Tag: caz

  • Confesiunile unei stewardese: Povesteşte cum i-a fost aruncată mâncare în faţă şi cum a avut grijă de un pasager după ce acesta a suferit un infarct

    Potenţiali terorişti la bord, pasageri rasişti sau incapacitatea pilotului de a acţiona sunt doar câteva dintre provocările pe care le pot întâlni stewardesele la fiecare zbor.

    Mandy Smith, o stewardesă care a lucrat timp de 12 ani pentru Virgin Atlantic, povesteşte cum i-a fost aruncată mâncare în faţă şi cum a avut grijă de un pasager după ce acesta a suferit un infarct, toate acestea în timp ce trebuia să-şi păstreze calmul şi conduita profesională.

    În cartea “Cabin fever: The sizzling secrets of a Virgin air hostess” (“secretele uluitoare ale unei stewardeze Virgin” – n.red.), Mandy Smith prezintă cele mai bizare şi periculoase situaţii în care s-a aflat de-a lungul anilor petrecuţi în aer.

    “În timpul cursurilor de pregătire, suntem învăţate lucruri precum părăsirea avionului în caz de urgenţă, cum să reacţionăm în cazul unui incendiu sau chiar cum să ajutăm femeile să nască”, povesteşte Smith. “Pe lângă toate acestea, primim lecţii de bază de supravieţuire în cazul unei aterizări forţate în junglă sau deşert.”

    Deşi a fost stewardesă de sute de ori, Mandy Smith spune că cea mai ciudată experienţă a avut-o atunci când a trebuit să lucreze cu pasageri având diferite culturi sau religii. “Anumite persoane nu vor să fie servite de femei aflate într-o anumită perioadă a lunii; mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu întrebată acest lucru de către pasageri, iar în acest caz suntem instruite să rugăm colegii să îi servească.”

    Stewardesa spune însă că după ani de experienţă, nimic nu i se mai părea ieşit din comun. Membri echipajului se confruntă deseori cu situaţii de potenţial pericol, iar acest lucru îi ajută, în mod ironic, să nu îşi piardă calmul în astfel de situaţii.

  • Ce localuri din Bucureşti s-ar prăbuşi la un cutremur de 7,6 grade. Vezi harta cladirilor afectate – FOTO

    Adulţii care au acum cel puţin 35 de ani îşi amintesc de simulările de incendiu sau de cutremur care aveau loc săptămânal la şcoală. Poate îşi mai amintesc sau li s-a povestit şi de alarmele care sunau în anii 60 şi pregăteau oamenii din oraşe pentru atacuri cu bombe sau pentru altfel de dezastre sau de sirenele maşinilor de pompieri care traversau în goană oraşele tot în cursul unor exerciţii şi simulări.

    Vorbim despre ele la trecut pentru că aceste simulări şi lecţii de supravieţuire s-au rărit atât de mult încât adulţii tineri nici nu mai ştiu de ele. A fost o surpriză să aud cum o supravieţuitoare de 17 ani a tragediei de la Colectiv s-a lăsat la pământ, şi-a apărat capul cu mâinile şi a avut inspiraţia să îşi ţină respiraţia în momentul de maximă intensitate a focului. Cât de mulţi adulţi sau copii ar şti ce să facă? De ce nu dau primăriile recomandări şi de ce nu organizează cursuri şi simulări în şcoli sau universităţi? De ce nu există mesaje de interes public, precum cele cu atenţionarea la cantitatea de sare sau de zahăr, care să ne prevină că în caz de cutremur nu avem voie să coborâm scările de la bloc? Câţi angajaţi din clădirile de birouri ştiu pe unde să iasă în caz de incendiu şi câte clădiri din România au o persoană desemnată să controleze mulţimea în cazul unui foc, cutremur sau inundaţie?

    Mulţi dintre adulţii tineri au căzut şi în capcana faptului că ”găseşti toate aceste informaţii pe internet”, dar în timpul dezastrelor nu ai timp să deschizi telefonul şi e posibil ca nici net să nu ai. ”Lucruri ca acestea se întipăresc în mintea oamenilor numai în timpul exerciţiilor şi al lecţiilor de supravieţuire. Sunt perfect de acord că ar trebui predate cursuri în acest sens copiiilor, încă de la momentul când ajung la grădiniţă. În alte ţări ei sunt învăţaţi de mici să sune la 112, pentru că la acea vârstă fragedă nu au capacitatea fizică de a aplica o procedură de prim ajutor. Însă aceste proceduri sunt predate anii următori, astfel încât toate informaţiile se adaugă de-a lungul timpului”, spune Raed Arafat.

    Simulări există, însă doar pe hârtie. Ce s-ar întâmpla, totuşi, în cazul unui cutremur major? Răspunsul vine dintr-un document al Ministerului Afacerilor Interne, care prezintă simularea unui cutremur de 7,6 grade şi efectele sale asupra sectorului 2 din Bucureşti. În cadrul Buletinului Pompierilor nr. 1 din 2014 este simulat cazul particular al unui seism având o magnitudine de 7,6 pe scara Richter, la o adâncime de 105 kilometri, produs în zona judeţului Vrancea la ora 2:43 dimineaţa.

    Documentul arată că infrastructura municipiului Bucureşti nu ar fi afectată din cauza seismului, însă multor clădiri de locuit le-ar fi afectată structura de rezistenţă, o parte dintre acestea prăbuşindu-se. Situaţia ar sta în felul următor: 36.772 de clădiri şi locuinţe ar fi afectate, dintre care 1.913 s-ar prăbuşi. 70.747 de oameni s-ar afla în construcţiile afectate, în vreme ce 3.721 s-ar afla în cele prăbuşite. Numărul deceselor s-ar ridica la aproximativ 1.000, iar numărul total al victimelor la peste 6.000. Toate aceste numere trebuie, desigur, raportate la numărul total al celor care locuiesc în sectorul 2, respectiv 370.000 de persoane. Un număr de aproape 25.000 de oameni sau 15% din populaţia sectorului 2 ar avea nevoie de hrană, apă, adăpost şi energie în primele 24 de ore după cutremur. 

    Multiplicat de cinci ori, pentru a ajunge la întreaga populaţie a Bucureştiului, asta ar însemna peste 6.000 de morţi şi peste 30.000 de răniţi, pe care îi vor prelua cele 206 ambulanţe care deservesc Bucureştiul şi sectorul Ilfov. În cât timp şi cu ce costuri de vieţi omeneşti s-ar putea realiza o operaţiune de salvare de această amploare nu poate calcula deocamdată nimeni.

  • Care sunt cele şapte cauze care au dus la tragedia din clubul Colectiv?

    Analiştii şi teoriile catastrofelor spun că, pentru ca un accident grav să se întâmple, este nevoie de un cumul de factori mai mult sau mai puţin legaţi între ei, de regulă şapte la număr, care alcătuiesc un lanţ al slăbiciunilor. Ni-l putem imagina ca pe un şir de piese de domino, care se năruie pe rând şi fac posibilă o întâmplare nefericită. Este şi cazul catastrofei din clubul Colectiv, un cumul al unui şir de fapte şi de slăbiciuni care începe cu atât de româneştile “se poate şi aşa” sau “să alegem cea mai ieftină variantă”, continuă cu nepăsarea faţă de reguli, legi sau cutume, pentru că “nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva” şi se termină cu lipsa de profesionalism şi cu modul relaxat în care se fac controalele şi cum este privită securitatea individului în oraşul modern, în ceea ce definim prin formularea “jungla urbană”.

    Dacă primăria sectorului 4 şi-ar fi făcut datoria, dacă simpla declaraţie pe proprie răspundere ar fi fost înlocuită de o analiză riguroasă a unui loc unde urmau să se adune mulţi oameni, dacă în şcoli elevilor li s-ar preda moduri de acţiune în caz de accidente sau cataclisme, dacă politicul nu ar fi corupt şi dominat de impostură, poate că multe vieţi tinere ar fi fost salvate.

    Tragedia Colectiv atrage însă cu şi mai multă îndârjire restul de întrebări: cum va reacţiona un sistem sanitar slăbit de politica de austeritate în cazul unui cataclism major, pentru că Bucureştiul, dar şi o mare parte a României se află într-o zonă extrem de activă seismic? Cum poate reacţiona o armată, fie ea şi de profesionişti, dar cu un număr de militari mult redus, în cazul unei catastrofe majore? Poate sistemul medical să absoarbă câteva mii sau zeci de mii de victime simultan, dat fiind că o simulare a Pompierilor arată că doar în sectorul 2 al capitalei ar fi vorba de peste 3.000 de răniţi în cazul unui cutremur de 7 grade?

    Şi-a atins sistemul medical românesc limitele în dezastrul de la Colectiv? ”Orice sistem de sănătate, indiferent de ţară, şi-ar fi atins limitele la un anumit moment dat. Vorbim aici de o calamitate, de un dezastru; rareori se întâmplă să te confrunţi cu acest nivel al numărului de răniţi. Un sistem se poate însă adapta la o asemenea situaţie, în condiţiile în care este un sistem funcţional. Dacă analizăm ceea ce s-a întâmplat la Colectiv, vom observa că sistemul a început să reacţioneze şi a absorbit şocul din stradă. Ulterior, acest şoc s-a mutat la nivelul spitalelor, iar în acest moment vorbim de un sistem care nu funcţionează la capacitatea sa normală, vorbim de un sistem supraîncărcat. Dar, şi la un număr dublu de răniţi, sistemul s-ar fi putut adapta”, spune Raed Arafat, secretar de stat. Conform declaraţiilor oficialului, la tragedia de la Colectiv a fost activat planul roşu, care prevede concentrarea structurilor SMURD şi ale SABIF (Serviciul de Ambulanţă Bucureşti Ilfov) şi Pompierilor – 32 ambulanţe SMURD, 28 ambulanţe SABIF şi 14 autospeciale de stingere. Arafat a explicat că nu a fost nevoie de alertarea întregului sistem de ambulanţe ale SABIF sau ale sistemului regional (ultima etapă a planului roşu), deoarece cele 60 de ambulanţe prezente la Colectiv au evacuat toţi răniţii.

    Întrebarea care a stat pe buzele tuturor în ultimele două săptămâni este cum s-ar descurca sistemul de urgenţă în cazul unui dezastru cu mult mai multe victime, cum ar fi un cutremur. Au fost simulări şi undeva în sistem s-a înţeles faptul că un dezastru natural sau accidental ar fi urmat de un şi mai mare dezastru cauzat de lipsa infrastructurii necesare pentru organizare şi salvare. Cum şi de ce a ajuns România un loc în care, dincolo de frica unui dezastru, oamenilor le este frică de lipsa de capacitate a sistemului pentru rezolvarea lui? Care sunt cele 7 motive ale lanţului românesc al slăbiciunii administrative?

  • Totul despre protestele din Bucureşti – cine participă, de ce participă şi multe sfaturi utile

    Aurasmihai.ro: Harta grupărilor de la Piaţa Universităţii

    Dupa 3 zile de proteste, m-am gandit ca poate va e utila o harta cu grupurile de interese si gruparile prezente la Piata Universitatii in ultimele 3-4 zile, in caz ca vreti sa stiti pe unde sa stati sau de cine sa va feriti.

     


    Arhiblog.ro: Sfaturi de bun simţ pentru protestul #colectiv


    Jurnalul.ro: BUG Mafia anunţă că iese diseară în stradă, la proteste

    Tataee a promis vineri la Sibiu că va iesi in strada alaturi de zecile de mii de oameni, scrie esibian.ro. ”In toti acesti ani, nicio institutie a statului nu ne-a cautat. Nici Garda Financiara, nici altcineva. Este adevarat insa ca am platit intotdeauna impozitele, nu am avut niciodata poprire pe cont. O singura data s-a intamplat ceva mai ciudat. In 2012 ni s-au oferit bani pentru a nu merge sa cantam in strada, in timpul protestelor (impotriva fostului presedinte Traian Basescu – n.r.)”, a dezvaluit liderul BUG Mafia.

    Acesta spune insa ca este perfect de acord cu miscarile de strada din aceste zile, astfel ca vineri va fi in Bucuresti, alaturi de zecile de mii de tineri. ”Salut demisia primului ministru, este un gest de normalitate, asa cum este si iesirea in strada. Dar nu e de ajuns. Nu putem schimba o clasa politica cu o iesire in strada, dar putem imbunatati lucrurile. Pentru asta e nevoie de mai mult activism. Ma simt vinovat pentru situaţia in care a ajuns tara noastra, iar maine (vineri – n.r.) voi fi si eu in strada”, a spus ”Tataee”.


    În cazul în care decideţi să renunţaţi la protest, siteul de mai jos vă dă totuşi posibilitatea să propuneţi fel de fel de chestiuni:

  • Câştigul la loto, noroc sau blestem. Povestea femeii care a reuşit să câştige de două ori la loto şi cu toate astea acum locuieşte într-o rulotă

    Evelyn Adams este un caz extrem de rar când vine vorba de câştigurile la loterie. Ea a avut noroc să căştige de două ori la loto doi ani la rând, 1985 şi 1986, strângând suma totală de 5.4 milioane de dolari. Din păcate pentru ea, după încasarea banilor, a reuşit să piardă toată suma după o serie de investiţii şi pariuri nereuşite în Atlantic City. În prezent, Evelyn Adams este falită şi trăieşte într-un parc de rulote.

    Citeşte aici povestea unui britanic care a câştigat la loto 10 milioane de lire sterline, iar acum lucrează într-o fabrică de biscuiţi si doarme în pădure

  • Morţi suspecte într-o pădure de la noi din ţară: O mamă şi fetele sale au fost găsite fără suflare

    O femeie în vârstă de 44 de ani şi cele două fete ale acesteia, în vârstă de 3 ani, respectiv 14 ani, au fost găsite moarte într-o pădure din Vrancea.

    Potrivit primarului localităţii în care s-a întâmplat tragedia cele două copile şi mama lor ar fi mers, duminică, la o pomană, la locuinţa surorii femeii şi a concubinului ei. Noaptea, din motive necunoscute, cele trei ar fi plecat spre casă pe jos, prin pădure.

    Morţi suspecte într-o pădure de la noi din ţară: O mamă şi fetele sale au fost găsite fără suflare

  • Programul de lucru, redus la cinci ore pe zi! Cum prosperă compania care a aplicat noua normă

    Ideea unui program de lucru redus a fost dezbătută în toate felurile de-a lungul timpului. S-au făcut tudii, experimente, conferinţe… Însă doar o companie a avut curajul să o şi aplice. Mai precis, Stephen Aarstol, un antreprenor din San Diego (California), producător de placi de stand up paddling, a redus programul angajaţilor săi la cinci ore pe zi. Decizia a fost luată în luna mai a acestui an, iar de atunci compania prosperă.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • American Ultra: o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor

    Deşi prezentat drept comedie, American Ultra este o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor. Nu vă lăsaţi păcăliţi de trailer: toate momentele cât de cât amuzante sunt înghesuite în cele două minute de prezentare a filmului.

    Singura parte bună este interpretarea semnată de Kristen Stewart, care s-a simţit mult mai bine în rolul său decât Jesse Eisenberg. Eisenberg a mai jucat în filme fără prea multă logică, precum Zombieland sau Adventureland, dar în respectivele cazuri a reuşit măcar să fie amuzant; nu este cazul aici.

    Filmul spune povestea lui Mike Howell (Eisenberg), un vânzător de la un supermarket, care suferă de atacuri de panică; ca să scape de ele, Howell umblă aproape tot timpul drogat. Brusc, el se trezeşte vânat de diverşi indivizi şi îşi dă seama că este de fapt un agent secret. Pentru cei care ţin neapărat să vadă filmul, nu o să dezvălui şi alte elemente din scenariu lipsite de logică.

    Scenele de acţiune sunt pline de imagini violente inspirate parcă de filmele lui Tarantino, dar lipsite de inteligenţa regizorală a acestuia.

    American Ultra îi are în distribuţie pe Jesse Eisenberg (The Social Network, Now You See Me, The End Of The Tour), Kristen Stewart (seria Twilight, Clouds of Sils Maria, Still Alice), Connie Britton (Me and Earl and the Dying Girl, This Is Where I Leave You) şi Topher Grace (Interstellar, Too Big To Fail, Valentine’s Day). Regia este semnată de Nima Nourizadeh (este al doilea lungmetraj al său, după Project X), iar scenariul de Max Landis, cunoscut pentru Mr. Right, Me Him Her şi Chronicle.

    Performanţele financiare ale filmului sunt şi ele grăitoare pentru calitatea acestuia: încasări de 15 milioane de dolari faţă de un buget de 28 de milioane.

    În concluzie: American Ultra este pur şi simplu un film ce nu merită vizionat.

    Nota: 4/10

     

  • MedLife ar putea ajunge la o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro până la sfârşitul anului

    Operatorul de servicii medicale private MedLife, a raportat la nivelul primelor nouă luni din acest an o cifră de afaceri cumulată în valoare de 67,8 milioane euro, în creştere cu 16% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Totodată, strict la nivelul trimestrului III din 2015, compania a anunţat o creştere de 25% comparativ cu perioada similară a anului trecut.

    Rezultatele obţinute sunt în linie cu obiectivele de business anunţate, ritmul de creştere al companiei fiind în continuare dublu faţă de media pieţei. Potrivit lui Mihai Marcu, preşedintele Consilului de Administraţie al MedLife, compania va depăşi 90 de milioane de euro din creştere organică şi sunt premize să depăşească 100 de milioane de euro în acest an, dacă va finaliza achiziţiile demarate.

    Potrivit reprezentanţilor MedLife, aceste rezultate se datorează şi unui aflux important de pacienţi care se observă pe toate segmentele de activitate: clinici, spitale, maternităţi şi laboratoare, pe fondul îmbunătăţirii perspectivelor de creştere economică, dar şi a încrederii faţă de serviciile medicale oferite în mediul privat. „Asistăm la o creştere din ce în ce mai mare a numărului de pacienţi care sunt dispuşi să aleagă sistemul medical privat în detrimentul spitalelor de stat sau chiar al celor din străinătate. Zilnic ne trec pragul mii de pacienţi care îşi fac analize, aleg să nască sau să se opereze la noi, iar numărul acestora este într-o dinamică continuă. Am depăşit 1,5 milioane de pacienţi unici în rândul clienţilor din sfera de retail (fee for service), iar în rândul abonaţilor am ajuns, la finalul lunii septembrie, la un număr de 430.000 de clienţi, respectiv la o cotă de piaţă de peste 50% din sectorul corporate la nivel naţional. Este pentru prima dată când un operator medical din România ajunge la o astfel de performanţă”, a declarat Mihai Marcu, Preşedinte al Consiliului de Administraţie MedLife.

    Totodată, reprezentanţii companiei arată că evoluţia din primele nouă luni se datorează şi noilor unităţi deschise în ultima perioadă. Astfel, dacă în 2014 MedLife a inaugurat 3 unităţi noi, hyperclinicile din Iaşi, Galaţi şi Constanţa, anul acesta numărul unităţilor noi deschise se ridică la cinci – compania a deschis o hyperclinică în Berceni, o clinică de stomatologie în Unirii, un spital în Titan, un centru de excelenţă în cardiologie intervenţională în Griviţa şi o hyperclinică la Cluj, acest din urmă proiect urmând să fie inaugurat oficial la finalul lunii octombrie.

    Suplimentar proiectelor de dezvoltare de tip green field, MedLife a continuat să investească în achiziţii. Astfel, în luna februarie anul acesta, compania a finalizat preluarea pachetului majoritar de 55% din cadrul grupului Sama&Ultratest din Craiova, marcând astfel prezenţa la nivel naţional şi, totodată, a şasea tranzacţie de preluare a unui operator local, derulată în ultimii cinci ani.

    „Credem că am acumulat o experienţă importantă în achiziţii, detaliu care ne ajută foarte mult în relaţia cu noii noştri parteneri. Mai mult, spre deosebire de concurenţii noştri care, fie încă nu au experienţa necesară, fie au efectuat achiziţii prin diluarea acţionarilor fondatori, în cazul MedLife toate cele 6 companii achiziţionate, fără excepţie, sunt conduse şi în prezent de persoanele care au fondat companiile, chiar şi business-urile preluate în proporţie de 100%. Acest context ne încurajează să continuăm acest demers, antreprenorii români, fondatori ai companiilor medicale, fiind interesaţi de dezvoltarea businessurilor proprii alături de MedLife.  În acest moment, avem în lucru şase tranzacţii de dimensiuni medii şi mici şi suntem în discuţii pentru demararea unei tranzacţii de dimensiuni mai mari. Dacă finalizăm toate cele şase tranzacţii medii şi mici demarate deja, vom adăuga aproximativ 9-10 milioane de euro la cifra de afaceri, astfel încât să ajungem la 100 de milioane de euro sau chiar să depăşim această valoare. Dacă reuşim să materializăm discuţiile pentru încă o tranzacţie de peste 10 milioane de euro, vom crea un ecart între noi şi competitori de peste 50 de milioane de euro” a spus Mihai Marcu.

    În ceea ce priveşte evoluţia pieţei serviciilor medicale private din acest an, reprezentanţii companiei spun că trendul a fost unul pozitiv, ritmul de creştere fiind de 8-10%. Pronosticul pentru finalul de an rămâne, însă, unul rezervat, datorită măsurilor legislative anunţate în ultima perioadă, care ar putea duce la creşterea sau la stagnarea pieţei. Potrivit acestora, hotărârea privind majorarea cu 25% va avea un impact important asupra întregului sistemul medical şi implicit asupra sectorului privat, prin urmare toate majorările bugetare care vor fi aplicate trebuie susţinute transparent pentru toate instituţiile sanitare, atât în sistemul public cât şi în cel privat.   

    „Finanţarea instituţiilor sanitare de către Casa Naţională de Asigurări, se face în baza a trei indicatori principali: numărul de paturi, ICM-ul (indicele de complexitate a cazurilor) şi TCP-ul (tariful per caz ponderat). În cazul de faţă, numărul de paturi rămâne neschimbat în acest moment, ICM-ul este calculat în baza situaţiilor raportate de către spitale la nivelul anului 2014 şi singurul indicator care poate suferi modificări rămâne tariful per caz ponderat alocat de CNAS. Prin urmare, singura măsură reală care poate fi aplicată transparent de către stat pentru a susţine majorarea salarială este creşterea tarifului per caz ponderat, măsură ce se aplică în egală măsură atât spitalelor publice cât şi celor private. În opinia noastră, alte modalităti de finanţare a spitalelor decât cele stabilite în contractul cadru şi normele metodologice de aplicare ale acestuia sunt total netransparente şi duc într-o zonă clară de neloialitate concurenţială. În acest sens, intenţionăm să adresăm o solicitare expresă către Consiliul Concurenţei în cursul acestei săptămâni”, a mai spus Mihai Marcu.

    MedLife activează pe piaţa din România din 1996, fiind cel mai mare operator privat de servicii medicale de pe piaţa locală. Compania acoperă toate zonele de activitate medicală: ambulatoriu, spitale, maternităţi, laboratoare, farmacii, toate acestea constituind Sistemul Medical MedLife. În prezent, MedLife îşi desfăşoară activitatea în 16 Hyperclinici din Bucureşti, Timişoara, Braşov, Arad, Craiova, Galaţi, Iaşi şi Cluj, 18 laboratoare proprii de analize, 10 unităţi spitaliceşti în Bucureşti, Braşov, Arad, Craiova şi Iaşi, dintre care un spital de Pediatrie, unul de Ortopedie şi unul de Obstetrică-Ginecolgie, 3 maternităţi în Bucureşti şi în ţară, 30 de centre medicale generaliste în Bucureşti şi în ţară, 12 centre de excelenţă cu specializare unică, 8 farmacii proprii reunite sub reţeaua PharmaLife Med şi în colaborare cu 140 de clinici medicale partenere din toată ţara.