Tag: munca

  • Câţi bani câştigă doi tineri români din vânzarea de pături de lux

    Laura Sardescu vorbeşte calm şi emană pozitivism, nu se plânge de hăţişurile antreprenoriatului, nici de faptul că nu îşi găsea un loc de muncă după terminarea studiilor; de altfel, vede lucrurile bune şi în întâmplările mai puţin plăcute, iar un exemplu în acest sens este modul în care le-a venit ideea înfiinţării businessului neakaisa.ro, în 2014. ”Nouă ne-a plouat în casă, la propriu. Am ajuns în casă într-o seară şi aveam apă de doi centimetri pe jos, fiind la ultimul etaj; am căutat o soluţie provizorie, până la efectuarea reparaţiei a doua zi, la un magazin de bricolaj. Angajaţii de acolo nu au putut să ne ofere o variantă pentru a rezolva problema. Am aflat a doua zi că aveam nevoie de un silicon care ar fi rezolvat problema provizoriu“, descrie ea modul în care le-a venit ideea dezvoltării afacerii neakaisa.ro.

    Laura Ioana Sardescu a absolvit Relaţii Internaţionale şi Studii Europene (2012), dar şi Facultatea de Relaţii Publice, Advertising şi Comunicare Aplicată (2013), ambele în cadrul Universităţii din Bucureşti; mărturiseşte sincer că ”la vremea respectivă părea o idee bună să urmez două facultăţi, dar nu a fost, mai bine mă concentram pe una“. Imediat după absolvire, s-a angajat într-un domeniu diametral opus celor studiate, al construcţiilor, ca project manager în cadrul unei firme de profil.

    ”Am încercat marketing, PR, presă, orice – dar nu se găsea niciun loc de muncă în domeniile studiate.“ A lucrat în domeniul materialelor de construcţii timp de doi ani, având rolul ca, în baza unor proiecte şi ale unor estimări făcute de proiectant despre necesarul de materiale de construcţii, să lucreze cu beneficiarul astfel încât să îl ajute să înţeleagă mai bine proiectul şi să treacă prin toate etapele de achiziţie. ”De la o parte total teoretică cu care eram obişnuită, am ajuns la una foarte practică; lucram cu oamenii de când începeau să îşi construiască o casă şi o vedeam finalizată, ceea ce era foarte frumos, pentru mine, care eram obişnuită să studiez teorii, filosofie, jurnalism.“ Hotărârea de a înfiinţa un business a luat-o împreună cu prietenul din acea vreme, soţul ei acum, specialist în vânzări, care nici el nu îşi găsea un loc de muncă la vremea respectivă.

    Vlad şi Laura Ioana Sardescu au început să vândă scule şi unelte – de unde şi numele platformei –, şurubelniţe electrice, bormaşini, compactoare de beton şi au evoluat treptat spre vânzarea de scule din ce în ce mai mari (generatoare, compresoare). ”Este foarte bună nişa aceasta din punctul de vedere al dezvoltării businessului, dar aveam nevoie să pun un pic creativitatea la treabă şi aşa am ajuns la un nou segment de piaţă – produsele pentru baie.“ La jumătatea anului 2015, au decis să se extindă pe zona obiectelor destinate amenajărilor de băi. ”Iniţial am făcut nişte teste cu câteva produse, câţiva furnizori, după care am tot crescut, iar în prezent divizia pentru băi depăşeşte partea de scule – unelte cu care am început.“

    Concret, un client are un proiect de design şi un anumit buget, iar cei doi antreprenori găsesc produse, de la diverşi furnizori şi importatori (o parte dintre acestea sunt importate chiar de ei). ”Este foarte uşor să primeşti de la designer o poză în care să vezi cum ar trebui să arate locul tău; te izbeşti apoi de faptul că nu ştii unde să te duci, de unde să începi, cât efort implică toate aceste căutări din partea ta, ca beneficiar, să alergi prin toate magazinele de bricolaj. Este o investiţie de timp pe care omul modern nu îl are; lucrăm de la 9 la 18, seara nu vrem să ne mai plimbăm printr-un magazine de amenajări interioare“, descrie ea raţiunea acestui serviciu. Spune că pentru ei a devenit o rutină – la finalul zilei oferă beneficiarilor o estimare totală a cantităţilor şi costurilor materialelor şi obiectelor folosite.

    Riscul intervine atunci când clienţii folosesc aceste estimări, oferite în baza unei sesiuni de consultanţă gratuită, şi cumpără apoi ei înşişi produsele recomandate din alte locuri. ”Este o investiţie de timp şi costă: nu poţi să fii cel mai ieftin din piaţă şi nici nu ne dorim să fim cei mai ieftini. Cred că 20% dintre şedinţele noastre de consultanţă gratuită se termină cu clientul plecând către cineva un pic mai ieftin; s-a întâmplat acest lucru şi pe businessul de scule – unelte.“ Şi pe vânzarea de scule – unelte este nevoie de consultanţă, spune Sardescu: ”Este foarte greu pentru o persoană fizică să îşi aleagă un generator de exemplu; la fel şi pentru firme, pentru un proprietar de pensiune din Buşteni, care se confruntă cu căderi de curent foarte dese, a fost nevoie de o discuţie de jumătate de oră la telefon pentru ca el să îşi aleagă un model care să i se potrivească“.

    În ceea ce priveşte tendinţele pe piaţa pe care activează, spune că a observat, în rândul celor care apelează la ei, un interes mai mare pentru produsele de calitate: ”Vedem că faţă de acum doi ani, oamenii încep să prefere produsele un pic mai bune, nu neapărat mult mai scumpe; diferenţa de preţ la amenajarea unei băi pentru produse de calitate medie spre joasă faţă de medie spre ridicată, poate să fie undeva la 2.000-4.000 lei în total.“ Potrivit antreprenoarei, costul mediu de amenajare a unei băi variază în, funcţie de dimensiunea şi tipul băii, între 1.500 de euro, pentru o baie de serviciu, iar pentru o amenajare completă a unei băi mari, cu produse de calitate medie spre foarte bună, la 5.000-6.000 de euro.

    Consultanţa pe care o oferă ei este gratuită, însă încearcă să acopere costul acesteia din adaosul pe care îl au prin vânzări. Costurile cele mai mari pe care le au ei se leagă de pregătirea persoanelor noi – ”să înţeleagă nevoia de a fi foarte politicos şi foarte înţelegător cu clientul, în contextul în care ştie mai multe despre această nişă decât el; nu este vina lui că nu ştie şi de aceea te sună pe tine. în piaţa actuală a muncii am observat o uşoară delăsare pentru că totul merge – atunci nu simţi nevoia să îţi mai dai silinţa.“ Au angajat recent două persoane, din rândul apropiaţilor lor. ”Am găsit doi oameni pe care i-am luat din cu totul alte domenii – unul dintre ei vindea foarte bine produse telecom, dar s-a reprofilat şi acum a ajuns să vadă businessul nostru foarte bine, iar celălalt vindea materiale de construcţii grele şi a avut întotdeauna o înclinaţie spre marketing.“ în prezent, 60% din venituri sunt generate de amenajarea de băi, iar 40% din vânzarea de scule şi unelte.

    După vizionarea de foarte multe randări, Ioanei Sardescu i-a venit ideea dezvoltării unui nou business, pe o nouă platformă online: wolo.ro. Aici vinde pături din lână de oaie merinos sau acril, precum şi alte tipuri de produse din lână şi materie primă pentru croşetat. A observat că păturile din lână merinos erau foarte populare în randările clienţilor, dar lipseau cu desăvârşire de pe piaţa locală, nu aveau de unde să le cumpere. Şi-a adus aminte că tricota când era copil, astfel că şi-a spus că poate să încerce să înveţe chiar ea să producă păturile.

    Nu a urmat niciun curs pentru a învăţa să împletească; timp de două săptămâni, croşetatul a fost singura ei activitate – a lucrat circa 140 de pături în acest interval – aceleaşi fire, pe care le-a împletit şi despletit până când a învăţat tehnica. Acum, realizarea unei astfel de pături durează între 2 şi 5 ore. A găsit două tipuri de variante pentru materialul gros din care sunt făcute acestea: lâna merinos, care costă 250 de lei/kg, şi acrilul, o variantă asemănătoare ca textură şi aspect cu aceasta, care costă 139 lei/kg. Are patru furnizori, doi din Regatul Unit, unul din Danemarca şi un altul din Australia.

    A început să lucreze la proiect în iunie şi a lansat site-ul în septembrie; până acum, au vândut 70 de pături din lână şi 170 din acril, de dimensiuni diferite. Preţul pentru o astfel de pătură porneşte de la 170 de lei în cazul celei din acril şi 370 de lei în situaţia celei din lână, pentru una cu dimensiunea de 60×80 cm; cea mai mare a fost însă comandată de o persoană care voia să o pună pe jos în spaţiul de joc al copilului şi a costat în jur de 3.800 de lei. Ţinând cont de etapa în care se află afacerea, antreprenoarea spune că nu are o previziune exactă, dar, până acum, aşteptările i-au fost depăşite. în prezent, vinde păturile şi în showroomurile Delta Studio.

    Dacă acum cel mai bine se vând produsele finite, Sardescu este convinsă că proporţia se va inversa, în contextul în care lucrează la lansarea de pachete care să ofere toată materia primă necesară realizării produselor, de la tipare, croşete, ace de tricot etc. Ioana Sardescu spune că a fost impresionată după ce, într-o vizită în Amsterdam, a observat multitudinea magazinelor mici de tip do it yourself destinate produselor de croşetat pline de clienţi; nu credea să regăsească acest trend în România însă, după ce şi-a propus iniţial să vândă doar pături, a constatat că există cerere şi pentru materia primă: ”Este o activitate cathartică, te relaxează; am vorbit cu multe femei foarte ocupate care au avut un kit de proiect şi vor să facă ceva cu mâinile lor, chiar dacă nu iese produsul finit ca şi cum ar fi făcut de cineva care doar asta face, dar este suficient de bun pentru ce au ei nevoie“.

    Iar dacă acum face singură păturile, spune că în situaţia unei comenzi mai mari ar putea apela la o comunitate de oameni care croşetează şi care, spune ea, ar fi dispuşi să renunţe oricând la jobul lor actual pentru a se dedica acestei activităţi. în prezent, Sardescu spune că cel mai dificil aspect în gestionarea afacerii se leagă de time management: ”Când jonglezi cu două businessuri trebuie să te împaci cumva cu ideea că timpul tău liber înseamnă să faci ceva care îţi place, chiar dacă este muncă“; exemplifică cu câteva săptămâni în care începea munca dimineaţă – pleca la birou, ajungea la opt acasă şi continua să lucreze până pe la 1-2. ”Dacă nu priveşti ceea ce faci cu entuziasm şi nu te bucuri de ceea ce vrei să faci, nu ai succes şi la finalul zilei o să fii tot nemulţumit fiindcă businessul tău nu este unde vrei tu
    să fie.“
     

  • A părăsit şcoala la 17 ani fără să aibă o calificare şi cu un copil mic. Acum este atât de bogată încât preferă să cumpere haine decât să-şi facă bagajul atunci când călătoreşte

    Kate Stewart este atât de bogată acum, încât preferă să cumpere haine unde călătoreşte decât să-şi facă un bagaj. Femeia, acum în vârstă de 33 de ani, a apărut în emisiunea “How The Other Half Lives” a Channel 5 şi a declarat că nu îi este ruşine de modul cum îşi cheltuieşte banii deoarce a muncit din greu pentru asta, informează Daily Mail.

    Kate Stewart a părăsit şcoala la 17 ani fără să aibă o calificare şi cu un copil mic, dar asta nu a oprit-o să-şi construiască o avere impresionantă. “Am rămas însărcinată la 17 ani şi părea că destinul meu fusese scris, nimeni nu credea în mine, dar asta m-a determinat şi mai tare să reuşesc”, a spus ea.

    Stewart a povestit că şi-a continuat studiile şi a lucrat ca secretară în timp ce încerca să obţină o diplomă în business şi management şi să aibă grijă de fiica ei. “Am reuşit să-mi obţin licenţa şi într-un final am ajuns să conduc compania, apoi mi-am investit banii corect şi mi-am construit imperiul”, a mai spus ea.

    Imperiul lui Kate Stewart consistă din câteva saloane de frumuseţe şi de bronzat. În prezent, ea deţine şi piaţa faimoasă din Liverpool “Heritage Market”.

    Acum îşi permite să cheltuiască 1000 de lire sterline pe noapte pe o cameră la hotelurile care au “designer wardrobe room service”, astfel ea nu mai este nevoită să care bagajele după ea când pleacă în călpătorii. De asemenea, Stewart iubeşte bijuteriile şi pentru un colier cu diamante a plătit 240.000 de lire sterline, despre care a zis că este “un chilipir”.

    “Hainele frumoase şi bijuteriile sunt armura mea, îmi pun armura şi mă simt mai încrezătoare în mine”, a declarat ea.

  • Cinci sfaturi nepreţuite de la Elon Musk, Tim Cook şi Mark Zuckerberg pentru tinerii antreprenori

    1. Dacă eşti în căutarea inspiraţiei, faci acest lucru greşit. În timpul unei vizite la fabrica Tesla, un student l-a întrebat pe Elon Musk care sunt sfaturile lui petnru tinerii antreprenori care aşteaptă să înceapă un business. Răspunsul lui nu a fost o încurajare optimistă; în schimb, el a reamintit oamenilor că antreprenoriatul nu este deloc uşor. ”Cred că este foarte greu să pui bazele unei companii, este chiar dureros. Un prieten de-al meu descrie start-up-urile ca fiind la fel cu mâncatul sticlei şi holbatul în abis. Dacă vrei să faci acest lucru, fă-l. Dacă ai nevoie de cuvinte care te inspiră, nu o face” Chiar dacă ceea ce a spus Musk sună demotivant, are de fapt menirea să inspire. Antreprenoriatul este dificil, dar dacă ai o idee, disciplina şi perseverenţa de a o urma, nu îţi face griji despre ce spun alţii, doar urmeaz-o.

    2. Ascultă-ţi inima mai întâi, apoi capul. Anul trecut, Tim Cook a vizitat India şi a participat la un meci de crichet, unde a fost intervievat de un jurnalist. ”Fă ceea ce îţi place şi dedică-ţi tot sufletul în această direcţie; apoi, bucură-te de experienţă”, este sfatul pe care l-a dat el tinerilor. În cariera lui, a prioritizat deciziile luate cu inima în defavoarea celor raţionale. Spre exemplu, a ales să se mute de la Compaq la Apple fiindcă misiunea Apple s-a aliniat cu scopul dorit de el. În discursurile lui anterioare a menţionat şi că nu ar trebui să lucrezi pentru bani. Acest lucru se traduce prin găsirea unui rol care să fie aliniat cu scopul tău; banii vor urma.

    3. Găseşte-ţi scopul tău – dar şi pe al tuturor celorlalţi.

    Mark Zuckerberg a declarat, în cadrul unei ceremonii de absolvire a Harvard, că găsirea propriului scop în viaţă nu este suficient. ”Sunt aici să vă spun că să îţi găseşti propriul scop în viaţă nu este suficient. Provocarea generaţiei noastre este crearea unei lumi în care toţi să avem un simţ al scopului”, a spus el.

    4. Tu stabileşti regulile. După lansarea recentă a serviciului ei de livrare, Ayesha Curry a vorbit cu CNBC despre sfaturile ei pentru antreprenori. Din punctul ei de vedere, totul se rezumă la încredere. ”Singura persoană care poate stabili limite legate de potenţialul tău eşti tu, astfel că nu trebuie să îţi fie frică de provocările care te sperie”, a spus ea. Odată cu începutul sau preluarea unei funcţii de conducere în companie, este deja dificil să te motivezi să mergi mai departe. Este important să vă amintiţi că chiar şi în aceste poziţii dificile, tu poţi determina cât de departe să mergi.

    5. Este vorba despre integrare, nu echilibru. Echilibrul între viaţă şi muncă este o preocupare comună pentru antreprenori şi pentru cei care iau în calcul începerea sau conducerea propriei companii. Într-o discuţie recentă, Arianna Huffington a spus că nu ar trebui să ne gândim la echilibrul dintre viaţă şi muncă, dar la integrarea celor două. A explicat pentru HuffPosst: ”Este important ca viaţa şi munca să fie integrate, lucru prin care vreau să spun că dacă eşti în mod constant epuizat şi burned out trebuie să te întrebi îţi oferi suficient timp să dormi, meditezi sau să te odihneşti în orice alt mod preferat de tine?”

  • “Sinceră să fiu, duc dorul României. Vreau să mă întorc”, mesajul emoţionant al Cătălinei, o tânără care munceşte de 14 ani în străinătate

    “La început a fost foarte greu. Limba mi se părea foarte grea. Credeam că nu voi reuşi niciodată să o învăţ! Studiile le-am făcut în România, practica la fel, aşa că, întorcându-mă aici, fiind alt sistem a trebuit să o iau de la zero.

    Intre timp, învăţând limba greacă, mi s-a oferit ocazia să lucrez ca asistent la farmacia la care sunt şi acum. Ştiind că diploma este recunoscută în străinătate, după câteva luni bune am reuşit să o recunosc. Aşadar, un nou start. Noi reguli, noi termeni, alt mod de lucru. Colegele m-au ajutat, am trecut cu brio perioada de probă şi am rămas în sistem”, a spus Cătălina Grigore, citată de observator.tv

    “Sinceră să fiu, duc dorul României. S-au schimbat multe…Din perioada în care studiam acolo, salariile de acum sunt destul de bune, chiar ajung la cele primite de noi, aici, care au scăzut foarte mult din cauza crizei şi situaţiei financiare precare cu care se confruntă Grecia. Nu sunt de-acord cu monopolul lanţurilor farmaceutice şi pentru că în momentul de faţă cei care vor să-şi deschidă ceva pe cont propriu sunt nevoiţi să se ducă la sate. Nu sunt de-acord cu targhetul impus angajaţilor, prin care în funcţie de vânzări ţi se stabileşte salariul.

    Nu poţi băga pe gât oamenilor medicamentele. Mi-as dori să se schimbe toate astea şi să se încerce un trai mai bun pentru toţi oamenii, indiferent de studii sau poziţie socială! Pentru mine România înseamnă ACASĂ…familie… linişte…Cele mai frumoase amintiri, chiar dacă aproape jumătate din viaţa mea mi-am petrecut-o aici. Vreau la un moment dat să mă întorc de tot în ţară.”, a spus Cătălina.

  • Telegramă pentru Liviu Dragnea

    Prin decizia de astăzi, guvernul pe care dvs. l-aţi susţinut a intervenit în contractul dintre mine şi angajatorul meu. Nu s-a introdus o taxă nouă pe care să o suporte angajatorul, nu au existat negocieri pentru a se găsi o variantă de a acoperi deficitul bugetar pe care tot dvs. l-aţi generat. Nu, guvernul Tudose a decis modificarea contractului meu de muncă. E o măsură benefică pentru mine? Mă voi alege cu mai mulţi bani la sfârşit de lună? Permiteţi-mi să dau crezare celor care se pricep mai bine decât dvs. şi să trag concluzia că lucrurile vor sta invers.

    De ce nu te duci să cauţi un loc de muncă mai bine plătit, veţi întreba; aş putea să fac asta, voi răspunde, dar nu aţi înţeles care e de fapt ideea. Dacă eu lucrez pe 1.500, 2.000 sau 5.000 de lei este alegerea mea, şi reprezintă o înţelegere pe care eu am făcut-o cu angajatorul meu. De unde era să ştiu că guvernul pe care d-voastră l-aţi propus o să vină şi o să-mi bage mâna în buzunar?

    Nu are importanţă că pierd 1 leu sau 1.000 de lei; tot ce contează e faptul că îi pierd.

    Prin urmare, dle. Dragnea, haideţi să spunem lucrurilor pe nume: trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat au un singur rol, şi anume de a compensa incapacitatea autorităţilor de a controla modul şi frecvenţa în care companiile plătesc, către stat, dările pe care le datorează. Dar sunt eu vinovat pentru incompetenţa celor pe care dvs. i-aţi numit?

    Nu-mi rămân prea multe de făcut, sigur, pentru că eu nu mă aflu în postura în care vă aflaţi dvs.; eu nu pot să mă prezint la sediul guvernului sau la cel al partidului pe care îl conduceţi şi să încep să caut prin buzunarele celor care se află acolo. Nu-mi rămâne decât să sper că veţi înţelege că lucrurile se fac mai cu cap şi că nu strică să cereţi, măcar ocazional, părerea unor oameni care înţeleg sistemul fiscal mai bine decât dumneavoastră. Am o presimţire că nu va fi prea greu.

    Îmi mai rămâne, sigur, varianta de a scrie ceea ce cred în speranţa că oamenii se vor trezi din amorţeala generală care a cuprins România şi că vor combate, prin orice variantă posibilă, seria de măsuri fiscale pe care guvernul propus de dvs. le tot adoptă; că oamenii vor reuşi, cumva, să treacă prin această furtună a incompetenţei.

    PS: Un cititor scria că ar avea mai multă încredere într-o maimuţă la conducerea unei nave spaţiale decât în măsurile luate de guvern. Cred, sincer, că era prea optimist.

  • Guvernul majorează indemnizaţia minimă de creştere a copilului cu 17 lei şi pensia minimă cu 120 lei

    „Indemnizaţia minimă de creştere a copilului se va majora la 1.250 de lei, de la 1 ianuarie 2018, faţă de 1.233 de lei cât este în prezent. Pentru asigurarea acestei majorări, indemnizaţia de creştere a copilului nu va mai fi raportată la salariul minim, ci la Indicele Social de Referinţă (ISR). În prezent, valoarea ISR este stabilită la 500 de lei, iar indemnizaţia va avea valoarea a 2,5 ISR”, conform Ministerului Muncii.

    Ordonanţa adoptată miercuri de Guvern prevede şi creşterea pensiei minime de la 520 de lei la 640 de lei, dar şi a punctului de pensie de la 1.000 de lei la 1.100 de lei, începând cu 1 iulie 2018.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Telegramă pentru Liviu Dragnea

    Prin decizia de astăzi, guvernul pe care dvs. l-aţi susţinut a intervenit în contractul dintre mine şi angajatorul meu. Nu s-a introdus o taxă nouă pe care să o suporte angajatorul, nu au existat negocieri pentru a se găsi o variantă de a acoperi deficitul bugetar pe care tot dvs. l-aţi generat. Nu, guvernul Tudose a decis modificarea contractului meu de muncă. E o măsură benefică pentru mine? Mă voi alege cu mai mulţi bani la sfârşit de lună? Permiteţi-mi să dau crezare celor care se pricep mai bine decât dvs. şi să trag concluzia că lucrurile vor sta invers.

    De ce nu te duci să cauţi un loc de muncă mai bine plătit, veţi întreba; aş putea să fac asta, voi răspunde, dar nu aţi înţeles care e de fapt ideea. Dacă eu lucrez pe 1.500, 2.000 sau 5.000 de lei este alegerea mea, şi reprezintă o înţelegere pe care eu am făcut-o cu angajatorul meu. De unde era să ştiu că guvernul pe care d-voastră l-aţi propus o să vină şi o să-mi bage mâna în buzunar?

    Nu are importanţă că pierd 1 leu sau 1.000 de lei; tot ce contează e faptul că îi pierd.

    Prin urmare, dle. Dragnea, haideţi să spunem lucrurilor pe nume: trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat au un singur rol, şi anume de a compensa incapacitatea autorităţilor de a controla modul şi frecvenţa în care companiile plătesc, către stat, dările pe care le datorează. Dar sunt eu vinovat pentru incompetenţa celor pe care dvs. i-aţi numit?

    Nu-mi rămân prea multe de făcut, sigur, pentru că eu nu mă aflu în postura în care vă aflaţi dvs.; eu nu pot să mă prezint la sediul guvernului sau la cel al partidului pe care îl conduceţi şi să încep să caut prin buzunarele celor care se află acolo. Nu-mi rămâne decât să sper că veţi înţelege că lucrurile se fac mai cu cap şi că nu strică să cereţi, măcar ocazional, părerea unor oameni care înţeleg sistemul fiscal mai bine decât dumneavoastră. Am o presimţire că nu va fi prea greu.

    Îmi mai rămâne, sigur, varianta de a scrie ceea ce cred în speranţa că oamenii se vor trezi din amorţeala generală care a cuprins România şi că vor combate, prin orice variantă posibilă, seria de măsuri fiscale pe care guvernul propus de dvs. le tot adoptă; că oamenii vor reuşi, cumva, să treacă prin această furtună a incompetenţei.

    PS: Un cititor scria că ar avea mai multă încredere într-o maimuţă la conducerea unei nave spaţiale decât în măsurile luate de guvern. Cred, sincer, că era prea optimist.

  • Povestea româncei care câştigă 5 milioane de euro pe an în Portugalia din vânzarea de produse româneşti

    Unii dintre ei reuşesc însă să îşi ia inima în dinţi şi să se impună printre străini, cu mult efort şi multe sacrificii. Una dintre aceste persoane este şi Mirela Şuta, o femeie din Satu Mare care a ajuns în Portugalia acum 17 ani. Ea a fost subiectul emisiunii „În premieră”, de la Antena3, acolo unde şi-a povestit parcursul şi a dezvăluit secretele succesului.
     
    Mirela Şuta a ajuns în Portugalia ca spălătoare de vase, dar la scurt timp a renunţat şi i-a deschis o firmă de construcţii alături de fratele său,care avea experienţă în acest domeniu. A fost nevoită să depună muncă fizică şi să înveţe deprinderi noi pentru a putea dezvolta afacerea aşa cum şi-au dorit, ajungând la lucrări foarte mari.
     
    Începutul drumului spre succesul suprem de acum a început în momentul în care Mirela Şuta a devenit distribuitor al produselor Gerovital în Portugalia, ajungând mai apoi să îşi deschidă şi prima clinică de înfrumuseţare.
     
    În prezent Mirela Şuta conduce un lanţ de clinici de înfrumuseţare, o afacere de succes care îi aduce lunar venituri de 400.000 de euro.
     

     

  • Ce ASCUND angajaţii NEPLĂTIŢI ai producătorului de îmbrăcăminte Zara în hainele pe care le cumpără clienţii din magazine

    Acestea conţineau mesaje cel puţin ciudate: plângeri din partea unor muncitori turci care se plângeau că nu au fost plătiţi pentru marfa disponibilă în magazin.

    Pe bilete se putea citi următorul text: “Am produs acest obiect vestimentar pe care îl vei cumpăra, dar nu am fost plătit pentru munca mea.” Muncitorii au mai scris că au fost angajaţi de Bravo, un producător contractat de Zara pentru producerea hainelor, care s-a închis recent.

    Muncitorii în cauză ar trebui să primească salariul pe trei luni, precum şi salarii compensatorii.

    Sursa: Huffington Post

  • Ambiţie fără limite: de la munca cu ziua cu sapa la CAMPIOANĂ MONDIALĂ în cadrul unuia dintre cele mai dure sporturi din lume

    Putina lume crede despre ea ca e sportiva, dar Gabriela Iaciu e campioana la unul dintre cele mai dure sporturi din lume – maratonul de ultra-probe.

    Ca sa ia aurul, a concurat in doar doua zile la 14 probe de atletism.

    Pentru competitii se antreneaza la baza sportiva pe care a improvizat-o la ea in curte.

    “Lumea imi zice ca am luat-o razna la batranete”, se amuza Gabriela.
    “Cica n-am alta treaba de facut. Ca la sat… si acum cand am venit din Belgia, lumea nu m-a intrebat de medalie, toti m-au intrebat cati bani am castigat.”

    Gabriela Iaciu locuieste intr-un sat din Prahova, unde si munca la camp e un antrenament. Munceste cu ziua ca sa aiba din ce trai. Antrenorul ei mai strange bani din donatii, pentru transport, masa si cazare.

    “Mai fac treaba in gradina, ma mai duc cu ziua la sapa, fac curatenie. Vara la fan, la ce se gaseste la noi de munca. Primavara e o perioada cand tund oi, o saptamana, doua, trei, dupa aia incepe perioada cu pusul in pamant. Dupa aia incepe fanul si tot asa, muncesti cu ziua. Gasesti daca vrei sa muncesti, scrie sport.ro