BusinessMagazin

Tag: riscuri

  • Tineri manageri de top 2016: Ana Tripşa, Chief Risk Officer NN Asigurări de viaţă

    39 DE ANI   /   CHIEF RISK OFFICER   /   NN ASIGURĂRI DE VIAŢĂ

    PRIME BRUTE SUBSCRISE 2015: 629 milioane de lei

    PRIME BRUTE SUBSCRISE 2014: 614 milioane de lei

    De la începutul anului trecut, Ana Tripşa este responsabilă de coordonarea departamentului de risc din cadrul NN Asigurări de Viaţă, care reuneşte 21 de specialişti în risc. „Din poziţia de chief risk officer, rolul meu este să construiesc şi să implementez un cadru stabil de gestionare a riscului în tot ceea ce facem, în linie cu politicile şi principiile globale de business ale grupului din care NN Asigurări de Viaţă face parte.“

    Absolventă a Facultăţii de Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, ca şefă de promoţie, Ana Tripşa are şi un master în tehnici actuariale de la Institute of Actuaries din Marea Britanie. Şi-a început carierea în domeniul asigurărilor în 2001, ca specialist în actuariat, iar parcursul profesional a reprezentat o evoluţie către roluri de management în acest segment şi, în final, extinderea responsabilităţilor către tot ce înseamnă administrarea riscurilor în cadrul unei companii de asigurări de viaţă. 

    „Actuariatul şi managementul riscului în general sunt domenii fascinante pentru cei pasionaţi de cifre, cu responsabilităţile şi provocările aferente.“ Zona de risc, dă chiar ea exemplu, are impact atât în operaţiunile companiei de asigurări, cât şi la nivelul raportărilor financiare, astfel că oamenii care lucrează în acest domeniu trebuie să fie permanent extrem de atenţi pentru a evita posibile erori umane. Mai mult, administrarea riscurilor presupune o balanţă relativ complexă între nevoia de dezvoltare şi cea de siguranţă, astfel că specialiştii din departamentul de risc trebuie să menţină mereu echilibrul între curaj şi prudenţă. „În ceea ce mă priveşte, pot spune în acest context că am avut multe momente dificile, însă cel mai important este că am acţionat mereu cu încredere şi responsabilitate pentru a le depăşi, având întotdeauna în vedere cele mai bune rezultate.“

    Ana Tipşa se declară foarte interesată de felul în care tehnologia şi evoluţia acesteia vor transforma modelul de business al companiilor de asigurări. „Prin urmare, în zece ani sper să mă ocup tot de administrarea riscurilor în asigurări, însă într-un mod care va integra tot mai mult tehnologia şi care va da activităţii mele o dimensiune cu totul diferită faţă de cea de astăzi.“
     

  • BNR: Legea dării în plată şi Legea conversiei, riscuri mai mici pentru stabilitatea financiară

    „Curtea Constituţională a stabilit că Legea dării în plată şi Legea conversiei nu vor afecta activitatea bancară, astfel că acestea reprezintă riscuri mai mici pentru stabilitatea financiară. Sunt, în continuare, riscuri, dar sunt în scădere faţă de 2015”, a spus Liviu Voinea. El a prezentat, marţi, Raportul BNR asupra Stabilităţii Financiare pe anul 2016.

    În ediţia pe 2015 a acestui Raport, legile privind darea în plată şi conversia creditelor reprezentau riscuri de intensitate maximă.

    Un alt risc pentru stabilitatea financiară, dar fără a avea o intensitate extremă, este dat de „incertitudinea construcţiei bugetare”, în contextul schimbărilor politice din aceste zile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Stare de alertă în Israel,cu ocazia Yom Kippur; frontierele cu Cisiordania, Fâşia Gaza, închise

    Autorităţile israeliene sunt în stare de alertă, pe fondul riscurilor teroriste, după atentatul comis duminică, soldat cu doi morţi şi cinci răniţi, şi în contextul sărbătorii Yom Kippur, informează presa israeliană şi internaţională.

    “Ştim că suntem într-o perioadă în care teroriştii şi instigatorii la acte de violenţă încearcă să genereze noi confruntări. Toţi cetăţenii trebuie să fie vigilenţi, începând cu membrii serviciilor de securitate”, a declarat luni premierul Benjamin Netanyahu, citat de cotidianul Le Figaro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Wēijī – sau despre Risc

    De câte ori ne-am răspuns la întrebarea ce facem dacă într-o dimineaţă venim la birou şi îl găsim mistuit de un incendiu? Nu mai sunt computere, imprimante, bibliorafturile cu documente nu mai există, iar pe de altă parte clienţii trebuie onoraţi ca într-o zi normală de muncă.

    Ce se întâmplă dacă, în timp ce lucrăm la un soft, un virus apare şi distruge irecuperabil toată schema de programare folosită? Avem implementat un BCP (Business Continuity Plan)? Avem definite principalele categorii de risc cu impact major în business? Avem implementate măsuri de protecţie în faţa potenţialelor riscuri? Un angajat într-o bancă poate frauda sistemul? Cum putem să eliminăm sau reduce potenţialul pericol? Sau poate suntem nevoiţi să ni-l asumăm?

    Extrem de interesant este însă aspectul etimologic, fiind mai multe variante când vorbim despre originea cuvântului risc. Cuvântul risc de obicei este utilizat cu un sens negativ, însă el are şi o latură pozitivă. Dacă ne uităm la originea lui din latină, „resecare” (a tunde cu sensul de a altoi, dar şi de a îndrăzni), vedem că riscul nu înseamnă neapărat pericol posibil, însoţit de un sentiment de nesiguranţă, imprevizibil, cauzator de pagube.

    Dr. David Hillson, unul dintre cei mai mari specialişti în domeniul managementului riscurilor, scrie în cartea sa „Guide to Project Management Body of Knowledge” că riscul este considerat „un eveniment sau o condiţie incertă care, dacă apare, are un efect pozitiv sau negativ asupra obiectivului stabilit. Riscul include atât ameninţările asupra obiectivelor, cât şi oportunităţile de a îmbunătăţi aceste obiective”. Cercetătorii au mai descoperit şi o foarte interesantă origine comună a mai multor termeni din italiană şi spaniolă, anume o provenienţă dintr-un cuvânt arab „rizk” ((„رزق“)). „Rizk” înseamnă tendinţa creaturilor de a aduna în viaţă pentru ele însele tot ceea ce le poate fi de folos, indiferent dacă este pozitiv sau negativ, bun sau rau.

    „Rizk” este pregătit apriori, înainte de naştere, însă creaturile nu cunosc conţinutul lui, cu toate că, inconştient, aleargă spre el să îl obţină. Iată că, potrivit acestor sensuri, Riscul înseamnă să cauţi avantaje, oportunităţi, în sensul chiar de forţare a norocului. O altă origine interesantă este interpretarea din limba chineză: wēijī (“危机”).  Sunt de fapt două caractere care exprimă simultan într-un cuvânt două noţiuni opuse, de pericol (wēi (危)) ) şi de oportunitate (jī (机)). Iată cât de bogat în sensuri este „Riscul”, valenţe care mai departe ne arată complexitatea modului de evaluare şi interpretare a riscului.
    Sursele, clasificarea şi tipologia riscurilor, este vastă.

    Nu mi-am propus să o abordez din punct de vedere teoretic. Amintindu-le doar, găsim riscuri interne (de exemplu, confuzia creată de transmiterea unui mesaj neclar din partea managementului în privinţa responsabilităţilor), riscuri externe (politice, concurenţiale, mediu, riscuri climatice – caniculă, zăpezi, inundaţii), riscuri puţin probabile (cum sunt cele de forţă majoră), riscuri foarte probabile, riscul valutar, riscul operaţional (IT, fraudă, dependenţă de automatizare, greşeli umane, riscul de neplată), riscuri juridice, financiare (în special cele de credit, rata dobânzilor, lichiditate). Ceea ce vreau să scot în evidenţă este conştientizarea lor şi mai ales conştientizarea consecinţelor şi a potenţialelor pierderi financiare în cazul în care ne găsesc nepregătiţi.

    Astfel că devine extrem de utilă alcătuirea unei liste cu factorii de risc identificaţi în companie şi în mediul de desfăşurare al afacerii, definirea criteriilor de evaluare a riscurilor, nivelul de pericol, severitatea, impactul, probabilitatea, frecvenţa, descrierea mecanismelor de monitorizare, trasabilitate şi raportarea. În ceea ce priveşte procesul de Risk Mitigation, există în general 4 căi de acţiune: reducerea riscului, ocolirea lui, acceptarea lui şi transferul. Outsourcing-ul Riscurilor este o metodă eficientă de Risk Mitigation. Iată un exemplu din businessul nostru: de câţiva ani există un trend de externalizare a serviciilor de logistică şi transport către companii specializate, iar pe lângă raţiuni financiare şi optimizare, transferul riscurilor către compania de logistică este un element critic în evaluarea oportunităţii de externalizare.

    De multe ori, aplicarea deciziei „make or buy” în cadrul activităţilor de depozitare de marfă, are acest element important: a construi un depozit propriu înseamnă mai mult control, mai multă flexibilitate, dar pe de altă parte, un cost fix şi un nivel de responsabilitate ridicat, alături de o lungă listă de riscuri: accidente de muncă, insuficienţa documentaţiei în planurile de licenţe şi autorizaţii, eroare umană, fluctuaţii de personal, imposibilitatea mutării locaţiei în cazul în care condiţiile de piaţă o impun şi multe altele. Un alt exemplu este cel legat de Transferul Riscurilor sau Risk Sharing. Valorile bunurilor transportate pot ajunge la sume de milioane de euro. Riscul unor accidente este mare, prin urmare este nevoie să apelăm la companii de asigurări, cărora să le transferăm riscul. Nu asta se întâmplă în cazul asumării riscurilor. De exemplu, datorită gravităţii unui fenomen (exemplu războiul), costul asigurării este enorm, asta în cazul în care există cineva dispus să facă o asemenea asigurare. Astfel, acest risc va fi asumat şi acceptat.    

    După identificarea şi aplicarea metodelor folosite în gestionarea riscului, pasul doi este implementarea Planului de Management al Riscului pe care orice departament şi orice activitate/ proces trebuie să o ia în considerare. Şi nu mă refer numai la situaţii „macro” (investiţii noi, creditare, intrări pe alte pieţe), ci şi la nivelul unei simple activităţi, unui simplu proiect sau efectiv în munca de zi cu zi, acolo unde coştientizăm mai puţin potenţiale riscuri, latente sau active, dar care totuşi ne însoţesc şi pot, totodată, să dăuneze atunci când le conştientizăm prea târziu.
     

  • Românii cumpără cele mai ieftine poliţe de asigurare pentru locuinţe, care acoperă cele mai puţine riscuri

    Creş­te­rea poliţelor obligatorii peste nivelul celor fa­cultative nu indică altceva decât o involuţie a pieţei, în condiţiile în care românii renunţă la asigurările mai complexe în detrimentul celor obligatorii cu puţine riscuri asigurate, scrie Ziarul Financiar.
     
    Creşterea numărului de poliţe obliga­to­rii peste cel al poliţelor facultative este urma­rea efectului schimbării legislaţiei din 2014, care a interzis companiilor să mai vândă asi­gu­rări facultative dacă proprietarul locu­inţei nu deţine şi o poliţă obli­gatorie.
     
    O altă cauză este falimentul Astra Asigurări, care avea o ex­punere semni­fi­cativă pe segmentul asi­gu­rărilor facultative.
     
    Citeşte continuarea articolului în Ziarul Financiar

  • Este mai avantajos ca oamenii, atunci când pornesc o afacere, să-şi păstreze joburile curente sau să renunţe la ele?

    Doi cercetători în domeniul managementului, Joseph Raffiee şi Jie Feng, şi-au pus această întrebare şi între 1994 şi 2008 au urmărit un de peste 5000 de americani (20-50+ de ani) care au devenit antreprenori.

    Poate vă gândiţi că antreprenorii atunci când pornesc o afacere trebuie să o facă cu o convingere deplină, foarte încrezători în afacere şi să-şi asume toate riscurile pentru ca aceasta să fie un succes. Studiul celor doi a arătat că cei care şi-au păstrat serviciul au avut şanse de eşec cu 33% mai mici decât aceia care au demisionat.

    Câteva exemple de antreprenori care după ce şi-au lansat afacerea au continuat cu jobul (studiile) curent susţine teoria studiului celor doi cercetători. După ce a inventat primul computer Apple I, Steve Wozniak a continuat să lucreze cu normă întreagă ca inginer la Hewlett-Packard. Nici Larry Page şi Sergey Brin nu au renunţat la doctoratele pe care le făceau la Stanford. Ba, mai mult, în 1997 cei doi, îngrijoraţi că motorul de căutare le ocupă prea mult timp, au încercat să vândă Google pentru mai puţin de 2 milioane de dolari. Din fericire pentru ei, potenţialul cumpărător le-a refuzat oferta. Alte exemple sunt şi Brian May, chitaristul Queen, care-şi făcea doctoratul în astrofizică când a început să cânte la chitară, dar nu a renunţat decât peste câţiva ani la studii. Stephen King a lucrat ca profesor, om de serviciu şi a fost angajat la o benzinărie timp de şapte ani după ce a scris prima sa nuvelă, renunţând la slujbă abia la un an după ce i s-a publicat primul roman, Carrie.

    De ce toţi întreprinzători nu au renunţat la slujbele lor încă de la început? Adam Grant răspunde prin cartea sa “Originalii. Nonconformiştii care fac lumea să progreseze”, făcând analogie cu investiţiile la bursă. Dacă intenţionezi să faci o investiţie riscantă, te protejezi făcând alte investiţii sigure. Aşadar oamenii de succes aplică acest principiu şi în viaţa de zi cu zi, acest lucru oferindu-le un sentiment de siguranţă într-un domeniu şi le dăruieşte libertatea de a risca, de a fi originali în alt domniu (afacerea).

    Când Pierre Omidyar a lansat eBay, a fost doar un hobby. A continuat să lucreze ca programator în următoarele nouă luni, renunţând la slujbă numai când magazinul său online a început să-i aducă mai mulţi bani decât salariul. Sara Blakely, creatoarea Spanx, a născocit ideea colanţilor fără picior, asumându-şi un mare risc odată ce a investit toate economiile sale, în valoare de 5000 de dolari. Ca să-şi echilibreze portofoliul de risc, şi-a păstrat jobul, vânzând copiatoare încă doi ani de zile, petrecându-şi nopţile şi weekend-urile ca să realizeze prototipul. După ce a lansat Spanx, a devenit cea mai tânără miliardară din lume care şi-a făcut averea prin forţe proprii.

    Henry Ford a lucrat pentru Thomas Edison în timp ce dezvolta invenţia sa, Bill Gates şi-a suspendat studiile (nu le-a întrerupt) şi şi-a convins părinţii să-l susţină financiar pentru a porni Microsoft.

    Aşadar, potrivit mai multor studii, antreprenorii de succes îşi i-au riscuri calculate, minore şi nu se aruncă cu capul înainte în viitoare lor afacere. “Însă originalii de cel mai remarcabil succes nu sunt cutezătorii care sar de pe o stâncă fără să se uite. Ei sunt aceea care se apropie cu prudenţă, mergând pe vârfuri, de buza prăpastiei, îţi verifică de trei ori paraşuta şi îşi şi montează o plasă de siguranţă, pentru orice eventualitate”, spune Adam Grant în cartea sa.

    O să închei acest articol cu un alt citat, de data aceasta Malcom Gladwell în New Yorker care spune “mulţi întreprinzători îşi asumă o mulţime de riscuri-dar aceia sunt întreprinzătorii care dau greş, nu cei din poveştile de succes”

  • Şomajul poate ucide

    Şomajul ucide în fiecare an între 10.000 şi 14.000 de persoane în Franţa în urma unor maladii cronice, a hipertensiunii sau a recidivelor cancerului. Şomajul nu este o sinecură. Este realitatea adesea trecută cu vederea amintită într-un studiu recent al Consiliului Economic şi Social European (CESE), scrie Le Monde. „Odată cu creşterea puternică a ratei şomajului, există o tendinţă în creştere de a ataşa şomerilor o imagine de leneşi şi infractori”, scrie autorul studiului, Jacqueline Farache, membră a departamentului de afaceri sociale şi sănătate a CESE.

    „Uităm însă în totalitate traumele şi daunele considerabile provocate de situaţiile de şomaj”. Cifrele sunt grăitoare. Cei fără un loc de muncă prezintă de 2,32 ori mai multe riscuri de a avea o stare de sănătate precară şi de 1,34 de ori mai multe riscuri de a deveni obezi comparativ cu cei care muncesc.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • „Românii sunt săraci pentru că nu îşi asumă riscuri“. Pe bursă, acţiunile aduc câştiguri de 15% doar din dividende, dar românii preferă să-şi ţină banii la bancă cu 1% pe an

     Peste 70% din averea financiară a românilor stau în depozitele băncilor pentru dobânzi mai mici de 1% pe an, în timp ce pe bursa de la Bucureşti există acţiuni lichide cu randamente şi de 45% pe an, iar dividendele plătite de cele mai mari companii listate sunt în medie de 7,5%. Educaţia financiară deficitară alături de frica de risc îi fac pe români să meargă doar la bancă pentru a-şi plasa economiile.

    Depozitele bancare ale populaţiei au crescut cu 8,7 miliarde de lei în ultimul an, atingând va­loarea de 147,9 miliarde de lei la finalul lunii februarie, deşi dobânzile la lei s-au înjumă­tăţit până la circa 1,5% pe an, iar la euro au coborât la circa 0,3% pe an.

    În acelaşi interval, pe bursa de la Bucureşti tranzacţiile cu acţiuni au scăzut cu peste 15%, până la o medie zilnică de sub 26 milioane de lei, semn că nu au intrat bani noi în piaţă, iar fondurile mutuale au raportat intrări nete de 735 milioane de lei (februarie 2015 – februarie 2016). Dacă indicele BET al bursei, ce reuneşte evoluţia celei mai lichide zece acţiuni, afişează un randament negativ de 4% pentru ultimele 12 luni, anu­mite acţiuni din primul eşalon al bursei se remarcă cu un randament şi de 45%, cum este cazul acţiunilor Banca Transilvania. Mai mult, dividen­dele anunţate în acest an de cele mai mari companii de pe bursă aduc în me­die un câştig cert de 7%. Cu toate aces­tea, românii nu s-au lăsat impre­sionaţi de oportunităţile de pe bursa locală.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Lavinia Raşca: Planul afacerii şi succesul în antreprenoriat (2)

    Am invitat doi absolvenţi ai programului EMBA la cursul meu de antreprenoriat din weekendul trecut. I-am rugat să le împărtăşească studenţilor din experienţa lor antreprenorială. Ei se numără printre cei peste 40% de absolvenţi care, după ce finalizează programele noastre, îşi înfiinţează propria afacere.

    În cazul lor, este vorba despre o activitate de comerţ electronic, a cărei idee s-a conturat ca temă a lucrării de disertaţie, apoi s-a materializat în câteva luni prin înfiinţarea unei companii care s-a dezvoltat cu paşi siguri. Invitatul a vorbit, printre altele, despre importanţa elaborării şi urmăririi business plan-ului, chiar şi atunci când realitatea aduce modificări substanţiale la gândirea iniţială. Invitatul şi-a terminat expunerea cu un citat al lui Eisenhower: „Planurile nu înseamnă nimic, dar planificarea este totul“.

    Într-adevăr, elaborarea business plan-ului suscită opinii pro şi contra. Am dezbătut chestiunea asta acum două săptămâni, la conferinţa de educaţie antreprenorială organizată de European Foundation for Management Development.
    Eu sunt de partea celor care consideră ca elaborarea planului afacerii este utilă, în special în faza de start-up. Iar experienţa prezentată de absolventul EMBA a adus un nou argument. De aceea, am luat decizia să duc mai departe articolul anterior despre planul de afaceri, considerând că acest lucru este util pentru unii dintre cititori.

    Planul afacerii este un document care precizează în ce constă afacerea, ce resurse şi strategii se vor folosi şi ce rezultate sunt aşteptate într-un anumit orizont de timp.

    Procesul de redactare a planului afacerii este o experienţă utilă pentru antreprenor, obligându-l să se gândească într-o manieră sistematică la conceptul căruia intenţionează să-i dea viaţă. Schema pe care trebuie să o respecte în procesul de redactare a documentului îl ajută să ia în considerare toate detaliile afacerii. Astfel, poate descoperi aspecte pe care le-a trecut cu vederea în fazele anterioare şi care pot determina eşecul afacerii sau, dimpotrivă, pot fi exploatate pentru creşterea competitivităţii viitoarei companii.
    Planul scris le permite cititorilor (finanţatori, potenţiali parteneri, furnizori sau angajaţi importanţi) să-şi formeze rapid o impresie despre ideea de afacere a antreprenorului.

    CONŢINUTUL ŞI MODUL DE REDACTARE A BUSINESS PLAN-ULUI

    Este necesar ca planul să conţină informaţiile care îi interesează pe cei cărora le este adresat (antreprenorul însuşi sau finanţatori şi potenţiali colaboratori). Să prezinte atât argumentele pentru succesul afacerii (piaţa favorabilă, preţul avantajos cu care se pot vinde produsele/serviciile, existenţa forţei de muncă cu calificarea necesară etc.), cât şi riscurile anticipate. Să detalieze cum se vor exploata oportunităţile pentru creşterea avantajului competitiv şi cum vor fi contracarate efectele riscurilor identificate. Cititorii vor fi cu atât mai precauţi cu cât antreprenorul are mai puţină experienţă, neputând lua ca referinţă performanţe anterioare. De aceea, în acest caz, rigurozitatea în elaborare este esenţială.

    Este important ca planul să fie concis, clar, logic şi atractiv, ţinând seama de faptul că se adresează unor persoane ocupate, dar şi că nu toţi cititorii cunosc domeniul de activitate prezentat.
    Este bine ca, în vederea definitivării, antreprenorul să roage o persoană avizată apropiată şi de încredere (un alt antreprenor, un consultant, un investitor) să citească forma aproape finală a documentului, verificând astfel dacă răspunde cerinţelor de mai sus.

    CAPITOLELE MARI ale planului de afaceri sunt scrisoarea de introducere, rezumatul, planul propriu-zis şi anexele.

    INTRODUCEREA este adaptată pentru fiecare cititor în parte şi explică într-un mod atractiv despre ce afacere este vorba şi ce tranzacţie reciproc avantajoasă îi propune antreprenorul cititorului, lăsând loc pentru negocieri ulterioare.

    REZUMATUL. Cei interesaţi citesc în primul rând rezumatul, pentru a-şi forma o impresie generală asupra afacerii. De aceea este bine ca antreprenorul să acorde multă atenţie redactării lui, pentru a prezenta, în două – trei pagini, cele mai importante aspecte, care să capteze interesul pentru lectura întregului material. Cititorii caută aici informaţii despre etapa de dezvoltare în care se află afacerea, produsele/serviciile oferite şi beneficiile distincte şi valoroase pe care le aduc utilizatorilor, piaţa şi concurenţa înregistrată pe piaţa respectivă, detalii despre antreprenor şi angajaţii săi importanţi, care să demonstreze competenţa, credibilitatea şi implicarea lor, dar şi încrederea şi hotărârea de a reuşi.

    Deşi este plasat la începutul materialului, rezumatul va fi elaborat după finalizarea planului propriu-zis.

    PLANUL PROPRIU–ZIS. Este cea mai importantă parte a documentului. Conţinutul său este prezentat în Tabelul I.
    Pentru a putea lua decizia de a finanţa sau colabora cu antreprenorul sau de a nu o face, cititorii – investitori, sau potenţiali parteneri – cântăresc cu atenţie următoarele aspecte: competenţa şi credibilitatea antreprenorului şi a echipei sale, rentabilitatea investiţiei, avantajele anticipate în schimbul riscului de finanţare sau de colaborare asumat. De aceea, este indicat ca acestea să reiasă clar din conţinutul planului.

    ANEXELE. Această parte permite prezentarea unor documente de interes dar care, incluse în corpul propriu-zis al planului, ar îngreuna lectura lui. Ele trebuie bine structurate, numerotate, astfel încât să se poată face trimitere către ele în conţinutul planului. Este vorba despre: planuri, schiţe sau fotografii ale produselor, organigrame, documente financiare, documente legale, scrisori de apreciere de la clienţi sau de la furnizori, curriculum vitae ale membrilor cei mai importanţi ai echipei manageriale şi personalului-cheie etc. Este la latitudinea antreprenorului să decidă ce documente să anexeze planului.

  • Riscurile la care se expun cei care stau peste program la birou

    Cercetătorii americani au analizat datele a mai mult de 1900 de persoane pe termen lung, aceştia descoperind că orele lungi petrecute la birou ar putea creşte riscul de apariţie a evenimentelor asociate cu bolile cardiovasculare.

    Specialiştii au descoperit că 43% dintre persoanele analizate au fost diagnosticate cu probleme asociate bolilor cardiovasculare precum angina pectorală (durere în piept), boală arterială coronariană, infarct miocardic, atacuri de cord sau hipertensiune arterială, scrie CSID.

    Printre angajaţii care lucrează opt ore, riscul a crescut cu 1% pentru fiecare oră lucrată în plus pe săptămână timp de 10 ani sau mai mult.

    Pentru persoanele care lucrează 46 de ore pe săptămână, orele suplimentare de muncă cresc riscul bolilor cardiovasculare şi mai mult. În comparaţie cu persoanele care lucrează 45 de ore pe săptămână timp de 10 ani sau mai mult, riscul unei boli cardiovasculare creşte cu 16% printre cei care lucrează 55 de ore pe săptămână şi este cu 35% mai mare pentru persoanele care lucrează 60 de ore pe săptămână, potrivit CSID.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro