BusinessMagazin

Tag: scop

  • Cum arată Emily, robotul salvamar care a salvat sute de refugiaţi în Marea Mediterană – FOTO

    Conform Go4it, numele robotului vine de la Emergency Integrated Lifesaving Lanyard. Acesta este rodul colaborării dintre Marina Americană şi Hydronalix, o companie care produce roboţi maritimi.

    Iniţial, scopul proiectului a fost dezvoltarea unei drone care să monitorizeze balenele, dar în timp s-a ajuns la crearea unui robot-salvamar. Robotul este controlat de la distanţă şi dispune de un sistem cu difuzor şi microfon prin intermediul căruia piloţii pot dialoga cu persoanele care sunt salvate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nişte alegeri triste, care se pot înveseli

    15 miliarde de euro, mai mult de un miliard de euro pentru fiecare lună a anului, bani din care să tot plăteşti; pe de altă parte mă gândesc că nici dacă ar rămâne cu toţii în administraţie, grupul interesant (eufemism, da?) de care vorbeam mai sus şi care îşi are, sunt convins, corespondenţi în mai toate localităţile din ţară nu ar mai putea schimba mersul lucrurilor în bine.

    Spun asta pentru că un mic sondaj pe care l-au făcut colegii mei arată că 44% dintre oameni, un procent destul de important, spun că localitatea lor s-a schimbat în bine, iar 47% cred că lucrurile se vor schimba în mai bine şi după alegerile locale. Mă gândesc că dincolo de figurile aparte ce caută să iasă în faţă, urcă şi un val de schimbare, menit să primenească kakistocraţia.

    Un sociolog pe nume Diego Gambetta a scris o carte numită Codes of the Underworld: How Criminals Communicate, în care analizează multele faţete ale fenomenului mafiot şi ajunge la o concluzie interesantă, o confirmare pentru mine: este vorba de incompetenţa criminalilor, de faptul că mafioţii nu se pricep la nimic, în afara faptului că inspiră şi guvernează prin teamă. Mai mult, aşa cum unele specii de animale comunică prin culoare sau mirosuri sau zgomote, mafioţii comunică prin incompetenţa lor. Incompetenţă care inspiră încredere: „iată-mă, sunt bătut în cap, deci nu o să fac nimic pentru a-mi depăşi poziţia, o să fac orice şi o să îmi plătesc datoriile la timp“, iar grupul îl adoptă şi îl apără pentru aceste aşa-zise calităţi.

    Gambetta a descoperit aceeaşi schemă în sistemul academic italian, unde ierarhiile şi promovările se fac printr-un sistem asemănător. Şi, fireşte, cei mai puternici din sistem sunt cei mai puţin înzestraţi intelectual.  „O kakistocraţie academică, adică guvernarea celui mai prost“, spune Gambetta.

    Lumea ar trebui convinsă să înceapă, sau poate o fi început deja, să ignore politicul şi puterea aparentă pe care o are. Suntem tentaţi să credităm politicul ca fiind mult mai influent în afaceri decât este în realitate; la fel de adevărat este că în România politicul te poate pisa cu taxe, controale, idei absurde sau legi aiurite. Dar, eliminând bombardamentul media, perspectiva se poate schimba radical, în bine.

    România nu trebuie condusă asemenea unei companii. Asta o spun analiştii care vor să pară originali, că un stat poate fi condus numai după principii corporatiste, de eficientizare maximă şi de profit. Statul trebuie să folosească aşa ceva, dar nu trebuie să fetişizeze astfel de principii. Un stat trebuie să dovedească empatie şi să lucreze cu noţiuni precum cheltuieli sociale, persoane defavorizate, educaţie, egalitatea de şanse. Un stat ar trebui să comunice cu cetăţenii şi să se comporte asemenea unui administrator şi nu ca un stăpân. Trebuie să fie risipitor, dar trebuie să aibă o viziune pe termen foarte lung şi să accepte minusuri astăzi pentru a obţine plusuri peste ani.

    Putem fi tentaţi să confundăm apariţiile televizate sau comunicatele de presă pline de clişee şi emfază cu comunicarea efectivă, tot aşa cum putem crede că dacă ne adunăm periodic într-o sală şi vorbim unii cu alţii, ţinând ceea ce se cheamă şedinţe, asta înseamnă colaborare. Atâta vreme cât companiile sau statul se vor învârti în jurul unui lider autocrat – şi în general în România acesta este modelul, totul pe un fond agresiv şi gratuit-competitiv – iar entităţile nu vor învăţa să colaboreze şi să comunice, să caute idei care să se completeze şi să se împerecheze, rezultatul poate fi pozitiv, dar în niciun caz nu va fi favorabil. Concluzia firească este că un lider luminat şi o democraţie reală trebuie să încerce să amestece, în proporţii corecte şi bine determinate, autoritatea, comunicarea, presiunile şi empatia.

    Dincolo de cele 61.462.942.941 de lei, aceasta poate fi miza unor alegeri triste, care se pot înveseli.

    O compoziţie veselă de Kandinsky.

  • Care sunt locuinţele preferate ale bogaţilor Capitalei

    În primul trimestru al anului, Băneasa şi Pipera au atras mai mulţi chiriaşi pe segmentul premium decât Şoseaua Nordului, Dorobanţi, Floreasca, Aviatorilor sau Primăverii, bugetul fiind factorul determinant de selecţii, potrivit unor informaţii trimise de reprezentanţii grupului de firme imobiliare Nordis.

    Cele mai multe tranzacţii s-au încheiat la bugete medii de 1.500 euro/lună în zonele de centru-nord şi nord ale Capitalei; cel mai mare buget de închiriere a unui apartament a fost de 2.400 euro/lună iar cel mai mic de 700 de euro/lună. Proprietăţile cu 2-3 dormitoare, în cazul apartamentelor şi cu 4-5 dormitoare în cazul vilelor au fost cele mai tranzacţionate, iar bugetele medii au fost în jur de 1.500 euro/lună. Factorii determinanţi pentru un chiriaş în alegerea locuinţei au fost, în această ordine, preţul, zona, tipul de proprietate (apartament sau vilă) finisajele şi mobilierul, dar şi facilităţile oferite de proprietate sau complex.

    „Pentru majoritatea chiriaşilor preţul este cel mai important criteriu de decizie. Chiar dacă solicită să viziteze şi proprietăţi a căror chirie este peste bugetul lor declarat, decizia finală va ţine cont în primul rând de preţ şi abia apoi de calitatea amenajărilor sau facilităţile oferite de complex sau proprietate. Există însă, mult mai rar, acei clienţi pentru care bugetul este doar un parametru relativ. Pentru acest tip de chiriaşi contează suprafaţa utilă a spaţiului, finisajele, mobilierul, dimensiunea teraselor şi priveliştea şi nu vor închiria proprietăţi care nu se ridică la standardele lor”, afirmă Emanuel Poştoacă, director general al Nordis.

    În primele trei luni din 2016, a crescut uşor numărul de apartamente premium aflate la închiriere, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Majorarea s-a datorat livrării de imobile rezidenţiale noi în 2015, care au fost achiziţionate în scop investiţional. Chiriile apartamentelor în zona Pipera sunt mai scăzute faţă de zona Herăstrău, fiind vorba de altă locaţie dar şi de concurenţa directă cu vilele şi încep de la 1.000 euro/lună.

    Spre exemplu, la un buget de 1.000 – 1.300 euro/lună, în zona Herăstrău se poate închiria un apartament de cca 90-100 mp utili, mobilat şi utilat. La acelaşi buget, în zona Pipera se poate închiria o vilă cu 3 camere, cu suprafaţa utilă de 120-140 mp, finisaje medii, situată în complex rezidenţial (deci curte proprie de 50 – 70 mp) şi de obicei nemobilată. Daca discutăm de bugete mai mari, peste 2.500 euro/lună, în Herăstrău putem închiria apartamente cu 3-4 camere cu peste 120 mp utili şi frumos mobilate, chiar pe Şoseaua Nordului, lângă parc. În Pipera, la acelaşi buget sunt disponibile vile de peste 180 mp utili, care au curte de 200-300 mp, mobilate şi chiar cu piscină.

    Apartamentu nou care s-a închiriat în scop rezidenţial la cel mai mare buget prin intermediul Nordis are trei camere şi este situat în zona Kiseleff – Aviatorilor, noul locatar urmând a plăti o chirie lunară de 2.400 euro/lună.

    Apartamentul se află într-un imobil construit în 2010 şi a fost achiziţionat de la început in scop investiţional. Cea mai accesibilă locuinţă premium închiriată de Nordis, în primul trimestru din acest an, în zona de nord a Bucureştiului a fost un apartament tot cu trei camere în complexul rezidenţial Park Residences 5 din Băneasa, finalizat în anul 2015. Apartamentul a fost închiriat pentru suma de 700 euro/luna şi este la prima utilizare, fiind vorba de o investiţie imobiliară.

    Grupul de firme imobiliare Nordis a fost înfiinţat în 2008, de către Emanuel Poştoacă, consultant imobiliar cu experienţă in investiţii rezidenţiale în zona de nord şi astăzi reuneşte trei firme specializate: Nordis, de intermediere imobiliară, Nordis ­ Administrare, de administrare de imobile şi Nordis Investments, de investiţii si dezvoltare imobiliară. Nordis are în portofoliu , la vânzare, închiriere sau în administrare  peste 2.500 de proprietăţi premium din zonele de nord ale Bucureştiului din Piaţa Victoriei şi până în Iancu Nicolae: Kiseleff, Aviatorilor, Primăverii, Herăstrău – Şoseaua Nordului, Băneasa şi Pipera.

     

  • Trei studenţi români au dezvoltat aplicaţia ce îmbunătăţeşte CV-ul oricui, inclusiv pe al lui Darth Vader sau Deadpool

    Trei studenţi români au dezvoltat o aplicaţie web care are ca scop îmbunătăţirea clasicei descrieri a carierei (résumé, un sumar al experienţei şi abilităţilor diferit faţă de un CV prin dimensiunea mai redusă, layout şi scopuri diferite).

    Iniţiatorii proiectului (denumit Novorésumé ) sunt Andrei-Iulian Kurtuy, Cristian Daniel Letai şi Stefan Polexe. Cei trei au participat în urmă cu doi ani la Microsoft Innovation Cup, concurs organizat de incubatorul DARE2mansion, Microsoft şi Copenhagen Business Academy. După primirea de feeedback pozitiv, cei trei au hotărât să dezvolte în continuare proiectul.

    Potrivit informaţiilor trimise de tinerii fondatori ai start-up-ului, Novorésumé reprezintă un nou mod prin care orice persoană îşi poate face un résumé pe baza unor modele prezentate pe website. Modelele sunt construite pe baza regulilor impuse de experţii în resurse umane şi, potrivit tinerilor, design-ul modern va câştiga atenţia angajatorului. În acelaşi timp, informaţiile prezentate sunt mai uşor de citit şi înţeles.

    Proiectul a fost dezvoltat în cea mai mare parte în decursul ultimelor şase luni într-unul din incubatoarele Copenhagen Business Academy. După rezultatele pozitive obţinute în urma testelor alpha, unde platforma a fost folosită de aproximativ 120 de studenţi internaţionali din cadrul Copenhagen Business Academy, echipa a decis să lanseze săptămâna aceasta versiunea beta.

    În scopul promovării, echipa Novorésumé şi-a imaginat cum ar arăta résumé-urile lui Darth Vader şi Deadpool, materiale care au ajuns virale pe pagini de socializare precum Facebook, 9GAG şi Visually.

     

          

  • Cât de rău poţi deveni făcând lucrul corect?

    Trecerea de la divizii preocupate de tot soiul de afaceri, de la maşina fără şofer la media, trecând prin „wi-fi pentru popor“ la un grup de companii, fiecare cu o misiune precisă, cu o conducere dedicată şi cu ţinte clare are logică şi are sens. Dar, dincolo de o astfel de schimbare de paradigmă, multă lume s-a întrebat ce se va alege de acel spirit Google care a ţinut compania pe locuri fruntaşe în topurile „to work for“. Şi lumea a mai remarcat şi eliminarea sloganului „don’t be evil“ din codul de conduită al noii companii, înlocuit cu un mai prudent „do the right thing“.

    Ani de zile Google a fost cea mai cool companie: „Don’t be evil“, cel mai bun loc de muncă din lumea asta, ba chiar şi ziua aniversării era aleasă de angajaţi, care decideau momentul în care li se făcea poftă de tort; aşa s-a procedat mereu – compania a fost înfiinţată în septembrie, aşa că luna rămâne mereu aceeaşi, dar ziua aniversării era aleasă de angajaţi.

    Dar între timp Google a crescut până la aproape 50.000 de angajaţi şi cu o valoare de piaţă uriaşă. Să privim nu unul, ci doi giganţi, ambele companii de referinţă: Google şi Microsoft.

    La început lumea era o linie şi avea o singură dimensiune; iar linia era trasată de un cursor verde ce clipea (vă amintiţi de programele din epoca DOS?). Microsoft a mai adăugat o dimensiune, iar lumea a devenit plană, ca o coală de hârtie; pe ea te puteai plimba în sus şi în jos, la stânga şi la dreapta, într-o fereastră adică. Dar numai pe ecranul unui calculator. Google a dat profunzime lumii plane desenate de Windows, i-a adăugat substanţă şi cunoaştere şi istorie. Google a făcut inutile acumulările preistorice de muzică şi videoclipuri de pe calculatoarele personale, îţi oferă mail, cursuri de schimb, date, lungimi, lăţimi şi înălţimi, este omnipotent şi omniprezent. Dar, privindu-i, putem spune liniştiţi că Microsoft a îmbătrânit un pic, iar Google e pe cale să îmbătrânească. Nu vorbesc aici musai de îmbătrânire în sensul strict al cuvântului, ci mai degrabă de cum s-au transformat; Google de exemplu a cumpărat sau a înglobat în timp circa 180 de companii, iar boardul său avea la un moment dat câtva zeci bune de persoane. Compania prietenoasă de la începuturi, care miza, lucru extrem de important, pe simplitate, pe înţelegerea nevoilor utilizatorului (saltul de la o căsuţă poştală de câţiva mega la un Gmail de 30 de giga), pe extindere prietenoasă şi folositoare a devenit o entitate corporatistă. Care, chiar dacă şi-a stabilit inclusiv o funcţie de Chief Culture Officer, o persoană numită special pentru a menţine cultura şi modul destins de lucru care a caracterizat-o la începuturi, tot corporatistă rămâne.

    Unora nu li s-o părea mare lucru această schimbare. Dar ar trebui să mai introducem în ecuaţie un factor, Generaţia Y, cei care preferă un salariu mai mic dacă scopul pentru care lucrează are însemnătate pentru ei ca persoană sau face bine societăţii. Unele companii s-au prins de asta şi definesc foarte exact plusul de valoare pe care îl aduc în societate şi în acelaşi timp plusul de valoare adus individului ce lucrează la ei.

    Şi atunci banii devin un efect al faptului că oamenii lucrează pentru un scop şi nu sunt un scop în sine.

    Am separat fraza de mai sus pentru a o evidenţia, pentru că, dacă va fi aşa, avem de-a face cu o schimbare majoră de paradigmă care va avea efecte peste câţiva ani. În sprijinul ei vin faptele: faptul că tânăra generaţie nu mai are o abordare chiar atât de consumeristă, că maşinile şi proprietăţile şi bijuteriile nu mai contează chiar atât de mult, în faptul că locuiesc cu părinţii, dar se dedică volunariatului şi muncii în folosul societăţii.

    Habar n-am dacă lumea corporatistă este, în ansamblul ei, conştientă de această mutaţie.

    Şi mă întreb: cât de rău poţi deveni făcând lucrul corect?

    Ilustrez cu „Idilă“ de Francis Picabia, un pictor care s-a opus constant înregimentării într-o anumită mişcare.

  • A doua ofensivă irlandeză


    Pe holurile hotelului în care a avut loc conferinţa Ryanair defilau câteva tinere în uniformă bleumarin. Aflu că aplicau pentru postul de însoţitor de zbor organizat de agenţia de recrutare Crewlink, care oferă companiei aeriene Ryanair personal pregătit. Concursul a fost organizat în aceeaşi zi cu evenimentul de presă în care operatorul irlandez şi-a prezentat strategia pentru perioada următoare; numărul mare de participanţi la interviul Crewlink, precum şi tonul cu care David O’Brien, directorul comercial al Ryanair, şi-a început prezentarea de la Bucureşti, indică planurile ambiţioase de creştere a prezenţei pe piaţa locală. „Avem deja o prezenţă puternică în Europa Centrală şi de Est, vom creşte până în 2024 până la 160 de milioane de pasageri transportaţi, iar un mare procentaj din această creştere va fi în această regiune. În România vom creşte la peste un milion de pasageri anul viitor“, descrie O’Brien planurile operatorului irlandez pentru piaţa locală.

    Compania aeriană low-cost înfiinţată în urmă cu aproximativ 30 de ani şi-a câştigat renumele pentru agresivitatea cu care face concurenţă celorlalţi operatori aerieni prin cele mai mici preţuri, dar şi prin inflexibilitate în serviciile oferite pasagerilor. Anul trecut, de pildă, Ryanair a operat cu un tarif mediu la biletele de avion de 47 de euro, în timp ce tariful mediu practicat de competitori a fost de 156 de euro. Compania, care are peste 190 de destinaţii în 31 de ţări, a transportat astfel anul trecut 87 de milioane de pasageri şi a ajuns la un profit net de 523 de milioane de dolari. 25% din acesta a fost realizat prin intermediul taxelor adiţionale şi al serviciilor achiziţionate de pasageri la bordul aeronavelor. Cifrele înregistrează o îmbunătăţire semnificativă în 2015: cea mai recentă prognoză oferită de companie estimează că Ryanair va transporta până la finalul anului 104 milioane de pasageri, iar profitul va depăşi pragul de un miliard de euro şi va fi cuprins între 1,18 miliarde de dolari şi 1,23 miliarde de dolari în anul fiscal ce se va încheia în martie 2016, în creştere cu 25% faţă de previziunile iniţiale. Pe termen lung însă, ambiţiile Ryanair sunt şi mai mari: un studiu citat de companie arată că, până în 2024, unu din trei europeni ar putea călători cu ei, Ryanair devenind astfel responsabil de 39% din traficul total de pasageri din Europa.

    Ryanair nu este la prima experienţă pe piaţa locală: compania a operat începând cu 2009 din România de pe aeroporturile din Constanţa şi Târgu-Mureş, activitate care a încetat doi ani mai târziu din motive comerciale, potrivit reprezentanţilor companiei. Irlandezii şi-au reînceput activităţile de pe piaţa locală anul trecut, oferind cele mai scăzute tarife pentru Londra şi Dublin. Acestea s-au dovedit populare în rândul pasagerilor români, prin urmare compania a decis să crească numărul de rute de pe aeroportul Henri Coandă pentru anul următor la 8 şi să transporte de aici peste 1 milion de pasageri. Irlandezii vorbesc şi despre deschiderea unui centru de operaţiuni în România în iarna lui 2016, odată cu livrarea a 50 din noile aeronave, dintre care o parte vor fi disponibile şi din România. Ca parte a strategiei de extindere, Ryanair şi-a propus ca până în 2019 să ajungă la peste 3 milioane de pasageri transportaţi de pe aeroportul din Bucureşti.

    Deşi direcţia Ryanair este de creştere pe piaţa din România, aceasta va fi influenţată de taxele aplicate de aeroport operatorului, potrivit lui O‘Brien. „Nu căutăm o înţelegere exclusivă pentru Ryanair, nu ştim dacă celelalte linii aeriene au parte de astfel de înţelegeri, dar suntem totuşi surprinşi de dezinteresul aeroportului în ce priveşte planul nostru“, descrie O‘Brien lipsa de reacţie a reprezentanţilor aeroportului, la patru luni după ce i-a informat în ce constau planurile lor. Potrivit directorului comercial al Ryanair, selecţia destinaţiilor viitoare ale companiei se va face în funcţie de mediul de taxare de pe aeroportul Henri Coandă. Astfel, de anul viitor vor începe să opereze pe opt rute „sigure“ (Bologna, Bruxelles Charleroi, Dublin, Londra, Madrid, Milano Bergamo, Milano Malpensa, Roma Ciampino), urmând să stabilească următoarele destinaţii din cele 194 unde compania este deja prezentă în funcţie de modul cum decurg negocierile cu aeroportul. „România are o populaţie mare, prin urmare este importantă, piaţa trebuie privită în termeni de oportunităţi, iar faptul că atât de puţini oameni zboară din Bucureşti înseamnă că există oportunităţi, or, unde există oportunităţi, există interes, dar nu la orice preţ. Vom opera pe rutele simple, dacă asta ne forţează preţurile să facem, vom deveni mai îndrăzneţi în materie de rute şi în selecţia acestora în creşterea noastră dacă preţurile ne permit acest lucru“, explică O’Brien punctul de vedere al companiei, cunoscută pentru faptul că preferă aeroporturile mai puţin costisitoare.

     

  • Un paradis neatins în Turcia – Valea Fluturilor – GALERIE FOTO

    În jur de 100 de specii de fluturi sunt locuitorii unei zone paradiziace din Turcia, numită, reprezentativ, Valea Fluturilor. În această oază timpul pare să stea în loc, creând un spaţiu propice acestor vietăţi, potrivit BBC. 

    Aflată la 500 de km de altă zonă faimoasă a Turciei, Lycian Way, şi cu deschidere la mare, zona de 86.000 mp găzduieşte numeroase  specii de fluturi coloraţi. Guvernul turc a stabilit în 1987 ca zona să fie considerată rezervaţie naturală, cu scopul de a proteja fluturii şi flora locală. Aici este interzisă prin lege construirea de clădiri, fiind premise doar corturile. De asemenea, locul prosperă în bogăţii naturale precum măsline, lămâi, portocale, piersici şi multe altele.

    Timp de opt luni pe an, între aprilie şi noiembrie, grupuri mici vizitează zona doar pentru a se relaxa în natură. Programul zilnic al acestora începe cu vizionarea răsăritului şi se încheie cu practici de yoga pe muzică relaxantă. După lăsarea serii, Valea fluturilor aparţine celor care vor să îşi petreacă noaptea sub sele. Telefoanele mobile şi laptopurile nu îşi au locul în această zonă, singura sursă de electricitate fiind folosită aici doar în locurile de servire a mesei. De două ori pe zi, turiştii se desfată cu mâncare bio, proaspătă, în stil mediteranean.

    La un capăt al plajei, turiştii pierd timpul  într-un bar construit din pietre, unde ziua beau bere, iar seara urmăresc apusul. În celălalt capăt, alţii se adăpostesc de căldură într-un restaurant specific, savurând specialităţi din fructe de mare.

    Pentru unii, Valea Fluturilor reprezintă locul perfect de a evada din oraşele aglomerate pentru câteva săptămâni sau luni. Pentru alţii este o experienţă unică de a vizita un loc care pare a se afla într-o altă lume. 

  • Afacerea de milioane de dolari care vinde haine din pânză de păianjen

    Bolt Threads este un start-up cu şase ani de activitate creat de trei oameni de ştiinţă. Acesta a primit recent o finanţare de 40 de milioane de dolari. Scopul? Cel de a crea şi de a produce în masă material din pânză de păianjen, cu scopul confecţionării de haine. Chiar dacă ideea pare a ţine de fantastic, aplicabilitatea acesteia în lumea reală este uriaşă. În prima rundă de finanţare, start-up-ul a obţinut 7,7 milioane de dolari, iar în a doua, 32,3 milioane.

    Bolt Threads nu este singura compania care a încercat să pună bazele unei industrii pe baza unor materiale create prin inginerie genetică şi care au potenţialul de a fi soluţii mai ieftine şi mai sustenabile pe cele existente deja. Spre exemplu, industria ”cărnii false”, o nişă pe care, în ultimii câţiva ani, mai multe start-up-uri au fost fondate: Impossible Foods şi Beyond Meat concurează în a creşte în laborator carne din soia care să aibă gustul celei relale.

    La fel ca în cazul acestora, Bolt Threads oferă o alternativă superioară pentru hainele din mătase pe care mulţi dintre noi le poartă zilnic. ”Materialele noastre vor fi mai uşoare, mai sustentabile decât materialele preferate ale oamenilor în prezent, bumbac, lână şi mătase”, scriu fondatorii pe site-ul start-up-ului. Mătasea din aţă de păianjen este cunoscută pentru rezistenţa, elasticitatea şi fineţea acesteia, dar nu a fost încă produsă pentru masse. ”Prima aplicaţie a companiei este o tehnologie ce reproduce mătasea de pânză de păianjen”, explică Jim Kim şi Tanguay Chau, doi dintre finanţatori.

    Pe scurt, Bolt Threads a izolat caracteristicile care fac mătasea din fire de pânză de păianjen fină, dar totuşi rezistentă şi au manipulat codul genetic al acesteia cu scopul de a produce un material similar. Potrivit Forbesc, Bolt Threads va investi mare parte din capital cu scopul de a începe producţia în masă şi de a începe să vândă clienţilor, fie în mod direct, fie printr-un brand cunoscut de haine.

  • Cronică de film: Avengers: Age of Ultron

    ”Avenger: Age of Ultron„ vine după succesul aproape de necrezut înregistrat de Marvel în ultimii ani, iar aştep-tările publicului au fost pe măsură. Producţia semnată de Joss Whedon reuşeşte în mare parte să satisfacă apetitul fanilor Marvel; în cazul celorlalţi spectatori însă, lasă de dorit. ”Avengers„ respectă standardele impuse de-a lungul timpului de Marvel: efecte speciale spectaculoase, acţiune intensă şi glume presărate de-a lungul celor 140 de minute. Referitor la glume, scenariştii nu au fost atât de inspiraţi de această dată.

    Acţiunea începe în statul fictiv Socovia, undeva în estul Europei, unde echipa de supereroi încearcă să de-structureze o grupare a Hydra. Scena are un singur scop, şi anume prezentarea a două noi personaje ce vor juca un rol-cheie în restul filmului. Nu voi da mai multe detalii, precizând doar că personajul negativ este o formă de inteligenţă artificială.

    Personal, mă aşteptam ca acest nou film din Marvel Cinematic Universe să urmeze tendinţa lansată recent cu ”Daredevil„: personaje ceva mai complexe şi o atmosferă mai sumbră. Nu este însă cazul, scenariştii alegând elementele de umor în detrimentul celor dramatice.

    Filmul îi are în distribuţie, printre alţii, pe Robert Downey Jr. (”Sherlock Holmes„), Scarlett Johansson (”Lucy„), Chris Hemsworth (”Rush„), Jeremy Renner (”American Hustle„), Chris Evans (”Captain America„) şi Samuel L. Jackson (”Pulp Fiction„).

    Bugetul superproducţiei Marvel a fost de 250 de milioane de dolari, cu 30 de milioane de dolari mai mult decât ”The Avengers„. Primul film, lansat în 2012, a avut încasări cumulate de peste 1,5 miliarde de dolari.

    Până la închiderea ediţiei, ”Avengers: Age of Ultron„ debutase în 44 de ţări, obţinând venituri totale de peste 200 de milioane de dolari. Această sumă este superioară celei obţinute atât de primul ”Avengers„ cât şi de ”Iron Man 3„, cele mai profitabile filme ale companiei de până acum. Estimările analiştilor, bazate pe faptul că încă nu au avut loc lansările din Statele Unite şi China, arată că ultima producţie Marvel se va apropia sau chiar va de-păşi pragul celor 2 miliarde de dolari.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Avengers: Age of Ultron

    ”Avenger: Age of Ultron„ vine după succesul aproape de necrezut înregistrat de Marvel în ultimii ani, iar aştep-tările publicului au fost pe măsură. Producţia semnată de Joss Whedon reuşeşte în mare parte să satisfacă apetitul fanilor Marvel; în cazul celorlalţi spectatori însă, lasă de dorit. ”Avengers„ respectă standardele impuse de-a lungul timpului de Marvel: efecte speciale spectaculoase, acţiune intensă şi glume presărate de-a lungul celor 140 de minute. Referitor la glume, scenariştii nu au fost atât de inspiraţi de această dată.

    Acţiunea începe în statul fictiv Socovia, undeva în estul Europei, unde echipa de supereroi încearcă să de-structureze o grupare a Hydra. Scena are un singur scop, şi anume prezentarea a două noi personaje ce vor juca un rol-cheie în restul filmului. Nu voi da mai multe detalii, precizând doar că personajul negativ este o formă de inteligenţă artificială.

    Personal, mă aşteptam ca acest nou film din Marvel Cinematic Universe să urmeze tendinţa lansată recent cu ”Daredevil„: personaje ceva mai complexe şi o atmosferă mai sumbră. Nu este însă cazul, scenariştii alegând elementele de umor în detrimentul celor dramatice.

    Filmul îi are în distribuţie, printre alţii, pe Robert Downey Jr. (”Sherlock Holmes„), Scarlett Johansson (”Lucy„), Chris Hemsworth (”Rush„), Jeremy Renner (”American Hustle„), Chris Evans (”Captain America„) şi Samuel L. Jackson (”Pulp Fiction„).

    Bugetul superproducţiei Marvel a fost de 250 de milioane de dolari, cu 30 de milioane de dolari mai mult decât ”The Avengers„. Primul film, lansat în 2012, a avut încasări cumulate de peste 1,5 miliarde de dolari.

    Până la închiderea ediţiei, ”Avengers: Age of Ultron„ debutase în 44 de ţări, obţinând venituri totale de peste 200 de milioane de dolari. Această sumă este superioară celei obţinute atât de primul ”Avengers„ cât şi de ”Iron Man 3„, cele mai profitabile filme ale companiei de până acum. Estimările analiştilor, bazate pe faptul că încă nu au avut loc lansările din Statele Unite şi China, arată că ultima producţie Marvel se va apropia sau chiar va de-păşi pragul celor 2 miliarde de dolari.

    Nota: 7/10