BusinessMagazin

Tag: viata

  • Cum arată palatul unde a locuit Michael Jackson ultimii doi ani din viaţă – GALERIE FOTO

    Mega vila lui Michael Jackson din Las Vegas, Nevada a fost scoasă la vânzare pentru nu mai puţin de 9.5 milioane de dolari, astfel fanii vor avea ocazia să vadă unde idolul muzicii pop a trăit, scrie Daily Mail. Cântăreţul nu a deţinut niciodată această proprietate, el locuind acolo cu chirie din 2007 până în 2009.

    Denumită “Thriller Villa”, proprietatea era ascunsă de ochiul publicului curios, se întinde pe 1.7 acri, iar casa propriu-zisă pe 7.400 de m2, are şapte dormitoare, 12 băi şi o capelă.

    După moartea lui Michael Jackson, proprietarul vilei a decis să transforme locul într-un altar închinat lui Jackson. Cele şapte dormitoare sunt pline cu opere de artă în care este infăţişat Michael Jackson, iar unele locuri nu au fost modificate de la moartea cântăreţului, cum ar fi dormitorul lui Michael.

    De asemenea, pe această proprietate se pot organiza şi nunţi, în vilă existând şi o capelă unde se poate organiza o ceremonie la care pot asista în jur de 70 de persoane.

    De la moartea lui Michael Jackson, casa a fost scoasă la vânzare de mai multe ori: în 2010 pentru 12.8 milioane de dolari, apoi şase luni mai târziu pentru 8.8 milioane. În 2011 pentru 4.8 milioane când a stat 3 luni la vânzare. În 2014 a revenit pe piaţă cu un preţ de vânzare de 19.5 milioane, acum preţul a scăzut cu 10 milioane şi a ajuns la 9.5 milioane de dolari. 

  • Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România

    Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles au constatat că peste jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, iar acest lucru nu era acceptabil. Astfel, problema s-a rezolvat româneşte. Peste 50 de comune au primit statutul de oraş, dar fără beneficiile unei urbe, însă cu taxele aferente. Localnicii au rămas prinşi între taxe „de oraş“ şi agricultura de subzistenţă.

    Odată cu această transformare, li s-a promis modernizarea localităţii: asfalt în loc de praf şi canalizare în loc de toaleta din spatele curţii. Asta s-a întâmplat în urmă cu aproape zece ani. „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică. România a promis în Consiliul Uniunii Europene că până în 2018 toţi românii vor fi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare. Însă de atunci şi până acum, numărul celor conectaţi a crescut doar cu circa 1 milion şi jumătate.

    Potrivit ultimului recensământ realizat în 2012, în România numărul total al oraşelor şi al municipiilor a ajuns la 319, dacă nu luăm în calcul şi Capitala. Astfel, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

    Conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“, „de regulă“ o localitate poate primi rangul III şi poate fi numită astfel oraş dacă aceasta are o populaţie stabilă cuprinsă între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori şi dacă are o rază de servire de 10 până la 20 de kilometri.

    În prezent, conform calculelor noastre, în România există 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002, şi 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, faţă de 41 în 2002. Cel mai mic oraş în funcţie de numărul de locuitori este Băile Tuşnad, cu peste 1.600 de locuitori.

    La 1 ianuarie 2015, în cele 2.861 de comune locuiau 9,707 milioane de persoane. Mărimea medie a unei comune din punctul de vedere al numărului de persoane cu domiciliul în localitatea respectivă a fost de 3.393 persoane. Faţă de această medie, valorile individuale variază între 24.941 locuitori în comuna Floreşti (judeţul Cluj) şi 131 locuitori în comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

    După 1989 oraşele proaspăt capitaliste s-au dezvoltat în toate direcţiile, în mod haotic, fără a fi implementat un plan de dezvoltare bine stabilit. Astfel, unele orase, precum Braşov, Oradea sau Cluj, aproape că şi-au triplat suprafaţa intravilană, dar infrastructura nu a ţinut pasul. Nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură, potrivit datelor INS (1993-2013).

    În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%. Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă. În Iaşi situaţia este puţin atipică, în sensul în care suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. În schimb, lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%. În general, în majoritatea oraşelor din România suprafaţa intravilană a crescut, însă nu în aceeaşi măsură s-au dezvoltat reţelele de drumuri sau canalizare.

    Conform site-ului numbeo.com, care măsoară în toată lumea indicatori precum rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, Cluj-Napoca pare a fi oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii din România. Este situat pe locul 53 în lume, înaintea unor metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69) sau Bucureşti (74).

    Cinci regiuni din România rămân printre cele mai sărace din UE, excepţie făcând Ilfov-Bucureşti, Vest şi Centru, însă Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE, potrivit Eurostat.

    Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

  • Cum vrea o ardeleancă să creeze locuri de muncă în spaţiu

     O cercetătoare din România, Ioana Cozmuţa, lucrează la centrul din Silicon Valley al Agenţiei Spaţiale Americane NASA la un proiect care vizează integrarea orbitei Pământului în viaţa noastră de zi cu zi, astfel încât generaţiile viitoare să ajungă să lucreze în spaţiul cosmic.

    Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA

    Ioana Cozmuţa s-a născut la Baia Mare şi a absolvit Facutatea de Fizică a Universităţii ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca. Intenţiona să se facă jurnalistă, la fel ca tatăl ei, dar a ales o altă profesie, fizica, pentru ca în final să ajungă să lucreze la Space Portal (Portalul Spaţial) al centrului de cercetare NASA Ames din Silicon Valley în SUA, fiind o specialistă recunoscută la nivel internaţional în domeniul microgravitaţiei.

    Crescută în comunism ca într-o ”bulă de săpun”, după cum mărturiseşte, Ioana Cozmuţa s-a întrebat ce este dincolo de graniţele ţării, aşa că, după absolvirea facultăţii de la Cluj-Napoca, a plecat în Olanda pentru doctorat.

    ”M-a motivat întotdeauna curiozitatea, am vrut să învăţ, să descopăr lumea şi în acelaşi timp să creez lucruri de valoare. Am învăţat limba olandeză, lucru pentru care am fost apreciată, şi am făcut multe experimente, lucrând în cadrul unui institut de fizică nucleară. M-a interesat îndeosebi ce se întâmplă la nivel atomic în interiorul materiei, cum poţi să creezi modele la scara moleculară pentru a putea prezice anumite proprietăţi”, a declarat aceasta corespondentului MEDIAFAX.

    Realizând că munca de laborator îi ocupă tot timpul, că lucrează într-un mediu cu radiaţii, s-a decis să se reprofileze pe partea computaţională.

    ”Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA, faptul că lucrez acolo este pură întâmplare. Din Olanda am plecat în SUA, pentru a învăţa technici de chimie computaţională la Caltech. Apoi m-am mutat la Stanford în centrul de tehnologie genomică, de unde am lucrat pe un proiect de nanotehnologie cu NASA, după care m-am transferat la centrul de cercetare pe care NASA îl are în Silicon Valley”, îşi aminteşte cercetătoarea.

    Mă preocupă cum putem integra orbita Pământului în viaţa noastră de zi cu zi.

    A evoluat în cadrul agenţiei astfel încât în anul 2012 s-a deschis oportunitatea de a lucra la un proiect privind democratizarea spaţiului din perspectiva parteneriatelor public-privat, proiect ce abordează teme privind Staţia Spaţială Internaţională (SSI), mediul de gravitaţie redusă, identificarea oportunităţilor cât şi a barierelor existente, aplicaţii terestre.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum vrea o ardeleancă care lucrează la NASA să creeze locuri de muncă în spaţiu

     O cercetătoare din România, Ioana Cozmuţa, lucrează la centrul din Silicon Valley al Agenţiei Spaţiale Americane NASA la un proiect care vizează integrarea orbitei Pământului în viaţa noastră de zi cu zi, astfel încât generaţiile viitoare să ajungă să lucreze în spaţiul cosmic.

    Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA

    Ioana Cozmuţa s-a născut la Baia Mare şi a absolvit Facutatea de Fizică a Universităţii ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca. Intenţiona să se facă jurnalistă, la fel ca tatăl ei, dar a ales o altă profesie, fizica, pentru ca în final să ajungă să lucreze la Space Portal (Portalul Spaţial) al centrului de cercetare NASA Ames din Silicon Valley în SUA, fiind o specialistă recunoscută la nivel internaţional în domeniul microgravitaţiei.

    Crescută în comunism ca într-o ”bulă de săpun”, după cum mărturiseşte, Ioana Cozmuţa s-a întrebat ce este dincolo de graniţele ţării, aşa că, după absolvirea facultăţii de la Cluj-Napoca, a plecat în Olanda pentru doctorat.

    ”M-a motivat întotdeauna curiozitatea, am vrut să învăţ, să descopăr lumea şi în acelaşi timp să creez lucruri de valoare. Am învăţat limba olandeză, lucru pentru care am fost apreciată, şi am făcut multe experimente, lucrând în cadrul unui institut de fizică nucleară. M-a interesat îndeosebi ce se întâmplă la nivel atomic în interiorul materiei, cum poţi să creezi modele la scara moleculară pentru a putea prezice anumite proprietăţi”, a declarat aceasta corespondentului MEDIAFAX.

    Realizând că munca de laborator îi ocupă tot timpul, că lucrează într-un mediu cu radiaţii, s-a decis să se reprofileze pe partea computaţională.

    ”Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA, faptul că lucrez acolo este pură întâmplare. Din Olanda am plecat în SUA, pentru a învăţa technici de chimie computaţională la Caltech. Apoi m-am mutat la Stanford în centrul de tehnologie genomică, de unde am lucrat pe un proiect de nanotehnologie cu NASA, după care m-am transferat la centrul de cercetare pe care NASA îl are în Silicon Valley”, îşi aminteşte cercetătoarea.

    Mă preocupă cum putem integra orbita Pământului în viaţa noastră de zi cu zi.

    A evoluat în cadrul agenţiei astfel încât în anul 2012 s-a deschis oportunitatea de a lucra la un proiect privind democratizarea spaţiului din perspectiva parteneriatelor public-privat, proiect ce abordează teme privind Staţia Spaţială Internaţională (SSI), mediul de gravitaţie redusă, identificarea oportunităţilor cât şi a barierelor existente, aplicaţii terestre.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum administrezi eficient peste 800.000 de produse?

    Am menţionat această experienţă pentru a arăta modul în care eMAG încearcă să îşi determine vizitatorii să devină clienţi. Poate pentru mulţi eMAG înseamnă doar un site cu produse şi curierul care le livrează, însă acesta ar fi doar vârful aisbergului, iar partea nevăzută, mult mai mare, este constituită de tehnologie. „Mai mult de jumătate din efortul nostru de dezvoltare se îndreaptă către sistemele din spate, nevăzute pentru client“, spune Bogdan Axinia, VP platforms & technology la eMAG, responsabil pentru dezvoltarea şi întreţinerea platformei tehnologice a companiei.

    Axinia m-a primit la sediul companiei din Voluntari şi am făcut un tur al biroului, unde oameni tineri împărţiţi pe echipe şi departamente lucrează la fiecare aspect al produselor tehnologice ale eMAG. „Tot ce se gândeşte pentru dezvoltarea eMAG de aici pleacă. Ne gândim ce vrem să dezvoltăm, apoi ne uităm la date, schiţăm ideea, o dăm la implementare, apoi facem rollout către utilizatori interni sau către clienţi“, spune el.

    Bogdan Axinia şi-a început cariera ca software developer, iar în ultimii 10 ani a făcut trecerea către zona managerială, mai întâi în Netbridge Development, unde a ocupat funcţiile de business development manager, respectiv general manager, apoi în cadrul eMAG, unde coordonează o echipă de 500 de persoane (dezvoltatori web şi mobile, project manageri).

    Un aspect al vârfului aisbergului de care vorbeam, şi unul dintre proiectele cele mai apreciate consumatorilor, potrivit lui Axinia, este aplicaţia de smartphone, care până în prezent a fost descărcată de peste 1,3 milioane de ori. Peste 50% din traficul eMAG vine din mobile (aplicaţie + browser), iar rata de conversie din aplicaţie este aceeaşi ca de pe desktop. „Am îmbunătăţit aplicaţia încontinuu de la lansare până în prezent. Experienţa de utilizare este una mai personală, iar feedbackul clienţilor este foarte bun. Iar atunci când ceva nu este în regulă, semnalează imediat“, afirmă Bogdan Axinia.

    Printre îmbunătăţirile aduse aplicaţiei acesta menţionează plata printr-un singur „swipe“, salvarea datelor de pe card, adresa prestabilită, abilitatea de a compara două produse, monitorizarea comenzii sau categoria de produse favorite. „Trimitem notificări dacă produsul introdus la categoria favorite a revenit pe stoc, dacă preţul a scăzut sau dacă se află în stoc limitat.“ Iar un bonus pentru companie, pe lângă faptul că se află mai aproape de client, este că cei care utilizează aplicaţia se întorc mai des. În 2016, investiţiile în aplicaţie în partea de front end (mobile & web) vor ajunge la 4 milioane de euro. Aplicaţia este utilizată cel mai intens în România, urmată de Ungaria şi Bulgaria. Bogdan Axinia a spus că românii şi bulgarii se aseamănă la comportament când vine vorba de shopping, însă maghiarii compară mai mult înainte de a cumpăra.

    În momentul de faţă în magazinul eMAG se află peste 800.000 de produse în peste 1.100 de categorii, ceea ce înseamnă un efort în administrarea unui asemenea stoc. „Este un efort de a organiza produsele şi de a-l aduce pe client mai aproape. În acest sens am îmbunătăţit search-ul, clienţii pot efectua căutări avansate, utilizând diferite filtre. Am lucrat la modul cum organizăm informaţia, să facem navigarea pas cu pas mai uşoară. Vrem ca utilizatorul să găsească produsele mai repede folosind un limbaj natural, iar pentru asta investim timp şi resurse“, povesteşte Axinia. Eforturi nu s-au făcut doar cu privire la felul în care un client găseşte produsele pe care le doreşte, ci şi la procesul de check-out. „Vrem să eliminăm cât mai multe dintre barierele pe care clientul le-ar putea întâlni în procesul de check-out. Să-i trimitem mesajele potrivite în contextul potrivit, să-l ajutăm unde este cazul“, mai spune el.

    Magazinul online creşte constant, iar gama de produse se diversifică cu fiecare partener adăugat platformei de marketplace, în care s-au investit 4 milioane de euro în 2011, când a fost lansată. Această platformă deschisă altor comercianţi este importantă pentru eMAG şi a ajutat compania să crească mai repede decât ar fi putut să o facă pe cont propriu, spunea Iulian Stanciu, CEO al retailerului online, pentru Ziarul Financiar. În prezent în marketplace numărul de magazine partenere a ajuns la aproape 1.500 şi anul trecut a generat 21% din numărul total de comenzi. Pentru 2016 Stanciu estimează că marketplace-ul va genera 27% din comenzi, iar în 2017 va aduce companiei aproape 40% din numărul total de comenzi. „E un win-win-win pentru toată lumea. Pentru clienţi este bine pentru că au o gamă mare de produse la preţuri competitive, pentru magazine este un canal foarte bun de vânzare şi facil de utilizat. Şi pentru eMAG, evident“, afirmă Axinia.

  • Oraşul unde trebuie să aştepţi 20 de ani pentru a închiria o casă

    Lista de aşteptare pentru apartamentele cu chirie controlată este atât de mare, încât este considerată demnă de Cartea Recordurilor. În medie, timpul de aşteptare pentru un asemenea apartament în Stockholm este de nouă ani şi poate ajunge şi la 20 de ani pentru locuinţe aflate în cartiere mai populare, scrie BBC.

    Important de menţionat este şi faptul că Suedia este ţara cu cea mai mare proporţie de locuinţe locuite de o singură persoană din Uniunea Europeană. De asemenea, Stockholm este capitala europeană cu cea mai mare rată de creştere datorită migraţiei, start-up-urilor de acolo şi datorită uneia dintre cele mai mare rate a natalităţii de pe continent. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, guvernul nu a reuşit să construiască îndeajuns de multe locuinţe pentru oameni.

    În teorie, piaţa din Suedia este proiectată în aşa fel încât fiecare persoană care nu deţine o locuinţă să aibă acces la un apartament sau casă cu o chirie la preţuri accesibile, cu chirie plafonată (nu poate depăşi o anumită sumă) fie de consiliul local, fie de o companie privată autorizată de stat. În mod normal, un individ care obţine o asemenea locuinţă “la primă mână” trăieşte toată viaţa acolo.

    În Stockholm situaţia este mult mai aglomerată: peste 500.000 de oameni vor să locuiască în apartamente cu chirie plafonată, adică de două ori mai mult decât în 2007.

    Cei care doresc un apartament şi nu vor să aştepte atât de mult au opţiunea de a închiria de la proprietarii de apartamente sau de la cineva care are un contract de închiriere pe termen lung. Însă contractele de acest fel sunt de multe ori pentru un an de zile sau mai puţin, din cauza faptului că persoanele care aleg să închirieze apartamentele lor sunt obligate să-şi dea apartamentele doar pentru o perioadă scurtă convenită şi numai pentru un motiv întemeiat (călătoreşte în străinătate sau se mută cu un partener de viaţă).

    Potrivit statisticiilor în Stockholm costul mediu de închiriere a unui apartament de 66 mp este de aproape 780 de dolari pe lună. În schimb, închirierea pe piaţa neagră (subînchiriat) poate ajunge la un preţ dublu, în ciuda reglementărilor existente.

    Consilul local a promis să contruiască 40.000 de case până în 2020 şi să ajungă la 140.000 de locuinţe noi până în 2030. 

  • Cum transformă meşterii din Kazahstan un Mercedes vechi într-un Rolls Royce – GALERIE FOTO

    Dacă aveţi un Mercedes vechi dar aţi visat toată viaţa la un Rolls Royce, există un atelier în Kazahstan care vă poate îndeplini dorinţa!

    Aşa cum mecanicii din Rusia ştiu să transforme S-Class-urile vechi într-unele noi, şi vecinii lor au găsit formula pentru a crea un Rolls dintr-o caroserie veche de Mercedes.

    Sursă foto: englishrussia.com

  • Oraşul unde trebuie să aştepţi 20 de ani pentru a închiria o casă

    Lista de aşteptare pentru apartamentele cu chirie controlată este atât de mare, încât este considerată demnă de Cartea Recordurilor. În medie, timpul de aşteptare pentru un asemenea apartament în Stockholm este de nouă ani şi poate ajunge şi la 20 de ani pentru locuinţe aflate în cartiere mai populare, scrie BBC.

    Important de menţionat este şi faptul că Suedia este ţara cu cea mai mare proporţie de locuinţe locuite de o singură persoană din Uniunea Europeană. De asemenea, Stockholm este capitala europeană cu cea mai mare rată de creştere datorită migraţiei, start-up-urilor de acolo şi datorită uneia dintre cele mai mare rate a natalităţii de pe continent. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, guvernul nu a reuşit să construiască îndeajuns de multe locuinţe pentru oameni.

    În teorie, piaţa din Suedia este proiectată în aşa fel încât fiecare persoană care nu deţine o locuinţă să aibă acces la un apartament sau casă cu o chirie la preţuri accesibile, cu chirie plafonată (nu poate depăşi o anumită sumă) fie de consiliul local, fie de o companie privată autorizată de stat. În mod normal, un individ care obţine o asemenea locuinţă “la primă mână” trăieşte toată viaţa acolo.

    În Stockholm situaţia este mult mai aglomerată: peste 500.000 de oameni vor să locuiască în apartamente cu chirie plafonată, adică de două ori mai mult decât în 2007.

    Cei care doresc un apartament şi nu vor să aştepte atât de mult au opţiunea de a închiria de la proprietarii de apartamente sau de la cineva care are un contract de închiriere pe termen lung. Însă contractele de acest fel sunt de multe ori pentru un an de zile sau mai puţin, din cauza faptului că persoanele care aleg să închirieze apartamentele lor sunt obligate să-şi dea apartamentele doar pentru o perioadă scurtă convenită şi numai pentru un motiv întemeiat (călătoreşte în străinătate sau se mută cu un partener de viaţă).

    Potrivit statisticiilor în Stockholm costul mediu de închiriere a unui apartament de 66 mp este de aproape 780 de dolari pe lună. În schimb, închirierea pe piaţa neagră (subînchiriat) poate ajunge la un preţ dublu, în ciuda reglementărilor existente.

    Consilul local a promis să contruiască 40.000 de case până în 2020 şi să ajungă la 140.000 de locuinţe noi până în 2030. 

  • Absolventa de ASE care vinde prăjituri de 200.000 de euro

    Probabil că Alina Sudriu este pe cale să devină un antreprenor în serie, deşi nu se defineşte astfel. Este absolventă de ASE şi are un master în marketing şi strategii tot acolo. Şcoala i-a folosit pentru experienţă, dar nu în business, ci ca experienţă de viaţă.

    Cu trei ani în urmă, după concediul de maternitate, inima n-a mai tras-o spre imobiliare, unde lucrase înainte, aşa că s-a mobilizat şi în câteva luni a obţinut toate autorizaţiile, avizele şi aprobările necesare şi a pornit un laborator de cofetărie micuţ, cu un singur angajat. Ideea era de a oferi torturi de bună calitate şi arătoase, pentru evenimente speciale, fără să facă rabat de la calitatea ingredientelor folosite.

    Era undeva la finele anului 2012. „Am început prin a trimite mostre din produsele noastre pentru că nu ştia nimeni de existenţa noastră şi am zis: cum o să ne facem cunoscuţi? Nu avem bani pentru campanii de PR, nu avem bani de reclame în reviste, aşa că hai să ne facem cunoscuţi altfel, să trimitem mostre, oamenii să ne spună cum li se pare şi în timp să ajungă să comande de la noi, ceea ce chiar s-a întâmplat“.

    În primăvara lui 2013 numărul comenzilor crescuse şi a trebuit să aducă încă doi angajaţi. Anul trecut cifra de afaceri a fost în jur de 200.000 de euro şi lucrau 10 oameni. „Acum suntem 15 şi până în iunie cifra de afaceri este la circa 150.000 de euro. Cred că suntem îndreptăţiţi să estimăm undeva la 300.000 de euro la sfârşitul anului“.

    Important este să o priviţi pe Alina Sudriu ca pe o antreprenoare şi nu ca pe o pasionată de domeniu. Reţineţi că în echipa Grace Coutures sunt doi artişti plastici, responsabili cu partea vizuală, dar şi o echipă de vânzări, trei fete care răspund la mailuri şi asigură consultanţă pentru clienţi.

    A fost o pasiune sau e mai degrabă business nişat? „Este într-adevăr un business nişat. N-aş putea spune că am fost toată viaţa pasionată de cofetărie, dar am simţit în piaţă nevoia de a face altceva, de a oferi un produs personalizat pentru orice fel de eveniment.“

    Am vorbit despre Alina Sudriu ca despre un „serial entrepreneur“ pentru că îşi alege cu grijă nişele şi, după cum aţi putut constata, îşi organizează afacerile după reguli precise – cofetărie cu trei oameni de vânzări! Recent, împreună cu cea mai bună prietenă, tot mămică tânără, a lansat un serviciu de livrare de mâncare proaspătă pentru bebeluşi, livrată la precomandă a doua zi, la mămici acasă. „Sunt multe mămici care muncesc şi sunt foarte ocupate, dar care vor totuşi să ofere copilului un preparat bio şi poate nu au timp să alerge prin toate pieţele după produsele bio, poate nu au timp să studieze toate reţetele. Cumva ne-am gândit ca businessul nostru să ofere ceva în plus, ceva ce nu există şi aşa am început şi Baby fresh food.“

    Pentru moment spune că se concentrează pe Grace Couture şi pe lansarea Baby Fresh Food, „dar la anul sigur mai coacem noi ceva. Devine cumva o adicţie. Vrei şi îţi vin idei şi crezi atât de mult în ele încât, prin asocierea cu oamenii potriviţi, în timp putem să dezvoltăm şi alte concepte. Dar să fie ceva de calitate“.

  • Cum arată actorii din serialul Game of Thrones în realitate – GALERIE FOTO

    Pentru a aduce la viaţă personajele din cartea lui George R. R. Martin, producţia HBO nu precupeţeşte niciun efort de a crea costume elaborate sau aripi complexe. Rezultatul este că o parte însemnată a actorilor care joacă în serial sunt aproape de nerecunoscut; poţi să treci pe lângă ei pe stradă fără a avea nici cea mai vagă idee că de fapt dau viaţă celebrelor personaje, relatează Tech Insider.

    VEZI AICI GALERIIA FOTO

    Ceea ce, de multe ori, este un veritabil avantaj pentru actorii care au milioane de fani; unii dintre actori povestesc că li se întâmplă des ca oamenii să-i privească de parcă i-ar cunoaşte de undeva, dar fără să ştie precis de unde. Şi asta pentru că diferă nu numai felul în care este aranjar părul, dar şi culoare şi lungimea acestuia, culoarea ochilor, iar machiajul are un rol cel puţin la fel de important.

    Pregătirea actorilor pentru a da viaţă personajelor este o muncă meticuloasă şi elaborată, iar industria filmului a ridicat de-a lungul deceniilor această activitate la niveluri foarte înalte, aşa cum s-a dezvoltat, de altfel, şi industria efectelor speciale.

    Actriţa britanică Emilia Clarke, care joacă rolul lui Daenerys, este de fapt brunetă.

    Actorul şi interpretul britanic Jacob Anderson nu poartă, de regulă, părul la fel de scurt ca personajul său, Grey Worm.