BusinessMagazin

Tag: munca

  • Ţara unde sute de oameni mor la locul de muncă şi mii de minori sunt puşi să muncească

    Pe dinăuntru, atât cât lasă se vadă instituţiile statului, presa şi ONG-urile la fel de acut polarizate ca societatea în sine, economia pare mai degrabă vulnerabilă şi primitivă în ceea ce priveşte distribuirea beneficiilor creşterii. Numărul uriaş de accidente mortale la locul de muncă, inegalitatea mare a distribuirii veniturilor şi numărul semnificativ de minori care muncesc spun multe despre calitatea creşterii economice.

    În timp ce partidul preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi Erdogan conduceau statul din umbra stării de urgenţă după lovitura de stat ratată de anul trecut şi efectuau epurări drastice în administraţie, armată, educaţie, presă şi mediul privat pentru a-şi întări controlul asupra puterii, sute de persoane mureau din cauza accidentelor la locul de muncă.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Cum câştigă un puşti de 15 ani 50.000 de lire sterline pe an. A pornit doar cu 5 lire şi în prezent are 11 angajaţi

    A început cu doar 5 lire sterline, iar acum cifra de afaceri săptămânală a lui Nathan este în valoare de 1.150 lire. El a povestit că ideea i-a venit în timpul unei discuţii cu un milionar ce a participat la un program program de dezvoltare organizat de şcoala sa, care i-a sfătuit pe elevi cum să facă bani şi cum să muncească din greu. „De şapte ani de zile mergeam pe drumul greşit, iar apoi a apărut acest tip, pe care îl cheamă Carl. Şi atunci mi-am dat seama că vreau să fiu ca el”, a declarat tânărul. În aceeaşi zi Nathan a făcut primii paşi spre dezvoltarea afacerii care astăzi se numeşte Walking Talking Shop- a început să cumpere şi să vândă dulciuri colegilor săi. A angajat un prieten pentru a-l ajuta să vândă lucrurile în primul an, în timpul pauzelor, după care mica sa afacere s-a extins continuu. Ulterior, Nathan a angajat 10 persoane pentru a-l ajuta cu vânzările.

    El a declarat jurnaliştilor că mulţi elevi făceau comenzi de diferite dulciuri prin intermediul Snapchat şi apoi îşi ridicau produsele în timpul pauzei. Însă şcoala a aflat despre această afacere şi i-a cerut lui Nathan să oprească vânzările. Dacă ar fi continuat să facă 230 de lire pe zi, ar fi ajuns 50.000 de lire sterline într-un an. „ Voi începe să investesc în diferite lucruri,  nu pot să vând dulciuri pentru tot restul vieţii mele. Aş vrea să devin broker de acţiuni. Planul meu e să devin milionar”, povesteşte băiatul. Nathan a recunoscut că a cheltuit mult din ce a câştigat, dar a reuşit să economisească 5.000 de lire sterline.

    Mama lui, Sharon, de 43 de ani, care lucrează în industria transporturilor, a spus că unul dintre motivele pentru care Nathan a început să facă afaceri era dorinţa lui de a face bani înainte de a putea fi angajat în mod legal. „A fost dezamăgit când nu şi-a putut găsi un loc de muncă fiindcă toţi îl îndrumau să se întoarcă peste câţiva ani. Dar sunt foarte mândră de abilităţile sale antreprenoriale, E un copil foarte talentat”, a decarat aceasta.

     

  • Problema de sănătate care apare la 2 din 3 angajaţi români din cauza obiceiurilor dezvoltate la locul de muncă

    66% dintre participanţii la sondaj susţin că s-au îngrăşat în ultimul an. Dintre aceştia, 85% consideră că lipsa practicării unui sport este cauza principală, scrie Gândul.

    În ceea ce priveşte numărul de kilograme în plus, aproape jumătate (48%) susţin că în ultimul an au luat în plus 5 kg, 38% au luat între 5 şi 10 kg, iar restul de 14% au acumulat peste 10 kg.

    Aproape 6 din 10 participanţi au recunoscut că nu au fost la sală sau nu au practicat niciun sport în ultimele 6 luni, fiind prea obosiţi sau neavând timp. Cei care spun că practică regulat sportul se află şi în grupul respondenţilor care şi-au menţinut greutatea. 3 din 10 angajaţi merg la sală sau fac sport cel puţin o dată pe săptămână.

    În topul motivelor din cauza cărora angajaţii au acumulat kilograme în plus se mai regăsesc oboseala şi mesele neregulate, acestea fiind alese de circa 7 din 10 respondenţi ca fiind vinovate într-o proporţie mare şi foarte mare de acest aspect.

    Nivelul ridicat de stres se remarcă ca un indicator important în procesul de îngrăşare. 7 din 10 dintre cei care se confruntă cu niveluri de stres mari şi foarte mari spun că s-au îngrăşat în ultimul an.

  • Au rămas şomeri, aşa că au deschis o brutărie în curtea casei. Acum vând pâine de 5 milioane de euro pe an

    Brutăria Prospero, cu afaceri anuale ce se învârt în jurul a 5 milioane de euro, produce în fiecare săptămână pâine din 22 de tone de făină, cumpărată direct de la moară. Prospero este una dintre cele mai cunoscute firme din Timişoara şi operează în oraş 15 magazine şi cinci cafenele. Pâinea care ajunge pe rafturile magazinelor Prospero este realizată într-o fabrică deschisă în 2008, în Parcul Tehnologic şi Industrial Timişoara. Până atunci, pâinea era coaptă într-o brutărie tradiţională realizată, în anul 1991, în curtea casei celor doi soţi din Timişoara, în cuptoare din cărămidă, pe vatră.

    Adina Bugescu, pre-sales manager la Prospero, povesteşte că părinţii săi, de profesie ingineri mecanici, au rămas fără loc de muncă imediat după Revoluţie. „În anul 1991 au decis să înceapă afacerea asta; cred că le plăcea mult pâinea de casă. Au luat un credit şi au garantat cu casa. Înainte să înceapă producţia, pentru că a fost nevoie să fie construite cuptoare din cărămidă, plus clădirea, lângă casă, dobânda a ajuns la 80%. A fost o lovitură mare, foarte greu ne-am descurcat, riscam să pierdem casa”, povesteşte Adina Bugescu.

    Timişoreanca spune că primele pâini au fost vândute abia în 1993; erau livrate cu o Dacia 1.300, în cutii de banane, în medie fiind coapte aproximativ 500 de pâini zilnic. „Ţin minte că eu şi fratele meu eram mici şi făceam de toate; am participat inclusiv la cărat de cărămidă, la descărcat de pâini. La început, tata era şi cel care distribuia pâinea. Îmi aduc aminte că ne lua şi pe noi în maşină, stăteam în faţă şi ştergeam geamurile, pentru că pâinea era foarte caldă, iar afară era rece. Noi chiar am făcut de toate”, spune Adina Bugescu. În anul 2000, îşi aminteşte reprezentanta brutăriei Prospero, pentru că firma nu reuşea să fie competitivă din cauza cuptoarelor încălzite cu motorină pe care le folosea, părinţii săi au mai luat un credit, al doilea. Cu aceşti bani au fost cumpărate cuptoare noi pe gaz, dar şi unul de patiserie. 2008 a fost un alt an important pentru afacere, pentru că brutăria s-a mutat în Parcul Tehnologic Timişoara, unde a fost realizată o adevărată fabrică de pâine şi de patiserie.

    La început, Prospero realiza doar trei sortimente de pâine, iar în prezent, numărul lor a ajuns la 30. Adina Bugescu spune că pâinea realizată de Prospero nu are niciun fel de amelioratori. „În 2006, aveam doar două-trei magazine deschise în Timişoara, restul produselor erau vândute prin comerţul tradiţional. Însă au apărut key accounts (reţelele de magazine) care au sufocat producătorii. Atunci am fost nevoiţi să creştem prin magazinele noastre. Acum, 95% din producţie o vindem prin spaţiile noastre, iar restul la restaurante, grădiniţe etc.”, explică timişoreanca.

    Adina Bugescu îşi aduce aminte că în momentul în care Prospero a scris pentru prima dată pe etichete că pâinea este fără amelioratori, clienţii întrebau ce sunt, astfel că vânzătorii au început să le explice. „Ar fi fost mult mai profitabil şi am fi crescut mult mai repede dacă am fi mers pe ce vrea piaţa. Însă noi am încercat să tragem piaţa după noi, să educăm şi să explicăm. Pe principiul: dacă voi nu vreţi, noi vrem. Am crescut atât de mult pentru că am fost încăpăţânaţi şi am muncit foarte mult. Ne-am încăpăţânat, deşi clientul a spus că pâinea asta e prea mică, nu era umflată ca altele din comerţ. În final, clienţii au ajuns la concluzia că pâinea contează şi poate să facă diferenţa. Aici intervine responsabilitatea producătorului, de fapt. Pot să fac pâine din prafuri, cu făină şi cu prafuri sau pâine doar din făină, apă, sare, un pic de drojdie şi fără niciun fel de praf. Dar să fac pâine fără prafuri este mai costisitor, iar cel mai important şi costisitor ingredient este timpul. Însă, la finalul zilei este important să te uiţi în ochii clientului când te întreabă ce e în produsul respectiv, iar ce-i spui, aia să fie în pâine”, povesteşte Adina Bugescu. Ea povesteşte că o pâine Prospero se face între şapte şi 24 de ore, pe când cele din comerţ, care conţin amelioratori, în cel mult două ore.

    De zece ani, firma produce şi prăjituri, iar de câţiva ani, biscuiţi, toate din ingrediente naturale. Astfel, Adina Bugescu spune că nu se foloseşte margarină sau frişcă vegetală, ci doar unt şi frişcă naturală. „Am început cu amandine şi cremeş, iar acum facem doboş cu 40 de straturi. Noi facem şi gemurile pe care le punem în prăjituri, deşi ar fi mult mai ieftin să le cumpărăm, pentru că vrem ca totul să fie cât mai sănătos. De asemenea, realizăm şi pâine fără gluten, biscuiţi. Cu cât sunt mai multe produse, cu atât responsabilitatea este mai mare. Eşti responsabil de ce mănâncă un om, faci un produs pe care omul îl consumă în fiecare zi. Ne interesează ca fiecare ingredient din produse să aibă un beneficiu pentru organism, să nu fie o calorie goală. De aceea, pentru noi este vital ce e în interior şi cum se face produsul respectiv”, detaliază reprezentanta Prospero.

    În prezent, brutăria timişoreană numără aproximativ 170 de angajaţi, iar cifra de afaceri de anul trecut a fost un pic sub 5 milioane de euro. Adina Bugescu spune că în fabrica deschisă în Parcul Industrial Timişoara tehnologia este folosită doar ca să scape angajatul de munca fizică, astfel încât „să se concentreze pe realizarea produsului. Putem spune că avem mai multe «bunici» care fac pâinea ca pe vremuri, doar că partea din spate a fost tehnologizată”.

    Pentru ca pâinea să aibă gustul ca al celei făcute în casă, făina folosită de Prospero este cumpărată direct de la mori din ţară sau din străinătate, pentru că este important pentru reprezentanţii brutăriei să nu fie ameliorată.

    Prospero are sloganul „Brutarul tău este un tip de treabă”, care este legat „de ideea că la finalul zilei vrei să faci bine”, explică Adina Bugescu, care precizează că pâinea ei preferată este un sortiment numit „Tradiţie”. „Eu compar pâinea cu vinul. O pâine bună este ca un vin de colecţie, are un gust aparte. O pâine adevărată este cea pe care poţi s-o mănânci singură cu ulei de măsline şi un pahar de vin şi poate să constituie o masă mai faină, mai interesantă şi mai plină de gust decât dacă ai mânca o friptură. Pâinea poate să facă diferenţa, te poate îngrăşa sau nu, te poate balona sau nu”, precizează reprezentantul brutăriei Prospero din Timişoara.

    În ceea ce priveşte planurile de viitor, Adina Bugescu spune că îşi doreşte ca Prospero să scoată pe piaţă noi produse, dar vrea ca firma să crească organic, pentru că „Prospero nu a apărut brusc şi nu s-a dezvoltat peste noapte”.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF făcute pe baza datelor de pe mfinante.ro. ZF a luat în calcul codurile CAEN fabricarea pro-duselor de morărit, a amidonului şi fabricarea produselor de brutărie şi a produselor făinoase. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci au 20% din piaţă. Industria de panificaţie este un domeniu în care cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină antreprenorii locali.

  • La 18 ani a construit propriul motor care funcţiona cu combustibil creat tot de el şi a reuşit să atingă o viteză de 130 km/h cu bicicleta. Acum vizează zborurile în spaţiu

    Peter Beck a fost un adolescent mai inventiv decât majoritatea celor de vârsta lui. Şi-a petrecut cea mai mare parte a adolescenţei meşterind în garajul familiei. La 15 ani a construit o bicicletă de aluminiu de la zero.
     
    La 16 ani a cumpărat o maşină ruginită, un Austin Mini, cu 300 de dolari pe care a refăcut-o în totalitate. Păinţii săi – un director de muzeu şi o profesoară – i-au încurajat aceste preocupări. Aveau şi motiv. “Mama îi aducea cina în garaj, dar îmi spunea să am grijă să nu se răcească. Uneori răcnea la mine să las şurubelniţele din mână şi să merg la culcare.” În 1999, la 18 ani, Beck a făcut ceva ce mulţi oameni ar considera că e stupid. După ce a citit o sumedenie de cărţi, s-a hotărât să facă în curtea casei un laborator pentru a-şi face propriul combustibil. Pentru că îi lipsea un costum de protecţie, s-a învelit în pungi de plastic. 
     
     
    După ce a testat cu succes unul dintre propriile lui motoare, a decis că e timpul să treacă la o aventură veritabilă. A ataşat propriul motor la una din biciletele sale şi cu propriul combustibil a reuşit să ajungă la o viteză de peste 130 km la oră, pe autostradă, stând aplecat. Pentru a încetini, s-a ridicat din ce în ce mai drept. 
     
    Apoi, Beck a lucrat în diverse domenii pentru a câştiga experienţă. De pildă, a lucrat în domeniul construcţiei de yachturi şi a învăţat despre dinamica lor. Apoi s-a angajat în cadrul unui laborator de cercetare al guvernului.
    Şi-a dorit mereu să lanseze rachete în spaţiu. Şi să facă din călătoriile o realitate. Şi crede că nu va mai dura mult până când va izbuti.
     

  • Cum traduc specialiştii bombele fiscale ale PSD: „Pe principiul poporului, tot în boul care munceşte dai”

     „Bietul Eminescu ştia ce ştia. E uşor să scrii măsuri şi să iei angajamente şi să crezi că răstorni lumea, după care să constaţi că lumea nu se răstoarnă chiar cum vrei tu şi nu funcţionează chiar cum ţi-ai închipuit tu. Şi atunci mai schimbi o dată”, crede Pârvan, care arată că nu se poate ca mediul de afaceri să nu fie îngrijorat de aceste schimbări, mai ales că ele au fost făcute fără o consultare prealabilă şi, mai mult, nu sunt susţinute nici de cifre care să arate ce impact ar avea asupra economiei ţării. „Nu se poate să nu aibă impact în economie astfel de măsuri, impactul este major”, explică şi Ionuţ Dumitru, şeful Consiliului Fiscal, care crede că mai întâi ar trebui să-i lăsăm pe guvernanţi să se lămurească ei între ei, din moment ce s-au iscat astfel de discuţii.

    Pe scurt, situaţia din domeniul fiscal este explicată popular de Cristian Pârvan: „tot în boul care munceşte dai”. Impozitarea pe cifra de afaceri este „un nonsens economic”, iar micşorarea TVA – o măsură la care ar trebui să se renunţe total pentru că şi-a epuizat deja impactul, susţine Dumitru, care şi-ar dori şi ca, înainte de majorarea salariului mediu, să vadă şi un studiu de impact pe care l-au avut creşterile destul de abrupte din ultimii ani. Schimbările anunţate de PSD prin noul program de guvernare publicat în aceeaşi zi în care miniştrii au fost învestiţi în funcţie au stârnit reacţii în lanţ în mediul de afaceri, iar vineri cele mai mari companii din România au convocat o întâlnire de urgenţă, în vreme ce Camera de Comerţ a avertizat că „modificarea netransparentă a fiscalităţii va conduce la un sistem instabil şi impredictibil”.

    Impozitul pe cifra de afaceri este o măsură care trebuie tratată cu multă precauţie, la fel ca şi celelalte modificări fiscale propuse de PSD prin noul program de guvernare publicat odată cu învestirea noului Cabinet, mai ales că nici guvernanţii nu sunt foarte convinşi de ceea ce vor să facă şi se contrazic între ei, crede preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru. Una dintre măsurile care a stârnit cele mai multe controverse în aceste zile este trecerea de la impozitul pe profit la impozitul pe cifra de afaceri, o prevedere despre care Dumitru arată că nu poate fi sub nicio formă aplicată la modul general, dintr-un motiv foarte simplu: nu ne lasă directivele europene.

    Citeste continuarea pe www.gandul.info

  • A devenit milionar în dolari datorită perlelor. Nu pentru le-ar vinde, ci pentru că se filmează în timp ce deschide scoicile

    Alături de mama sa, tânărul de 25 de ani culege scoici proaspete şi caută în ele perle. Streamingul întregului proces pe internet s-a transformat într-o afacere de succes pe o piaţă estimată la peste 3 miliarde de dolari – cea a transmisiunilor online.

    Cei care urmăresc streamingul lui Zhan au posibilitatea de a cumpăra o scoică înainte ca aceasta să fie deschisă, devenind şi proprietarii perlei sau a perlelor găsite.

    În doar jumătate de an de la lansare, businessul a generat deja 4,4 milioane de dolari; pentru o scoică, plătitorii plătesc 8,58 dolari.

    “Cred că 90% din oameni nu au văzut niciodată cum se culeg scoicile”, povesteşte tânărul celor de la BBC. “Habar nu au că poţi să găseşti şi 12 perle într-o singură scoică.”

    În China există sute de platforme de live streaming.

    Sursa: BBC

  • Imagini incredibile din ţara unde angajaţii adorm pe stradă de epuizare – GALERIE FOTO

    Motivul este epuizarea la care ajung angajaţii japonezi, aceşti fiind deseori nevoiţi să petreacă şi 12 ore zilnic muncind.

    În alte ţări, imaginea unui om dormind pe stradă sau pe bancă în parc poate duce la ideea unui cerşetor sau vagabond – dar în capitala Japoniei acest lucru a devenit obişnuinţă, iar trecătorii nu mai dau mare atenţie fenomenului.
     

    Vedeţi imaginile impresionante aici

    Sursa: Bigpicture.ru

     

  • Cercetatorii au găsit răspunsul la întrebarea: cum este mai bine să fii la locul de muncă egoist sau altruist?

    Dar cercetătorii atrag acum atenţia că acest lucru ar putea avea efecte negative.

    Potrivit unui studiu realizat de către Adam Grant, profesor la Universtitatea din Pennsylvania, altruismul la muncă poate duce la epuizare şi, în mod ironic, îi poate afecta pe cei pe care încerci să îi ajuţi.

    “Chiar dacă cei care lucrează mai mult decât li se cere sunt printre cei mai apreciaţi oameni din companie, ei sunt şi cei mai predispuşi la epuizare din cauza efortului”, a spus Grant într-un interviu acordat Harvard Business Review. “Atunci când nu se protejează, investiţia lor în a-i ajuta pe alţii poate duce la rămânerea în urmă în ceea ce priveşte propriile sarcini.”

    Autorii studiului atrag atenţia că sunt trei lucruri importante atunci când vrei să-i ajuţi pe alţii: “alegeţi cu grijă modul în care îi ajutaţi, momentul în care îi ajutaţi şi mai ales oamenii pe care îi ajutaţi.”

  • L-au trimis acasă de la serviciu, pentru că era în pantaloni scurţi. Cum s-a întors la muncă – FOTO

    N-a reuşit, însă, decât să fie trimis acasă de la muncă, cu indicaţia de a purta ceva potrivit pentru birou, dar şi pentru temperaturile de aproximativ 30 de grade Celsius.

    Aşa că Joey a mers acasă şi a căutat în garderoba mamei sale o rochie şi a mers aşa îmbrăcat la muncă, pentru că s-a gândit că i se va permite şi lui ce se permite colegelor sale sau că va fi trimis înapoi acasă, scrie The Mirror.

    A urmat un email, în care compania la care Joey lucrează a explicat că, din pricina caniculei, a decis să permită bărbaţilor din companie să poarte pantaloni trei sferturi.