BusinessMagazin

Tag: viitor

  • Tudor Ionescu, CBRE, despre birourile viitorului: „Open space-ul va fi adaptat, densitatea va scădea, ariile largi şi deschise vor fi subîmpărţite”

    Tudor Ionescu, head of advisory & transaction în departamentul office al companiei de consultanţă în imobiliare CBRE România,  sesizează în baza unui studiu al CBRE Research că deşi am putut accesa date de acasă, am trimis mailuri, am colaborat la proiecte şi am avut conferinţe pe Zoom – ne-au lipsit mai ales interacţiunile cu colegii şi cei care ne înconjurau într-o zi normală de muncă. Potrivit studiului, 43% din cei 1.200 de respondenţi din CEE & SEE au spus că le-a lipsit prânzul cu colegii, 51% au indicat lipsa întâlnirilor fizice, iar 55% au menţionat faptul că le-a lipsit să vadă feţele altor oameni lucrând în jurul lor. „Aşadar, spaţiile de relaxare, zonele comune, bucătăriile amenajate cu multă creativitate în special în piaţa competitivă din IT au un rol social extrem de important căruia acum i se simte lipsa”, răspunde Ionescu, întrebat dacă spaţiile de relaxare gândite de angajatori anterior vor mai avea sens în noua realitate.

    Stocul modern de spaţii de birouri în Bucureşti este de 3,27 milioane de metri pătraţi, un spaţiu total în care lucrează aproximativ 360.000 de angajaţi, potrivit datelor CBRE Research. Companiile au anunţat că se vor întoarce în primă fază la birou cu 25% din totalul angajaţilor, astfel încât CBRE estimează că aproximativ 80.000 de angajaţi s-au întors din nou la birou începând cu 18 mai. Datele trebuie corelate – subliniază specialiştii de la CBRE – cu faptul că şcolile şi grădiniţele au rămas închise, astfel încât mulţi angajaţi sunt nevoiţi să lucreze de acasă din cauza faptului că nu au cu cine îşi lăsa copiii. Cei care s-au întors au găsit locurile de muncă pregătite pentru contextul în care ne aflăm. „Clădirile de birouri au fost pregătite cu multă responsabilitate din partea proprietarilor pentru a-şi reprimi chiriaşii. Într-o structură bazată pe limitarea riscului de infectare cu COVID-19, fiecare proprietar a introdus politici şi reguli noi de igienizare şi acces în spaţiile comune, iar aceste măsuri vor face parte din noua normalitate pe care încet, încet o construim”, spune Tudor Ionescu. De asemenea, crede el, măsurile luate de proprietari şi chiriaşi, dublate de disciplina personală a fiecărui utilizator, vor readuce sentimentul de siguranţă în muncă la birou. „Solidaritatea dintre chiriaşi şi proprietari a fost mai mult ca oricând vizibilă pentru că preocuparea comună a tuturor este acum menţinerea sănătăţii şi siguranţei oamenilor din clădiri”, spune Ionescu.

    În ceea ce priveşte spaţiile ocupate de companii, au fost implementate măsuri de reducere a densităţii în birou, respectiv anumite deskuri au fost anulate temporar, iar accesul în sălile de întâlniri a fost limitat. CBRE de exemplu ia în calcul o persoană la 4 mp în sălile de şedinţe. În prezent, măsurile de igienă primează. „În plan imediat, pentru întoarcerea la birou, prioritatea va fi siguranţa oamenilor,  iar aceasta va rămâne în baza oricărui proces de amenajare”, spune Ionescu.  El subliniază însă că  alegerea noastră de a reveni la birou va avea şi o componentă socială, de interacţiune, de învăţare, de conectare. „Biroul viitorului va fi regândit cu măsuri accentuate pentru siguranţa fizică a oamenilor în scenariul unei pandemii recurente, dar în acelaşi timp va proiecta spaţii potrivite pentru interacţiuni sociale în siguranţă”, spune Tudor Ionescu.

    Pentru amenajarea unui spaţiu de birou în context pandemic, investiţiile vor fi direcţionate înspre spaţiile de curăţare specializate, staţiile cu materiale de igienizare, panourile separatoare pentru recepţie, sistemul de termoscanare, schimbarea de filtre pentru sistemele de ventilaţie, spaţiile de depozitare pentru mobilierul anulat temporar. „Trebuie avut în vedere şi faptul că multe dintre companii au adoptat un program flexibil sau în ture, astfel încât orele de funcţionare ale clădirilor de birouri se vor prelungi şi echipele de property management se aşteaptă la costuri operaţionale mai mari.”

    Cum vor arăta proiectele de birouri ale viitorului? „Pe viitor, proiectele de birouri vor avea succes dacă vor descoperi nevoile specifice propriilor oameni şi le vor adresa corect în design. Raţionamentele simpliste de compartimentare în open office, zona de întâlniri şi alte 2-3 funcţiuni principale bazate pe un om la 10 mp, toate vor trebui amendate”, crede Tudor Ionescu. Astfel, precizează specialistul de la CBRE, biroul corect se va axa pe nevoile unei experienţe în jurul activităţilor zilnice: nevoia de apartenenţă, de independenţă, de progres şi de confort este una dintre cele care vor defini o conexiune autentică între noi şi spaţiul biroului nostru. „Noile măsuri de diminuare a riscurilor şi siguranţa vor adăuga un nou strat în procesul de design, iar open space-ul va fi adaptat în consecinţă. Zonele înghesuite se vor extinde, densitatea va scădea, ariile largi şi deschise vor fi subîmpărţite în celule funcţionale care se adresează nevoilor particulare ale fiecărei companii sau departament şi în acelaşi timp consolidează sentimentul de siguranţă personală”, conchide Ionescu.


     

  • Afacerea cu vacanţe lansată de două românce în vremuri de criză. Unde veţi putea călători cu ajutorul lor

    Vremea vacanţelor pare departe, atât în trecut, cât şi în viitor, în vremuri în care cea mai lungă călătorie este cea dintre patul din dormitor şi ibricul de cafea din bucătărie. Şi totuşi, pentru că nimic neplăcut nu durează o veşnicie şi nici fără vacanţe nu putem trăi la infinit, există oameni care pun la cale poveşti peste mări şi ţări pentru cei răbdători şi care stau acum cuminţi în case. Oana Pricop şi Alina Deak, de pildă, au pus pe picioare Free Spirit în 2008, la începutul unei alte crize, şi de atunci au tot ţesut poveşti de-a lungul şi de-a latul lumii.

    „Am pornit de la pasiunea pentru călătorii, de la dorinţa de a avea un business într-un domeniu dinamic. Primii ani au fost extrem de grei, mai ales că am demarat businessul în 2008, în prag de criză, şi nici foarte multă experienţă în domeniu nu aveam. Am muncit foarte mult, am schimbat strategia de dezvoltare foarte des, în funcţie de contextul economic, de dinamica pieţei şi, mai ales, am învăţat că trebuie să renunţăm la visele de la început şi să ne adaptăm”, povesteşte Alina Deak, una dintre fondatoarele agenţiei de turism Free Spirit.
    Încă de la început, ea şi Oana Pricop l-au avut alături pe Luca Cătălin, colegul care a dezvoltat departamentul de evenimente al firmei. Fiecare a venit cu propriul lui bagaj de cunoştinţe în business: Oana a terminat un master în marketing şi negocieri în afaceri, iar Alina a absolvit jurnalismul. Ambele au la activ zeci de ţări vizitate.
    Au dezvoltat împreună mai multe proiecte în domeniul turismului, printre care Transilvania Train sau Japan by Myself, cu o echipă de tineri care vorbesc japoneză, au călătorit în Japonia şi sunt promotori ai culturii nipone.
    „Constanţa în toată această perioadă a fost dată de divizia de vacanţe exotice şi de Business Travel. Acest departament reprezintă peste 30% din businessul Free Spirit şi ne mândrim cu un portofoliu de clienţi importanţi din industria de retail, case de avocatură şi IMM-uri. Unii dintre ei sunt alături de noi încă din primii ani de activitate.”
    Cele două antreprenoare au investit 10.000 de euro până când Free Spirit a devenit ceea ce şi-au dorit – o colecţie de călătorii pornite din agenţia pe care au deschis-o în Bucureşti. Banii au venit însă la pachet cu multe ore de muncă, documentare, experienţe. În 2019, cifra de afaceri a agenţiei a fost de peste 4 milioane de lei, iar profitul – de 55.000 de lei. Echipa numără
    15 angajaţi.
    „Mai avem în faţă încă doi ani de dezvoltare şi expansiune a liniilor de business curente, care au ca finalitate şi intrarea pe noi pieţe din Europa. Vom merge mai departe cu Transilvania Train, concentrarea principală fiind să atragem cât mai mulţi turişti din afara ţării în proiect. Iar proiectul de călătorii By myself dorim să-l extindem şi pe alte destinaţii în afară de cele care ne-au consacrat – Japonia, Bali şi Asia de Sud-Est”, mai spune Alina Deak.
    Cine sunt clienţii? Sky is the limit. De la oameni pasionaţi de muzică, ce aleg să-şi urmeze artistul preferat la concerte prin Europa, la grupuri mici, care optează pentru circuite personalizate în destinaţii exotice, chiar şi cu o durată de trei săptămâni. Free Spirit are chiar şi o divizie de seniori, care coordonează programe de grup interne şi externe, destinate, evident, seniorilor. Pasionaţii de vacanţe exotice aleg destinaţii din locuri ca Republica Dominicană, Maldive sau Mexic.
    „Sunt oameni cu un nivel financiar peste medie şi timp limitat. Acestea sunt motivele pentru care caută un consultant de turism experimentat, care să le ofere mai mult decât o rezervare de bilet de avion şi un hotel, care să le pună la dispoziţie întreaga experienţă acumulată şi o listă de tips & tricks”, mai spune Alina Deak.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Atelier Lignum – producţie de tocătoare şi platouri din lemn (Oradea)
    Fondator: Daniel Jolţa
    Investiţie iniţială: 37.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 10.000 de euro
    Prezenţă: târguri, evenimente

    Reedact – platformă care concepe
    CV-uri (Bucureşti)
    Fondator: Cristian Maria
    Investiţie iniţială: 6.000-7.000 de euro
    Prezenţă: online

    Mugur de ZOF – firmă de design şi organizare de evenimente (Bacău)
    Fondatoare: Iulia Iacob
    Investiţie iniţială: 3.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 100.000 de euro
    Prezenţă: naţional

    BroClean – servicii de curăţenie şi dezinfecţie (Bucureşti)
    Fondatori: Dragoş Ciucur şi Marius Dumitrescu
    Investiţie iniţială: 30.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019 (patru luni de funcţionare): 20.000 de lei (peste 4.000 de euro)
    Prezenţă: Bucureşti

    Unii cu Duba – servicii de mutare (Bucureşti)
    Fondator: Paul Stencoane:
    Investiţie iniţială: 10.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 15.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro. Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Recomandare de film: un serial despre capitalism şi viaţă după moarte

    „Viaţa nu este dreaptă. Nici varianta ei digitală”, spune unul dintre personajele serialului Upload, replică ce poate oferi cheia de interpretare a acestei comedii SF. Regizorul Greg Daniels, care a realizat şi comedia axată pe viaţa în birourile americane la începuturile lor The Office, analizează într-un mod satiric capitalismul şi viaţa de după moarte într-un viitor digital. Chiar dacă tema principală este viaţa într-un rai digital, serialul este descris în presa internaţională ca fiind mai ales o perspectivă originală a capitalismului de ultimă generaţie.

    Upload se întâmplă în 2033, când tehnologia face posibilă încărcarea conştiinţei unei persoane într-un avatar digital. Cei care mor pot astfel să fie în permanent contact cu cei din apropierea lor rămaşi în viaţă.

    Nathan (Robbie Amell) este un programator care se pregătea să îşi vândă proiectul şi care are un accident cu maşina sa autonomă – deşi în lumea anului 2033 se spune că „maşinile autonome nu fac accidente”.  Oamenii mor mai degrabă din cauza „plămânului vapat” – o boală a viitorului.

    În faţa morţii, prietena sa bogată îi oferă şansa de a face upload – viaţa digitală este  aparent foarte scumpă şi doar cei privilegiaţi şi-o permit. Există mai multe variante de continuare a vieţii în acest fel – aceasta fiind o industrie de 600 de miliarde de dolari – varianta în care ajunge personajul principal este însă cea mai apropiată de viaţa reală.

    Raiul viitorului „premium” se prezintă în variante digitalizate ale dealurilor din Toscana, cazinourilor din Las Vegas, savanei africane şi alte scenografii din care cei care plătesc pot să aleagă – printre care şi Lake View, descris drept „singurul model de viaţă digitală creat după hotelurile victoriene din Statele Unite şi Canada”. În acesta din urmă îşi începe aventura eroul serialului. El descoperă rapid beneficiile vieţii digitale „de după”, dar şi lipsurile acesteia. Spre exemplu, faptul că pentru un upgrade, pentru a consuma anumite alimente, trebuie să plăteşti (în moneda digitală a Facebook, Libra).

    Upload ilustrează şi câteva aspecte referitoare la inegalitatea veniturilor, care pare să se adâncească în 2033. „Cei 1%” nu sunt doar singurii care îşi permit să intre în aceste raiuri digitale, dar sunt şi cei care îşi permit mâncare adevărată aici) de pildă. În această viaţă, eroul principal îl întâlneşte pe proprietarul „celei a doua companii private ca mărime şi mare influent al sistemului politic american”. Sistemul de ratinguri pe care l-aţi regăsit în Black Mirror, un alt SF despre viaţa în viitor, se regăseşte şi aici. 

    Upload
    Regia: Greg Daniels
    Distribuţie: Robbie Amell, Andy Allo, Allegra Edwards, Zainab Johnson, Kevin Bigley
    Difuzare: Prime Video
    Număr de episoade: 10
    Durată episod: Cca 45 de minute
    Data lansării: 1 mai

  • Paşii de business pe care trebuie să îi facă antreprenorii ca să îşi redeschidă afacerea, potrivit coach-ului de business Lorand Soares Szasz

    E ca şi cum ar fi pierdut semnalul la GPS şi nu reuşesc să reconfigureze traseul pentru a ajunge la destinaţie.
    Deşi, fiecare firmă este diferită şi are provocări diferite, putem să identificăm patru paşi pe care ar trebui să-i facă antreprenorii înainte să (re)deschidă afacerea.
    Este important de precizat că vom găsi mai uşor soluţii dacă identificăm anumite comportamente care ni se par normale în alte arii ale vieţii şi apoi, înţelegându-le, le putem aplica şi în afaceri.
    Dacă eşti şofer, cu siguranţă că ţi s-a întâmplat cel puţin o dată să intri într-o curbă cu viteză prea mare. Majoritatea şoferilor, într-o astfel de situaţie, fac patru paşi în mod inconştient. Din păcate sunt şi şoferi care ies de pe şosea sau se lovesc frontal de o altă maşină. La fel se va întâmpla şi în economie. Cu siguranţă, vom înregistra firme care vor falimenta şi angajaţi care îşi vor pierde locul de muncă.
    Primul pas pe care-l fac şoferii este să frâneze. Al doilea, este să ajusteze volanul pentru a nu ieşi de pe bandă. Al treilea este să se asigure că maşina îşi menţine aderenţa şi al patrulea este să accelereze, lucru care ajută maşina să se redreseze şi să iasă mai repede din curbă.
    Dialogând cu un prieten consultant, am aflat că la kart, dacă vrei să câştigi, nu contează atât de mult viteza cu care ai intrat în curbă, cât contează viteza cu care ieşi. Aşa este şi în antreprenoriat. Mulţi antreprenori au fost luaţi prin surprindere de pandemie, deşi, era de aşteptat o decelerare sau chiar recesiune în economie. Cum aplicăm acest comportament mecanic din condus, în afaceri?

    1. Reducere de costuri (= frânezi)
    Nu o să insist pe acest aspect, pentru că plecăm de la premisa că majoritatea antreprenorilor au făcut deja acest pas, obligaţi de circumstanţe. Iar cei care nu au făcut-o sau au fost optimişti când au făcut-o, crezând cu după ce ieşim din carantină, lucrurile vor reveni la normal, probabil că vor ieşi „în decor” cu afacerea lor sau se vor izbi frontal de realitate.

    2. Reajustarea planului de afaceri (= ajustezi volanul pentru a nu ieşi de pe banda ta)
    Din păcate, mulţi antreprenori îşi conduc afacerea fără un plan, dar pentru cei care au planificare anuală, trimestrială, lunară şi chiar săptămânală, a devenit destul de evident că planurile făcute în decembrie 2019 nu au cum să mai devină realitate. Ori va fi mai rău, ori va fi mai bine, dar probabilitatea să nu fii deloc influenţat de ce se întâmplă este spre zero.
    Aici sunt mai multe aspecte pe care merită să le luăm în considerare.
    Pentru unii, este vorba de o simplă schimbare a mesajelor de marketing. Pentru alţii, trece prin schimbarea canalului de vânzare, poate din offline în online. Pentru alte firme, este vorba de schimbarea totală a modelului de business sau chiar renunţarea la anumite linii de business sau produse/servicii.

    Totul trebuie să plece de la două aspecte importante:
    • Care sunt viziunea şi misiunea mea şi cum se manifestă acestea prin ce fac?
    • Cum s-a schimbat comportamentul clientului meu şi cum mă adaptez la el?

    Voi menţiona două exemple pentru a explica mai bine la ce mă refer.
    Mi-aş dori să văd restaurante care, după ce vor avea permisiunea să deschidă, sa aibă în loc de meniuri la mese, un QR code la intrare pe care-l sa il scanez şi să am automat acces la meniu. Să pot să comand de acolo, să pot să plătesc de acolo şi să pot să chem chelnerul pentru alte situaţii prin QR codul de la intrare.
    În acest fel ar reduce la maximum contactul uman şi s-ar îndrepta în zona de contactless. Companiile care vor implementa strategii de tip contactless vor avea de câştigat în următoarea perioadă, pentru că vor reduce frica clientului faţă de virus.
    Un alt exemplu, banal de altfel, este că la firmele unde traficul de clienţi este mai mare să existe uşi care se deschid automat, ca să evităm să punem mâna pe clanţă. Astfel de strategii până la altele mai complexe (cum ar fi schimbarea gamei de produse pentru a ne adapta la apetitul pentru a cheltui al clienţilor, din următoarea perioadă) ne vor ajuta să trecem de curbă.

    3. Testare (= verifică dacă maşina are aderenţă)
    Dacă în vremuri normale este recomandat să facem MVP-uri şi să testăm strategiile de marketing înainte să investim mulţi bani, acelaşi lucru e valabil şi acum, doar că trebuie să facem totul mult mai repede. Să testăm noul model de afacere, să testăm noul canal de vânzare, să testăm dacă produsul adus are tracţiune în piaţă.
    Tot aici intră şi analiza pe care o putem face pentru a afla care sunt acele lucruri pe care vrem să le păstrăm din această pandemie.
    Poate sunt antreprenori care, văzând că productivitatea angajaţilor nu a scăzut lucrând de acasă, vor propune angajaţilor şi această opţiune, economisind în acest fel bani.
    Poate sunt firme care în loc de team buildinguri scumpe şi cursuri de pregătire în săli de conferinţă vor rămâne la educaţia online pentru a câştiga timp şi bani.
    Poate sunt restaurante care nu au făcut delivery înainte de pandemie, dar vor să o facă de acum încolo sau firme care nu au vândut online şi vor să o facă în viitor.
    Analizează care sunt acele lucruri care au fost bune în această perioadă şi ai vrea să le păstrezi şi testează noua abordare cât mai repede pentru a vedea dacă ai aderenţă înainte să accelerezi.

    4. Relansează-ţi afacerea (= accelerează)
    E o perioadă oportună, înainte să deschizi, să dedici timp pentru planul de relansare.
    Cum o să deschizi? Vii pe 15 mai (sau în data în care îţi permite guvernul să-ţi deschizi afacerea) şi deschizi uşa ca şi cum ar fi o zi normală sau faci o deschidere oficială ca şi cum ai începe afacerea?
    O să faci „gălăgie” sau o să te comporţi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi că perioada aceasta ar fi fost doar o glumă proastă?
    O să le vorbeşti clienţilor despre cum a fost perioada aceasta pentru tine şi echipa ta? O să le spui câte eforturi ai făcut ca să nu dai afară niciun om?
    Este o perioadă excelentă să planifici o deschidere care să atragă atenţia. Ca şi cum ai începe acum afacerea. Unii chiar o iau de la zero, deci am putea considera că încep din nou.
    Lucrează la planul de promovare. Stabiliţi mesajele pe care le veţi trimite la lansare. Programaţi postările pe social media.
    Trimiteţi comunicate de presă. Presa o să vrea să publice povestea celor care au supravieţuit!
    Este ca şi cum ai începe acum afacerea. Fă-o bine!
    Dacă eşti din industria de beauty, poate că nu o sa fie nevoie de prea multă gălăgie, pentru că oamenii s-au săturat deja să se tundă singuri, dar tu ai putea să vinzi deja primele programări de la deschidere, poate la un preţ un pic mai mare pentru clienţii VIP.
    Aceasta este perioada în care îţi focusezi atenţia şi asupra resurselor umane. Cine revine? Când revine? Cum revine? Cum le ridic moralul ca să mă ajute în relansare? Cum mă despart de cei pe care nu mai pot să îi aduc înapoi?

    Ai ocazia să faci lucrurile mult mai bine decât acum! Ai o „scuză” să schimbi orice şi să faci lucrurile la alt nivel.
    Ai ocazia să treci de la panică la planificare!
    Ai ocazia să ieşi din curbă cu viteză şi să câştigi cursa!
    Ai ocazia să fii unul dintre cei care ies mai puternici din această criză!

    Decizia e la tine!

  • PSIHOLOGIA ÎN VREME DE CRIZĂ: „Trebuie să luăm lucrurile pas cu pas şi fără să ne facem scenarii de viitor îndepărtat”

    Lavinia Ţânculescu, doctor în psihologie, axat pe psihologia muncii şi organizaţională, a vorbit într-un interviu Business MAGAZIN despre efectele izolării la domiciliu, în care se regăsesc mulţi dintre angajaţii companiilor din toată lumea în prezent.

    Potrivit specialistului, efectele izolării se leagă cel mai mult de starea noastră psihică, iar evenimentele pe care le trăim trebuie gestionate pe plan emoţional într-un mod cât mai potrivit pentru fiecare dintre noi. Ea observă că fiecare persoană are propriile mecanisme de <<coping>> (de a gestiona situaţiile cu care se confruntă n.red.), unele dintre acestea chiar inconştiente, altele exersate. Mecanismele de gestionare a stresului se încadrează în mai multe categorii, potrivit specialistului, care se referă fie la aspectul cognitiv, prin planificare, de pildă sau prin alte aspecte care ţin de relaţionare, de solicitarea ajutorului celorlalţi, cât şi prin metode care ţin de reacţiile emoţionale –  cum ar fi, de exemplu acceptarea situaţiei sau orientarea pe beneficiile acesteia.

    Un alt tip de a face faţă provocărilor izolării este cel de natură religioasă sau spirituală – prin apropierea de noi înşine, de Dumnezeu. „Gestionarea situaţiei prin care trecem ţine foarte mult şi de structura noastră de personalitate şi de cum ştim să gestionăm unele elemente prin acceptarea unor lucruri pe care le avem sau nu în bagajul nostru. Spre exemplu, rezilienţa sau forţa psihică.”

    Apoi, contează şi eficacitatea personală – acea autoeficacitate în diverse situaţii: „Persoanele vulnerabile sau anxioase au comportamente invers proporţionale ideii de autoeficacitate”.

    Legat de anxietatea care este menţionată de mulţi dintre cei care lucrează de acasă, şi aceasta se împarte în mai multe categorii, potrivit Laviniei Ţânculescu: anxietatea de perspectivă presupune întrebări legate de cum vor evolua lucrurile, iar anxietatea inhibitorie, că nu ştii ce să faci în prezent, motiv pentru care mulţi dintre angajaţi poate muncesc mai mult de acasă „ca să nu aibă  conexiune deloc cu ei înşişi”. Alţii se simt de-a dreptul epuizaţi – se confruntă cu o stare de oboseală şi o stare de sfârşeală.

    Psihologul aminteşte şi de o glumă din mediul online în acest sens care spune – „După ce se încheie această perioadă îmi voi lua două zile de concediu”.

    Unii dintre angajaţii izolaţi la domiciliu se plâng chiar că, în pofida oboselii, nu reuşesc să doarmă. „Imaginaţi-vă mintea care funcţionează ca un procesor în permanenţă ocupat cu gânduri, griji. Anxietatea înseamnă de fapt că îmi fac mereu griji, mă tem să nu se întâmple ceva rău, îmi este teamă de lucruri, sunt absorbit de problemele mele – sunt foarte turbulat de evenimente şi mă preocupă faptul că nu ştiu cum vor fi de acum încolo lucrurile, că nu mă voi adapta, ori toate acestae ţin de scenariul catastrofic că s-ar putea să nu reuşim, ce vom face noi în situaţia respectivă.”  În acest context, Lavinia Ţânculescu îi sfătuieşte pe oameni să se ghideze după o vorbă care există în limba engleză „Lets cross the bridge when we get there” (Să trecem podul când ajungem acolo n.red), adică să luăm lucrurile pas cu pas şi fără să avem apetenţa scenariilor de viitor îndepărtat. De asemenea, îi sfătuieşte pe oameni să se hrănească din micile succese ale fiecărei zile şi să nu îşi propună să facă foarte multe lucruri  imposibil de realizat – de tipul poate azi o să aflu cum o să fie boala tratată – când închizi calculatorul, seara, trebuie să închizi „programele”, respectiv procesele de gândire care te îngrijorează”.  

    „Mulţi dintre oamenii aceştia nu reuşesc să îşi închidă programele – de aceea au insomnii şi de adormire, şi de trezire – evident că somnul  este de mai proastă calitate fiindcă energia psihică este folosită în a lumina acele gânduri”, explică Lavinia Ţânculescu.

    Legat de faptul că poate unii dintre cei izolaţi la domiciliu mănâncă mai mult în această perioadă, psihologul Lavinia Ţânculescu subliniază că mâncarea nu se consumă de foame ci pentru că de cele mai multe ori este tot o expresie a anxietăţii.  „Mâncarea, la fel cum se întâmplă şi în cazul obezităţii, o mănânci fiindcă este un lucru sigur, fiindcă vorbim despre  o certitudine. Te-ai înconjurat de o platoşă care cumva te va proteja, prin urmare tot în zona de protecţie mergem. De cele mai multe ori vorbim despre supravieţuire, dar nu este numai foamea de supravieţuire. Iar cumpărăturile de alimente în exces pot reprezenta de asemenea o formă de reasigurare.

    Citiţi mai multe despre psihologia în vreme de criză în următorul articol de copertă al Business MAGAZIN – Viaţă de corporatist (izolat la domiciliu) – pe care îl veţi regăsi în format e-paper pe site-ul revistei www.businessmagazin.ro


     

  • OPINIE – Marius Mihailovici, director general Porsche Engineering: „Viitorul automobilelor… inteligent(e)”

    Visurile şi aspiraţiile copilăriei mele, deşi măreţe şi inspirate din filmele science fiction pe care le urmăream pe casete VHS, nu m-au dus niciodată atât de departe încât să-mi imaginez că aş putea să fac parte din viitorul automobilelor. Cât de puţin ştiam! M-am alăturat celor de la Porsche Engineering într-o perioadă în care viitorul industriei auto este regândit şi remodelat. În care nu suntem doar încurajaţi, ci şi stimulaţi să îndrăznim să visăm şi să ne imaginăm că interacţiunea cu maşinile nu va fi doar una cu un simplu produs al ingineriei mecanice de vârf, ci cu un produs complex, care încorporează de la aerodinamică şi mecanică până la electronică, software şi inteligenţă artificială.

    Ceea ce facem presupune nu doar reinventarea felului în care maşinile sunt pornite şi ţinute în mişcare, ci şi a felului în care comunicăm cu ele. Se schimbă şi ceea ce pot face acestea pentru noi: să ne ghideze, să ne protejeze, să ne ajute să economisim timp şi să ne ferească de haosul din trafic. Multe dintre aceste transformări se întâmplă acum în Cluj, unde 200 de programatori şi ingineri dezvoltă soluţii care acum zece ani erau de domeniul fantasticului. Acestea presupun sisteme avansate de asistenţă la condus, care colectează date dintr-o varietate de surse online şi de la faţa locului, prin senzori. Sunt informaţii legate de dinamica şi starea maşinii, care, împreună cu cele legate de mediul înconjurător, creează percepţia generală pe care sistemele inteligente o analizează şi pe baza căreia sunte dezvoltate diferite funcţii de siguranţă şi confort. De la asistenţa în viraje, la asistenţa la depăşire sau la parcare, toate aceste „servicii” devin, în curând, parte din rutina noastră zilnică, fiind menite să ne uşureze viaţa.
    Lucrăm aici, în mod special, la un sistem care să înveţe maşinile despre condusul agresiv şi cum să reacţioneze la acesta. Oamenii sunt fiinţe intuitive, fapt care le permite să anticipeze când un alt şofer urmează să le taie calea. Maşinile nu au acest instinct – încă. Prin folosirea celor mai noi metode AI, cum ar fi reţelele neuronale sau machine learning, dezvoltăm noi sisteme de asistenţă la condus, care deschid calea către automobilele autonome ale viitorului. 
    Funcţia de detectare a maşinilor care urmează să îţi taie calea foloseşte o reţea neuronală: oamenii se uită la imagini cu maşinile care circulă pe autostradă şi semnalează momentul în care realizează că o maşină din faţă urmează să taie calea cuiva. În faza de pregătire, reţeaua neuronală corelează acest instinct natural al oamenilor cu semnalele primite de la senzorii automobilului, în aşa fel încât maşina învaţă treptat să prezică atunci când cineva urmează să îţi taie calea, analizând datele primite de la senzori. Cu ajutorul inteligenţei artificiale, suntem in era HAD, Highly Automated Driving, un concept care defineşte interacţiunea maşină-om, o interacţiune proactivă, intuitivă şi utilă în moduri nemaiîntâlnite până acum, până în punctul în care maşinile devin total automatizate. După cum spunea, atât de frumos, profesorul Frank Kirchner de la Centrul German de Cercetare a Inteligenţei Artificiale, o maşină automatizată va fi „un robot pe care poţi să îl conduci” sau, mai degrabă, un robot care va putea să te conducă oriunde ai nevoie. Funcţiile condusului autonom presupun, după cum am putut observa, colectarea unui volum mare de date care sunt stocate şi procesate ulterior. Prin urmare, ne aşteptăm ca noua reţea wireless 5G să joace un rol important în viitorul automobilelor inteligente. Această reţea este proiectată special pentru comunicarea dintre maşini, cu o întârziere de reacţie de aproximativ o milisecundă. Ea ne va permite să dăm frâu liber imaginaţiei şi, în acelaşi timp, să dezvoltăm noi sisteme de asistenţă la condus. Momentan, reţeaua 5G este disponibilă doar în marile oraşe din România, dar lucrurile se mişcă destul de repede şi tehnologia ne ajunge din urmă – singura întrebare ar fi: vom fi, la rândul nostru, în stare să ţinem pasul?
    Chiar dacă e greu de crezut, în Cluj avem o tradiţie academică de peste 40 de ani în cercetarea şi descoperirea de metode de a utiliza AI în produse pe care le folosim zilnic. Parteneriatul nostru cu universităţile tehnice de aici a deschis o lume plină de oportunităţi nu doar pentru noi, prin împărtăşirea de idei şi posibilitatea de a lucra cu o cantitate imensă de date şi informaţii, dar şi pentru studenţi şi profesori, care pot să găsească la noi o finalitate tangibilă pentru studiile lor. Învăţăm acum nu doar să visăm, ci şi să ne urmărim visurile până când acestea devin realitate şi apar pe modelele de serie – la început ca opţionale, iar apoi ca funcţii standard – în tot ceea ce ţine de viitorul automobilelor.

  • Cum să tricotezi schimbarea climatică

    Astfel au apărut pături şi fulare meteo, persoanele care le confecţionează adăugând, de regulă, câte un rând colorat în fiecare zi, în funcţie de temperatura de afară şi eventual completând cu elemente care să arate dacă a nins cumva sau care marchează anotimpuri ori ceva mai deosebit. Cu ajutorul acestor obiecte tricotate se poate urmări apoi evoluţia vremii şi compara cu datele existente, ele putând fi utilizate şi ca reper pentru viitor.

  • Premiera ultimilor 11 ani: Dacia prezintă la Geneva un concept-car ce anunţă viitorul model electric. Cu ce vine Renault

    Grupul Renault va prezenta în cadrul Salonului Auto de la Geneva conceptul unui viitor automobile electric ce va fi comercializat din 2021 sub marca Dacia. Este pentru prima dată în ultimii 11 ani când Dacia vine la un salon internaţional cu un concept. Ultima oară când Dacia a venit la un Salon cu un concept s-a întâmplat în 2009, când la acea vreme marca anunţa viitorul SUV Duster. Pe de altă parte, modelul de serie Duster lansat în 2010 nu avea nimic în comun cu conceptul prezentat cu un an înainte. Ulterior Renault a renunţat la ideea de a prezenta concept Dacia, acestea venind cu un cost suplimentar pentru un brand concentrat pe eficienţă.

    Potrivit comunicatului oficial, Dacia deschide un nou capitol al evoluţiei sale, abordând segmentul vehiculelor electrice. Standul mărcii va expune astfel, în premieră, un show-car 100% electric. O revoluţie în gama Dacia, care profită de experienţa de peste 10 ani a Grupului Renault în domeniul mobilităţii electrice.

    Dacia vine la Geneva ca fiind singurul constructor de automobile care propune o gamă completă de vehicule cu alimentare atât pe benzină, cât şi pe GPL, denumită ECO-G, Dacia va prezenta noua motorizare TCe 100 ECO-G. Pentru a marca 15 ani de prezenţă comercială în Europa, Dacia va expune totodată seria limitată Anniversaire.

    Renault va dezvălui la Geneva concept-car-ul electric MORPHOZ care ilustrează viziunea mărcii asupra mobilităţii auto de mâine. Acest vehicul propune o adaptare personalizată la nevoile, dorinţele şi obiceiurile de utilizare ale fiecărui client. El prefigurează o nouă familie de modele electrice Renault care va fi lansată în anii următori.

    Renault va prezenta un stand 100% electrificat, cu o gamă completă de 8 vehicule, printre care, în premieră mondială, Noul Twingo Z.E.

    Pionier în dezvoltarea vehiculelor electrice, Renault îşi pune în valoare expertiza în domeniu, continuând electrificarea gamei cu ajutorul unei oferte inovatoare şi exclusive de motorizări de tip Hybrid şi Plug-In Hybrid, denumite E-TECH, pe trei din modelele sale: Noul Clio, Noul Captur şi Noul Megane Estate. Noul Megane Estate E-TECH Plug-in va fi astfel prezentat pentru prima oară cu ocazia Salonului de la Geneva.

    Pentru a răspunde aşteptărilor utilizatorilor de vehicule comerciale, Kangoo Z.E Concept îşi va face apariţia la standul mărcii. Acest show-car urban şi electric anunţă înnoirea gamei Kangoo în cursul anului 2020.

    O sesiune de întrebări-răspunsuri despre electrificarea gamei Renault va avea loc pe 3 martie la ora 15 :15 la standul mărcii (număr de locuri limitate, acces doar pe bază de invitaţie).

    Alpine, marca sport a Renault revine în acest an la Salonul de la Geneva prezentând două noi serii limitate în gama A110.

    Standul mărcii va găzdui totodată Alpine A110 SportsX. Acest exerciţiu de stil, rezultat al colaborării dintre echipele de design şi inginerie ale Alpine, este inspirat din versiunile de raliu ale modelului A110 – cu o caroserie lărgită şi supraînălţată – şi în special din vehiculul A110 câştigător al raliului Monte Carlo în 1973.

  • Ecosistemul de start-up-uri din România e în plin boom

    „Ecosistemul de start-up-uri a explodat în ultimul an. Dacă acum 5-6-7 ani, când eu eram fondator de start-up-uri, era practic aproape imposibil să ridici bani din România, între timp a devenit o adevărată nebunie – peisajul de investiţii, peisajul de start-up-uri. Peste tot apar noi start-up-uri, noi echipe care vor să lanseze proiecte, apar investitori, au apărut fondurile de investiţii, s-au îmbunătăţit numărul şi calitatea investitorilor de tip angel. Se întâmplă foarte multe lucruri deodată, este o efervescenţă, că astfel inevitabil te întrebi cât va mai dura. Evoluţia a fost una spectaculoasă, este loc de mai bine şi este loc de mai multe”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Cristian Munteanu, managing partner în cadrul fondului de investiţii local Early Game Ventures (EGV). El a pus bazele EGV la finalul anului 2018 împreună cu Dan Călugăreanu şi Radu Stoicoviciu, iar până acum prin intermediul fondului s-au investit 5,5 milioane de euro în 10 start-up-uri – Adiem, Bunnyshell, Druid, Milluu, Neobility, RoboSelf, SymphoPay, Tokinomo, Underline şi Watto Stations.
    „Am auzit deja întrebarea: nu cumva sunt deja prea mulţi bani în piaţă? Eu aş întreba: sunt prea mulţi bani în Silicon Valley? Cred că loc este. Este loc de investitori. Deocamdată suntem într-o piaţă care este condusă de investitori – există câţiva gatekeeperi pe la care trec toate tranzacţiile şi există un număr de investitori de tip angel care participă, contribuie, iniţiază astfel de runde de finanţare”, a adăugat el. În ultimii ani pe piaţa locală au apărut tot mai multe fonduri de investiţii care caută să finanţeze start-up-uri ce peste câţiva ani le-ar putea întoarce toţi banii investiţi în toate proiectele pe care au pariat, plus profit. Unul dintre ele este şi Simple Capital, vehiculul creat de Andrei Pitiş – unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori şi investitori în IT din România. Acesta este parte a programului său de a contribui la crearea a încă 100 de milionari în euro din proiecte de IT pe plan local, Simple Capital investind deja în 15-16 start-up-uri. „Ecosistemul este într-o plină efervescenţă. Apar foarte multe start-up-uri. Acum un an nu-mi imaginam că o să fie aşa de tare, adică în ce am spus eu atunci, acel 100, a fost foarte multă speranţă. Foarte multă. Acum mi se pare realizabil. Este adevărat că nu într-un an, doi, trei, aşa cum se aştepta lumea. Probabil că în zece ani, ca să dau un orizont de timp cât de cât, dar mi se pare chiar realizabil. Atunci nu credeam că o să descopăr oameni noi din interacţiunea asta deschisă cu publicul, dar chiar am descoperit start-up-uri noi“, a spus Andrei Pitiş tot în cadrul emisiunii ZF IT Generation. El este cunoscut pe piaţa IT din România atât pentru implicarea în programele de susţinere şi descoperire a start-up-urilor, cât şi pentru proiectul ceasului inteligent Vector Watch vândut gigantului american Fitbit, dar pentru şi investiţiile sale în proiecte precum Clever Taxi, achiziţionat de gigantul german Daimler. Din noiembrie 2018, când Pitiş a pornit la drum cu Simple Capital, şi până în prezent, antreprenorul a investit circa 500.000 euro în total în 15-16 proiecte. El a precizat că Simple Capital vizează trei tipuri de companii. „Sunt trei tipuri de companii în care am investit prin Simple Capital: sunt companii de servicii – cum este firma mea de headhunting mai veche Techmind, este o agenţie de marketing – Perceptum, este o firmă de servicii de IT, de dezvoltare de software – Softbinator. Sunt nişte firme de servicii care generează şi care alimentează într-un fel Simple Capital cu profitul respectiv.” De asemenea, un alt tip de companii în care investeşte Simple Capital sunt cele tip scale-up – start-up-uri aflate a început care în general vând online, de diferite sume, şi au un profit. Intrând eu în acţionariat cu bani, dar mai ales cu timp, pot să le ajut să treacă la zeci, sute de mii de euro vânzări pe lună şi deci să ajungă la evaluări de milioane, zeci de milioane de euro.” Totodată, Simple Capital finanţează şi start-up-uri de la zero, alături de alte fonduri de investiţii. Printre start-up-urile în care a investit Simple Capital până acum se numără Pentest Tools, Garderoba Infinită, Social Insider, Feexers, Neobility şi Perceptum.
    Şi Radu Georgescu, unul dintre cele mai cunoscute nume din industria locală de tehnologie după o lungă serie de exituri de succes din companii locale, începută cu vânzarea antivirusului RAV gigantului Microsoft în 2003, spune că în prezent ecosistemul de start-up-uri hi-tech din România se află într-o perioadă foarte bună, iar perspectivele sunt de asemenea unele optimiste. „A crescut extrem de mult în ultimii cinci ani, să spun. A crescut pe de-o parte pentru că au apărut fonduri de investiţii, pe de altă parte pentru că au apărut business angels sau au apărut oameni dornici să investească în tehnologie”, a afirmat el în cadrul unei ediţii a ZF IT Generation. „Văd şi cunosc start-up-uri care duduie, care explodează. Cunosc foarte multe start-up-uri care nu reuşesc la prima iteraţie, dar construiesc echipe foarte bune care la o a doua iteraţie pot fi de succes. Dar de departe nu totul se întâmplă în Bucureşti, pentru că nu este doar Bucureşti şi Cluj, este Bucureşti, Cluj, Sibiu, Timişoara, Târgu-Mureş, Iaşi, Braşov, Oradea. Se întâmplă lucruri peste tot”, a completat el. Cum au evoluat însă ideile de business şi soluţiile software dezvoltate de start-up-urile din România în ultimii ani? „S-au schimbat buzzwordurile. Dacă acum doi ani blockchain era cuvântul cel mai des întâlnit în orice pitch, între timp au dispărut complet start-up-urile de blockchain, acum buzzwordul este AI (inteligenţă artificială – n.red.) şi machine learning (ML). Nu mai poţi să găseşti o aplicaţie de parcare care să nu spună că face AI şi ML”, a menţionat Cristian Munteanu de la Early Game Ventures. Legat de calitatea start-up-urilor, el a spus că aceasta a evoluat, însă nu dramatic. „Nu deodată toate start-up-urile care se lansează vin cu tehnologii noi, revoluţionează lumea. Nici pe departe; cred că una dintre problemele start-up-urilor româneşti este miza. Cea mai mare parte din start-up-uri vin cu nişte mize mici, ambiţii locale, poate regionale, şi este nevoie de mai mult decât atât.” În ce priveşte tehnologiile pe care le dezvoltă start-up-urile locale, investitorul consideră că nivelul nu este ridicat, mai ales fiindcă România nu are nicio universitate în top 100 din lume. „Dacă am avea şi noi două Stanforduri sau MIT-uri pe aici prin ţară, probabil că am putea să cerem mai multe. Dacă nu am fi România, ci Israel, iarăşi am putea să cerem mai multe. Dar o privire rece, lucidă asupra peisajului despre care toată lumea vorbeşte şi unde este foarte multă gălăgie ne arată că sunt puţine centre universitare de calitate. România mi se pare că nu are nicio universitate în top 100 global. Totuşi, de unde să vină acele creiere? Mulţi sunt autodidacţi, învaţă singuri programare, orice altceva şi dacă te uiţi la acest lucru nu poţi să spui că este o calitate slabă a start-up-urilor. Este comparabilă cu alte hotspoturi din lume.” Cu toate acestea, în România se găsesc însă foarte multe persoane cu o experienţă tehnică solidă, deficit mai mare fiind în zona de business.

  • OPINIE Kurt Weber, director general al Horváth & Partners România: „Soluţiile de automatizare şi viitorul locurilor de muncă”

    Această bunăstare este şi generatorul unei nevoi crescute pentru depozitare, gestionare, îndosariere, stivuire, scanare, plicuire etc. De fapt, prin revoluţia digitală din ultimii ani, omenirea a creat o lume foarte complexă şi ambiguă, în care volatilitatea şi incertitudinea ne înconjoară. Pentru a face faţă acestei lumi noi, oamenii au nevoie de o capacitate incredibilă de a gândi şi a lua decizii într-un mediu abstract. Capacitatea de abstractizare nu se învaţă de azi pe mâine, ci este rezultatul unui lung şir de exerciţii: multe, mărunte şi dese, care se desfăşoară pe o perioadă lungă. Dilema este cum să îţi aloci timp pentru a-ţi dezvolta această capacitate. În prezent, o mare parte din activitatea unui angajat constă în sarcini menite doar să ajute companiile să gestioneze complexitatea pe care au creat-o şi de care beneficiază. Astfel, studii internaţionale arată că aproape 60% din volumul de muncă dintr-o companie este generat de sarcini care nu aduc valoare efectivă, ci există strict pentru a menţine întreprinderea în stare de funcţionare. Activităţi ca emiterea de facturi, contabilitatea de gestiune, colectarea de creanţe au nevoie de mult timp, spaţiu şi oameni.
    Potrivit unui studiu al Horváth & Partners, până la 30% dintre locurile de muncă existente vor fi înlocuite de soluţii de automatizare până în 2030. Funcţiile unde există cea mai ridicată probabilitate de automatizare sunt în activităţi ce ţin de contabilitate, logistică, depozitare, marketing, casierie, secretariat, relaţii cu publicul, dactilografiere. Există o serie întreagă de soluţii de automatizare aplicabile pentru aceste funcţii, iar printre cele intrate mai recent în vocabularul comun este şi RPA, Robotic Process Automation.
    RPA-ul este un instrument, să-i zicem un limbaj de codare, cu ajutorul căruia se construiesc nişte miniprograme informatice, ce replică fidel operaţiunile pe care le face un om, pe calculator. Astfel, miniprogramul are aceleaşi rezultate şi poate face aceleaşi lucruri ca omul. De fapt, poate avea rezultate chiar mai bune, având în vedere eroarea umană prezentă în orice proces. Desigur, acest tip de automatizare este aplicabil doar proceselor de rutină, care se desfăşoară în baza unor reguli clare şi în derularea cărora nu este nevoie de raţiune, cu alte cuvinte, în procese robotice. Aceste miniprograme sunt aşa-zişii roboţi, din perspectiva RPA.
    Iar economia de timp este uşor de calculat. Un exemplu simplu: să zicem că un contabil trebuie să emită manual 200 de facturi, o dată la 10 zile, în cursul unui an. Toate datele de facturare, pe care contabilul trebuie să le treacă în factură, există într-un sistem informatic care nu permite emiterea automată. În scenariul nostru, optimist, întocmirea unei singure facturi durează aproximativ 3 minute. Contabilul face aceleaşi mişcări pe laptop şi intră în aceleaşi ecrane din sistemul informatic. Practic, este un proces robotic. Astfel, doar activitatea de emitere a acelor facturi îi va lua contabilului aproximativ 50 de zile anual. Deci acesta va petrece peste 2 luni într-un an pentru a emite facturi.
    Un robot RPA ar putea face această treabă în locul contabilului, lăsându-i cele 2 luni pentru a pregăti, de exemplu, rapoarte interesante pentru managementul companiei despre, să zicem, profitabilitatea activităţii operaţionale. În baza acestora, managementul ar putea lua decizii care ar face ca acea companie să fie mai competitivă în piaţă, ceea ce ar genera un profit mai mare. Aşadar, contabilul din exemplul nostru ar avea timp să se ocupe de îmbunătăţirea rapoartelor de management, a procedurilor interne, de gestiunea riscurilor sau de alte sarcini care îi necesită gândirea abstractă şi creativă. Din acest unghi, eu văd RPA-ul ca pe o prelungire a angajaţilor, care îşi alocă timp pentru a se instrui în utilizarea roboţilor.
    Mai mult, toate platformele RPA, cum este şi cea dezvoltată de UiPath, au ca ţintă democratizarea posibilităţii de codare a roboţilor. Acest lucru înseamnă că dacă un contabil ar avea un minimum de aptitudini tehnice şi ar aloca timp pentru a învăţa cum să codeze roboţii RPA, ar putea să îşi facă singur robotul care să îi emită facturile.
    E lesne de imaginat un viitor în care sarcinile de rutină nu mai sunt făcute de oameni, ci de roboţi. Un astfel de viitor arată, din perspectiva mea, foarte interesant. În scenariul în care educaţia s-ar adapta suficient de repede, am putea ajunge, peste o generaţie, să avem de-a face cu oameni care nu au lucrat niciodată rutinat, pe un proces robotic. Oameni care au avut timp să gândească abstract şi critic, ceea ce ar putea conduce, de ce nu, la o explozie globală de creativitate. Desigur, sunt mulţi paşi de făcut până la acel punct, dar scenariul este unul posibil, poate chiar probabil. Automatizarea va promova noi modele de afaceri şi le va securiza pe cele existente, de exemplu, în industria serviciilor financiare. Reversul medaliei constă în schimbarea pe termen lung pe care o va aduce modului de lucru: multe dintre slujbele de astăzi nu vor mai exista în viitor. Noile locuri de muncă vor necesita abilităţi diferite şi nu vor compensa pierderea celor mai vechi. În consecinţă, o parte a provocării transformatoare pe care o reprezintă automatizarea include responsabilitatea corporativă.
    Soluţiile sunt, deocamdată, puţine, pentru că această democratizare a automatizării a devenit o problemă socială reală relativ recent. Evident, oamenii ameninţaţi cu pierderea locului de muncă vor trebui să se recalifice în funcţii care nu pot fi automatizate. Important este ca măsurile necesare să fie luate eficient de către guverne şi companii, pentru a evita evenimente nefaste. Pentru a beneficia pe termen lung de potenţialul său creator, omenirea trebuie să îmbrăţişeze, precaut dar călduros, automatizarea. Şi, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori pe parcursul istoriei, să găsească răspunsuri pentru problemele pe termen scurt care vor apărea.