Oamenii de ştiinţă japonezi au identificat „elementul lipsă” din nucleul Pământului. Oamenii de ştiinţă au ţinut să identifice, zeci de ani, acest element, crezând că el, după fier şi nichel, constituie o parte semnificativă din nucleul Pământului.
Experimentele care imită temperaturile ridicate şi presiunile mari din interiorul planetei sugerează despre ce este vorba, iar cea mai recentă descoperire ar putea contribui la o mai bună înţelegere a creării lumii.
Oamenii de ştiinţă dezvăluie cele mai amuzante greşeli de la muncă pe Twitter prin intermediul hashtag-ului #fieldworkfail, scrie Daily Mail.
Nu toţi oamenii de ştiinţă stau într-un laborator, ci lucrează şi pe teren. Se pare că Lipicul este o problemă majoră pentru cercetători, în special când vine vorba de animale. Cercetătorul din Bristol, Agata Staniewicz a scris pe Twitter: “M-am lipit din greşeală de un crocodil în timp ce încercam să ataşez un transmiţător radio”. Ea a adăgat că crocodilul a pierdut transmiţătorul în 24 de ore, în ciuda faptului că trebuia să rămână lipit timp de o lună.
Şi Sean McDonald, lector la Universitatea din Washington, s-a lipit din greşeală, dar de această dată de un “crab foarte supărat”.
Ecologistul, Carrie Cizauskas, a publicat o imagine pe Twitter cu următoarea descriere: Când o zebră, sub efectul unui anestezic, găseşte singurul copac de pe câmpiile Namibiei şi rămâne blocată.
Anothony Martin a scris că atunci când urmarea un aligator, câtiva colegi au remarcat că urmele sunt proaspete, atunci el s-a uitat în faţă şi a dat nas în nas cu aligatorul.
Ambika Kamath s-a folosit şi ea de Twitter pentru a povesti greşeala amuzantă. “Am încercat să prind o şopârlă, vreme de o săptămână, iar acum mi-a sărit pe cap şi a coborât pe mine şi tot n-am reuşit să o prind”.
David Meade, un mare teoretician, a dat publicităţii ”dovezi ştiinţifice” care arată că Terra se află în mare peric ol anul acesta.
Potrivit acestuia, o stea, pe care o numeşte geamăna Soarelui, vine spre Sistemul Solar din polul sud, aducând cu sine 7 obiecte cereşti, printre care şi planeta Nibiru, despre care spune că se va ciocni de Terra.
”Se va CIOCNI de Pământ şi vom sfârşi cu toţii”, a anunţat acesta.
Vezi aici anunţul de ultimă oră care scandalizează întreaga planetă. Când s-ar putea întâmpla
Am ales doar 10 din cele 33 întâmplări şi cercetări din 2016 care au transformat ceea ce părea de domeniul fantasticului în realitate a fiecărei zile. Printre acestea, Zika afectând dezvoltarea creierului, computerul care este campion mondial la Go, heliumul în Tanzania, rechinul nemuritor.
1. Undele gravitaţionale există.
2. Există o planetă precum Pământul la doar 4 ani-lumină de noi.
3. Computerul poate bate un campion mondial la Go.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Pentru a dovedi o proprietate de bază a fizicii, Andreas Wahl, fizician şi cercetător norvegian, a sărit de pe o parte laterală a unei clădiri, de la o înălţime de 13,7 metri.
Cu toate că descompunerea trupurilor după deces este un fenomen natural, au fost înregistrate, de-a lungul timpului, şi cazuri în care acest lucru nu s-a întâmplat. Reprezintă acest lucru un miracol, o curiozitate ştiinţifică sau sunt doar nişte înşelătorii?
Zita a fost cunoscută de-a lungul vieţii drept o tânără foarte drăguţă, care era plăcută de către toată lumea, iar în jurul său a apărut un cult care, chiar şi după moartea sa, a continuat să existe. După 300 de ani de la decesul acesteia, corpul său a rămas neschimbat.
Vezi aici cum e posibil ca trupul acestei tinere să rămână la fel pentru mai bine de 300 de ani
Cu o poveste mai puţin cunoscută, matematiciana Hannah Fry dezvăluie faptul că cifra „zero” a fost „descoperită”, nu exista dintotdeauna alături de sistemul său de numeraţie. Astăzi nu ne putem închipui viitorul fără ea.
Cu toată strălucirea sa matematică, cifrei zero i-a luat două milenii să devină o cifră propriu –zisă, iar acest lucru s-a întâmplat în India. Potrivit specialistului Alex Bellos, India a fost cadrul perfect: „Ideea de nimic ce devine ceva este adânc înrădăcinată în cultura lor. Dacă te gândeşti că au o stare de spirit pentru <<a face nimic>> –<<nirvana>>, de ce nu ar avea şi un simbol pentru <<nimic>>?”. Simbolul numit „Shunya” este un cuvânt folosit astăzi pentru a desemna atât conceptul de „nimic”, cât şi numărul „zero”.
Odată ce a câştigat teren în Asia de Sud, a coborât Orientul Mijlociu, a fost încoronat de oamenii de ştiinţă islamici şi a devenit parte a sistemului numeric arab, pe care îl folosim şi astăzi. Unii istorici spun că originile indiene ale cifrei nu sunt corecte şi ar trebui să o considerăm a sistemului numeric indo-arabic. Iar după începuturile sale spirituale şi intelectuale, zero a a traversat Europa, la fel cum creştinii au traversat islamul. Totuşi, ideile arabilor în matematică au fost înconjurate mereu de scepticism şi neîncredere. De exemplu, în 1299 „zero” a fost interzis în Florenţa, odată cu toată numerologia arabă, considerându-se că încurajează frauda, dar a fost acceptat, în cele din urmă, abia în secolul al XV-lea.
Fără îndoială, de-a lungul timpului „zero” a ajutat la desoperiri matematice, metode ştiinţifice şi tehnologice pe care le utilizăm astăzi. Până în secolul al XVII-lea, zero apărea triumfător la baza coordonaelor Carteziene, un sistem folosit şi astăzi, de la inginerie la grafică pe calculator. În timpul Renaşterii „zero” a cunoscut cea mai mare putere, dovadă fiind astăzi diviziunea la el însuşi.
Daniel Bujorean, ENSIGHT MANAGEMENT CONSULTING
Până nu de mult, conceptul la modă era multi-tasking-ul. Un apanaj al noului profesionist postmodern care depăşise stadiul de specialist după cele zece mii de ore de muncă necesare pentru a deveni profesionist şi ajungea astfel un super-profesionist. Pentru angajator şi candidat, competenţa era aproape similară cu productivitatea, eficienţa şi profitul. Motiv pentru care, această stare profesională supremă devenise un deziderat în organizaţii.
Ambele mituri sunt însă contrazise de cercetări serioase din domeniul autovehiculelor care au demonstrat, fără echivoc, pericolul multi-tasking-ului la volan şi de cercetări din domeniul psihologiei şi ale ştiinţei atenţiei care demontează mitul productivităţii. Psihologul şi jurnalistul Daniel Goleman tratează subiectul în profunzime în cea mai recentă carte a sa, Focus. Cartea se concentrează pe subiectul atenţiei! Dezbate tot ce este mai nou în ştiinţa atenţiei şi cum anumite competenţe mentale, hrănite şi antrenate, pot să ne ajute enorm în viaţa personală şi profesională.
Atenţia este ca un muşchi, spune autorul, dacă este folosită în mod eronat se poate eroda, dar dacă este folosită corect, creşte. Plecând de la această premisă, întelegem beneficiile unui „muşchi” antrenat şi tonifiat pentru a ne oferi avantaje competitive în management.
Fără telefon, în deplină linişte şi meditativ, Steve Jobs reuşea să îşi concentreze atenţia pe strategia de marketing a firmei Apple, limitând protofoliul de produse la doar câteva, o strategie controversată la acea vreme dar care s-a dovedit de succes pe termen lung. Care sunt capabilităţile strategice ale firmei şi care sunt activităţile la care putem renunţa, externaliza? Pot fi întrebări importante pentru viitorul unei organizaţii. Sunt trei tipuri de atenţie, spune Goleman: interioară, către alţii şi către exterior. Luate împreună pot să ducă la performanţă de business. Se pare că cei mai performanţi dintre noi ne „complacem” în meditaţie, pregătire prin concentrare, recuperare după eşecuri, o atenţie continuă pentru curba de învăţare şi asocieri emoţionale pozitive. Toate ne ajută să ne îmbunătăţim obiceiurile, să adaugăm noi competenţe şi să susţinem excelenţa.
O atenţie interioară se referă la conştientizarea propriei persoane şi managementul performanţei personale. Datorită faptului că ne cunoaştem bine abilităţile dar şi limitările, avem o percepţie realistă a propriei noastre persoane, înţelegând mai bine nevoia de învăţare. De asemenea, ne canalizăm pe emoţii pozitive şi ne automotivăm fiind pregătiţi să ne ridicăm după eşecuri. Mi-e greu să cred că este cineva care va contesta faptul că aceste lucruri pot constitui avantaje competitive în zilele noastre, când suntem asaltaţi de sute de e-mailuri pe zi, zeci de telefoane, crize interne şi monitorizări de presă care povestesc despre alte noi realizări ale competiţiei.
Atenţia către alţii se referă la modul cum empatizăm cu ceilalţi. O atenţie care ne va ajuta să înţelegem cum oamenii percep lucrurile, cum se simt şi prin urmare ne va oferi competenţele de motivare, convingere, influenţare, negociere, mediere şi colaborare.
Atenţia către exterior are legătură cu capacitatea noastră de a recunoaşte tendinţe în piaţă, de a „mirosi” tehnologiile viitorului cu impact direct asupra afacerii noastre. Această capacitate poate să facă diferenţa într-un sector, printr-o viziune corectă a viitorului.
Decizia de intrare pe o nouă piaţă sau de eliminare a unei unităţi strategice din organizaţie, decizia de poziţionare sau de urmărire a cotei de piaţă în detrimentul profitului, intrarea pe o piaţă de nişă, toate pot fi influenţate de capacitatea unui manager de a se concentra şi de a-şi antrena muşchiul atenţiei pe cele trei dimensiuni.
Care dimensiune este însă prioritară în management? Când vorbim de management, atenţia către exterior este foarte importantă. Richard A. D’Aveni şi Ian C. MacMillan au studiat 57 de companii falimentare şi tot atâtea companii supravieţuitoare prin prisma scrisorilor trimise de manageri către acţionari în timpul crizelor de scădere a cererii în piaţă. Au dorit să observe pe ce aspecte îşi vor concentra atenţia şi în consecinţă acţiunile lor. În acest sens au analizat conţinutul acestor scrisori cu cinci ani înainte de faliment şi au măsurat atenţia managerilor către exterior (Input: forţă de muncă, capital, clădiri, materie primă, informaţie şi Output: la nevoile clienţilor, produse şi creşterea cererii) dar şi către mediul intern. Rezultatele lor au arătat că, în condiţii normale, managerii firmelor supravieţuitoare alocă atenţie egală mediului intern şi celui extern, dar mai multă atenţie pentru output decât pentru input.
Când apare criza de scădere a cererii, ei îşi modifică focusul şi dau o mai mare atenţie aspectelor importante ale mediului extern. În contrast, managerii firmelor falimentare au ignorat factorii de output în timpul crizei şi şi-au îndreptat atenţia către input şi mediul intern („A Study of the Focus of Attention of Top Managers in Surviving and Failing Firms”, Sage Publications, 1990).
Rezultatele sunt în concordanţă cu literatura de specialitate dar şi cu observaţiile empirice ale consultanţilor Ensight Management Consulting. În articolul publicat recent de Business Magazin, „Forţa de vânzări, de la trupe de infanterie la trupe de asalt”, Sorin Spiridon sublinia tocmai importanţa factorilor de output dar şi noua paradigmă a pieţelor mature: „Pentru multe dintre companiile din pieţele mature soluţia a fost abandonarea conceptului de «share of market» şi înlocuirea lui cu un altul şi anume, «share of wallet». Iar această schimbare nu este una de termeni, ci una extrem de profundă, în care compania trebuie să îşi schimbe în mod fundamental modelul de business. Iar cele mai dificile schimbări care trebuie operate sunt în ceea ce priveşte clienţii şi forţa de vânzări.”