PIAŢA EUROPEANĂ, ÎNSĂ, A COBORÂT CU CIRCA 8%, la 12 milioane de autoturisme noi, minimul a 17 ani, iar aşteptările pentru anul în curs sunt tot de scădere. Constructorii europeni, cu precădere cei care depind în mai mare măsură de sudul continentului, sunt afectaţi de criza pieţei europene în mai mare măsură decât cei din SUA sau Asia. Pe lângă contracţia pieţei, care a agravat o problemă a supracapacităţii, companiile europene suferă şi de pe urma presiuni politice puternice pentru păstrarea locurilor de muncă. O restructurare a industriei auto europene este necesară, după ce a fost amânată pe parcursul crizei financiare.
EXEMPLUL AMERICAN. Revenirea producătorilor americani în ultimii ani poate reprezenta un model pentru companiile auto europene. După ce a scăzut puternic în contextul crizei, piaţa americană îşi revine, iar anul trecut a avansat cu 13%, la 14,5 milioane de unităţi, depăşind pragul de 14 milioane pentru prima dată din 2007. În plus, vânzările auto din Statele Unite ar urma să crească şi în anul acesta. Revenirea a fost spectaculoasă, mai ales în comparaţie cu problemele din Europa, volatilitatea din America de Sud şi o încetinire a avansului pieţei în China.
Climatul economic din SUA nu a fost ideal pentru recuperarea industriei. Şomajul se menţine ridicat, construcţiile stagnează, iar încrederea consumatorilor este cel mult nesigură. Consumatorii care au amânat în ultimii ani achiziţiile revin, însă, pe piaţă. Industria auto americană a reuşit să se refacă prin remedii proprii, precum noi produse, consum mai eficient, tehnologie mai bună şi oferte atractive.
În acest timp, piaţa europeană se duce în jos din cauza crizei datoriilor, iar declinul ar putea continua câţiva ani. De asemenea, avansul vânzărilor din China s-a mai redus, chiar dacă producătorii auto continuă să deschidă noi fabrici.
Peste tot în Europa, companiile auto încetinesc producţia pentru a se adapta cererii tot mai slabe. Odată un stâlp al predictibilităţii, piaţa europeană se confruntă cu aceeaşi problemă de supracapacitate care a afectat SUA în urmă cu câţiva ani. Prea multe fabrici produc prea multe maşini pentru prea puţini clienţi.
Statele Unite au avut aceeaşi problemă în urmă cu patru ani. Cei trei mari constructori, GM, Ford şi Chrysler, au produs peste nivelul optim o periodă prea lungă şi au folosit discounturi masive şi împrumuturi ieftine pentru a convinge clienţii să le cumpere maşinile. Clienţii au ajuns să aştepte concurenţa promoţiilor pentru a obţine preţuri cât mai mici.
La fel ca marii producători din Europa, cele trei companii americane erau blocate în contracte cu sindicatele, care făceau închiderile de fabrici şi concedierile dificile şi costisitoare.
Momentul socotelilor a venit, însă, odată cu explozia preţului petrolului în 2008 şi prăbuşirea pieţei pentru camionete şi SUV-uri. În acelaşi timp, întreaga economie se afla în dificultate, accesul la credite a dispărut, iar vânzările auto au scăzut foarte puternic. General Motors şi Chrysler au avut nevoie de ajutoare de zeci de miliarde de dolari de la stat, în timp ce Ford a rezistat cu greu fără implicarea guvernului federal doar pentru că a avut prevederea să împrumute în 2006, prin ipotecarea activelor, inclusiv a siglei Ford, 23 de miliarde de dolari.
Criza a fost, însă, exact ce avea nevoie industria americană pentru a se reforma şi a pregăti remarcabila recuperare înregistrată în prezent. Falimentul a obligat GM să reducă drastic producţia şi să elimine divizii întregi, precum Pontiac şi Saturn. Compania Chrysler, intrată sub controlul italienilor de la Fiat, a diminuat discounturile şi a acceptat să piardă puternic cotă de piaţă. Chiar şi Ford, cea mai sănătoasă dintre cele trei, şi-a optimizat linia de modele şi a investit în maşini noi care să poată fi vândute în întreaga lume.
