde aşa: “Probabil pentru că pe timpul războiului oamenii ştiau cine e inamicul, aveau o şansă să lupte şi să spere că duşmanul va fi învins, pe când azi, inamicul e altceva, sunt doar nişte entităţi vagi, fără chip şi fără nume, undeva departe, care le distrug viaţa fără ca ei să se poată opune”.

    Cine sunt entităţile fără chip şi cum se poate lupta cu ele? Grecia sărăcită şi adusă la disperare de criza datoriilor nu e un caz izolat, ci doar un caz extrem al acestui fenomen ciudat care bântuie de trei ani Europa. Până acum, în UE s-au conturat două răspunsuri opuse. Dacă entităţile sunt identificate drept oamenii înşişi, vinovaţi că au consumat prea mult pe datorie şi au fost prea răsfăţaţi de statul bunăstării şi de politicienii lui, atunci trebuie luptat cu oamenii înşişi: trebuie tăiate cheltuielile publice, micşorate salariile, restrânse drepturile la pensie şi la asigurări sociale, trebuie muncă mai multă ca să poată fi plătite datoriile şi eventual şi un guvern tehnocrat, fără teamă că pierde alegerile dacă îşi supără electoratul. Dacă entităţile sunt băncile şi pieţele financiare, care aduc statele la sapă de lemn cu dobânzile şi speculaţiile lor, atunci războiul înseamnă reglementarea pieţelor şi renunţarea la politica austerităţii până la infinit, impusă de ele, în favoarea vechii reţete a relansării economice bazate pe stimulente şi investiţii cu bani publici.

    Prima soluţie a fost aplicată de Germania, alături de Marea Britanie, est-europeni, Franţa, Spania, Portugalia, Italia şi de toate ţările care au acceptat să semneze mai întâi Pactul de competitivitate Euro Plus, de anul trecut, mai apoi pactul fiscal de anul acesta, care urmează să fie ratificat de parlamentele naţionale sau supus unui referendum naţional, aşa cum se va întâmpla în Irlanda la 31 mai. A doua soluţie, cerută insistent în stradă de manifestaţiile “indignaţilor” europeni, a început să capete oficial glas prin prezidenţiabilul francez Francois Hollande. El a cerut nu numai renegocierea tratatului fiscal european pentru a-l face mai puţin constrângător, ci şi schimbarea statutului Băncii Centrale Europene, astfel încât BCE să poată aloca bani direct Mecanismului European pentru Stabilitate (fondul de rezervă al zonei euro, în valoare de 500 mld. euro), iar acesta să-i dea statelor pentru investiţii. Scopul ar fi ocolirea băncilor comerciale, care în decembrie şi februarie au luat bani cu dobândă de 1% de la BCE şi apoi i-au împrumutat scump statelor.

    Socialistul Hollande vorbea despre politici de stimulare a creşterii aproape concomitent cu preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, care a declarat săptămâna trecută că în afară de pactul fiscal, Europa are nevoie şi de un “pact pentru creştere”, spre a evita recăderea continentului într-o recesiune generală, pe care politicile prociclice de austeritate tind s-o facă inevitabilă. Până şi tehnocratul Mario Monti, premierul Italiei, a spus că disciplina bugetară e necesară, dar trebuie însoţită de politici de creştere economică, pentru că altfel criza se va adânci. “Reformele structurale şi măsurile de consolidare fiscală adoptate de noi duc doar la deflaţie, nu creează creştere. Investiţiile publice nu sunt neapărat mai rele pentru economia europeană decât consumul privat, deşi cadrul politicilor de acum le tratează astfel”, a afirmat Monti.

    La sfârşitul lui martie, 11 ţări europene – între care şi Marea Britanie, campionul austerităţii – erau deja oficial în recesiune, şomajul a atins maximul ultimilor 15 ani (10,9% în zona euro, ceea ce înseamnă aproape 25 de milioane de oameni fără slujbă, cu 8,5 milioane mai mult decât la începutul lui 2008), iar toţi indicatorii relevanţi pentru activitatea din industrie au scăzut în zona euro, în unele ţări pentru a opta sau a 11-a lună consecutiv şi, ceea ce e mai important, nu numai în ţările cu probleme, ci în Germania şi Franţa. Şomajul în rândul tinerilor sub 25 de ani continuă să crească, iar în Spania a ajuns la 51%, în condiţiile în care zeci de mii de spanioli au plecat să-şi caute de muncă în Marea Britanie, Elveţia, Germania, Argentina sau Chile, iar guvernul Rajoy, chiar dacă a admis că nu poate reduce deficitul bugetar atât de repede pe cât îi cere Bruxellesul, taie cheltuieli în continuare, de frica agenţiilor de rating şi de teama să nu ajungă la mâna FMI.

    În doar câteva săptămâni, cearta pe austeritate a doborât guvernul din Olanda, era cât pe ce să-l doboare pe cel din Cehia, după manifestaţii masive de protest şi a adus la putere stânga în Slovacia, cu un program de reducere a deficitului nu prin tăieri de cheltuieli sociale, ci prin suprataxarea bogaţilor şi eliminarea cotei unice. “A pune mereu reducerea datoriei înaintea creşterii economice îi aduce pe oameni la disperare”, spunea Francois Hollande. Şi încă nu avuseseră loc alegerile din Grecia din 6 mai, care au urcat cota extremiştilor de dreapta şi de stânga în dauna partidelor adepte ale austerităţii. Zilele trecute, Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European, a cedat şi a anunţat că ia în considerare o reuniune a liderilor UE, la sfârşitul lunii mai, ca să discute nişte iniţiative de creştere economică. Soluţia nu e însă nicidecum aşa de evidentă precum pare din discursul triumfător al lui Hollande.

  • Grecia ar putea pierde fonduri structurale de 13 miliarde euro în următorul exerciţiu bugetar al UE

    Pentru perioada respectivă, UE va aloca în total fonduri structurale de 376 miliarde de euro statelor membre, iar distribuirea acestora va fi decisă la sfârşitul unei perioade cruciale de trei luni în care vor fi purtate negocieri cu autorităţile europene.

    Motivul pentru care Grecia ar putea pierde accesul la fonduri europene este că statul elen pare să fi ajuns la un PIB pe cap de locuitor reprezentând 90% din media UE, situaţie în care nu se mai califică pentru fonduri, potrivit cotidianului elen Kathimerini.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bursele mondiale şi petrolul au scăzut, după alegerile din Franţa şi Grecia

    Indicele MSCI pentru rgiunea Asia-Pacific, fără Japonia, a scăzut cu 2,3%, la minimul ultimelor trei luni, cele mai importante declinuri fiind înregistrate de acţiunile din domeniile puternic influenţate de evoluţia economică, precum cel tehnologic.

    Pe bursa din Japonia, indicele Nikkei a pierdut 2,8%, din cauza temerilor cauzate de rezultatele alegerilor din Grecia şi Franţa.

    Principalele acţiuni europene au deschis luni în scădere, la minimul a patru luni şi jumătate, după ce rezultatele alegerilor din Franţa şi Grecia au arătat nemulţumirea populaţiei faţă de măsurile de austeritate şi au pus la îndoială capacitatea zonei euro de a combate criza.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Drahme şi iluzii. Alegerile de duminică din Grecia

    Noua Democraţie, condusă de Antonis Samaras, aveau un avans de circa 5% în ultimele sondaje de opinie în faţa socialiştilor, iar circa 15% dintre alegători erau încă nehotărâţi.

    Liderul PASOK şi ex-ministrul de finanţe Evangelos Venizelos i-a îndemnat pe alegătorii sătui de austeritate să nu se lase amăgiţi de promisiunile extremei stângi sau drepte că vor scoate ţara din criză printr-o rupere a acordului cu FMI-UE şi o ieşire din zona euro, afirmând că “aceasta nu-i va avantaja decât pe corupţi şi pe toşi cei care şi-au scos banii din Grecia şi acum aşteaptă să vină înapoi şi să cumpere totul dacă ne întoarcem la drahmă”.

    La rândul lui, Antonis Samaras a avertizat că întoarcerea la drahmă ar avea “consecinţe catastrofale” pentru Grecia şi pentru zona euro. El a promis că ţara sa îşi va plăti datoria către FMI, UE şi BCE şi va respecta programul acceptat odată cu creditele de la acestei instituţii.

  • Care e dovada că problemele zonei euro nu se opresc la Grecia sau Portugalia

    Miliardarul american John Paulson, unul dintre investitorii cei mai învinuiţi de atacurile speculative contra monedei euro, a declarat că el pariază pe deprecierea obligaţiunilor suverane europene şi că a cumpărat contracte CDS (de asigurare contra riscului de neplată) pentru titlurile europene de datorie. Paulson, fondatorul unui fond speculativ ce administrează active de 24 mld. dolari, le-a spus investitorilor că e cu deosebire îngrijorătoare situaţia băncilor din Spania, întrucât portofoliile de obligaţiuni ale statului spaniol pe care le deţin şi retragerile de depozite le fac foarte dependente de finanţarea de la Banca Centrală Europeană.

    Reflecţiile unor mari investitori speculativi că o ţară sau alta din zona euro sunt pe marginea prăpastiei nu mai sunt de mult noutăţi. Ştirea despre Paulson apărea însă pe Bloomberg cu doar patru zile înainte de marea licitaţie de obligaţiuni spaniole pe care mulţi comentatori au considerat-o un moment de cotitură în evoluţia crizei datoriilor europene, pentru că un eşec al licitaţiei ar fi marcat trecerea la o fază complet nouă, în care Spania, a patra economie din zona euro şi de două ori mai mare decât cele combinate ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei, ar fi împlinit în sfârşit profeţiile Casandrelor din pieţele financiare şi ar fi apelat la ajutorul FMI-BCE-UE, adică exact ceea ce a evitat cu înverşunare până acum.

    Mai mult încă, în condiţiile în care FMI n-a reuşit să strângă încă de la statele membre banii pentru fondul de protecţie contra crizei datoriilor din zona euro (sumă estimată de Christine Lagarde, şefa instituţiei, la 400-500 mld. dolari), un eşec al licitaţiei spaniole ar fi fost exact elementul de care era nevoie ca Banca Centrală Europeană să fie împinsă spre o a treia rundă de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), după cele din decembrie şi februarie, în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Primele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.

    Numai că, la fel ca şi în cazul Rezervei Federale cu operaţiunile sale de “relaxare monetară”, când, după ce începea să treacă efectul unei runde, reapăreau mişcări de piaţă ori speculaţii de natură să provoace o nouă rundă, şi cu BCE se întâmplă acum la fel. Moody’s a anunţat zilele trecute că se pregăteşte ca în mai să taie ratingurile a 114 bănci din Europa, ceea ce ar lovi, evident, nu numai în băncile zonei euro, majorându-le brusc necesităţile de finanţare, ci şi în statele lor de origine.

    FMI, în ultimul raport asupra stabilităţii financiare globale, scrie că 58 de mari bănci europene, care trebuie să ajungă până la 30 iunie la o rată a capitalului de bază de 9%, considerată reper de stabilitate, vor sfârşi prin a-şi reduce activele cu un total între 2.200 şi 3.800 mld. dolari până la sfârşitul anului viitor, prin restructurări şi scăderea creditării. Acesta e contextul în care Christine Lagarde, după ce nu cu multă vreme în urmă spunea că norii crizei s-au mai risipit, a cerut acum liderilor UE să folosească o parte din Fondul European pentru Stabilitate Financiară direct pentru recapitalizarea băncilor.

    Licitaţia de joi s-a încheiat cu bine: în segmentul cel mai important, cel al obligaţiunilor pe zece ani, Spania a atras 1,4 mld. euro, în condiţiile suprasubscrierii de 2,42 ori a ofertei, la un randament de 5,74%, faţă de 5,4% la oferta din ianuarie. Un insucces al licitaţiei ar fi însemnat fie o cerere insuficientă de obligaţiuni, fie randamente de peste 6-7%. Pericolul însă n-a trecut: în aceeaşi zi, contractele CDS pentru datoria spaniolă au crescut iarăşi la peste 500 de puncte de bază, după ce scăzuseră la 490.

  • Băncile elene se îndreaptă spre naţionalizare, după pierderi din restructurarea datoriei statului

    Principalele partide politice, creditorii internaţionali şi marii bancheri vor o recapitalizare a sectorului bancar cu fonduri de stat şi private pentru a minimaliza influenţa statului în funcţionarea acestora.

    “Totuşi, pierderile masive, înregistrate anul trecut ca urmare a implicării sectorului privat (în restructurarea datoriei statului, n.r.), şi impactul recesiunii, evident în deteriorarea trendurilor privind calitatea activelor, sugerează că toate cele patru mari bănci din Grecia, sau cel puţin trei dintre acestea, se vor confrunta probabil cu naţionalizarea în următoarele luni şi trimestre”, potrivit unei analize a publicaţiei elene Kathimerini.

    Cele mai mari patru instituţii de credit din Grecia, National Bank of Greece, Alpha Bank, EFG Eurobank şi Piraeus Bank, au raportat rezultate extrem de slabe pentru anul trecut, cu pierderi totale de peste 28 miliarde de euro. Cea mai mare parte a pierderilor, 23 de miliarde de euro, au rezultat din participarea băncilor la programul de ştergere a 100 de miliarde de euro din datoria statului elen către creditorii privaţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro