BusinessMagazin

Tag: reportaj

  • Un miliardar chinez a plătit 36 milioane de dolari pentru o cupă de vin

    Întrebat de reporterii de la Wall Street Journal ce l-a determinat să achiziţioneze obiectul, Yiqian a răspuns: “De ce vă interesează atât de de mult preţul? Am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut”. Miliardul a completat spunând că preţul i s-a părut rezonabil.

    Obiectul este cunoscut sub numele de “cupa găinii”, datorită desenelor de pe suprafaţă. Există doar 16 în lume şi este considerat unul dintre cele mai căutate artefacte chinezeşti.

    Liu Yiqian a câştigat miliarde de dolari din finanţe şi este considerat cel mai mare colecţionar de artă din China.

  • REPORTAJ – Un colonel rămas fără un picior în Afganistan a condus în continuare un batalion: Nu am renunţat la Armată pentru că e ceea ce ştiu eu să fac. Viaţa e frumoasă

     Colonelul Augustin Pegulescu, în vârstă de 47 de ani, este acum locţiitorul şefului de stat major la Brigada 18 Infanterie “Banat”, iar până recent a fost comandantul Batalionului 32 Infanterie “Mircea”, atunci fiind singurul comandant de batalion român cu un picior amputat.

    Prima misiune a colonelului a fost în anul 1997, pe când România nici măcar nu era invitată să adere la NATO. Misiunea se numea “ALBA” şi avea loc în Albania, pentru o perioadă de cinci luni. Plecarea militarilor români s-a făcut prin Portul Constanţa, cu tehnica militară cu tot.

    “Începând cu anul 1994 am fost încadrat la Batalionul 26 Infanterie «Scorpionii Roşii» din Craiova. Am participat împreună cu acest batalion, în 1997, în Albania, la misiunea «ALBA». Aceasta a fost prima misiune pentru mine. A fost o misiune sub egida OSCE, Albania era pe atunci cumva zguduită din temelii de nişte jocuri piramidale care au pus în pericol legitimitatea statului.

    La un moment dat, era o ţară neguvernabilă şi atunci s-a luat decizia de trimitere a acestei misiuni acolo. Am stat acolo cinci luni. Ne-am deplasat cu vaporul de la Constanţa, cu tehnică şi cu aproximativ 500 de oameni. Misiunea a fost prima pentru mine, aşa că era cu caracter de noutate pentru mine. Până la urmă, ca orice misiune desfăşurată într-un teren necunoscut, cu oameni care te pot percepe în fel şi chip, misiunea nu a fost neapărat o bucurie”, îşi aminteşte Pegulescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: “La vie en rose”, trăită de români alături de Mireille Mathieu, la Sala Palatului – FOTO

     Luni seară, scena Sălii Palatului s-a umplut nu doar de instrumentele artiştilor ce fac parte din orchestra artistei, ci şi de multă energie, pozitivism şi pace. Cea care a făcut posibil acest lucru a fost “urmaşa lui Edith Piaf”, aşa cum este numită Mireille Mathieu.

    “Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc. Sunt încântată să cânt pentru prima dată pe scena acestei frumoase săli de spectacol”, a spus Mireille Mathieu, imediat după ce a cântat prima piesă din programul spectacolului, “Oui je crois”.

    Seara a continuat cu melodii precum “Une histoire d’amour”, “Qu’elle este belle”, “Acropolis adieu” şi “Pardonne-moi ce caprice d’enfant”. Piesele cântate de Mireille Mathieu au stârnit aplauze frenetice, iar după fiecare interpretare, solista a primit o mulţime de flori din partea spectatorilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ AFP: Soldaţii ucraineni şi forţele ruse, protagonişti într-un “război ciudat” în Crimeea

     Baza A4519 de la Eupatoria se află în mijlocul caselor şi blocurilor din oraşul situat la 75 de kilometri de capitala Simferopol şi a fost cuprinsă de agitaţie în utimele zile, potrivit relatărilor de la faţa locului.

    Punctul culminant a ceea ce ar putea inspira o piesă de comedie a avut loc marţi, când tensiunile au luat amploare, după ce militanţii proruşi au luat cu asalt baza, nerăbdători să-i vadă plecaţi pe militarii ucraineni de la Eupatoria.

    Povestea privind “cucerirea” bazei militare ucrainene a început însă înainte de tensionarea situaţiei şi scoate la iveală partea neobişnuită a crizei din Crimeea, unde două armate se tatonează în tăcere, dar fără să acţioneze.

    La 23 februarie, în timp ce protestatarii de la Kiev îl îndepărtau de la putere pe preşedintele Viktor Ianukovici, forţele ruse, prezente de cinci zile în oraşul Eupatoria, se îndreptau spre baza A4519.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: Gala MEDIAFAX 2014, un exerciţiu de recuperare a valorilor din România

     Peste 800 de invitaţi – oameni de cultură, medici, politicieni, diplomaţi oameni de afaceri – au asistat, timp de mai bine de o oră, la un eveniment ai cărui amfitrioni au fost Andreea Esca şi Lucian Mîndruţă, seara fiind una a reperelor morale, care a reamintit că în meseria de jurnalist onoarea se declină în credibilitate.

    Printre ei s-au aflat Ada Solomon, Tudor Caranfil, Irina Nistor, Stere Gulea, Mircea Geoană, Mişu Negriţoiu, Mircea Ursache, Mihai Răzvan Ungureanu, Cătălin Predoiu, Bogdan Chiriţoiu, Mona Pivniceru, consilierii prezidenţiali Cristian Diaconescu, Bogdan Drăgoi şi Iulian Chifu, Adrian Vasilescu, Răzvan Popescu, preşedintele CA al Bancpost şi al Consiliului Investitorilor Străini Mihai Bogza, secretarul de stat Raed Arafat, europarlamentarii Corina Creţu şi Daciana Sârbu şi premierul Victor Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: Povestea Danei, singurul român din delegaţia SUA care trăieşte la Soci un alt “vis american”

    Se lasă cu greu înduplecată să răspundă la nişte întrebări. “Eu nu fac nimic special, sunt angajată la federaţia de schi şi atât. Nu vreau să mă dau mare”. Îi spun că nu e vorba de laudă, ci de o modalitate de a spune o poveste. Una care se dovedeşte mai târziu a fi cu happy-end, un “story” în care eroina îşi vede împlinit “visul american”, dar total diferit de conceptul lui clasic. Acceptă.

    Dana, singurul român care face parte din numeroasa delegaţie a Statelor Unite ale Americii deplasată la Jocurile Olimpice de la Soci, a plecat la 17 ani, în 1993, din România împreună cu familia în SUA. A studiat informatică la Universitatea din Denver, pe care a absolvit-o în 2007. În urmă cu 12 ani a obţinut şi cetăţenia americană.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: Un profesor arădean transformă cu pensula ziduri gri în biblioteci, piscine şi acvarii colorate – GALERIE FOTO

     De 16 ani, de când a terminat Facultatea de Arte şi Design la Timişoara, Sabin Chintoan le predă desen elevilor de şcoală generală şi liceu, iar în paralel cu meseria de dascăl este un artist care poate fi găsit adesea pe schele în biserici, unde pictează pereţi cu motive religioase, sau pe străzile Aradului, unde transformă ziduri murdare în veritabile lucrări de artă expuse în aer liber.

    Arădeanul a prins drag de creion şi pensule în jurul vârstei de zece ani, dar spune că nu profesorii i-au insuflat această pasiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lecţia islandeză: ce putem învăţa de la insula care s-a prăbuşit şi acum renaşte

    INSULA, UN FEL DE ACCIDENT GEOLOGIC CU ŞANSE REDUSE DE A SE MAI REPETA, EXISTĂ DE 18 MILIOANE DE ANI, DAR ESTE LOCUITĂ DE NUMAI 1.100 DE ANI. Islanda, un morman de lavă răsărit din adâncurile Atlanticului şi care ar putea dispărea din nou, este numită cu afecţiune „Stânca” de către localnici. Tradiţional, islandezii au fost fermieri şi pescari înainte de a-şi transforma ţara într-un cazinou al capitalului global, cam pe la începutul mileniului.

    Acum, islandezii au revenit la pescuit şi vorbesc cu plăcere despre călătoria lor înapoi către normalitate financiară. Reporterii de la Spiegel au discutat cu un investitor, un ministru de finanţe şi un pescar, pe lângă un economist şi o expertă în relaţii şi împletit, care consideră că Islanda „s-a regăsit”.

    Perioada 2008-2011 este privită ca una dintre cele mai grave crize financiare din istorie. Foarte probabil, nicio ţară nu a mai reuşit să acumuleze sume atât de mari de bani pe cap de locuitor, numai pentru a fi pierdute din nou într-o perioadă şi mai scurtă de timp.

     

    Islanda, însă, cu o populaţie de numai 320.000 de persoane, a reuşit ceea ce pare a fi cea mai rapidă recuperare.  Din 2011, PIB se află în creştere, cel mai recent cu o rată de 2%. În plus, salariile urcă, datoria naţională este în declin, iar guvernul a plătit înainte de termen o parte din fondurile pe care le-a primit de la FMI în 2008. Este un semn de încredere.

    Cum au făcut însă islandezii ceva ce alţii par să nu reuşească? Se poate învăţa o lecţie din experienţa lor?

    ECONOMISTUL. „La originile miracolului islandez s-a aflat Germania„, afirmă Ásgeir Jónsson, 43 de ani, în biroul său, în timp ce studiază mai multe diagrame. Toate arată căderi abrupte în toamna anului 2008, urmate de o revenire graduală în 2010. Dar de ce Germania? Lui Jónsson, în mod cert, îi face plăcere surpriza pe care o produce vizitatorilor săi.
    Jónsson a fost economist-şef la Kaupthing Bank, una dintre cele trei bănci islandeze care s-au prăbuşit peste noapte la începutul crizei, după ani de creştere fără precedent. Miliardele s-au evaporat instantaneu, în timp ce mii de deponenţi şi de investitori străini s-au temut că-şi vor pierde banii.

    Slujba lui Jónsson a dispărut de asemenea, iar în noul său timp liber fostul economist a scris cartea „De ce Islanda? Cum una dintre cele mai mici ţări ţări din lume a devenit cea mai  mare victimă a crizei financiare”.

    Banii din Germania sunt cei care au invadat Islanda după ridicarea restricţiilor asupra sectorului bancar în anii ‘90, afirmă Jónsson. Germania este şi în prezent cel mai mare creditor al ţării. În 2010, băncile germane aveau de recuperat 20 de miliarde de euro din Islanda. „Germania are o slăbiciune pentru Islanda. Chiar şi Wagner a împrumutat din legendele noastre pentru operele sale„, a spus Jónsson, care acum lucrează ca profesor de economie în capitala Reykjavik.

    Numărul turiştilor germani s-a situat în 2012 la 65.000, pe locul al treilea după cei din SUA şi vizitatorii din Marea Britanie.
    Revenirea rapidă a Islandei a depins de o serie de măsuri la care Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, s-a referit ulterior cu formularea „să faci o Islandă„. Krugman, un admirator al recuperării impresionante a insulei, a recomandat o serie de politici similare şi altor ţări aflate în criză. Regulile ar fi în mare ca băncile cu probleme să fie lăsate să se prăbuşească, moneda să fie devalorizată dacă este proprie, să fie introduse măsuri de control al capitalului şi să se evite încercările de plată a datoriilor externe.

    Reţeta pare extremă şi aşa a şi fost. În timp ce în Irlanda statul a pompat zeci de miliarde de euro în bănci ca acestea să-şi poată plăti creditorii, în Islanda populaţia a votat împo-triva unei astfel de situaţii în două referendumuri diferite. Au considerat că nu trebuie să plătească ei pentru lăcomia investitorilor atraşi de dobânzile mari ale băncilor islandeze.
    Jónsson dă doar din cap, obosit, când este întrebat dacă se simte vinovat. Afirmă că a fost printre puţinii care au avertizat asupra situaţiei înaintea crizei. Acum, însă, este încântat de oportunităţile ţării sale, aceleaşi pe care le-a avut întotdeauna.
    „Oameni care nu se feresc de muncă. O democraţie sănătoasă. O populaţie educată. Turism. Resurse naturale, precum energia eoliană, hidro şi geotermală. Şi pescuit. Ce am fi fără pescuit?„, se întreabă retoric economistul.

  • Nou REPORTAJ în presa britanică despre imigraţia românilor: Primarul unei comune din România crede că jumătate dintre locuitori vor pleca în Marea Britanie în 2014

     Koller Gabriel-Adrian afirmă că, în opinia lui, jumătate dintre cei 1.100 de locuitori ai satelor Berini şi Uliuc vor pleca în Marea Britanie în căutarea unor salarii mai mari şi a unui sistem de beneficii sociale mai generos, după Anul Nou.

    “Cred că este posibil ca jumătate dintre locuitorii din Berini şi Uliuc, români şi romi, să meargă în Marea Britanie anul viitor. În special tinerii vor merge, pentru că ei nu au nimic aici. Vor lucra în agricultură şi în construcţii, dar şi pentru ajutoare. Sfatul meu pentru Marea Britanie este să nu le daţi oamenilor totul. Trebuie să fiţi atenţi, dacă toată lumea va merge în Marea Britanie, ce veţi face? Vă puteţi permite acest lucru? Oamenii nu au salarii mari aici şi vor fi interesaţi, evident, de salariile şi ajutoarele din Anglia”, afirmă el, potrivit dailymail.co.uk.

    Ca un ecou al tensiunilor din România, el subliniază că cei care vor pleca sunt în special romii. “Nu este un lucru rău pentru noi că vor să meargă în altă parte a Europei”, susţine el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: Arad – Repartitoarele de costuri la căldură, demontate de locatarii din zeci de imobile

     Conducerea Uniunii Locale a Asociaţiilor Locative Arad spune că tot mai mulţi proprietari de apartamente care optaseră cu ani în urmă pentru repartitoare, în speranţa că vor putea face economii la încălzire, renunţă acum la aparate, constatând că au plătit mai mult decât cei fără repartitoare.

    Preşedintele Uniunii Locale a Asociaţiilor Locative din Arad, Dorina Lupşe, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX că în ultimele luni au renunţat la repartitoare locatarii din zeci de imobile racordate la sistemul centralizat de încălzire.

    “Am observat această tendinţă încă de anul trecut, dar în acest an a luat amploare, iar acum sunt puţini cei care mai optează pentru repartitoare. S-a constatat ineficienţa acestora, în condiţiile în care blocurile din Arad nu sunt reabilitate termic, iar pierderile de căldură ajung şi la 40 la sută. Scopul repartitoarelor era să se poată face economii, dar facturile erau mai mari decât la cei fără aceste aparate”, a explicat Lupşe.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro