Tag: retete

  • Ce au căutat românii pe Google? Reţetă “cocovan”, mămăligă pentru peşte sau cum se manifestă hernia de disc

    Campionatul European de Fotbal, jocul Pokemon Go, iPhone 7 sau alegerile din SUA sunt câteva dintre elemente care au marcat anul 2016, iar acest lucru se vede şi din căutările pe Google. Alături de momente anuale recurente, precum bacalaureatul, evaluarea naţională sau Black Friday, care se regăsesc în căutările populare din fiecare an, în 2016 Brexit-ul, cutremurele sau Jocurile Olimpice au fost evenimente care au suscitat interesul în căutare în ţara noastră.

    Iubitorii pescuitului din România au vrut să afle cum se face mămăliga pentru momeala de peşti, cei ai muzicii s-au întrebat cine este Carla’s Dreams, în timp ce topul căutărilor în materie de filme este condus de Suicide Squad. Poate cea mai „delicioasă” căutare este „reţeta cocovan”, o adaptare fonetică a reţetei franţuzeşti „Coq au vin”. 

    Cele mai populare căutări

    1. Euro 2016
    2. Rezultate bac 2016
    3. Filme online 2016
    4. Rezultate evaluare naţională 2016
    5. Pokemon go
    6. iPhone 7
    7. Calendar ortodox 2016
    8. Slither.io
    9. Răspunsuri Pixwords
    10. Donald Trump

    Evenimentele anului

    1. Campionatul European de Fotbal 2016
    2. Bacalaureat
    3. Evaluare naţională
    4. Jocurile olimpice de la Rio
    5. Black Friday 2016
    6. Admitere liceu
    7. Romania-Polonia
    8. Brexit
    9. Alegeri SUA
    10. Cutremur

     

    Cum se/ cum să…?

    1. Cum se programează PC să se oprească?
    2. Cum se face mamaligă pentru momeala la peşti
    3. Cum se deplastifiază o hârtie
    4. Cum să fac un împrumut la bancă
    5. Cum se trasează un teren de fotbal
    6. Cum se joacă jocul slither.io
    7. Cum se bea cafeaua verde
    8. Cum se manifestă hernia de disc
    9. Cum se cultivă şofranul
    10. Cum se face un site

    Cine este…?

    1. Cine e Carla’s Dreams
    2. Cine este cucuveaua mov
    3. Cine e invizibil
    4. Cine este autorul tabloului Dejunul pe iarbă
    5. Cine este Donald Trump
    6. Cine este Nicuşor Dan
    7. Cine este preşedintele SUA
    8. Cine este noul primar al Constanţei
    9. Cine este Mariana Moculescu
    10. Cine este Dorian Popa

    Reţete

    1. Reţetă cocovan
    2. Empanadas reţetă
    3. Reţetă negresă
    4. Pancakes reţetă
    5. Mini pavlova reţetă
    6. Socată reţeta bunicii
    7. Cea mai bună reţetă ketchup
    8. Suc de roşii reţetă pentru iarnă
    9. Reţetă aluat pizza pufos
    10. Reţetă griş cu lapte

    Filme

    1. Suicide squad
    2. The revenant
    3. Deadpool
    4. Selfie 69
    5. Me before you
    6. Batman vs Superman
    7. Doctor strange
    8. Now you see me 2
    9. Fifty shades of black
    10. Dirty grandpa

    Tehnologie

    1. iPhone 7
    2. Samsung galaxy s7
    3. Samsung j5
    4. iPhone 6s
    5. Huawei p9 lite
    6. Samsung galaxy grand prime
    7. Huawei p9
    8. Huawei p8 lite
    9. Note 7
    10. Samsung a5

  • Cum a reuşit o fetiţă de 11 ani să facă 11 milioane de dolari: ideea i-a venit la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină

    O fetiţă de 11 ani din Texas, Statele Unite, a încheiat un contract în valoare de 11 milioane de dolari cu lanţul Whole Foods, care prevede că 55 de magazine îi vor pune la vânzare brandul său de limonadă.

    BeeSweet, limonada produsă de Mikaila Ulmer, a fost dezvoltată cu cei 60.000 de dolari pe care fetiţa i-a primit în urma apariţiei la emisiunea americană “Shark Tank”.

    După apariţia în emisiune, ea a servit limonadă mai multor personalităţi printre care şi preşedintele american Barack Obama; ea a fost invitată şi să facă parte din proiectul celor de la Google Dare to be digital.

    Ideea i-a venit tinerei la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină. A început apoi să le studieze şi a decis să folosească reţeta de limonadă a bunicii pentru a strânge bani. Destinaţia banilor? Organizaţii ce ajută albinele.

    Citeşte şi povestea lui Povestea lui Mark Cuban, creatorul emisiunii “Shark Tank”, care are o avere de peste 3 miliarde de dolari

  • Povestea omului care a realizat un produs care în prezent este vândut la fiecare 2,5 secunde

    În timpul singurului interviu acodat vreodată, publicaţiei ”La Stampa“, Michele Ferrero nu şi-a dat jos ochelarii de soare. Şi nu pentru a-şi proteja ochii, ci pentru a se ascunde. Se spune că era extrem de modest, iar când era numit geniu, replica spunând că al doilea nume ale său este, într-adevăr, ”Eugenio“. Pe lângă Nutella, alte 20 de branduri i-au adus titlul de cel mai bogat om din Italia, cu o avere de 23,4 miliarde de dolari. S-a amuzat când a auzit că reţeta pentru Coca-Cola este cunoscută de doar câţiva directori ai companiei. Mult mai puţini oameni ştiu compoziţia Nutella.

    Discreţia sa a avut un rol şi în afaceri; Ferrero păstra secretul reţetei Nutella – ciocolata cu alune care i-a adus succesul. În fiecare an sunt consumate 365 milioane de kilograme de Nutella în toată lumea. În interviul oferit, Michele Fererro a arătat direcţiile după care s-a ghidat în afaceri. „Fă întotdeauna ceva diferit de alţii”, iar Nutella e o dovadă clară. Pasta de alune amestecată cu cea de cacao a fost cunoscută în nordul Italiei de la Napoleon încoace. Însă tatăl lui, Pietro, care conducea o mică patiserie-magazin în oraşul Alba din Italia, a reînviat această idee în Al Doilea Război Mondial, când praful de cacao era greu de găsit.

    Descoperirea amestecului perfect a devenit o pasiune, iar adolescentul Michele s-a alăturat tatălui său, care lucra continuu pentru a obţine reţeta perfectă. La început, pasta a fost vândută sub formă solidă, urmând Supercrema, comercializată în borcane. După moartea lui Pietro, în 1949, Michele şi-a pus amprenta asupra reţetei şi a mai adăugat suficiente picături de ulei vegetal pentru un efect tartinabil. La sfârşitul anului 1950, o flotă de 1.000 de camioane pline cu Supercrema aproviziona magazinele din întreaga Italie. În 1964, Ferrero a inventat şi denumirea Nutella, împreună cu borcanul de sticlă specific, iar restul e istorie.

    Al doilea lucru definitoriu în strategia antreprenorului italian a fost încăpăţânarea de a rezista tuturor achiziţiilor. A refuzat cu îndârjire şi listarea la bursă, menţinând afacerea în familie; acum sunt 4.000 de muncitori, iar în istoria sa firma nu s-a confruntat cu nicio grevă. Când fabrica a fost inundată, în 1994, chiar înainte de Crăciun, au venit cu găleţi şi mături de acasă; au redeschis-o în 15 zile. În 1983 Nutella a ajuns pe rafturile magazinelor din SUA, după bomboanele mentolate Tic-Tac. Ferrero este cel care a insistat în 1974 asupra ideii de a lansa Kinder Surprise – ouă de ciocolată cu jucării de plastic în interior, deşi toată lumea din jurul său obiecta, spunându-i că ideea sa nu va putea avea succes decât Paşte.

    Produsele au fost analizate în cele două laboratoare, unul din Alba şi celălalt din Monaco, unde a locuit ulterior antreprenorul, şi fiecare produs a fost testat de membrii consiliului de administraţie. „Mâncăm toată ziua”, se plângea unul dintre aceştia.

    Al treilea secret al său era mult mai misterios şi mai surprinzător. La baza strategiei sale de afaceri au fost două simboluri, imagini feminine. Pe de o parte, „Valeria”, imaginea clientului care decide ce cumpără. „Valeria este stăpâna a tot, ea decide succesul şi eşecul.. Ea hotărăşte că Wal-Mart trebuie să fie cel mai mare din lume, ea stabileşte succesul unei idei sau al unui produs, iar dacă într-o zi îşi schimbă părerea şi nu te mai cumpără, eşti distrus”, explica Michele Ferrero, pentru La Stampa. A doua femeie a fost Fecioara Maria, fără de care, spunea el, nu putea realiza nimic.

    Cel mai bogat producător de produse de ciocolată din lume şi cel mai bogat om din Italia, Michele Ferrero, celebru pentru mărcile pe care le deţine – Nutella, Ferrero Rocher, oul Kinder Surprise şi Tic-Tac – a murit anul trecut la de 89 de ani, la Monaco. Fiul lui, Giovanni, a devenit directorul imperiului de ciocolată, afacerea rămânând, aşa cum îşi dorea fondatorul, în mâinile familiei.

    Anul trecut s-au vândut 365,000 de tone de Nutella în 160 de ţări, iar un borcan de Nutella se vinde pe glob la fiecare 2,5 secunde.

  • Pâinea care cucereşte Europa. E făcută în România, după o reţetă de 300 de ani

    Brutăria din Sântimbru, cea mai cunoscută din judeţul Alba, păstrează o reţetă veche de 300 de ani, care a cucerit oamenii zonei , dar şi Europa.

    Locuitorii din localităţile vecine vin de zeci de ani să cumpere pâinea caldă, frământată cu respect pentru învăţăturile părinteşti.

     Pâinea de Sântimbru, un produs autentic tradiţional, se face din făină, maia, apă, drojdie, sare şi ulei şi nu are compuşi chimici. Se coace apoi pe tăvi de fier unse cu puţin ulei, într-un cuptor din cărămidă de ţigan şi vatra din argilă, la fel ca acum 100 de ani.

     Călin Matieş, administratorul brutăriei şi preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România, spune că pâinea de Sântimbru, ce are o tradiţie de circa 45 de ani, a ajuns în aproape toată Europa, iar din ea au gustat oficialităţi din străinătate, diplomaţi, actori, sportivi de marcă, dar şi politicieni.
     

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Cum a reuşit o fetiţă de 11 ani să facă 11 milioane de dolari: ideea i-a venit la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină

    O fetiţă de 11 ani din Texas, Statele Unite, a încheiat un contract în valoare de 11 milioane de dolari cu lanţul Whole Foods, care prevede că 55 de magazine îi vor pune la vânzare brandul său de limonadă.

    BeeSweet, limonada produsă de Mikaila Ulmer, a fost dezvoltată cu cei 60.000 de dolari pe care fetiţa i-a primit în urma apariţiei la emisiunea americană “Shark Tank”.

    După apariţia în emisiune, ea a servit limonadă mai multor personalităţi printre care şi preşedintele american Barack Obama; ea a fost invitată şi să facă parte din proiectul celor de la Google Dare to be digital.

    Ideea i-a venit tinerei la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină. A început apoi să le studieze şi a decis să folosească reţeta de limonadă a bunicii pentru a strânge bani. Destinaţia banilor? Organizaţii ce ajută albinele.

    Citeşte şi povestea lui Povestea lui Mark Cuban, creatorul emisiunii “Shark Tank”, care are o avere de peste 3 miliarde de dolari

  • Şi-a transformat pasiunea pentru gătit într-o afacere de succes. Aproape 200.000 de oameni o urmăresc cum găteşte in fiecare zi

    Geanina Staicu-Avram este proprietara blogului culinar JamilaCuisine, un canal cu aproape 200.000 de abonaţi şi 60 de milioane de vizualizări. Ea povesteşte cum a făcut tranziţia de la un blog obişnuit, pe care publica poze cu reţete, la unul dintre cele mai mari canale româneşti de YouTube. „Ideea vlogului a venit de la soţul meu. Tocmai mă întorsesem dintr-o vacanţă în Maroc, soţul meu fiind marocan, şi eram de-a dreptul fascinată de bucătăria şi de aromele marocane. Voiam să le arăt şi românilor cum se pregăteşte mâncarea marocană şi cât e de gustoasă. Soţul meu m-a convins să facem aceste reţete marocane în format video şi de aici a pornit totul.“

    Pe măsură ce canalul a câştigat în popularitate, cei doi au ales să investească în calitatea clipurilor postate. „Câte puţin în aparatură performantă, în lumini, în sisteme audio. Cumpărăm mereu lucruri noi, de la veselă şi alte articole pentru bucătărie, până la softuri necesare montajului audio şi video.“ Nu a plecat cu ideea de a monetiza canalul, din simplul motiv că acest lucru era foarte complicat în 2012. În momentul de faţă, spune că nu câştigă mult, dar nici puţin: „În cazul meu, vlogging înseamnă tutoriale video. Câştigăm suficient cât să ne putem întreţine şi să avem un trai decent. Din păcate, banii vin greu din YouTube. În România creatorii de conţinut de pe platformă sunt plătiţi prost, chiar foarte prost şi durează chiar şi 2-3 ani până să începi să ai într-adevăr câştiguri. Ştiu vloggeri care şi după 3 ani de YouTube obţin sume simbolice care pot reprezenta bani de buzunar, nu un câştig cu care să se poată întreţine.“

    Sursa principală de venit o reprezintă, şi în acest caz, colaborarea cu diferite branduri. Îşi doreşte, în viitorul apropiat, să lanseze o carte de bucate. S-a gândit şi la abordarea pieţelor din străinătate, apelând la o variantă mai simplă: subtitrarea retetelor în limba engleză. „Nu vreau să fac reţete special pentru altă piaţă, dar vreau ca oricine găseşte clipurile mele pe YouTube să le poată şi înţelege, aşa că am recurs la subtitrări. Cereri am tot avut şi încă mai avem.“

    Crede că vloggerii din ziua de azi trebuie să aibă în minte două lucruri atunci când pornesc un astfel de business: „Le-aş spune în primul rând să se gândească la ceva original. La ceva ce n-a mai făcut nimeni până acum, cel puţin pe piaţa din România. Originalitatea este un lucru foarte important din punctul meu de vedere. Dacă vei încerca să-l copiezi pe alt vlogger de succes, automat vei fi comparat cu el, iar partea proastă e că nu vei putea niciodată să-l depăşeşti. Dacă vei veni cu o idee nouă, oamenii vor fi curioşi să te urmărească pentru simplul fapt că tu eşti singurul cu ideea respectivă. În al doilea rând, i-aş sfătui să fie consecvenţi, să posteze des, să ţină legătura cu cei care-i urmăresc, să se folosească de reţelele sociale. Şi, nu în ultimul rând, să facă totul cu plăcere, cu dăruire. Atunci când faci ceva cu plăcere şi din plăcere, este imposibil ca acel lucru să nu iasă foarte bine.“

    Chiar dacă succesul pe YouTube este greu de atins, iar obţinerea unor venituri din asta e chiar mai dificilă, există totuşi şi semne bune. Creşterea interesului pentru conţinut video este evidentă, după cum explică Liviu Dumitru, manager al agenţiei digitale Wizart Studios. Estimările arată că anul viitor 68% din traficul de pe internet va fi alocat conţinutului video (potrivit unui studiu al Cisco). YouTube primeşte un miliard de vizitatori unici pe lună, mai mult decât orice alt canal cu excepţia Facebook, şi asta pentru că materialele video sunt uşor de distribuit şi pentru că prezintă o experienţă senzorială completă.

    „Poveştile de succes ale videoclipurilor care au devenit virale sunt cea mai bună dovadă că un anume tip de conţinut video poate avea un impact mult mai serios. Sunt materiale care exprimă într-un mod ideal povestea unui brand sau care spun poveşti cu care poţi empatiza mai repede, care fac oamenii să se identifice şi să ia parte la acea poveste într-un mod natural“, spune Liviu Dumitru. Iar pentru că acest tip de conţinut începe să domine internetul, a apărut şi un nou concept, acela de branded videos. Toate materialele de tip video care sunt asociate unui brand şi vizează obiective de marketing se încadrează sub această pălărie.

    „Pentru a se alinia la acest trend, brandurile pot recurge la diverse trucuri cum ar fi reorganizarea conţinutului vechi într-un nou conţinut de tip video sau gândirea unei poveşti video care să arate faţa umană şi care ţine de domestic şi de cotidian.“ De aici, antreprenorii de pe YouTube se pot gândi la cum pot deveni concurenţi tot mai serioşi pentru publicitatea tradiţională, speculând în avantajul relaţia strânsă pe care au dezvoltat-o cu utilizatorii.

  • Reţeta succesului: restaurantul care angajează bunici din toată lumea în loc de chefi

    Există o vorbă în Italia: “bunica ştie cel mai bine”. Iar de aici şi până la ideea unui business care a cucerit America a mai fost doar un pas.

    Un restaurant din New York testează de ani de zile o reţetă de business inedită. Angajează bunici în loc de chefi. Pentru că, nu-i aşa, nimic nu se compară cu delicioasa mâncarea gătită de bunica acasă. 

    Jody Scaravella, proprietarul Enoteca Maria din Staten Island, te poartă prin mai toate bucătăriile lumii, servind în localul său o gamă variată de preparate pregătite de bunici.

    Iniţial, Scaravella a angajat în bucătăria restaurantului său doar bunici din Italia, însă ideea a prins foarte bine.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Reţeta succesului: restaurantul care angajează bunici din toată lumea în loc de chefi

    Există o vorbă în Italia: “bunica ştie cel mai bine”. Iar de aici şi până la ideea unui business care a cucerit America a mai fost doar un pas.

    Un restaurant din New York testează de ani de zile o reţetă de business inedită. Angajează bunici în loc de chefi. Pentru că, nu-i aşa, nimic nu se compară cu delicioasa mâncarea gătită de bunica acasă. 

    Jody Scaravella, proprietarul Enoteca Maria din Staten Island, te poartă prin mai toate bucătăriile lumii, servind în localul său o gamă variată de preparate pregătite de bunici.

    Iniţial, Scaravella a angajat în bucătăria restaurantului său doar bunici din Italia, însă ideea a prins foarte bine.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Reţetă pentru inteligenţa artificială: bani din Irlanda, know-how din România

    Compania de tehnologie Everseen a fost fondată în 2008 de antreprenorul irlandez Alan O’Herlihy. Misiunea sa este una destul de complicată: el lucrează cu cinci retaileri internaţionali din top 10 pentru a suprima pierderile de 40 de miliarde de dolari înregistrate de comercianţi la punctele de vânzare.

    Everseen este specializată în Deep Learning şi Machine Vision, adică sisteme de operare bazate pe conceptul de încercare şi eroare (trial & error); cu alte cuvinte, sistemul este atenţionat de către utilizator atunci când face o greşeală şi reţine acest lucru, oferind astfel răspunsul corect la următoarea interogare. Am putea spune că e un sistem care „cât trăieşte, învaţă“.

    Mai exact, Everseen utilizează analiza video şi inteligenţa artificială (IA) pentru a reduce cu până la 90% omisiunile care intervin la scanare în punctul de vânzare. Cuantumul acestor pierderi este 40 de miliarde de dolari anual, conform Centrului de Cercetare în Retail.

    „Retailerii se confruntă cu pierderi la punctul de vânzare de zeci de miliarde de dolari anual. Acestea, cauzate de produsele nescanate, nu au impact doar asupra profitului, ci creează şi probleme în lanţul de aprovizionare, ducând la epuizarea stocului.

    Omisiunile care intervin în procesul de scanare pot fi intenţionate sau nu şi pot fi generate de către clienţi, angajaţi prin erori operaţionale sau prin nerespectarea fluxului operaţional“, explică Joshua Bamfield de la Centrul de Cercetare în Retail. „În acest moment, retailerii suferă pierderi uriaşe prin intermediul POS-urilor şi cel mai probabil  nu îşi dau seama ce se întâmplă, cum le pot combate şi cât de gravă este această problemă.“

    Astfel, compania recurge la inteligenţa artificială şi alte tehnologii de ultimă generaţie pentru a detecta toate tipurile de activităţi ilicite de la punctul de vânzare. TV-ul cu circuit închis şi fluxurile de date de la punctul de vânzare electronic sunt încărcate în unitatea de colectare a datelor, care are tehnologie dedicată încorporată. Punctul de vânzare electronic este conectat în permanenţă la sistemul de supraveghere amplasat strategic pentru a monitoriza activitatea întregului punct de vânzare şi a detecta potenţialele nereguli operaţionale.

    Soluţia Everseen are o singură unitate de colectare a datelor conectată la sistemul de supraveghere, punctul de vânzare şi la internet, permiţând astfel companiei să identifice cu precizie când, unde şi de ce a avut loc o anume activitate. O înregistrare video a incidentului poate fi transmisă angajaţilor companiei în timp real. „Majoritatea retailerilor pur şi simplu nu ştiu de unde provin aceste pierderi. Din această cauză, acţionează orbeşte – încearcă să prevină pierderile în necunoştinţă de cauză“, remarcă Alan O’Herlihy. Înţelegând ce anume generează aceste pierderi şi cum le pot preveni, retailerii îşi vor putea mări profitul cu 5-15%.

    Cum a ajuns însă un antreprenor din Irlanda să deschidă un centru de cercetare în România? „L-am întâlnit pe Bogdan, actualul nostru chief technical officer, la Dublin City University unde îşi finaliza doctoratul. L-am angajat şi am fost realmente impresionat de el. Bogdan a devenit propriul nostru «McGyver»“, povesteşte Alan O’Herlihy. „Întotdeauna vorbea foarte frumos despre profesorii săi de la Universitatea Politehnică, unde şi-a realizat studiile de licenţă şi masterat în Inginerie Electronică. Acest lucru ne-a determinat să alegem Timişoara pentru înfiinţarea noului nostru centru de Cercetare şi Dezvoltare.“

    El nu se vrea să dezvăluie suma investită până acum în centrul din vestul României, dar spune că în baza oportunităţilor de dezvoltare pe care le-a observat în ultimul an, intenţionează să dubleze numărul de angajaţi de la 30 la 60 în următoarele 12 luni. La nivel global, compania are în prezent 180 de angajaţi.

    Experienţa companiei Everseen, cu sedii atât în Irlanda (Blackpool) cât şi în România, reprezintă un mix de tehnologie şi retail. Compania beneficiază de expertiză în inteligenţa artificială şi tehnologii Machine Vision, datorită oamenilor de ştiinţă, majoritatea români, care fac parte din echipa de management. Printre aceştia se numără Dr. Bogdan Ciubotaru, ocupând funcţia de chief technology officer, care recunoaşte că „la început pare imposibil de realizat, cel puţin din punct de vedere al implementării în zona comercială“. Cu toate acestea, spune el, tehnologia Everseen este foarte eficientă în hipermarketuri şi supermarketuri mari, iar în România acest segment de retail este în plină expansiune.“

    Investiţiile din zona de IA sunt destul de rare în România, iar Bogdan Ciubotaru crede că o accelerare a procesului de atragere a investiţiilor ar fi benefică pentru majoritatea companiilor locale: „Sunt absolut convins că inteligenţa artificială este pe punctul de a deveni un instrument-cheie pentru foarte multe tipuri de business. Cu siguranţă zona de R&D din România este un teritoriu neexplorat, în cea mai mare parte, dar România are un potenţial creativ extraordinar. Mai multe investiţii în R&D ar oferi rapid companiilor locale mai multe oportunităţi de câştig şi cu siguranţă unele noi“.

    Everseen a primit fonduri pentru investiţii de la organizaţia guvernamentală Enterprise Ireland, şi, cel mai recent, de la investitorul de capital cu afaceri de miliarde de dolari MARCOL Group.

    „Finanţarea pe care am obţinut-o de curând de la MARCOL Group ne permite să ne extindem şi să ne dezvoltăm echipa. Românii sunt binecunoscuţi în comunitatea internaţională IT pentru abilităţile lor, cunoştinţele în materie de tehnologie de ultimă generaţie şi pentru creativitate, acesta fiind unul din principalele motive pentru care ne-am stabilit unul din sedii la Timişoara în urmă cu şase ani. La ora actuală, căutăm mai mulţi specialişti în tehnologie şi suntem pregătiţi să le oferim un mediu propice dezvoltării profesionale şi personale“, mai spune Alan O’Herlihy.

  • Opinie Alin Băiescu, PHD, Expert asigurări, comunicare & management: Şapte ingrediente esenţiale pentru reţeta comunicării eficiente într-un domeniu tehnic

    Întrebarea „Cum ar putea specialiştii să comunice fără termeni specializaţi astfel încât să poată fi înţeleşi şi de către nespecialişti?“ Ar trebui să fie mereu în mintea celor care lucrează în domenii tehnice, pentru a-şi putea împrospăta comunicarea cu publicul larg.

    REGULA 1. |n general, e mai dificil să vorbeşti simplu despre lucruri complicate decât complicat despre lucruri simple; dar efortul trebuie şi merită făcut. De aceea trebuie să identific şi să formulez foarte succint şi clar mesajul pe care doresc să-l transmit: subiect + predicat, cu indulgenţă un complement şi două atribute. Cu atât mai mult cu cât este vorba de un domeniu mai anevoios de descifrat, ideile trebuie formulate astfel încât să poată fii înţelese de o persoană cu educaţie şi inteligenţă medie (NB: e adevărat că, pentru a face o poză frumoasă, mulţi indivizi ”de vază„ simulează plăcerea savurării unei comunicări sofisticate; înlăuntrul lor se bucură însă de fiecare dată când mesajul e simplu şi îl pot înţelege cu un efort minimal!).

    REGULA 2. Folosesc principiul aisbergului. Dacă îi ofer unui interlocutor din afara domeniului financiar, de pildă, cel puţin la debutul comunicării, mesaje simple, nu înseamnă că acestea sunt şi simpliste. De exemplu, un consultant de asigurări novice, de multe ori, îi spune potenţialului client (aproape tot) ce ştie; cu alte cuvinte, comunică simplist. |nsă, după câţiva ani buni în branşă, ajunge să selecteze din multitudinea de informaţii pe care le deţine doar pe acelea care sunt relevante pentru partenerul de discuţii. Astfel, el transmite circa 10% din cunoaşterea însuşită (cea mai importantă, de regulă), dar are, concomitent, şi capacitatea de a intra în profunzimea subiectului şi de a răspunde întrebărilor de detaliu, dacă situaţia o cere (adică, poate să  ”plonjeze„ cu încredere şi în restul de 90% cunoştinţe, neexpuse iniţial).

    REGULA 3. Croiesc ”îmbrăcămintea„ adecvată pe care, dacă o pun peste mesajul meu, îl atrag pe interlocutor. Aşa cum nu m-aş îmbrăca într-o haină de blană dacă aş fi invitat la o întâlnire a asociaţiilor de protecţia animalelor, tot aşa nu-i vorbesc unui potenţial sau actual client despre beneficiul dobânzii excedentare sau despre rezervele tehnice Zillmerizate. Căci, în loc să se apropie de mine pentru că mă înţelege, se va îndepărta, pentru că, de fapt, eu îi accentuez diferenţa dintre noi. De exemplu, utilizarea sinonimelor sau a analogiilor este una dintre tehnicile mele preferate. (O adevărată provocare în acest sens a fost pentru mine un discurs în care a trebuit să vorbesc circa o jumătate de oră despre asigurări, fără a menţiona niciodată noţiunea de ”asigurare„; am folosit, în schimb, termeni ca fond de rezervă, fond de urgenţă, soluţie financiară, tehnică de management al riscurilor.)

    REGULA 4. Livrez mesajul pe bucăţi. Oricât de mult i-ar plăcea unui individ berea şi oricât de însetat ar fi, nu poate fizic să înghită 5 litri pe secundă. La fel sunt şi receptorii mesajelor mele: pot digera doar o anumită cantitate de informaţie pe unitate de timp. Pornesc de la general şi esenţial, şi continuu cu particularul şi detaliul. |n plus, livrarea graduală îmi permite să primesc şi să reacţionez la feedback.

    REGULA 5. Folosesc umorul: fin, ponderat şi cu precauţie – ca să jignesc sau ofensez cât mai puţin posibil. Căci sunt doar câţiva oameni cărora nu le place să râdă.

    REGULA 6. Transmit (aproximativ) aceeaşi idee pe mai multe canale (cărţi, editoriale în reviste, blog, Facebook, YouTube), sub mai multe forme de agregare (text, audio, video) şi de mai multe ori. Căci principiul e clar şi sănătos: ”Mai bine cineva vede şi aude mesajul de mai multe ori decât niciodată!„.

    REGULA 7. Brandingul personal: eu (cred că) am înţeles că dacă nu sunt respectat, dacă nu beneficiez de (o oarecare) încredere din partea celorlalţi, mai bine nu comunic deloc. Pentru că orice aş spune nu va fi luat în serios, ştiut fiind faptul că, pentru ca un mesaj să-şi atingă obiectivul, contează CE se transmite, precum şi CINE transmite. Iar dacă cele două elemente nu se completează reciproc şi nu sunt în armonie, efortul e în van!

    Aplicarea acestor reguli nu numai că pare complicată; chiar este. Spuneam şi într-o prezentare că paradoxul pe care îl trăiesc zi de zi este că promovez nişte servicii de care toată lume are nevoie, dar aproape nimeni nu vrea să le cumpere! Să aibă acest lucru, oare, vreo legătură şi cu comunicarea?