Tag: capitala

  • Conducerea RADET a demisionat

    Conducerea RADET anunţă că a demisionat, după ce Primăria Capitalei a cerut acest lucru, cei care şi-au prezentat demisiile fiind Gabriel Dumitraşcu, preşedintele Consiliului de Administraţie al RADET şi alţi patru membri, directorul general al regiei părăsind funcţia începând cu luna septembrie.

    Mandatele conducerii Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) au început în urmă cu 15 luni şi ar fi urmat să se încheie în anul 2019, însă joi, preşedintele Consiliului de Administraţie al Regiei, Gabriel Dumitraşcu, a anunţat demisia conducerii. Astfel, atât preşedintele consiliului cât şi alţi patru membri şi-au anunţat demisiile, directorul general al companiei, Valentin Viţalariu, anunţându-şi demisia începând cu luna septembrie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai căutat infractor român a fost adus în ţară. Despre cine este vorba

    Liderul MISA, Gregorian Bivolaru, a fost adus vineri din Franţa în România, acesta fiind încarcerat la Centrul de Arest Preventiv al Poliţiei Capitalei, au declarat surse din cadrul Poliţiei Române pentru MEDIAFAX.

  • Noi declaraţii controversate ale preşedintelui Turciei. Alături de cine vrea să-şi continue lupta

    Pe data de 16 iulie, un grup de insurgenţi a coordonat o tentativă de lovitură de stat în Turcia. Principarea confruntare a avut loc în capitala Ankara şi în Istanbul. Liderii statului turc au anunţat în aceeaşi zi că lovitura de stat a eşuat, şi că situaţia este sub control. Potrivit ultimului bilanţ al victimelor, 208 cetăţeni turci şi 100 de insurgenţi au murit, şi aproximativ 1.500 de persoane au fost rănite.

    Noi declaraţii controversate ale preşedintelui Turciei. Alături de cine vrea să-şi continue lupta 

  • Reportaj din sLOVEnia: Care sunt cele mai frumoase locuri pe care trebuie să le vizitezi în ţara de smarald

    Ţările mici au un farmec aparte. Luxem­burg e cochet, Elveţia e sur­prinzătoare, iar Cehia e boemă. Ţările baltice sunt romantice, iar Olanda, ei bine, e Olanda. Şi totuşi, Slovenia m-a cucerit iremediabil, pentru că este o combinaţie a tuturor celor de mai sus, cu o natură ruptă parcă din „Heidi fetiţa munţilor“, cu o capitală care emană romantism prin toţi porii şi cu o bucătărie care nu dezamăgeşte.

    Slovenia nu este doar Bled, asa cum cred cei mai mulţi. Deşi şi dacă ar fi, acel lac ascuns între culmi împădurite, cu castele cocoţate pe stâncă şi cu mânăstiri aruncate în mijloc de ape, ar fi suficient pentru a te convinge să vizitezi o ţară. Şi totuşi, Slovenia este mult mai mult.

    Am ajuns la Bled într-o zi ploioasă, cu multă ceaţă ce dădea lacului o aură de mister. Părea că ochii ne joacă feste pentru că biserica de pe lac apărea şi dispărea după cum avea ceaţa chef. Eram dezamăgită şi fascinată în acelaşi timp. Nu arăta ca în poze, şi totuşi nu-mi venea să plec pentru că la fiecare mişcare a ceţii şi a norilor părea că sunt într-un alt loc.

    Citiţi continuarea pe www.da.zf.ro

  • Un prânz în Bucureşti costă mai mult decât unul în Varşovia, dar o bere costă de trei ori mai puţin decât la Londra

    O cafea consumată în oraş, o bere consumată la terasă sau o vizită făcută la un cabinet medical privat este mai ieftină în Bucureşti  decât în alte oraşe europene, însă Capitala are preţuri mai mari decât Varşovia sau Praga la un meniu de prânz sau la un litru de benzină, arată o analiză privind costul vieţii în diferite oraşe ale lumii publicată de portalul Expatistan.

    În acelaşi timp, în Bucureşti o persoană are nevoie de 4,87 de euro pentru a consuma un cocktail într-un local, în comparaţie cu 12 euro cât ar avea nevoie pentru aceeaşi bău­tură în Londra sau Paris, potrivit aceleiaşi statistici. În plus, o bere în Bucureşti costă 1,78 euro, în timp ce o bere în Londra are un preţ de peste trei ori mai mare, 5,82 euro.

    „Serviciile pe zona de personal casnic sunt extrem de apreciate de străini, comparativ cu preţurile medii din ţările lor de provenienţă. În România, expaţii îşi permit să plătească o menajeră, baby-sitter, preţurile fiind mai rezonabile în comparaţie cu vestul Europei“, a spus Elena Antoneac, head of operations în cadrul Nestlers Group, com­panie care oferă servicii de mutare.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Circuitul românului prin natură. Sclav, larvă, puşcăriaş

    Să zicem că te naşti în România, în 2016, an de graţie în care Marea Britanie se rupe de UE, NATO îşi consolidează prezenţa în Est, ca să ţină piept Rusiei, iar planeta are dureri de cap sistemice, precum poluarea sau economia. România te va feri cumva de aceste cercuri preaînalte. Nu doar prin lipsa de relevanţă şi ticăloşia liderilor ei. Pur şi simplu n-ai treabă. E ca şi cum ţi-ai face griji de bursa de la New York, în timp ce vânezi şerpi prin jungla Amazonului, ca să-ţi asiguri supravieţuirea.

    Sclav în lanţuri la câţiva paşi de fosta capitală a Ţării Româneşti, ars şi infestat cu viermi într-un spital din actuala Capitală sau, dacă nu eşti cuminte, condamnat la sufocare şi convieţuire cu şobolanii şi ploşniţele, în vreo închisoare. Sunt scenarii de viaţă plauzibilă în România. Aici vei trăi prins între o omertă din care te mai scot doar procurorii sau poliţia şi o hărmălaie heirupistă, lipsită de soluţii, uneori manipulată în interesul lor de nişte canalii. Rareori, vei mai întâlni poate nişte exemplare bipede care se pot numi oameni şi care deschid gura, ochii şi urechile toate în acelaşi timp.

    See no evil. În România erei noastre, dacă ajungi pe străzi, fără familie care să mai ştie de tine sau năpăstuit cu vreun beteşug, există şansa să fii răpit de pe stradă şi să cunoşti sclavia în lanţuri. Culmea ironiei, aşa cum arată un activist pentru drepturile romilor, poate fără să vrea să fie ironic, ea e practicată chiar de către personaje ale unei etnii care a cunoscut ea însăşi, pe pielea ei, ce înseamnă biciul şi lanţurile, în sclavia care domnea pe aceste meleaguri până acum vreo 150 de ani.

    Timp de 8 ani, nişte familii din comunitatea romilor din Berevoeşti au practicat răpirea, torturarea şi ţinerea în lanţuri a 40 de minori şi adulţi de care nu mai ştia nimeni sau de care nimeni nu mai voia să ştie. Îi culegeau de pe străzi, îi ţineau încuiaţi şi legaţi, îi hrăneau cu resturi, îi puneau să se bată între ei ca pe nişte câini înfometaţi, apoi îi scoteau la cerşit sau la furat de lemne. Unii „sclavi” au murit între timp. Timp de 8 ani, nimeni nu a deschis gura, ochii sau urechile la sclavii din Berevoeşti. Procurorii care au scos la lumină mizeria se laudă că ancheta a plecat de la poliţiştii din localitate, care abia în 2015 au căscat ochii. E şi asta o performanţă românească.

    Într-o comunitate şi aşa segregată de restul satului, aşa cum trăiesc de cele mai multe ori, de bunăvoie sau forţaţi de majoritari, comunităţile de romi din România, între nişte oameni şi aşa abuzaţi sau aflaţi la mila şi mâna autorităţilor sau a puternicilor comunităţii, nimeni nu vorbeşte, nu vede şi nu aude. De ce să-ţi faci probleme? Doar nu e copilul tău cel bătut în lanţuri. Vorba unei vecine din satul Berevoeştiului: „Ce, au furat, au omorât, au spart?”. Vorba aia, făceau la ei în curte. Totul e ok în România, atâta timp cât nu trece de pragul casei tale, de portiera maşinii sau nu îţi implică vreun membru al familiei. Mă distrează cei care se întreabă de ce nu ştiau sătenii sau primarul de treaba asta. Aveţi impresia că primarul merge în satul acela al Berevoeştiului mai de o dată la 4 ani? Sau că românii din restul satelor ştiu ceva de ce e în partea aceea de comună? E-n „ţigănie”, ce treabă au?

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • Circuitul românului prin natură. Sclav, larvă, puşcăriaş

    Să zicem că te naşti în România, în 2016, an de graţie în care Marea Britanie se rupe de UE, NATO îşi consolidează prezenţa în Est, ca să ţină piept Rusiei, iar planeta are dureri de cap sistemice, precum poluarea sau economia. România te va feri cumva de aceste cercuri preaînalte. Nu doar prin lipsa de relevanţă şi ticăloşia liderilor ei. Pur şi simplu n-ai treabă. E ca şi cum ţi-ai face griji de bursa de la New York, în timp ce vânezi şerpi prin jungla Amazonului, ca să-ţi asiguri supravieţuirea.

    Sclav în lanţuri la câţiva paşi de fosta capitală a Ţării Româneşti, ars şi infestat cu viermi într-un spital din actuala Capitală sau, dacă nu eşti cuminte, condamnat la sufocare şi convieţuire cu şobolanii şi ploşniţele, în vreo închisoare. Sunt scenarii de viaţă plauzibilă în România. Aici vei trăi prins între o omertă din care te mai scot doar procurorii sau poliţia şi o hărmălaie heirupistă, lipsită de soluţii, uneori manipulată în interesul lor de nişte canalii. Rareori, vei mai întâlni poate nişte exemplare bipede care se pot numi oameni şi care deschid gura, ochii şi urechile toate în acelaşi timp.

    See no evil. În România erei noastre, dacă ajungi pe străzi, fără familie care să mai ştie de tine sau năpăstuit cu vreun beteşug, există şansa să fii răpit de pe stradă şi să cunoşti sclavia în lanţuri. Culmea ironiei, aşa cum arată un activist pentru drepturile romilor, poate fără să vrea să fie ironic, ea e practicată chiar de către personaje ale unei etnii care a cunoscut ea însăşi, pe pielea ei, ce înseamnă biciul şi lanţurile, în sclavia care domnea pe aceste meleaguri până acum vreo 150 de ani.

    Timp de 8 ani, nişte familii din comunitatea romilor din Berevoeşti au practicat răpirea, torturarea şi ţinerea în lanţuri a 40 de minori şi adulţi de care nu mai ştia nimeni sau de care nimeni nu mai voia să ştie. Îi culegeau de pe străzi, îi ţineau încuiaţi şi legaţi, îi hrăneau cu resturi, îi puneau să se bată între ei ca pe nişte câini înfometaţi, apoi îi scoteau la cerşit sau la furat de lemne. Unii „sclavi” au murit între timp. Timp de 8 ani, nimeni nu a deschis gura, ochii sau urechile la sclavii din Berevoeşti. Procurorii care au scos la lumină mizeria se laudă că ancheta a plecat de la poliţiştii din localitate, care abia în 2015 au căscat ochii. E şi asta o performanţă românească.

    Într-o comunitate şi aşa segregată de restul satului, aşa cum trăiesc de cele mai multe ori, de bunăvoie sau forţaţi de majoritari, comunităţile de romi din România, între nişte oameni şi aşa abuzaţi sau aflaţi la mila şi mâna autorităţilor sau a puternicilor comunităţii, nimeni nu vorbeşte, nu vede şi nu aude. De ce să-ţi faci probleme? Doar nu e copilul tău cel bătut în lanţuri. Vorba unei vecine din satul Berevoeştiului: „Ce, au furat, au omorât, au spart?”. Vorba aia, făceau la ei în curte. Totul e ok în România, atâta timp cât nu trece de pragul casei tale, de portiera maşinii sau nu îţi implică vreun membru al familiei. Mă distrează cei care se întreabă de ce nu ştiau sătenii sau primarul de treaba asta. Aveţi impresia că primarul merge în satul acela al Berevoeştiului mai de o dată la 4 ani? Sau că românii din restul satelor ştiu ceva de ce e în partea aceea de comună? E-n „ţigănie”, ce treabă au?

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • Colecţia de artă a lui David Bowie, scoasă la licitaţie: Opere de Damien Hirst şi Marcel Duchamp

    Colecţia privată de artă a lui David Bowie va fi dezvăluită publicului pentru prima oară. Aproape 300 de lucrări ale unor artişti precum Damien Hirst, Henry Moore şi Marcel Duchamp, vor fi expuse în galeria Sotheby’s din Londra, înainte de a fi scoase la licitaţie în noiembrie.

    Tablourile ar trebuie să fie vândute pentru suma totală de 10 milioane de litre sterline, potrivit experţilor. “Colecţia de artă a lui Bowie oferă o perspectivă unică asupra vieţii intime a unuia dintre cei mai creativi artişti ale secolului al XX-lea”, a spus Oliver Barker, preşedinte al lanţului de case de licitaţii Sotheby în Europa.

    Multe dintre lucrări sunt semnate de artişti britanici din secolul XX, printre care Stanley Spencer, Patrick Caulfield şi Peter Lanyon. David Bowie s-a născut şi a fost crescut în sudul Londrei, aşa că în colecţia sa se regăsesc şi pânze ce înfăţişează străzi din capitala britanică, semnate de artiştii Leon Kossoff şi Frank Auerbach, potrivit BBC.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Clujeanul care vrea să cucerească Bucureştiul

    „Antreprenorul clujean Răzvan Cuc a preluat master franciza RE/MAX în 2013 de la Adrian Sischin, cel care a adus pentru prima dată în România în 2007 modelul reţelei de agenţii imobiliare americane. Încă de la preluarea afacerii, Cuc şi-a stabilit obiective ambiţioase pe care le-a îndeplinit parţial. Un ţel care s-a dovedit a fi dificil de atins a fost intrarea pe piaţa din Bucureşti: „Penetrarea pieţei din Capitală a fost mai grea decât am crezut, iar acum în Bucureşti avem doar unul, doi reprezentanţi. Ce-i drept, avem şi un  „handicap“, anume că suntem localizaţi, aici, în Cluj“, recunoaşte Cuc. El speră ca în 2016 să mai adauge un membru echipei din Bucureşti şi menţionează că „şi din experienţa altor ţări unde este prezentă RE/MAX, pieţele mari se cuceresc din exterior. Mai întâi cucerim pieţele mici apoi pe cea principală. Este un proces lung. Trei ani de existenţă, cât avem noi, la scara procesului de maturizare a unei reţele imobiliare, este puţin. Inerţia de start este mare.“

    Răzvan Cuc a intrat în lumea afacerilor încă din anii ’90, iar din 1999 a pus, alături de fratele său, Tudor, bazele retailerului de telefonie mobilă Plus GSM, pe care l-a vândut în 2008 către fondul de investiţii spaniol GED pentru câteva milioane de euro; acum, este prins de mrejele sectorului imobiliar. „Am pornit în afacere alături de soţia mea, care făcea asta de 15 ani (deţinea agenţia de imobiliare Grup de Lux, care s-a transformat în RE/MAX Grup de Lux – n.r.). Eu am venit din alt business, unde am construit o reţea, şi am încercat să refac acelaşi model şi în afacerea ei. Însă după un an de încercări mi-am dat seama că industria nu este normată şi că este foarte greu să dezvolţi un concept pe care să-l poţi multiplica“, explică Răzvan Cuc. Acest lucru l-a determinat pe antreprenorul clujean să ia în considerare preluarea unui model testat în dimeniul imobiliar, iar franciza RE/MAX s-a dovedit a fi exact modelul pe care îl căuta; doi ani mai târziu, în 2013, a preluat masterfranciza pentru România. RE/MAX a încheiat anul trecut cu 15 birouri în ţară, 101 agenţi şi comisioane de un milion de euro, mizând în 2016 pe creştere; astfel, previziunile pentru anul în curs vizează ca reţeaua să ajungă la 24 de birouri, 165 de agenţi şi comisioane de 1,5 milioane euro. „De vreo trei ani suntem RE/MAX în România şi ne ocupăm de dezvoltarea reţelei. Avem un plan, obiective destul de clare, măsurate. Urmează să deschidem alte patru francize în curând. Suntem în proces de pregătire. Prima va fi pe 1 iulie în Timişoara, apoi august tot Timişoara şi în septembrie la Iaşi“, povesteşte Cuc, care adaugă că pentru anul în curs evoluţia a mers conform planului. „Mergem pe extindere şi păstrăm trendul ascendent.“

    RE/MAX este lider mondial în real estate, fiind franciza numărul unu la nivel global pe acest segment; compania a fost înfiinţată în 1973 în Denver şi are birouri în aproximativ 100 de ţări din întreaga lume. În Europa, RE/MAX are activităţi în 33 de ţări, cu peste 1.500 birouri şi 15.000 de agenţi. Implementarea francizelor în fiecare ţară în parte are specificul său, mai ales datorită faptului că „legislaţia nu este unitară în acest domeniu şi sunt diferenţe destul de mari de la o ţară la alta“. El adaugă că nici situaţia agenţilor imobiliari nu este ideală, din cauza faptului că oricine poate pătrunde în acest domeniu. „Oricine poate fi, peste noapte, agent imobiliar. Nu are nevoie de traininguri, de certificări sau cursuri. Acesta este un lucru rău. Continuăm să lucrăm după liberul arbitru, fără să existe linii clare de respectat. De exemplu, nimeni nu ştie câţi agenţi imobiliari sunt în România. Probabil că este ultima dintre profesiile liberale din România care se află în situaţia asta“, spune Cuc.

    Pentru a sistematiza şi eficientiza munca agenţilor, RE/MAX are pus la punct un sistem de training-uri, cursuri, atât pentru agenţi cât şi pentru proprietarii de franciză, aşa-numiţii „broker owner“, care sunt entităţi economice independente, îşi gestionează independent activitatea şi au, între obiectivele clare, recrutarea de agenţi, potrivit lui Cuc. „Noi oferim pachete educaţionale pentru proprietari cât şi pentru agenţii care tranzacţionează: 150 de ore de curs pentru agent şi peste 200 de ore pentru proprietarii de franciză. În plus, se ţin module de coaching în interiorul biroului de care aparţin.“

    Agenţii RE/MAX sunt plătiţi doar pe baza unui comision; nu sunt angajaţi, ci asociaţi cu franciza respectivă şi sunt remuneraţi cu 50% din comisioanele generate – care pot ajunge chiar până la 80%, caz în care agentul are şi obligaţii financiare faţă de biroul la care este asociat. În ce priveşte tipul de persoane pe care îi caută RE/MAX pentru a deveni agenţi, aceştia sunt persoanele cu „spirit antreprenorial“. Mai cu seamă în managementul unei asemenea francize este importantă doza de spirit antreprenorial, iar Răzvan Cuc menţionează că „acest tip de afacere este făcut pentru mulţi, dar nu pentru oricine“.

    Piaţa imobiliară românească a crescut cu 10% în 2015, comparativ cu anul precedent, atât în ceea ce priveşte valoarea, cât şi volumul tranzacţiilor realizate, potrivit unui studiu al companiei, iar antreprenorul clujean previzionează ca acest trend ascendent să continue şi în 2016. „Am umblat în ultimii doi ani prin oraşele din ţară pentru a înţelege pieţele imobiliare din România. Am observat că peste tot se construieşte şi se vede un interes al dezvoltatorilor de a construi şi de a vinde, şi un interes al clienţilor de a-şi achiziţiona locuinţe. Piaţa imobiliară se află într-un moment bun“, consideră el. Cuc se fereşte să preconizeze cum va arăta piaţa în următorii ani spunând că „nu ştiu dacă e cineva în ţară care poate prezice cum o să meargă piaţa, însă ar trebui să meargă înainte în felul acesta nişte anişori“.  În acest context, RE/MAX România a intermediat anul trecut circa 300 de tranzacţii, în valoare totală de 19 milioane de euro, şi a încasat comisioane de aproximativ un milion de euro. Aproape 80% din tranzacţii au fost vânzări, iar restul închirieri; 80% din proprietăţile tranzacţionate au fost pe segmentul rezidenţial, 15% pe segmentul office şi comerciale, iar 5% terenuri, potrivit Ziarului Financiar.

    Bucureştiul rămâne în continuare piaţa numărul unu din România, dar oraşul natal al lui Cuc, Clujul, creşte mult; în acest moment „Clujul are o medie de preţ pe metrul pătrat uşor mai mare ca Bucureştiul. Capitala are vârfuri mai mari, volume mai mari, dar Clujul este poate cea mai scumpă piaţă, în medie, din România în prezent“.

    La nivelul întregii ţări, apartamentele vechi încă sunt foarte dezirabile datorită locaţiei centrale, însă „tinerii din centrele economice mari, precum Bucureşti, Cluj, Timişoara sau Iaşi preferă locucuinţe în construcţii noi“. Cu toate acestea, creşte şi numărul tranzacţiilor de închiriere: „darea în plată îngreunează accesul la finanţare, iar tinerii care nu au posibilitatea de a da un avans de 30-40% vor rămâne chiriaşi“.

  • PMB: Mai multe instituţii din Capitală care au contract cu RADET au conturile blocate

    Mai multe instituţii din Capitală care au contracte cu Regia Autonomă de Distribuţie a Agentului Termic (RADET) au conturile blocate şi sunt obligate să livreze sumele datorate Regiei în contul executorului judecătoresc, banii ajungând ulterior la ELCEN, anunţă, marţi, Primăria Capitalei.

    Potrivit unui comunicat de presă emis, marţi, de Primăria Municipiului Bucureşti (PMB), este vorba despre Spitalul Elias, Institutul de Boli Infecţioase Victor Babeş, Universitatea Bucureşti, şcoli, unităţi militare racordate la reţeaua de termoficare, care au conturile blocate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro