Tag: viata

  • 40 de ani de Apple. Cum a schimbat o lume intreagă o afacerea incepută intr-un garaj

    Grupul informatic american Apple, care a marcat vineri cea de-a 40-a sa aniversare, a contribuit la schimbarea unor aspecte ale vietii moderne, cum ar fi felul in care oamenii utilizeaza un calculator sau asculta muzica, inducand in acelasi timp un cult al marcii.

     “Apple a definit modul de viata legat de internet”, afirma Tim Bajarin, presedinte al societatii de analiza Creative Strategy. “Daca Intel a fost esential pentru semiconductori si IBM pentru PC-uri, Apple a avut cea mai mare influenta asupra celui mai vast ansamblu de aparate electronice destinate publicului larg”, adauga el.

    Ca multe legende din Silicon Valley, cea a firmei Apple a inceput intr-un garaj, in orasul californian Cupertino, unde societatea a luat nastere oficial, la 1 aprilie 1976. Si ca multe alte nume mari din sectorul tehnologic, fondatorii ei, Steve Jobs, geniu al marketingului, si Steve Wozniak, inventator al calculatorului Apple, au abandonat studiile universitare inainte de a obtine diploma, dedicandu-se transformarii utilizarii tehnologiilor informatice.

    Cu mult inaintea ecranelor tactile si a aplicatiilor mobile de pe iPhone si iPad, prima mare revolutie a Apple a fost calculatorul Macintosh, lansat in 1984 si care a adus informatica la indemana publicului larg.

    Odata cu “Mac”-ul a aparut mouse-ul

    Calculatorul “Mac” se folosea cu un click dat pe iconitele de pe ecran cu un nou accesoriu, mouse-ul, mult mai simplu decat comenzile tastate pe calculatoarele din acea vreme (care utilizau un limbaj aproape de neinteles pentru cine nu era programator informatic).

    “Apple a influentat din plin piata cu Mac, introducand mouse-ul si interfata grafica pentru utilizator”, arata Tim Bajarin.

    Au urmat iPod in 2001 care, asociat cu magazinul online iTunes, a jucat un rol major in informatizarea pietei muzicii; iPhone in 2007, care a contribuit semnificativ la transformarea smartphone-ului in aparatul electronic de baza pentru publicul larg; si iPad in 2010, care a initiat avantul pietei tabletelor.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Faţa întunecată a socialismului – GALERIE FOTO

    Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.

    O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.

  • Coşmarul angajatului eficient: şedinţa

    În orice organizaţie sunt oameni care aşa consideră că muncesc, stând în şedinţe“, spune, resemnat, Marius P., director într-o multinaţională din sectorul serviciilor IT, despre situaţiile în care este nevoit să stea până la final în şedinţele în care discuţiile participanţilor se duc în cu totul alte direcţii, fără legătură cu tema întâlnirii de business.

    Cazul lui Marius nu este singular, sunt multe situaţii în care managerii din companiile locale sunt nevoiţi să ia parte la şedinţe inutile, care nu fac decât să îi oblige să stea peste program, ca să recupereze pierderea de vreme din „meetinguri“.

    „Am văzut, destul de frecvent, cazuri de şedinţe ineficiente şi am observat că acestea au repercusiuni în felul în care se conduce o organizaţie. Dacă nu există un obiectiv comun şi dacă nu se ia o decizie în urma unei şedinţe, atunci aceasta poate fi considerată timp pierdut“, admite Anca Georgescu Aladgem, membru în boardul Telekom şi fondator al companiei de consultanţă ChangeWorks – Center for Personal and Organisational Development. Din punctul său de vedere, pentru ca o şedinţă să fie utilă, participanţii trebuie să plece cu o serie de lucruri de făcut de acolo.

    Pregătirea şedinţei, o agendă clară a discuţiilor, stabilirea participanţilor şi a rolului lor în şedinţă şi identificarea concluziilor aşteptate în urma întâlnirilor sunt caracteristicile unei şedinţe eficiente, spun specialiştii. Cu cât este mai bine planificată, organizată şi condusă, cu atât şansele pentru o încheiere cu succes a unei şedinţe care să nu fie considerată inutilă sunt mai mari. „Durata unei şedinţe depinde de scopul întâlnirii. Astfel, dacă avem o întâlnire de planificare strategică, această va dura mai mult, dacă este vorba de o întâlnire de planificare operaţională, timpul se reduce etc. Personal cred în întâlnirile scurte, bine pregătite, bine comunicate, cu un scop clar şi cu audienţa potrivită. Când mă refer la o întâlnire scurtă am în vedere 30 – 45 de minute, adică timpul maxim de concentrare al unui adult“, explică Dan Burlacu, consultant în cadrul companiei de training şi consultanţă în domeniul dezvoltării profesionale Ascendis. Unele şedinţe, cum sunt cele de aliniere, sunt necesare, pentru că de multe ori apar probleme la limita dintre două departamente care trebuie clarificate, explică Anca Georgescu Aladgem. „Pentru o şedinţă eficientă este foarte importantă agenda discuţiilor şi materialele discutate, care să fie precirculate. Dacă sunt prezentări PowerPoint cu 70 de slide-uri şi sunt 15 astfel de prezentări într-o şedinţă, aceasta se poate transforma rapid într-o o pierdere de vreme“, explică ea. Într-o şedinţă este, de asemenea, foarte important să fie la masă persoanele care trebuie. „Dacă lipseşte persoana considerată «guru» pe subiectul discutat, atunci şedinţa nu are rost“, mai spune Anca Georgescu.

     În ceea ce priveşte frecvenţa şedinţelor, consultantul de la Ascendis spune că aceasta depinde de diverşi factori, cum ar fi tipul activităţii organizaţiei (dacă este, de exemplu, de retail, producţie, ori cercetare şi dezvoltare) sau de modelul de business (pentru că există organizaţii care lucrează foarte mult cu echipe interdepartamentale pe proiecte specifice, caz în care o întâlnire săptămânală pentru verificarea statusului este recomandată).

    „Nivelul de dezvoltare al organizaţiei este un alt cadru ce poate dicta frecvenţă întâlnirilor. O organizaţie matură va avea o altă dinamică a întâlnirilor versus o organizaţie care se află la început de drum ori se reorientează în piaţă“, adaugă Dan Burlacu de la Ascendis.

    Pentru Daniela L., 33 de ani, schimbarea tipului de organizaţie pentru care lucrează a condus şi la o schimbare a practicii în materie de şedinţe. Când lucra la o companie cu acţionariat românesc, spune ea, întâlnirile erau de tip „face to face“ şi îi ocupau cam 30-40% din timpul petrecut la muncă.

    „După ce m-am angajat la o multinaţională lucrurile s-au schimbat radical. Modul de lucru este foarte diferit, într-o zi normală ajung şi la 70-80% din timp petrecut în săli de conferinţe unde am vestitele «call-uri» cu echipa din Europa. E foarte mult timp pierdut şi multe momente în care discuţiile degenerează sau când colegii din Europa lucrează de acasă şi astfel ajungi să auzi un copil pe fundal sau un câine care latră şi nu se mai opreşte“, spune Daniela, care lucrează în departamentul de marketing al unui centru de servicii de externalizare care deserveşte de la Bucureşti clienţi din întreaga Europă. Pentru ea, cel mai dificil este să constate că, după ce a stat toată ziua în astfel de şedinţe, nu mai are timp să pună în aplicare ce are de făcut efectiv la serviciu şi este nevoită să lucreze peste program.

    La rândul său, Marius P. încearcă să evite şedinţele atât cât este cu putinţă, iar atunci când le organizează el face tot posibilul să fie cât mai scurte şi eficiente. Iar atunci când este invitat la şedinţe se scuză dacă se poate, după ce şi-a prezentat opinia sau informaţiile solicitate, şi dacă el consideră că prezenţa sa nu mai aduce valoare adăugată în acel moment. „În compania noastră, o colegă a avut o iniţiativă foarte bună, care s-a implementat: stand-up meetings. În ideea de a avea şedinţe cât mai scurte şi eficiente, s-au cumpărat nişte mese mai înalte, din acelea de cocktail de la evenimente, iar participanţii stăteau în picioare, ideea fiind de a avea şedinţe de 15- 30 de minute. Asta până când unii au început să vină la şedinţe cu scaunele după ei, iar ulterior sala de şedinţe a fost desfiinţată şi mesele împărţite pe la diverşi şefi de departamente. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“, îşi aminteşte Marius.

    Ideal ar fi ca o şedinţă să dureze maximum una sau două ore, spun specialiştii. În cazuri mai rare, când se discută despre strategia companiei şi şedinţa are loc o dată pe an, aceasta poate avea o durată ce ajunge chiar şi la 1,5 zile. „Dar aici nu mai este vorba de o şedinţă, ci de un workshop care este gestionat de un facilitator“, adaugă Anca Georgescu Aladgem.

    Dincolo de tipul de şedinţe şi de practicile din organizaţii în legătură cu acest subiect, mai există studii care arată că există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte modul de abordare a şedinţelor. „De foarte multe ori bărbaţii iau decizia înainte de şedinţă, la bere, şi folosesc şedinţa ca să formalizeze deciziile luate anterior. În schimb, femeile consideră şedinţele forumul în care se dezbat ideile şi în urma cărora se iau decizii şi se stabilesc planuri de acţiune“, mai spune Anca Georgescu.

    În ceea ce priveşte pierderile pe care le pot aduce companiilor şedinţele inutile, acestea se traduc şi în scăderi în materie de: focus, claritate, motivare, devotament profesional al angajaţilor şi productivitate. „Nu în ultimul rând, o companie pierde timp şi bani din pricina întâlnirilor ineficiente. Din câte ştiu, un angajat petrece în medie 6 ore / săptămână în cadrul şedinţelor, iar aproximativ 35% din timp este ineficient folosit. Dacă ne uităm la dimensiunea companiei, la numărul angajaţilor, la salariul mediu şi la 52 de săptămâni, vom ajunge imediat şi la cifre“, conchide Dan Burlacu de la Ascendis.

  • Singurele supravieţuitoare din vagonul de metrou în care a explodat bomba ar fi o româncă şi fetiţa ei

    O botoşăneancă şi fetiţa ei de doi ani au fost rănite grav, dar au scăpat miraculos cu viaţă din metroul unde, marţi dimineaţă, a fost detonată o încărcătură explozivă, în staţia Maelbeek din Bruxelles, informează gândul.info

    Roxana Ştefănucă de 23 de ani este stabilită de mai bine de cinci ani în capitala Belgiei, acolo unde soţul şi tatăl ei au o afacere în domeniul construcţiilor. În ziua fatidică, tânăra originară din comuna Mileanca, judeţul Botoşani, şi-a dus la şcoală fiica cea mare, în vârstă de cinci ani. Pentru că nu a avut cu cine s-o lase, a luat-o cu ea şi pe fetiţa cea mică, în vârstă de doar doi ani. Pe drumul de întoarcere o bombă a explodat chiar în vagonul în care erau cele două botoşănence.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • Motivul neaşteptat pentru care un CEO plăteşte chelnerii pentru ca ei să încurce comanda celor cu care ia micul dejun

    Walt Bettinger, CEO-ul companiei americane din domeniul finanţelor Charles Schwab, are o metodă mai puţin obişnuită prin care îşi testează potenţialii angajaţi. El a declarat într-un interviu acordat publicaţiei The New York Times că atunci când face angajări, se concentrează mai ales pe personalitatea candidatului. ”Pun întrebări precum <Povesteşte-mi despre cele mai mari reuşite din viaţa ta>. Încerc să aflu dacă viziunea lor despre lume se rezumă la ei sau la cei din jurul lor. Îi voi întreba despre cele mai mari eşecuri din viaţă şi voi observa astfel dacă au o identitate asumată sau dacă sunt rezultatul influenţei altor persoane.”

    Cel mai interesant aspect al modului în care Bettinger îşi intervievează potenţialii angajaţi este că îi invite la micul dejun, dar soseşte mai devreme la restaurant şi îl roagă pe manager să încurce comanda persoanei care i se va alătura, în schimbul unui bacşiş consistent.

    ”Fac acest lucru pentru că vreau să văd cum va reacţiona candidatul în această situaţie. Acest lucru mă va ajuta să înţeleg cum rezolvă situaţia. Sunt supăraţi, frustraţi sau înţelegători? Viaţa e aşa, la fel şi afacerile. Este doar o altă modalitate de a arunca o privire în inimile, şi nu în mintea lor.”

    În cazul în care potenţialul candidat alege să nu spună nimic în cazul unei comenzi greşite, acest lucru ar putea însemna că este timid, că nu este atent la detalii sau că nu îşi doreşte să îndrepte o greşeală – mesaje pe care nimeni nu îşi doreşte să le transmită unui potenţial angajator, scrie Business Insider.

     

  • I-a aratat unei cersetoare ca a castigat la loto, iar apoi a scapat biletul. Ce a urmat este o lectie de viata

     JoshPalerLin, celebru pentru filmuletele sale de pe Youtube, a pus in practica de aceasta data un experiment cu un bilet castigator la loto. Tanarul s-a prefacut ca nu are o moneda ca sa vada daca a castigat sau nu asa ca le-a cerut ajutorul oamenilor pe care i-a intalnit pe strada.

    Onestitatea si sinceritatea sunt doua lucruri de care oamenii ar trebui sa fie constienti mereu, dar din pacate nu este asa. Dupa ce au vazut ca a castigat o suma importanta la loterie, tanarul s-a prefacut ca scapa biletul din mana, cei mai multi l-au luat pur si simplu si l-au bagat in buzunar.

    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro

  • Un miliardar rus caută NEMURIREA prin încărcarea creierul său într-un calculator

    Prin iniţiativa lui, Dmitri Itskov vrea să facă posibilă, în următoarele trei decenii, viaţa asemeni unui “avatar” holografic nemuritor.

    Omul de afaceri rus şi-a făcut un scop din a rămâne în viaţă pentru totdeauna prin încărcarea creierul său pe un calculator.

    Dmitri Itskov are 35 de ani şi a creat fundaţia Iniţiativa 2045, o organizaţie care lucrează cu o reţea de oameni de ştiinţă pentru a dezvolta “nemurirea cibernetică” în următoarele câteva decenii.

    Itskov recunoaşte faptul că fără o astfel de tehnologie este destul de probabil ca el să fie mort până în 2050. Cu toate acestea, prin perfecţionarea cartografierii creierului uman şi transferului conştiinţei într-un computer, el ar putea “trăi” mult mai mult, sub forma unui calculator sau, după un transplantat, într-un corp de robot umanoid sau ca o hologramă.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Europa se va izbi de o criză a pensiilor. “Guvernele vest-europene sunt în pragul falimentului”

    Sistemele de pensii de stat se află în centrul modelului de asistenţă socială al Europei, protejând oamenii de sărăcie extremă la bătrâneţe. Majoritatea ţă­rilor europene n-au pus deoparte aproa­pe nimic pentru plata acestor beneficii, pur şi simplu finanţându-le anual din venituri fiscale. Acum, ţările europene se confruntă cu perspectiva unui tsu­nami demografic, sub forma unei discre­panţe în creştere între ratele scăzute ale natalităţii şi o speranţă mai mare de viaţă, iar puţine ţări sunt pregătite să-i facă faţă.
     
    Populaţia de pensionari a Europei, deja cea mai numeroasă din lume, continuă să crească. În ceea ce priveşte europenii în vârstă de 65 de ani sau mai mult care nu muncesc, raportul este de 42 la fiecare 100 de angajaţi, iar acesta va creşte la 65/100 până în anul 2060, potrivit agenţiei Eurostat a Uniunii Europene. Spre comparaţie, în SUA raportul este de 24 la 100, potrivit datelor Biroului pentru Statistică în domeniul muncii, care nu are o proiecţie pentru 2060.
     
    Citiţi mai multe pe www.zf.ro
  • Viaţa secretă a stewardeselor: “Abuzurile la care suntem supuse sunt inacceptabile”

    Prin intermediul social media, cu ajutorul hashtag-urilor #crewlife, #passengershaming sau # flyingfeet, însoţitorii de zbor dezvăluie experienţele neobişnuite la bordul aeronavelor, întâlniri cu vedete şi alte experienţe inedite, relatează Daily Mail.
     
    “Niciun zbor nu este la fel. Niciodată nu ştim la ce să ne aşteptăm când ne îmbarcăm. Fiecare zi este o aventură”, spune Heather Poole, stewardesă şi autoarea cărtii, “Cruising Attitude: Tales of Crashpads, Crew Drama and Crazy Passengers”.
    “Cine nu ar vrea să petreacă câteva zile în New York  sau în Paris sau să se bronzeze pe o plajă din Caraibe”, a adaugat Dan Air, care a lucrat ca însoţitor de zbor timp de 10 ani pentru o companie de zbor din Marea Britanie.
     
    Viaţa unui însoţitor de zbor fascinează pe foarte multa lume. “Nu este doar un loc de muncă, reprezintă un stil de viaţă, o viaţă neobişnuită, minunată, nomadică.”, spune Poole. “Deşi suntem inconjuraţi de sute de pasageri în fiecare zi, viaţa unei stewardese poate fi una singuratică. Ne folosim foarte mult de social media, pentru a ţine legătura cu familia şi prieteni, atunci când suntem departe de casă sau obosiţi după atâtea ore de zbor”, adaugă Poole.
     
    #passengershaming şi #crewlife sunt hashtag-uri populare care sunt utilizate des pentru a eticheta locaţii superbe,  publica imagini din cabina de piloţilor, dezvălui cererile bizare ale pasagerilor. 
    Fostă stewardesă, Shawn Kathleen, cea care deţine blogul “Rants of a Sassy Stew”  şi care a inventat hashtag-ul “passnger shaming” pe Instagram şi Facebook, are peste  300 de mii de abonaţi. Ea spune ca primeşte în fiecare săptămână sute de poze cu pasageri îmbrăcaţi sumar, călători murdari, iar majoritatea lor provenind de la alţi pasageri. 
     
    Vorbind despre ciudăţenia unor călători, Kathleen îşi aminteşte un moment când un pasager a intrebat-o daca avionul se afla in miscare, asta în timp ce aeronava se afla la 10.000 de metri înălţime. 
     
    De asemenea, Dan Air spune că este îngrijorat în legătură cu numărul de incidente cauzate de pasageri intoxicaţi. “Cu toţi bem ceva când mergem în vacanţa, dar unii oameni exagerează, iar abuzurile la care suntem supuşi sunt inacceptabile.”, a mărturisit Dan Air.
  • La 18 ani fugise de acasă, trăia în ghetou şi avea probleme cu poliţia. Astăzi conduce un imperiu de 20 de milioane de dolari

    Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.

    Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”

    Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.

    Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?

    Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.

    “Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.

    Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”

    La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.

    După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.