Atunci cand cresterea economica este inlocuita de o criza
financiara, mai multi debitori ajung in imposibilitatea de plata si
prin urmare, bancile de la care s-au imprumutat raporteaza pierderi
uriase. In acel moment, guvernele intervin pentru salvarea
sistemului bancar. Ca rezultat creste datoria publica si scade
datoria privata.
In prezent, multe tari europene se confrunta cu un nivel ridicat
al datoriei publice si cu mari deficite externe. Este bine cunoscut
faptul ca asa numitele tari PIIGS ar trebui sa abordeze urgent
problema datoriei publice si, cel mai important, sa acorde atentie
sporita impresiei lasate investitorilor. Conform Tratatului de la
Maastricht, este clar ca BCE nu ar putea oferi sprijin financiar
public unui membru al sau. Cu toate acestea, unii politicieni
europeni propun crearea unei organizatii dupa modelul FMI, numita
Fondul Monetar European (FME), care vizeaza corectarea datoriilor
publice actuale si posibil viitoare.
Stiind ca FMI este in mare parte dominat de SUA si, prin urmare,
cu o putere de constrangere limitata in cazul in care o tara din
UE-16 nu ar respecta toate conditiile de imprumut, Europa poate
apela la FMI pentru ajutor. In mai multe state din UE-16, ca urmare
a recentei situatii a datoriei publice, se vehiculeaza idea ca este
in interesul tuturor tarilor ca orice stat membru care se confrunta
cu o instabilitate a sistemului financiar sa fie sprijinit.
Aceasta posibila noua institutie financiara va putea fi
finantata in conformitate cu un mecanism simplu:
• 1 punct procentual din diferenta dintre datoria publica efectiva
si limita de 60% din PIB impusa prin tratatul de la Maastricht, si
de
• 1 punct procentual din diferenta dintre deficitul fiscal real si
limita de 3% din PIB conform tratatului de la Maastricht
Este evident faptul ca tarile cu un sistem financiar puternic nu
vor deveni contributori ai FME, in timp ce tarile PIIGS ar trebui
sa cheltuiasca o prima anuala pentru a-si asigura posibilul colaps
al sistemului public. Conform propunerii, orice stat membru ar
putea apela la FME si ar putea avea acces la un imprumut cu o
valoare maxima egala cu fondurile depuse. Exceptiile ar trebui
aprobate de catre Comisia Europeana si debitorul ar trebui sa fie
supus unui program fiscal foarte strict.
In cazul in care statul respectiv nu respecta planul de
ajustare, UE ar putea intrerupe unilateral contractul de finantare
sau ar putea bloca accesul acestuia la piata monetara din zona
euro. Daca aceasta propunere devine realitate, unii experti sustin
ca multe contracte de tip CDS aferente datoriei suverane ar scadea
in valoare in acelasi timp cu diferentele de randament oferite de
statele membre FME. Cu toate acestea, aceasta institutie va trebui
sa creeze un mecanism orientat catre minimizarea socurilor
provocate de potentialele falimente. Acesta ar fi realizabil prin
crearea unul plan adaptat dupa modelul obligatiunilor de tip
Brady.
Aparitia organizatiei FME, nu reprezinta doar un stimul pentru
tarile membre de a-si pastra deficitul fiscal la parametri normali
in orice moment dar prevede si un plan fezabil pentru abordarea
problemei deficitelor bugetare. In plus, FME ar proteja tarile UE
care prezinta un sistem fiscal competent, care altfel ar fi
afectate financiar de o criza a datoriei publice in interiorul
zonei euro. Atat cancelarul german Angela Merkel cat si primul
ministru francez au declarat ca sustin ideea unui FME, dar au
adaugat ca Tratatul UE ar trebui sa fie schimbat. In opinia mea, in
cazul in care mecanismul de creditare al FME creeaza dependenta pe
termen lung, spre deosebire de o asistenta pe termen scurt, atunci
UE va fi mai castigata fara o astfel de institutie.
Pentru analize mai detaliate si pentru a comenta impreuna acest
subiect va astept www.toniiordache.ro