BusinessMagazin

Tag: online

  • Singurul lucru pe care Bill Gates l-a înţeles imediat, iar lui Steve Jobs i-au trebuit 20 de ani pentru a-l conştientiza

    Chiar dacă a întârziat cu intrarea pe piaţa globală de smartphone-uri, Bill Gates a înţeles mai repede decât alţii necesitatea platformelor şi a ecosistemelor online.

    Cartea “Reguli de strategie”, semnată de profesorii de afaceri David Yoffie şi Michael Cusumano, vorbeşte despre abilitatea lui Bill Gates de a înţelege valoarea unei industrii care “bazată mai degrabă pe platforme decât pe produse”, acesta fiind principalul factor din spatele succesului înregistrat de produsele Microsoft. Gates a înţeles acest lucru încă din anii ’70, în vreme ce lui Steve Jobs i-au trebuit 20 de ani pentru a ajunge la aceeaşi concluzie.

    Fondatorul Microsoft a avut această problemă în minte când a construit Windows, permiţând unor terţe părţi să dezvolte programe compatibile. În acest fel, Windows s-a transformat într-un ecosistem care a dominat zeci de ani piaţa soluţiilor software.

    Jobs, în schimb, era preocupat cu dezvoltarea unor produse cu un design deosebit care nu aveau susţinerea mai multor parteneri, aşa cum era cazul Microsoft. De-abia în 2003, Steve Jobs a conştientizat acest lucru şi a lansat platforma iTunes. Primul iPhone nu ar fi trebuit să suporte aplicaţii externe, dar directorii Apple l-au convins pe Jobs că acest lucru ar fi benefic pentru clienţi.

  • Povestea milionarului care s-a retras din afaceri la 27 de ani . După doar trei săptămâni a pornit un nou business

    Jon Carder a fondat prima sa companie când era în primul an la liceu, unde studia filosofie şi artă modernă. BabysHeaven a fost un start-up specializat în comercializarea online a produselor pentru copii, pe care Jon Carder l-a vândut la 22 de ani pentru câteva mii de euro. El avea nevoie de bani pentru a începe un nou business, şi anume Client Shop, un site care ajuta oamenii să găsească împrumuturile cu cele mai mici rate.

    “Am putut să mă folosesc de cunoştinţele acumulate din primul business pentru a duce Client Shop la o cifră de afaceri de 2 milioane de dolari în primul an”, povesteşte Carder celor de la Business Insider. “Când am cumpărat o maşină şi m-am dus să îi vizitez pe ai mei, mama a crezut că vând droguri. Nu prea înţelegea ce e internetul şi cum se pot face bani din el. De-abia după ce am apărut pe coperta unei reviste de business şi-a dat seama că am o afacere legitimă”.

    Patru ani mai târziu, în martie 2006, Carder a decis să vândă Client Shop pentru 10 milioane de dolari. Compania avea peste 100 de angajaţi şi primise titlul “compania cu cea mai rapidă creştere din San Diego”. “Câteva luni mai târziu”, îşi aminteşte Jon Carder, “piaţa de refinanţări s-a prăbuşit. Am câştigat din tranzacţie suficienţi bani încât să pot face surf şi să pot călători, fără să mai am nevoie să muncesc o zi în viaţa mea”.

    Carder spune că a devenit antreprenor dintr-un singur motiv: pentru a face bani. Atunci când a atins acest obiectiv, a decis să se retragă din afaceri. Astfel, el a invitat mai mulţi prieteni în Indonezia pentru a sărbători. “Ne-am distrat de minune, şi am realizat faptul că banii chiar pot să aducă fericirea. Din păcate, însă, este un sentiment de scurtă durată.”

    După excursia de două săptămâni, prietenii lui Carder s-au întors la muncă, iar el s-a trezit singur pe o plajă din Indonezia. “Eram foarte, foarte plictisit”, povesteşte antreprenorul. “Mi-am dat seama că oricât de dificilă ar fi uneori viaţa unui om de afaceri, este mai bine să fii stresat decât să stai să nu faci nimic.”

    După doar trei săptămâni, Jon Carder a decis să se întoarcă la viaţa de antreprenor şi a pornit un business în Indonezia numit MojoPages.com. Afacerea nu a avut succes, aşa că în 2010 a pornit o altă companie, Mogl, alături de Jarrod Cuzens şi Jeff Federman. “Sper ca acum, după 16 ani de afaceri, să pot avea un adevărat impact asupra vieţii oamenilor”, spune Carder. “Dacă m-aş fi retras la 27 de ani, probabil că aş fi ratat această şansă.”

  • Decalogul soluţiilor software pentru companii

    Dacă România vrea un PIB de peste 10.000 de euro pe cap de locuitor, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să devină mai productivă, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să îşi menţină competitivitatea, trebuie să se informatizeze.

    Dacă un manager vrea să ştie în timp real rezultatele companiei sale, trebuie să o informatizeze.

    Dacă un antreprenor vrea să îşi dezvolte firma, trebuie să se informatizeze.

    Pentru o relaţie mai bună cu clienţii, o companie trebuie să se informatizeze.

    Pentru o comunicare fluidă în interiorul companiei, informatizaţi-o.

    Dacă administraţia publică vrea să fie mai eficientă, trebuie informatizată.

    Dacă nu aveţi buget pentru o soluţie software de business, folosiţi “software as a service” şi cloud.

    Preţul are importanţa sa, dar esenţial este să vă definiţi nevoile şi să ştiţi ce soluţie vi se potriveşte.

    Cele zece enunţuri de mai sus rezumă o stare de fapt: una din cauzele evoluţiei destul de lente a econo-miei româneşti în ansamblu, dar şi a companiilor este lipsa informatizării, faptul că o mare parte dintre manageri şi antreprenori nu folosesc soluţiile software pentru afaceri. Datele Comisiei Europene arată că procentajul firmelor din România care utilizează tehnologii cum ar fi ERP (21%), facturile electronice (7,2 %), serviciile de cloud (2,8 %) sau reţelele de socializare (5,9 %) este printre cele mai scăzute din UE. Companiile din România trebuie să exploateze mai bine avantajele oferite de comerţul online, de reţelele de socializare şi de aplicaţiile de tip cloud, arată raportul DESI 2015, care plasează România pe ultimul loc în indicele european al economiei şi societăţii digitale. Care este realitatea, ce trebuie făcut, care vor fi evoluţiile?

    Puţină lume mai ţine minte, îmi spune Eugen Schwab-Chesaru, vice president – research la Pierre Audoin Consultants (PAC), că printre primele anunţuri făcute de OMV după preluarea Petrom a fost cel pentru achiziţia unui nou sistem in-formatic de gestiune şi control, în valoare de 55 de milioane de euro. „Au venit 35 de consultanţi din Austria, au împărţit sarcini, au strâns oferte din piaţă, au ales. După trei ani au multiplicat de o mulţime de ori profitul, iar productivitatea s-a dus la cer. Putem să ne uităm chiar şi la Sidex, ce au făcut indienii de la Mittal când au venit. Au zis: «Vrem ERP». Nu ştiau să lucreze fără. Nu ştiau, în India, ce se întâmplă aici: productivitate, minereu, dintr-o tonă de minereu aţi scos atâta ţeavă, atâta tablă, atâta ondulată, atâta dreaptă, care s-a dus acolo şi acolo, productivitatea pe metru pătrat, pe metru liniar, fără asta nu ştiau să lucreze. Scurt, nu este niciun mister“, rezumă Schwab-Chesaru situaţia şi nevoia folosirii unui sistem software pentru business. Mai mult, administraţia publică locală trebuie să îşi dubleze cheltuielile IT reale, cele care furnizează rezultate palpabile, şi să scadă cu 30% numărul de bugetari, pentru a funcţiona.

    Software pentru business înseamnă ERP, CRM, EAS, SFA, HCM, multele acronime care indică aplicaţiile folosite de manageri pentru a-şi gestiona companiile. Piaţa locală a soluţiilor informatice de business este estimată de specialiştii de la PAC la puţin peste 150 de milioane de euro, cu un ritm de creştere de 7,5%, superior ritmului creşterii pieţei soft-ware în ansamblu, de 5,5% pe an. Tendinţa de creştere cu un ritm superior celui al pieţei software în ansamblu se menţine şi pe plan internaţional: soluţiile software pentru companii au, cu 5,5%, o creştere dublă faţă de industrie.

    Dincolo de ritmul normal, creşterile sunt generate şi de schimbările care au loc în domeniu; în primul rând este vorba de migrarea soluţiilor spre cloud şi ceea ce se numeşte „software as a service“ – SaaS. O altă schimabre majoră este trecerea spre mobilitate, posibilitatea de a accesa şi a rula funcţii ale suitei de business de pe telefon sau tabletă. Şi, nu în ultimul rând, clienţii solicită din ce în ce mai des, iar companiile încearcă să ofere, soluţii de analiză a datelor care să ofere tendinţe, predicţii, evoluţii viitoare ale afacerilor.

    Înainte de a analiza toate aceste tendinţe, să privim bugetele. „Cred că în România nivelul bugetelor IT reprezintă 0,25 – 0,5% din cifra de afaceri a companiilor. Ceea ce este foarte, foarte puţin. În general în Franţa, Germania sau Marea Britanie respectivul buget ajunge şi la 1,5% din cifra de afaceri. Atenţie, în bugetul IT intră mai multe: amortizarea de software, hardware şi aşa mai departe, active IT, personalul şi tot ce înseamnă cheltuieli auxiliare, energie, birouri şi aşa mai departe“, spune Eugen Schwab-Chesaru. Daniel Mateescu, COO Totalsoft, principalul furnizor de soluţii ERP pe piaţa locală, cu suita Charisma, explică limitările pieţei locale prin lipsa de cultură de business, prin faptul că man-agerii nu văd avantajele unui produs software. „Vor să cumpere ieftin, piaţa de software de business românesc este foarte sensibilă la preţ. Degeaba spui că softul tău face mai multe şi este mai bun, îl cumpără pe cel mai ieftin. Este o lecţie pe care economia românească trebuie să o înveţe. De circa 10 ani, de când vindem în străinătate, vedem difer-enţa de cultură. Când vindem în afară preţul este ultimul care contează. Ei sunt foarte deschişi şi spun ce contează: criterii tehnice, de business, tehnologice, iar preţul este ultimul. Preţul ponderează nota totală cu circa 10 – 15%. În rest, contează să fie produsul care trebuie. La noi totul este la nivel de preţ, probabil şi din cauza situaţiei economice. Pe măsură ce o să creştem şi o să ieşim din criză, o să fie mai bine“, spune Mateescu.

     

  • Aplicaţia care află la ce siteuri nedorite se conectează telefonul

    Eurecom din Franţa a dezvoltat o aplicaţie care monitorizează comportamentul programelor instalate şi la ce siteuri se conectează acestea. Aplicaţia se numeşte NoSuchApp, sau NSA, o trimitere evidentă la National Security Agency, agenţiua americană de securitate cunoscută pentru faptul că urmăreşte o bună parte din mediul şi mesajele online. Echipa de dezvoltatori intenţionează să lanseze aplicaţia pe Google Play.

    Programatorii au descărcat peste 2000 de aplicaţii din toate cele 25 de categorii disponibile pe Google Play. Fiecare aplicaţie a fost testată pe un Sansung Galaxy S3 şi au urmărit comportamentul acesteia. Ei au descoperit că aplicaţiile se conecteză la un uluitor număr de 250.000 de adrese diferite, ce aparţin de 2000 de domenii.

    Remarcabil este comportamentul Music Volume EQ, o aplicaţie de control a sunetului, o sarcină care nu necesită vreo conexiune externă, şi care se conecta la 2000 de diferite URL-uri.

    O altă aplicaţie, numită Eurosport Player, se conecta la 810 tracking sites, situri de urmărire a comportamentului userilor. Pe de altă parte, dezvoltatorii NSA spun că doar un număr redus de aplicaţii se conectau la siteuri ce au legături cu zona malware.

     

  • Unul dintre cele mai mari evenimente de ecommerce se organizează în luna mai la Bucureşti

    Participantii vor avea sansa sa afle tendintele 2015 in ecommerce, modele de business, modalitati de finantare, optimizare si eficientizare a costurilor, workshopuri tehnice din comertul online de la specialisti internationali in vanzari online din Marea Britanie, Germania, Polonia, Rusia, Cehia şi Olanda, notează un comunicat de presă.

    Prin prima editie din Bucuresti, TeCOMM ajunge acum in patru orase importante din tara: Bucuresti, Cluj-Napoca (29-30 octombrie 2015, editia a 5-a), Timisoara (editia 1) si Iasi (6 noiembrie 2015, editia a 2-a).

    Printre speakerii de la această editie se numără Martin Newman (CEO, Practicology), Ralf  Haberich (CCO, Webtrekk) şi Florian Jansen (Managing Director & Co-founder, LaModa).

  • (P) Patrascu Constantin Octavian: “Tradingul online este foarte popular in Liban, iar avantajele unui parteneriat pe aceasta piata sunt semnificative”

    Aparent pare greu de atins acest obiectiv intr-o tara conservatoare prin religia sa, musulmana, cu o limba greoaie, araba, si cu o cultura complet diferita de cea europeana. Patrascu Octavian demonstreaza, insa, ca nu este imposibil si vorbeste cu mare satisfactie despre “primul White Label infiintat in zona Orientului Apropiat”.               

    In realitate, tara este extrem de deschisa cand vine vorba despre business, aspect important de stiut pentru toti oamenii de afaceri care vor sa penetreze aceasta piata. Cel putin in zona trading-ului online, deschiderea este maxima, ceea ce ii faciliteaza lui Patrascu Octavian Constantin comunicarea in negociere, dar nu inseamna, desigur, ca este chiar simplu.   

    Tanarul business developer are o tranzactie in desfasurare cu AIDI (Arab International Development&Investment). Infiintata in 1979, AIDI este cea mai mare companie de brokeraj din Liban, care ofera o gama larga de produse financiare, cum ar fi cele cu venit fix,  marfuri tangibile forex, instrumente derivate OTC listate, produse de numerar si actiuni, atat investitorilor institutionali, cat si celor de retail.

    “Tema parteneriatului este aceeasi ca si in alte tari, noi oferim platformele de tranzactionare, know-how-ul, iar ei vin cu forta de munca si spatiul de desfasurare a activitatii in Liban”, explica Patrascu Constantin Octavian contributia companiei pentru care poarta negocieri in aceasta tranzactie.

    Patrascu Constantin Octavian enumera avantajele incheierii acestui deal la Beirut, oferite de piata in sine, dar si de mediul de business. Primul este, evident, acela ca tradingul online este foarte popular in Liban. Apoi, desi limba oficiala este araba, o limba destul de grea, in Liban se vorbeste o araba “curata”, fara dialecte, ceea ce o face atractiva pentru UAE in privinta activitatilor de outsourcing, dar si pentru alte state arabe cu potential financiar.

    Tot la capitolul avantaje, Patrascu Octavian Constantin adauga si faptul ca in Liban, majoritatea populatiei vorbeste franceza fluent, tara fiind din acest motiv atractiva pe partea de outsourcing, in special pentru Franta. Si nu doar ca libanezii vorbesc franceza, ci vorbesc o franceza impecabila.

    Sa nu uitam ca Libanul, cunoscut si sub denumirea de tara cedrilor, a fost candva considerat bijuteria Orientului Apropiat, pana la izbucnirea razboiului civil din 1975, ca urmare a conflictului dintre musulmani si crestini.

    Timp de 30 de ani, totul mergea struna, iar infloritorul Liban era supranumit, totodata, si “Elvetia Orientului Mijlociu”, intrucat bancile locale actionau drept intermediari in tranzactiile financiare dintre Orient si Occident. Aceasta tara bogata oferea elitelor locale, dar si oamenilor cu stare din lumea intreaga tot ceea ce isi doreau.

    Si nu doar oportunitatile de business ii atrageau, ci bogatia istoriei tarii. Cel mai important oras construit de fenicieni a fost Cartagina, care la vremea aceea era cel mai puternic oras din lume, alaturi de Roma. In Liban s-au pastrat, totodata, si numeroase castele construite de cruciati, in perioada Evului Mediu, care au debarcat in porturile libaneze, venind din Europa, pentru a elibera Mormantul Sfant din Ierusalim.

    Cu o suprafata de 10.400 kilometri patrati, o populatie de 3.830.000 locuitori si un PIB pe cap de locuitor, in 2004, de 5.000 de dolari, Libanul se reface incet dar sigur, incercand sa isi recastige atractia turistica si, mai ales, de afaceri. Are toate sansele, daca ne uitam doar la piata trading-ului online, deja populara aici.

    “Banque de Liban este autoritatea care acorda reglementarile pe pietele de capital, are o vasta experienta cu companiile de trading online, primii reglementati in Liban fiind SaxoBank”, precizeaza Constantin Octavian Patrascu.

    Banque de Liban este autoritatea de reglementare nu doar a bancilor, ci si a altor tipuri de institutii financiare, companii de leasing, institutii de schimb valutar, dar si a bancilor straine cu subsidiare in Liban.

    Potrivit site-ului selectabroker.ro sunt aproape 100 de companii de trading online active in Liban, care ofera servicii de tranzactionare pe diferite instrumente financiare, inclusiv Bitcoin, sau pe marfuri, cum ar fi aur sau petrol.

    Trilioane de dolari schimba “mainile”, zilnic, pe pietele financiare. Doar Forex ruleaza 4,2 trilioane de dolari, potrivit selectabroker.ro. Cu un asemenea flux de bani pe pietele financiare este aproape imposibil de eliminat factorul uman, numit lacomia, din cadrul operatiunilor efectuate pe aceste piete.

    Pentru cine doreste sa stie daca o firma de brokeraj deruleaza afaceri legal sau utilizeaza doar o inselatorie ce functioneaza, sunt si cateva semne de avertizare, aceleasi, de altfel, pe care le subliniaza si Patrascu Octavian Constantin: neglijente la preturi; inchideri inexplicabile de conturi si convulsii de fonduri; neplata profiturilor din tranzactionare; defectiuni ale platformei de tranzactionare.

    Dincolo, insa, de aceste aspecte, important este, atat pentru potentialii investitori, cat si pentru business developeri, precum Constantin Octavian Patrascu, ca trading-ul online in Liban este o piata deschisa in adevaratul sens al cuvantului si atractiva in acelasi timp.            

     

     

     

  • Reportaj: Două zile în Ţara Bârsei: pâine cu cartofi, 
fortificaţii şi mofetă

    ADRIANA SOHOLODEANU este călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro

    Ţara Bârsei. Repetă. Silabiseşte. Rostit şoptit, toponimul ascunde parcă o poveste – Ţara Bârsei ar putea fi tărâmul de basm, locul în care pasc oiŢe bârsane babane în bâzâit de bărzăuni bezmetici. Sau nu.

    Semnele de circulaţie, cu denumiri în două limbi, română scurtă familiară, maghiară lungă, plină de consoane, ajută şi ele, la fel şi peisajul, dacă nu ideea de poveste atunci măcar cea de vacanţă, ceea ce este, în definitiv, totuna.
    Dacă te găseşti pe drumul ce duce din Braşov spre Covasna la ceasul înserării, în iarnă, semnul care te anunţă că intri în Ţara Bârsei îţi deschide tăcut uşa către alt tărâm. Este pustiu cât vezi cu ochii şi doar târziu în noapte se aprind mici lumini la orizont. Case nu se văd şi o porţiune de drum nu e decât un gol alb vârstat în negru cu ecou purtat repetat de stâlpii de electricitate.

    Căprioare pasc absente pe câmpuri goale de cartofi în timp ce maşina pare că stă pe loc, într-un decor liniar şi repetitiv.

    După kilometri fără sfârşit peisajul se populează. Apar garduri, case se înşiră după ele, pun de un sat, apoi de altul, arhitectura e înca regăţeană, oamenii-s puţini, bisericile catolice.

    Şi apoi, bang! Fără nicio pregătire, intri pe nesimţite cu viteză în Santioanluca / Szentivlaborfalva, satul pe drumul căruia stau grătare de kurtoskalacs şi pâini cât roata carului. Una din cinci case învârte la stradă frigărui cu cozonac săsesc şi vinde la lumina chioară pâine cu cartof. Ireal şi delicios în egală măsură; reţete simple şi vechi care-şi păstrează gustul şi povestea şi o săptămână mai târziu, transplantate în oraşe pline de beton şi efemer.

    În Covasna, toponim românesc de origine slavă ce denumeşte valea ce curge prin locurile unde se prelucrează laptele, treci prin Ghid-falău şi Micfalău, Bicfalău şi Tufalău, sate româneşti cu nume maghiare sau invers.

    Nu trece mult şi ajungi în oraş. Covasna pe înserat, ca şi pe lumină de altfel, nu pare generoasă cu turistul de iarnă. Cel de vară însă ar putea ajunge la cetatea dacică, la platformă sau în Valea Zânelor, adică acasă la Ileana Cosânzeana şi loc de celebrat Nedeia mocănea-scă, sărbătoare tradiţională a oierilor din zonă.

    Pe de altă parte, cetatea ar fi după mulţi locul în care s-a retras să moară Decebal, construcţie care, după arheologi, ar fi una din cele mai mari din afara Orăştiei. Cel de-al treilea obiectiv turistic este planul înclinat dintre Covasna şi Comandău, folosit în 1890 pen-tru transportul buştenilor prin contrabalansarea a două vagoane, unul gol altul plin, aflate la capete opuse şi exploatând forţa gravita-ţională şi diferenţa de nivel de 300 de metri. Lucrarea genial-inginerească este printre puţinele din Europa de acest gen.

     

    Vizitatorul de iarnă se mulţumeşte cu Groapa Dracului, un puţ cu noroi leneş şi bolborositor, aflat chiar în parcul din centru. Erup-ţiile bulelor, în fapt degajări puternice de bioxid de carbon, au fost cândva spectaculoase; astăzi seamănă mai mult cu o supă clo-cotind la foc mic.

    Zona este cunoscută unui tip special de turist, cuprins în categoria balneo. La nici patruzeci de ani eşti încă suficient de tânăr pen-tru a te putea amuza ideea de mers la băi şi destul de bătrân pentru ca un concediu balneo să îţi amintească de epoca dinainte de ’89.

    O zi la baza de tratament din cadrul hotelului înseamnă înainte de toate un halat moale de baie. Vei locui în el mai toată ziua, între şedinţele de TENS, ultrasunete, băi carbogazoase şi masaje acvatice.

    Programul zilei este stabilit de medicul rezident, în baza unei discuţii-consultaţii, în urma căreia rezultă o fişă cu care asistenta asignată te însoţeşte şi îndrumă. Iarna sunt puţini amatori, dar vara se perindă prin bază până la 500 de oameni pe zi, pacienţi veniţi să trateze în principal boli ale aparatului cardiovascular.

    Punctul forte al mersului la băi este mofeta, un gaz (dioxid de carbon) care aici iese din pământ cu o puritate de 98%, comparabilă doar cu o zonă din Japonia. Baia de gaz se face după un program strict, cu pauze şi timpi respectaţi cu rigoare. Pacienţii stau pe trep-tele unui fel de amfiteatru din lemn în picioare, nemişcaţi. Urmăresc în paralel acele ceasului de pe perete şi furnicăturile de pe pi-cioare. Gazul, al cărui nivel variază şi este măsurat cu o brichetă, urcă până la genunchi-pulpe şi dilată vasele de sânge.

    Acelaşi gaz este pus la lucru şi în varianta acvatică, în care stai nemişcat 20 minute într-o cadă plină cu apă carbogazoasă. Nu te plictiseşti şi nu amorţeşti; este relaxare pură prin micro-masaj, căci milioanele de bule de gaz ţi se ataşează de piele şi când se ridică la suprafaţă lasă în urmă o gâdilătură uşoară. În timpul acesta numeri bule, urmăreşti trasee, compari cu viteza şpriţului de vară sau a şampaniei de seară, faci ceva pentru tine.

  • Casele inteligente câştigă tot mai mulţi adepţi

    Laboratoarele Nest au intrat în atenţia opiniei publice odată cu dezvoltarea unui  termostat inteligent menit să ajusteze consumul şi să scadă costul întreţinerii unei case. Mişcarea celor de la Google din ianuarie 2014, atunci când au achiziţionat compania Nest pentru 3,2 miliarde de dolari, reprezintă o confirmare a cererii crescute, la nivel global, pentru astfel de produse şi soluţii. Toate aceste echipamente constituie ceea ce denumim în mod generic “o casă inteligentă”.

    Specialiştii în tehnologie consideră că principala cauză a acestui interes crescut este scăderea dramatică a preţului pieselor de hardware, fapt care a dus şi la ieftinirea altor produse. Un alt motiv, crede Mike Harris, CEO al companiei Zonoff, este modul în care societatea de azi, influenţată masiv de social media, a transformat aşteptările consumatorilor. “Ideea de a vedea şi de a-ţi putea controla casa prin intermediul unui smartphone are sens, deoarece oamenii sunt deja conectaţi la multe alte lucruri din viaţa lor”.

    Din punctul de vedere al mediului înconjurător, automatizarea caselor poate aduce anumite beneficii. Programarea termostatelor poate avea un impact semnificativ şi poate duce la o scădere a consumului de energie cuprinsă între 10 şi 30%. Termostatele inteligente, care se conectează la reţelele Wi-Fi prezente în casă, vin alături de aplicaţii uşor de utilizat şi au avantajul controlului de la distanţă. Ca un exemplu în acest sens, clienţii Nest au economisit, în perioada 2011-2014, peste 1,4 miliarde de kilowaţi-oră.
    “Mesajul evident către consumator este că acesta nu mai trebuie să risipească energia”, notează Tom Kerber, director de cercetare pentru controlul caselor în cadrul companiei Park Associates. “Automatizarea oferă posibilitatea de a-ţi optimiza consumul.”

    Managementul casei nu se rezumă însă la ajustarea unui termostat sau trecerea la becuri economice. O casă inteligentă, cu un sistem inteligent de măsurare a consumului, poate ajuta consumatorul să ia decizii corecte pe termen lung în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Cu alte cuvinte, consumatorul poate alege soluţiile potrivite pentru a economisi bani fără a renunţa la confortul zilnic. Mai mult decât atât, sistemele  inteligente pot rezolva situaţii precum vârfuri de tensiune, care în mod uzual duc la defectarea echipamentelor conectate la prize.

    Produsele disponibile în România acoperă o gamă largă de nevoi, plecând de la controlul sistemului de iluminare şi ajungând până la simulari de prezenţă. Deşi preţurile sunt încă ridicate în raport cu puterea de cumpărare, reprezentanţii companiilor care vând sisteme pentru case inteligente se arată tot mai optimişti faţă de viitorul acestei pieţe.
     

  • Biscuiţii Eugenia se vând pe Amazon

    “Românii au o relaţie specială cu brandul Eugenia. Pentru mulţi, înseamnă gustul copilăriei, al anilor de studenţie sau, dacă nu mai locuiesc în România, înseamnă ideea de acasă”, au declarat reprezentanţii companiei.

    Dobrogea Grup vinde pe pieţele externe încă din anul 2007, ţările cu cele mai mari comenzi fiind Spania, Italia, Marea Britanie, SUA, Canada şi Germania, acolo unde, de altfel, se regăsesc şi cele mai extinse comunităţi de români. În acest moment, aproximativ 9% din producţia anuală de Eugenia merge către export.

    Planurile companiei pentru 2015 vizează extinderea activităţilor de export. Eugenia este marca proprie înregistrată a Dobrogea Group, cu o tradiţie de peste 60 de ani în fabricaţie. În acest moment, pe piaţă sunt disponibile şase sortimente: Eugenia Original, Eugenia cu cremă de vanilie, Eugenia cu cremă de cacao, Eugenia cu cremă de lămâie, Eugenia Junior cu lapte şi miere, Eugenia Dark cu cremă de cacao.

    Dobrogea Grup este o companie privată cu capital 100% românesc, cu un portofoliu de peste 300 de produse din 5 domenii de activitate: morărit, panificaţie-patiserie, produse congelate, cereale mic dejun şi biscuiţi.

  • Păcăleli: Dexonline.ro şi limba română