BusinessMagazin

Tag: alegere

  • Start-up advertising – reţeta de milioane a unui tânăr de 34 de ani

    SENDINŢA PRINCIPALĂ DIN PIAŢA DE DIGITAL DIN ISRAEL ESTE UN CONCEPT NUMIT START-UP ADVERTISING, care descrie campanii creative de marketing şi publicitate tratate ca un start-up în sine, construite în jurul tehnologiei şi deschise la experimente. Asta vreau să fac acum şi în România„, îşi descrie pe scurt planurile şi strategia pentru industria autohtonă de digital israelianul Nir Refuah. Venit recent la conducerea MRM România, agenţia de marketing digital membră  a grupului de comunicare McCann Worldgroup România, executivul în vârstă de 34 de ani a experimentat cu acest concept vreme de aproape cinci ani, din ianuarie 2008, când a preluat poziţia de VP Creative al McCann Digital Tel Aviv.

    Acum, principala lui preocupare este să convingă şi companiile cu operaţiuni pe plan local să investească în asemenea campanii şi să renunţe la a mai trata digitalul precum un domeniu complet separat de restul formelor de promovare şi marketing, cu strategii şi bugete separate. „Experienţa lui în start-up-uri de tehnologie şi media digitală este unică în România şi în regiune. Israelul este o piaţă foarte dezvoltată din punct de vedere al digitalului şi orice import de talent de acolo va ajuta piaţa din România să avanseze„, spune despre el Adrian Boţan, VP Creative al McCann Worldgroup Central Eastern Europe.

    Istoria lui Refuah în domeniul creării de campanii de advertising, conţinut şi interacţiune online începe de când avea numai 15 ani, într-o perioadă în care internetul începea să explodeze în Israel. A descoperit atunci diverse platforme pe internet unde oamenii se puteau conecta şi comunicau de la distanţă, „Buletin Broadcast Systems (BBS) se numeau, echivalentul a ceea ce definim astăzi drept reţele de socializare„, şi a pornit astfel Othello, prina asemenea reţea israeliană.

    „După trei ani am vândut afacerea către Bezeq pentru 400.000 de dolari, o sumă care poate părea mică prin comparaţie cu tranzacţiile de zeci sau sute de milioane de dolari din domeniul online, dar uriaşă pentru un tânăr de 18 ani, mai ales la acea vreme„, povesteşte Nir Refuah.

    Următorul pas în lumea internetului l-a făcut la portalul Tapuz, adică portocală în ebraică, unde a fost vreme de câţiva ani editor-şef şi directorul de dezvoltare de conţinut. „Din punctul de vedere al conţinutului, Israelul era destul de avansat faţă de alte ţări din regiune sau europene, dar ca infrastructură era mult în urmă, lucru care se întâmplă inclusiv în prezent, mai ales prin comparaţie cu România, unde infrastructura este una dintre cele mai bune din lume„, spune şeful MRM România. Apoi a mers la Walla, astăzi cel mai mare site după Google şi Facebook, dar pe atunci o companie la început, cu opt oameni şi birouri într-o zonă industrială de la marginea Tel Avivului, în apropierea unei fabrici de peşte. „În 2005 am decis să mă retrag. Aveam 26 de ani şi opt ani de muncă în spate, simţeam nevoia de o pauză.„

    Pauza a durat trei ani, pentru că în 2008 a devenit VP Creative în cadrul McCann Digital Tel Aviv în urma unei întâlniri întâmplătoare şi a unei discuţii ulterioare cu şeful de la acea vreme al agenţiei. Despre următorii aproape cinci ani din carieră spune că au însemnat o contribuţie importantă la dezvoltarea strategiilor de digital şi social media pentru brandurile din portofoliu, dar şi la creşterea ponderii digitalului în întreaga industrie de publicitate, de la 6% la aproximativ 20%. „Industria de digital din Israel este uriaşă. Despre Google sunt vehiculate cifre anuale de aproximativ 250 de milioane de dolari şi numai McCann Digital avea încasări de 25 de milioane de dolari„, dimensionează directorul general al MRM România.

    Pe piaţa autohtonă, digitalul a însemnat afaceri de 52-55 de milioane de euro în 2011, cu 30% mai mult comparativ cu anul precedent, potrivit studiului Digital FactBook, realizat anual de agenţia Hyperactive, iar pentru 2012 estimările vizau o valoare totală de 65 de milioane de euro. Cifra include bugetele de publicitate online alocate companiilor media locale, de aproximativ 12-13 milioane de euro în 2011, investiţiile pe piaţa de search (Google) şi cele pentru furnizorii media internaţionali (Yahoo, Facebook), dar şi onorariile plătite agenţiilor de digital locale sau bugetele alocate mobile marketingului calculate la 7 milioane de euro.
    Marketingul şi promovarea digitală, spune Refuah, sunt încă destul de departe de nivelul de 20% din totalul bugetelor alocate în acest sens, dar ar putea ajunge la acest nivel în doar câţiva ani. „Domeniul este aici la nivelul la care se afla digitalul în Israel în urmă cu patru ani. Potenţialul este foarte mare şi este mai mult decât suficient loc de creştere.„

    Strategia lui Refuah este clădită acum pe conceptul de start-up advertising, dar şi pe social media, o zonă care a crescut puternic în ultimii ani, precum şi pe segmentul mobil. „Digitalul ar trebui privit ca un teren de joacă pentru brandurile care pot astfel să testeze noi tehnici în domeniu„, spune Adrian Boţan. În tot cazul, campaniile creative pe care îşi pune amprenta Nir Refuah trebuie neapărat să includă tehnologia şi elemente precum aplicaţii mobile sau scanare de coduri QR.

    „Deschidere spre digital există, mai ales că domeniul este privit ca fiind unul mic, fără prea mari riscuri şi cu o investiţie destul de redusă. Piaţa trebuie însă educată„, lămureşte executivul. Altfel spus, trebuie modificată mentalitatea companiilor care aleg să se promoveze în mediul digital prin campanii pe termen scurt, cel mai adesea independente, cu bugete şi strategii separate faţă de restul metodelor de promovare. Ceea ce, de multe ori, poate duce la cheltuieli mai mari în ansamblu şi la discrepanţe în transmiterea mesajului.

    Chiar şi în ciuda acestor particularităţi de până acum ale domeniului, digitalul a fost nişa cea mai ferită de criză, în ciuda problemelor traversate de economia ultimilor ani. A scăzut doar un an şi apoi a reintrat pe creştere cu un avans anual chiar şi de 30%. Ceeace, în contextul unei pieţe în ansamblu care s-a tot restrâns, nu e deloc puţin lucru.

  • Negocierile între cele două Corei: Seulul şi Phenianul nu şi-au desemnat încă negociatorii, cu doar o zi înainte de eveniment

     Seulul încă mai aştepta marţi la prânz (6.00, ora României) identitatea şi funcţia negociatorilor nord-coreeni ce urmează să traverseze frontiera miercuri pentru a se prezenta la Hotelul Grand Hilton din Seul, ales să găzduiască reuniunea.

    “Nu ştim când va transmite (Coreea de) Nord lista delegaţilor săi”, a declarat pentru AFP o purtătoare de cuvânt a Ministerului sud-coreean al Unificării.

    “Aşteptăm de (marţi) dimineaţa”, a adăugat ea.

    După luni de tensiuni punctate cu ameninţări cu o adevărată apocalipsă nucleară, Coreea de Sud şi aliaţii săi, dar şi puteri regionale, cu China şi Japonia în frunte, şi-au exprimat satisfacţia faţă de faptul că Phenianul doreşte să reia un dialog.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Abenomics, doctrina şoc menită să revigoreze Japonia

    IN FAZA INIŢIALĂ, AMBIŢIOSUL PLAN AL PREMIERULUI ABE PĂREA CĂ DĂ ROADE. YENUL S-A DEPRECIAT CU PESTE 20% FAŢĂ DE PRINCIPALELE MONEDE DE REFERINŢĂ, oferind exportatorilor un spor nesperat de competitivitate, iar Bursa de la Tokio a crescut cu peste 60% din noiembrie până la jumătatea lunii mai. În această primăvară, unele companii din Japonia au muşcat momeala şi au acordat majorări salariale, în condiţiile în care unul dintre obiectivele de bază ale guvernului este creşterea consumului prin întărirea încrederii populaţiei în economie.

    La jumătatea lunii mai, datele oficiale arătau că economia Japoniei a crescut cu 3,5% în primul trimestru faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu 0,9% raportat la ultimele trei luni din 2012, prima dovadă clară că planul premierului a început să încurajeze consumatorii şi firmele, în pofida riscurilor care pândeau la orizont. Într-adevăr, numeroşi economişti au avertizat că avântul oferit de ieftinirea yenului ar putea fi artificial, că investitorii străini ar putea fi nemulţumiţi de deprecierea abruptă a monedei, că evoluţia volatilă a pieţelor ar putea fi pur speculativă, fără perspective de sustenabilitate pe termen lung, şi că politica de investiţii publice nu va da rezultate, sau că revenirea inflaţiei va avea un impact negativ asupra consumului.

    IN ULTIMELE CÂTEVA SĂPTĂMÂNI, POLITICILE PREMIERULUI SHINZO ABE ŞI ALE GUVERNATORULUI BĂNCII JAPONIEI Haruhiko Kuroda au fost lăudate de reputaţii economişti Paul Krugman şi Joseph Stiglitz, laureaţi ai Premiului Nobel, de directorul executiv al FMI Christine Lagarde, de preşedintele Asia Development Bank Takehiko Nakao, dar şi de mediul de afaceri japonez.

    Gigantul Sony a trecut recent pe profit după cinci ani de pierderi masive, datorită deprecierii yenului. Honda, un alt simbol al industriei japoneze, a anunţat cu mândrie revenirea în Formula 1, prezenţă care aminteşte de vremurile bune din anii ’80. Comercianţii de bunuri de lux se laudă cu cererea tot mai ridicată, iar un lanţ de restaurante low-cost a lansat o linie de localuri mai scumpe, pentru a atrage clienţii care au început să-şi permită o doză de extravaganţă.

    Ultima săptămână a lunii mai a servit însă Japoniei o doză nemiloasă de realitate. Bursa de la Tokio a pierdut 10% în doar câteva zile, înregistrând cea mai abruptă corecţie din luna martie a anului 2011, când a fost lovită de un cutremur devastator, urmat de un val tsunami care a cauzat cea mai gravă catastrofă nucleară din ultimii 25 de ani.

    DUPĂ CE AU ANTRENAT UN RALIU FULGERĂTOR AL BURSEI, investitorii dau semne că sunt sătui să gireze un plan cu multe necunoscute, în condiţiile de volatilitate extremă de pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale. Randamentul obligaţiunilor guvernamentale japoneze cu maturitatea la 10 ani a atins săptămâna trecută 1%, maximul ultimelor 12 luni, în timp ce titlurile la scadenţe mai scurte se tranzacţionează de asemenea la minime multianuale.

    O parte din declin poate fi atribuită speculatorilor: unii jucători au considerat că pot marca profituri frumuşele dacă vând după o creştere de peste 60% a pieţei. Însă privind în perspectivă, investitorii nu mai par dispuşi să aştepte dezvăluirea celei mai dificile părţi a planului lui Abe: reformele structurale necesare pentru creşterea competitivităţii şi sustenabilităţii pe termen lung. Multe dintre acestea s-ar putea dovedi controversate din punct de vedere politic.

  • Fostul directorul general al Ţiriac Holdings, numit director general al Transgaz

     “Prin hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 8/04.06.2013 a fost eliberat din funcţia de director general domnul Rusu Ioan şi a fost numit în funcţia de director general (…)domnul Văduva Petru Ion”, se arată într-un comunicat transmis, miercuri, de Transgaz Bursei de Valori Bucureşti (BVB).

    Intenţia privind numirea lui Văduva în funcţia de director general al Transgaz a fost anunţată încă de la finele lunii aprilie de ministrul delegat pentru energie Constantin Niţă.

    La începutul lunii apriliei, CEO-ul Ţiriac Holdings, Petru Văduva, avocatul Radu Cernov, un director din OPSPI, Mihaela Preda, şi un actual membru al Consiliului de Administraţie al Transgaz, Ion Sterian, au fost numiţi în Consiliu de către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). Decizia a fost votată apoi pe 30 aprilie, în AGA, când a fost ales membru al Consiliului de Administraţie şi fostul director general Ioan Rusu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Are 27 de ani şi a refuzat oferte de joburi din America şi Emirate ca să îşi îndeplinească visul la Baloteşti

    De la un loc destinat doar pescuitului, Laguna Verde este azi un complex turistic: cabane, un restaurant cu specific pescăresc şi echipamente pentru sporturi acvatice în mijlocul câmpului.

    Alaska era liniştitoare, mai ales dimineaţa, când ne duceam la micul dejun, şi, până veneau clienţii, ne beam cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri„, îşi aminteşte Dan Mehedinţu unul dintre cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră. În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume, dar a hotărât să se întoarcă în ţară pentru a conduce împreună cu tatăl lui afacerea „Laguna Verde”.

    Construită în jurul unei bălţi aflate la 15 kilometri de Capitală, aceasta constă într-un restaurant cu specific pescăresc, 20 de căsuţe din lemn şi o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalaţii de iluminare destinate pescuitului, dar şi hidrobiciclete, bărci, skyjet sau caiac canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro.

    Cu clienţii selectaţi atent, Mehedinţu mizează pe „oaza de linişte„ pe care tatăl lui a încercat să o găsească atunci când a venit prima oară în Baloteşti. Acum atât tatăl, cât şi fiul îşi petrec cea mai mare parte a timpului în „lagună„, împărţindu-şi activitatea între discuţiile cu clienţii – printre care pot fi văzuţi şeici sau politicieni –  coordonarea angajaţilor, inovaţii cum ar fi o fântână arteziană în mijlocul lacului sau alegerea mobilierului pentru restaurantul recent deschis.

    „M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră„, îşi descrie Mehedinţu începutul experienţei în domeniul restaurantelor, în 2001. În acea perioadă era student în anul trei la Facultatea de finanţe-bănci în cadrul ASE şi simţea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor şi oceanelor: „Aveam 21 de ani, câştigam 4.000 de dolari pe lună şi vedeam şi lumea„.

    Amuzat, îşi aminteşte că găsise o modalitate prin care să o facă mai uşoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11„. Soluţie pe care o consideră caracteristică stilului „descurcăreţ„ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiţă prin care să muncească mai puţin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacşiş de la cei circa 4.000 de clienţi obişnuiţi cu servicii de lux.

    După ce s-a întors în ţară, şi-a cheltuit banii pe o maşină sport şi pe o casă şi a plecat să studieze în Elveţia la o şcoală de management hotelier. Şcoala presupunea un curs teoretic de şase luni şi un training practic în Washington, SUA, unde Mehedinţu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa. A început cu spălatul vaselor şi bucătărie – pe care le numeşte un coşmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul şi contabilitatea unui restaurant.

    Managerii restaurantului de peste Ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveţia pentru a-şi continua studiile cu obţinerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deşi oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedinţu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit.

  • VREMEA va fi răcoroasă în weekend: Ce temperaturi se vor înregistra în Bucureşti, la munte şi la mare

    În restul teritoriului, vremea va fi apropiată de normalul termic. Cerul va fi variabil şi doar izolat vor fi ploi slabe, de scurtă durată. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări în sud-estul teritoriului şi pe crestele montane. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 17 şi 27 de grade, iar cele minime între 7 şi 16 grade, mai scăzute în depresiunile din estul Transilvaniei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Planurile Daimler pentru maşina cu cea mai mare cotă de piaţă la nivel mondial dintre toate modelele Mercedes

    Dacă ne amintim povestea anului 2009, când am continuat să lansăm noi produse, deşi pieţele se prăbuşeau, vedem o tendinţă pe care am decis să o păstrăm: grupul Daimler nu ţine cont de scăderea din pieţe când alege să dezvolte noi produse. Este o acţiune contra-ciclică„, spunea la lansarea autovehicului Bernd Stegmann, şeful de marketing al Mercedes-Benz Vans.

    În ce priveşte piaţa vehiculelor comerciale, diferenţele la nivel global sunt tot mai mari de la o regiune la alta la capitolul cerinţelor consumatorului, al legislaţiei şi al evoluţiei vânzărilor. Rezultatele din primele trei luni ale anului curent sunt elocvente: în Europa de Vest, unul dintre sectoarele cheie ale industriei auto, piaţa dubiţelor comerciale de dimensiuni medii şi mari a coborât cu 16%, în timp ce grupul Daimler a raportat în primul trimestru un declin de cinci procente.

    Per total, producătorul german şi-a crescut vânzările cu 3% comparativ cu perioada similară a anului trecut – motoarele creşterii fiind Europa de Est, Statele Unite ale Americii şi America Latină. Cu toate acestea, profitabilitatea a scăzut, iar strategia grupului are în vedere o perspectivă geografică tot mai largă pentru a lua la ţintă pieţele ferite de problemele aduse de criza economică. Sprinter s-a vândut în ultimii 18 ani în 130 de ţări. Statisticile arată că 2,5 milioane de unităţi au fost vândute în ultimele aproape două decenii, iar unele dintre acestea rulează şi în momentul de faţă pe şosele, având peste un milion de kilometri la bord, unele şi în România.

    „Fie că aştepţi un colet livrat de DHL în Mexic, în Vietnam sau Australia, există o bună şansă să fie adus în faţa porţii de un Sprinter„, mai spune Bernd Stegmann. De aceea, modelul va fi produs tocmai în locurile în care se vinde cel mai bine. În prezent, autovehiculul este asamblat, în afara fabricii de la Düsseldorf, în Argentina, China şi SUA. Daimler va demara până la finele anului producţia Sprinter şi la Nijni Novgorod, în Rusia, în colaborare cu GAZ. Oficialii au punctat că proiectul din munţii Urali nu va însemna închiderea sau mutarea fabricii din Germania. „Vom compensa volatilitatea de pe piaţa europeană cu veştile bune de peste Ocean. Pieţele emergente sunt focusul în prezent„, spune şeful de marketing al Mercedes-Benz Vans.

    Pentru atragerea de noi clienţi şi reînnoirea flotelor celor deja existenţi, noul model mizează pe o diferenţă de circa o mie de euro la preţ, un design interior similar, mici modificări la designul exterior, dar mai multe opţiuni care să reducă pe termen lung costul total al autovehiculului. Sprinter aduce nou un consum de 6,3 litri la suta de kilometri, ceea ce înseamnă o economie de 6.000 de euro în zece ani, la o distanţă medie de 40.000 de km parcursă anual. Un alt segment unde companiile pierd bani este cel al accidentelor în care sunt implicate vehiculele comerciale. Un sfert dintre accidente au drept cauză coliziunea din spate a maşinii, unul din cinci accidente se întâmplă în viraje, iar unul din şase pentru că şoferul pierde controlul volanului.

    Caracteriscticile noului model includ sistemul automat de frânare la apropierea prea mare de un alt vehicul, atenţionarea şoferului la schimbarea sau părăsirea benzii de circulaţie şi o mai bună stabilitate în caz de rafale de vânt – principalele atuuri în reducerea costului de utilizare pe termen lung a maşinii.

    Miza pe vehicule comerciale nu e o noutate la Daimler. Anul trecut, grupul a intrat pe segmentul vehiculelor comerciale de dimensiuni mici, de pe care a fost absent până în 2012, cu un obiectiv clar: în 2015 unul din 20 de autovehicule comerciale mici ar trebui să aibă steaua cu trei colţuri. Dacă supremaţia Sprinter este recunoscută la nivel mondial, povestea noului Citan, pariul nemţilor construit în colaborare cu grupul Renault pe segmentul de clasă mică, va fi mai dificil de transformat într-una de real succes: „Partenerul nostru nu este oricine. Este inventatorul acestei clase de maşini, nimeni nu a fost mai de succes până acum în acest sector şi e o companie cu multă experienţă„.

    Pe segmentul de vehicule comerciale, Mercedes a vândut, în 2012,120.000 de unităţi, în linie cu rezultatele din 2011, a crescut veniturile cu 7%, până la 4,5 miliarde de euro, cu un profit de 365 milioane de euro. Iar în tabloul nefericit al zonei euro, vehiculele comerciale sunt printre puţinele veşti bune, industria prognozând o creştere anuală de patru procente la nivel global între 2010 şi 2020.

  • Angajaţii Primăriei Caracal sunt verificaţi săptămânal cu aparatul etilotest: “Am făcut o chestie mai neortodoxă”

     Angajaţii sunt verificaţi cu aparatul etilotest o dată pe săptămână, fiind ales aleatoriu un grup de zece persoane.

    “Am făcut o chestie mai neortodoxă: am achiziţionat un etilotest care să poată să ne spună dacă salariaţii noştri sunt sau nu sub influenţa băuturilor alcoolice, mai ales că marea parte a dumnealor au muncă de teren”, a declarat primarul Eduard Ciocăzanu.

    El a precizat că a luat această decizie după ce, în trecut, doi angajaţi au fost prinşi băuţi la serviciu, fiind concediaţi.

    De asemenea, primarul a implementat un program de monitorizare a sistemului informatic, pentru a identifica angajaţii care accesează reţelele de socializare în timpul programului de lucru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce se tem managerii să se mute în cloud

    SENDINŢA DE MIGRARE CĂTRE SOLUŢII DE CLOUD COMPUTING PARE SĂ FIE ÎNCETINITĂ PE PLAN LOCAL DE O BARIERĂ GREU DE IGNORAT. Mulţi manageri din domeniul IT sau executivi cu putere de decizie în acest sens sunt încă destul de reticenţi cu privire la astfel de soluţii, principala lor preocupare fiind securitatea datelor. Contracarată cu argumente clare de mai toţi competitorii din domeniu, pseudo-problema legată de securitate este amplificată şi de cea a confidenţialităţii informaţiilor şi documentelor ţinute în cloud. Se vede în primul rând când vine vorba de sisteme de gestiune sau de management al resurselor şi operaţiunilor, precum soluţiile de planificare a resurselor tip ERP (enterprise resource planning).

    „În România, implementarea soluţiilor de management al afacerilor de tip ERP  găzduite în cloud se situează sub media europeană estimată şi, cel puţin deocamdată, nu se întrevede o dezvoltare considerabilă a acestora mai devreme de următorii 2-3 ani„, observă Mircea Hotăran, directorul general al companiei de IT CGS Europe – IT Services, parte a grupului american CGS şi partener al Microsoft pentru implementarea soluţiei ERP Dynamics AX. Concret, companiile preferă să păstreze asemenea soluţii la nivel intern şi cum implementarea unui ERP presupune o investiţie deloc neglijabilă, mai ridicată decât în cazul unui ERP în cloud, folosirea unei asemenea soluţii este amânată. Implicit, piaţa soluţiilor ERP rămâne la o dinamică mai lentă, crede managerul, care estimează dimensiunea acestei componente a industriei IT la 110 milioane de euro anul trecut, în creştere comparativ cu nivelul de 90 de milioane de euro din 2011.

    DEŞI MAI PUŢIN COSTISITOARE DECÂT VARIANTA CU SERVERE PROPRII ŞI LICENŢE ŞI OFERITE DE TOT MAI MULŢI FURNIZORI IT, soluţiile software de tip ERP în cloud vor exploda pe plan local de-abia peste câţiva ani, punctează Hotăran. Varianta găzduirii în cloud, cu componentele hardware şi aplicaţia software găzduite şi administrate fie de compania furnizoare ori integratoare de cloud computing, fie chiar de departamentul de IT intern al companiei, ridică adesea problema siguranţei informaţiilor confidenţiale.

    Noţiunea că informaţiile şi documentele companiei se află pe servere dintr-un centru de date din ţară sau chiar din străinătate – Microsoft, de pildă, deţine două centre de date în Europa de unde sunt furnizate serviciile pentru întreg continentul – împiedică gradul de adopţie mai rapid al acestor soluţii în cloud. În fond, ERP-ul este un software de management al afacerilor care integrează toate componentele unui business şi aplicaţiile aferente, de la producţie la finanţe-contabilitate, vânzări sau distribuţie, motiv pentru care mulţi manageri consideră că există o doză de risc în a încredinţa toate aceste date, în timp real, unei firmei de servicii IT.

    „Impresia că prin serverele proprii ale companiei pot garanta protecţia informaţiilor este supraevaluată: în majoritatea cazurilor, sistemele informatice ale firmelor sunt foarte slabe, iar dacă cineva chiar vrea să le spargă, nu este greu. În schimb, o firmă bună de IT va avea soluţii superioare pentru protecţia datelor, asumându-şi răspunderea atât asupra siguranţei, cât şi a integrităţii datelor„, a precizat Mircea Hotăran. În plus, soluţiile ERP găzduite în cloud au avantaje precum faptul că reduc substanţial investiţia iniţială, întrucât nu mai sunt necesare cheltuielile cu achiziţionarea de hardware şi licenţe,iar costurile uzuale sunt de asemenea mai mici.

    REŢINERILE MANAGERILOR DE A IMPLEMENTA SOLUŢII ERP în cloud au la bază în principal neîncrederea în capacitatea integratorului de a asigura siguranţa informatică a serverelor şi a datelor pe care acestea le conţin sau paza împotriva pătrunderii prin efracţie în locaţia în care se află echipamentele respective. „Teama multor manageri privind siguranţa datelor în cazul găzduirii în cloud a soluţiei ERP pe care o adoptă este nejustificată: toţi cei care furnizează astfel de servicii au mecanisme complexe de protecţie„, spune managerul CGS Europe – IT Services.

  • Vârsta, printre criteriile de departajare a candidaţilor la funcţia de judecător CEDO

     Comisia de selecţie a candidaţilor României pentru ocuparea funcţiei de judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), întrunită miercuri la sediul Ministerului Justiţiei (MJ), a avut pe ordinea de zi textul anunţului privitor la selecţia candidaţilor, care poate fi accesat pe pagina web a MJ şi va fi publicat în Monitorul Oficial, precum şi pe site-urile Ministerului Afacerilor Externe, al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    În anunţul al cărui conţinut a fost definitivat de comisie se precizează că la 16 decembrie va înceta mandatul prof. univ. dr. Corneliu Bîrsan, judecătorul ales în numele României, şi că noul reprezentant va fi ales de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), de pe o listă de trei candidaţi, pentru un mandat unic de nouă ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro