BusinessMagazin

Tag: relatii

  • Studiu eJobs: 1 din 2 români a avut o relaţie la birou

    Relaţiile amoroase la birou sunt mult mai frecvente decât ar putea crede mulţi dintre noi. În condiţiile în care petrecem în interes de serviciu o parte semnificativă din viaţă, şansele de a ne găsi jumătatea în timpul orelor de program sunt, din punct de vedere statistic, extrem de mari. Acest lucru este confirmat şi de către cel mai recent studiu eJobs derulat în luna februarie şi care arată că 56% dintre români au avut o relaţie la birou – pentru 45% a fost o relaţie serioasă, de lungă durată, în timp ce pentru 11% dintre ei a fost doar o aventură.

    Oarecum surprinzător, în segmentul de vârstă 18-25 de ani ponderea celor care nu au avut o relaţie de dragoste la job are nivelul cel mai ridicat (60%), pondere egală cu cea a respondenţilor cu vârste între 25-55 ani care au confirmat astfel de relaţii.

    În ceea ce priveşte partenerul, 25% dintre respondenţi spun că au avut o relaţie cu un coleg sau cu o colegă, 12% au avut o relaţie cu un furnizor sau partener extern, iar 19% este ponderea celor care au recunoscut că au avut o relaţie cu superiorul direct.

    Marea majoritate a celor implicaţi într-o relaţie amoroasă la locul de muncă erau singuri la acel moment (62%), 18% erau deja într-o relaţie, iar 20% au recunoscut că erau căsătoriţi.

    25% dintre cei care au avut o relaţie la locul de muncă au ajuns la altar de mână cu colegul sau colega de birou, ponderea fiind mai mare în rândul femeilor (28% femei vs. 20% bărbaţi).

    La întrebarea “Ce influenţă a avut relaţia la locul de muncă asupra carierei tale”, 17% au spus că unul dintre parteneri a trebuit să părăsească compania în următorul an. Cu o pondere apropiată – 16%, sunt cei care au afirmat că relaţia de la locul de muncă i-a ajutat să se dedice şi mai mult jobului, în timp ce doar 7% dintre respondenţi afirmă că relaţia i-a ajutat să avanseze în carieră. În restul cazurilor, relaţia nu a influenţat evoluţia profesională a respondenţilor.

    Sondajul eJobs a fost efectuat la nivel naţional, în perioada 1-12 februarie 2017, pe un eşantion de 1.242 de respondenţi, cu vârste curprinse între 18 şi 55 de ani. 2 din 3 respondenţi sunt femei şi mai mult de jumătate dintre aceştia au vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani.
     

  • Alexandru Holicov, CEO Adservio, este primul antreprenor român acceptat în programul EY Accelerating Entrepreneurs

    Antreprenorul Alexandru Holicov este primul antreprenor român acceptat în programul EY Accelerating Entrepreneurs, care se adresează startup-urilor centrate pe tehnologie.

    Alexandru Holicov, CEO Adservio, conduce de 9 ani un business care îmbină tehnologia cu educaţia, cu 15 angajaţi şi investiţii de 1,5 milioane de euro.

    Conform programului Accelerating Entrepreneurs, Alexandru participă în perioada 8 – 10 februarie alături de alţi 24 de antreprenori din 18 ţări din zona EMEIA, la EY Strategic Growth Forum Mediterranean, de la Roma. Acest eveniment-cheie al programului îşi propune să conecteze antreprenori, investitori şi lideri guvernamentali şi să încurajeze strategiile de creştere în cadrul regiunii mediteraneene şi în întreaga lume. De altfel, majoritatea antreprenorilor consideră că dezvoltarea de relaţii de business este vitală pentru creşterea afacerii, după cum arată Barometrul startup-urilor din România realizat în 2015 de EY. 64% dintre respondenţi participă la cel puţin un eveniment de networking în medie într-o săptămână.

    În cadrul evenimentului, antreprenorii vor beneficia de consultanţă din partea unui expert EY privind planurile de dezvoltare şi vor avea oportunitatea de a-şi crea relaţii de mentorat cu oameni relevanţi din industrie. Mai mult, pentru prima oară, antreprenorii din zona EMEIA şi cei din zona Asia-Pacific din programul EY se vor întâlni în cadrul aceluiaşi eveniment şi vor avea ocazia să-şi împărtăşească experienţa de business.

    Alexandru Holicov a fost selectat din cei 100 de antreprenori din regiunea EMEIA, care au aplicat în programul EY.

    Citiţi aici povestea Adservio, publicată anul trecut în paginile revistei.

  • Între timp, în restul lumii. Sau cum a început Războiul Rece 2.0

    Prin natura sa binară, conflictul tacit dintre Statele Unite ale Americii şi URSS oferea posibilitatea clară de aliniere în spatele uneia dintre cele două superputeri. Putem argumenta, desigur, că multe state nu au avut această opţiune; dar cele care nu se aflau sub o dominaţie evidentă puteau alege. Conflictul din ce în ce mai evident din ultimii ani are însă o structură mult mai complexă, cu mult mai mulţi actori în roluri principale şi mai ales în roluri secundare, iar asta nu poate să aducă decât nesiguranţă şi neîncredere. Un astfel de conflict are, de asemenea, şanse mult mai mici pentru o rezolvare paşnică.

    Scopul final al Rusiei, scriau anul trecut cei de la The Telegraph, este să obţină o serie de acorduri care să întoarcă „înţelegerile injuste” negociate după căderea Uniunii Sovietice. Nu este clar cum ar arăta un astfel de acord, dar există lucruri pe care cei din vest le-ar considera, cu siguranţă, inacceptabile; unul dintre aceste lucruri ar fi eliminarea NATO.

    Experţii ruşi citaţi de aceeaşi publicaţie discutau despre pericolul unui conflict deschis, în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre SUA şi Rusia se află în cădere liberă.

    Punctele fierbinţi sunt multe, dar ies în evidenţă zona baltică, unde NATO şi Rusia s-au acuzat reciproc de intensificarea prezenţei militare; estul Ucrainei, acolo unde Rusia continuă atragerea regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk; Siria, unde ruşii îl susţin pe Bashar al-Assad, iar americanii încearcă să îl dea jos.

    Dar acţiunile Moscovei merg mai departe: Putin încearcă să îşi extindă influenţa în Orientul Mijlociu – anul trecut, ruşii au trimis trupe ce reunesc 500 de militari în Egipt, cu intenţia de a întări relaţiile cu preşedintele Abdel Fattah el-Sisi. Iar răspunsul celor din Orient denotă, parcă, un joc de Tit-for-Tat: Qatar şi-a recăpătat recent apetitul pentru investiţii; în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând Autoritatea pentru Investiţii din Qatar (QIA) în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime. După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016. Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că finanţiştii din Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    O zi deosebit de importantă a fost 19 martie 2014, cea care a urmat anexării regiunii Crimeea de către Rusia. Discursul lui Putin din acea zi semnaliza schimbarea direcţiei în ceea ce priveşte intenţiile preşedintelui rus. „Ne-au minţit de nenumărate ori, au luat decizii în spatele nostru, ne-au pus în faţa faptelor împlinite”, spunea atunci Putin. „Aşa s-a întâmplat cu extinderea NATO către est, la fel şi cu aducerea infrastructurii militare în apropierea graniţelor noastre.” Putin a avertizat că Rusia nu va mai tolera o astfel de presiune.

    Îndreptându-ne către altă parte a lumii, întâlnim un alt actor cu rol semnificativ în acest conflict: China. Dacă la suprafaţă tensiunile par a avea ca punct central Marea Chinei de Sud şi controlul teritoriilor din zonă, un număr de incidente în ultimele 12 luni au adus în discuţie posibilitatea unei confruntări – fie ea doar pe plan economic – între cele mai mari forţe economice ale lumii: China şi Statele Unite ale Americii. Alegerea lui Donald Trump nu ajută prea mult: acesta „atacă” autorităţile de la Beijing cu fiecare ocazie, încercând să inducă (mai mult forţat) superioritatea americanilor în faţa celor din Asia.

    Ca un act de sfidare, Trump a discutat prin telefon cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-wen, o manevră care a atras reacţia vehementă a Chinei (autorităţile de la Beijing nu recunosc statul Taiwan, considerând că teritoriul le aparţine). Este prima dată în ultimii 37 de ani când un preşedinte american discută direct cu preşedintele Taiwanului. Iniţial, ministrul chinez de externe, Wang Yi, declarase pentru postul Phoenix TV că incidentul reprezintă un „mic truc al Taiwanului”, exprimând speranţa că situaţia nu va genera modificări în politica externă a Washingtonului. Ulterior, guvernul de la Beijing a intensificat tonul, avertizând că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan. „China se opune cu fermitate oricărei interacţiuni oficiale ori contactelor militare între Statele Unite şi Taiwan”, a transmis administraţia de la Beijing. An Fengshan, un purtător de cuvânt al guvernului chinez, a ameninţat recent că atitudinea lui Donald Trump ar putea atrage consecinţe mai grave. „Susţinerea principiului Chinei unitare este fundamentul politic al relaţiilor China-SUA, fiind elementul central de pace şi stabilitate în strâmtoarea Taiwan. Dacă acest fundament este afectat, atunci nu se va mai pune problema dezvoltării sănătoase şi stabile a relaţiilor dintre China şi SUA, urmând să existe efecte grave asupra păcii şi stabilităţii în strâmtoarea Taiwan”, a subliniat An Fengshan.

    Va fi 2017 anul în care acest conflict global se stinge? Greu de crezut. Mai cu seamă vom vedea accentuarea tensiunilor dintre NATO şi Rusia, pe de-o parte, şi Beijing şi Washington pe de altă parte. Alţi actori importanţi, precum Germania, Franţa, Turcia sau statele din Orientul Mijlociu, vor juca de asemenea roluri importante.

    Cât despre România, poziţia noastră pare a fi una secundară; nu trebuie însă uitat că din punct de vedere geografic România se află prinsă la mijloc între est şi vest. Similar, din nou, perioadei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

  • Ambasadorul Marii Britanii: Ieşim din Uniunea Europeană, dar vom fi un prieten pentru România

    „33 de milioane de persoane au votat şi majoritatea au votat pentru a ieşi. Noi, fiind o ţară democratică, trebuie să respectăm votul, deci sarcina mea este să sprijin această ieşire. Ieşim din Uniunea Europeană, nu din instituţiile UE, nu ieşim din Europa. O să fim un prieten pentru România şi pentru alte ţări din Uniunea Europeană. Un alt aspect important în sarcina mea este de a dezvolta în continuare legături. Pentru această sunt aici la Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia pentru că legăturile dintre universităţi din Marea Britanie şi România sunt foarte importante”, a spus Paul Brummell.

    51,9 la sută dintre cetăţenii britanici au votat, în vară, pentru ieşirea ţării din blocul comunitar.

    Ambasadorul Paul Brummell a participat, vineri, la Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, la o conferinţă cu tema „stilul de conducere al Reginei Maria”, după ce joi a vizitat localitatea Roşia Montană, despre care a spus că este un ”loc deosebit, foarte frumos, foarte valoros, dar cu probleme”.

    ”Fiind neaprobat proiectul Roşia Montană Gold Corporation, cred că este important se găsească o soluţie, în viitor, pentru comunitate”, a spus Paul Brummell.

     

     

  • Studiu: Banii aduc fericirea într-o măsură mult mai mică decât relaţiile şi sănătatea

    Eliminarea depresiei şi a anxietăţii ar reduce nefericirea cu 20%, în timp ce eliminarea sărăciei ar reduce nefericirea doar cu 5%, potrivit datelor publicate de cercetătorii britanici.

    Inegalitatea venitului explică doar 1% din diferenţele generate de fericire într-o comunitate, în timp ce diferenţele de sănătate mentală explică peste 4%. Educaţia are un efect minor asupra satisfacţiei vieţii, comparativ cu existenţa unui partener, spre exemplu.

    Când oamenii îşi evaluează venitul sau educaţia, aceştia se raportează la norma locală curentă. Rezultatul este că o creştere a veniturilor sau a educaţiei are un efect minor asupra fericirii generale a populaţiei: dacă venitul unei persoane va creşte, al alteia ar trebui să scadă, iar media ar rămâne aceeaşi. Acest lucru ar explica de ce în Australia, Marea Britanie, Germania şi Statele Unite, rata medie de fericire nu a crescut, în ciuda creşterilor standardelor de viaţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Brokerii şi-au făcut organizaţie patronală

    La data de 15 decembrie 2016, brokerii din România au pus bazele  PRBAR (Patronatul român al brokerilor de asigurare-reasigurare), prima organizaţie patronală din domeniu, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii Patronatului.

    Printre membrii fondatori se numără brokeri de asigurare ce cumulează o cotă de aproape 25% din industria românească de intermediere, respectiv Safety Broker de Asigurare, Renomia – SRBA Insurance Broker, Asigest Broker de Asigurare, Millenium Insurance Broker, Campion Broker de Asigurare, PSG Insurance Broker, Professional Broker de Asigurare, Globasig Broker de Asigurare-Reasigurare, Interbug Broker de Asigurare, D&CA Insurance.

    PRBAR este o persoană juridică de drept privat, cu scop nepatrimonial, independentă care este înfiinţată în temeiul Legii nr. 62/2011 privind dialogul social. Principalul obiectiv al acesteia constă în organizarea, promovarea, susţinerea şi apărarea intereselor membrilor săi în relaţiile cu orice alte entităţi, autorităţi, instituţii publice, în raport cu obiectul şi scopul ei de activitate şi în acord cu prevederile legale. 

    Pentru realizarea acestui scop, PRBAR va desfăşura activităţi specifice, precum elaborarea şi promovarea de proiecte, acte normative, instrucţiuni, rezoluţii şi propuneri ale membrilor Patronatului, reprezentarea, promovarea şi susţinerea intereselor economice, tehnice, juridice şi sociale ale membrilor săi, dezvoltarea de relaţii de colaborare cu alte patronate şi cu alţi investitori, impunerea la nivel naţional a unui standard minim de calitate privind obiectul de activitate al membrilor Patronatului, desemnarea, în condiţiile legii, de reprezentanţi la negocierile cu diferitele autorităţi etc.

    „PRBAR este o completare necesară a peisajului asociativ din ţara noastră. Ne propunem să fim vocea unui segment important al industriei de brokeraj şi din această perspectivă, să lucrăm împreună cu toate structurile similare deja existente pentru asigurarea unui mediu de afaceri predictibil şi stabil”, au declarat oficialii Patronatului.

    Poate deveni membru al PRBAR orice persoana juridică având ca obiect de activitate brokerajul în asigurări/reasigurări şi furnizarea de servicii conexe acestora.

     

     

  • Unul dintre cei mai cruzi împăraţi din istorie. Nebuniile lui au fost fără margini. Întreţinea relaţii incestuoase inclusiv cu mama lui – VIDEO

    La 15 decembrie 37 – s-a născut Nero (Claudius Drusus Germanicus Caesar), împărat roman între anii 54-68 d.Hr.

    Nero s-a născut la nouă luni după moartea lui Tiberius, la 15 decembrie 37 d.Hr. Văzându-l, tatăl său, Gnaeus Domitius Ahenobarbus, ar fi exclamat în faţa celor care îl felicitau : „Din mine şi din Agrippina nu se poate naşte decât ceva detestabil şi funest pentru stat”. Parcă pentru a-i întări spusele, astrologii anunţau atunci lucruri înfricoşătoare.

    Vezi aici ce a făcut unul dintre cei mai cruzi împăraţi din istorie. Nebuniile lui au fost fără margini. Întreţinea relaţii incestuoase inclusiv cu mama lui – VIDEO

  • Oficiali ungari: Relaţiile româno-ungare s-au deteriorat din 2012; Ungaria a fost prea tolerantă

    Cei doi oficiali ungari au organizat o conferinţă de presă în care au discutat despre ideea ministrului ungar de Externe, Péter Szijjártó, de a interzice participarea la manifestările de celebrare a Zilei Naţionale a României şi despre declaraţiile făcute în replică de fostul preşedinte Traian Băsescu.

    În acest context, Zsolt Semjen şi Zsolt Németh au remarcat că relaţiile diplomatice româno-ungare s-au deteriorat începând din anul 2012. Întrebat dacă partea ungară are vreo responsabilitate pentru această situaţie, Zsolt Semjén a explicat, potrivit site-ului Index.hu: “Eu am conştiinţa curată”. Vicepremierul Ungariei a sugerat că Budapesta nu ar fi trebuit să tolereze unele atitudini ale Bucureştiului.

    Zsolt Nemeth, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul ungar, nu s-a distanţat de iniţiativa ministrului de Externe, Peter Szijjártó, de a interzice participarea diplomaţilor ungari la manifestările de celebrare a Zilei Naţionale a României.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum au evoluat relaţiile dintre România şi Ungaria

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Cine este omul care a făcut celebre vinurile din Napa Valley

    Pionier şi inovator în industria vinurilor, Robert Gerald Mondavi a pus bazele cramei ce îi poartă numele în 1966. Prin utilizarea tehnologiei inovative pentru vinificaţie şi întărind relaţiile cu cultivatorii locali, a reuşit să obţină struguri de înaltă calitate, iar vinurile din Napa Valley au ajuns recunoscute la nivel global.

    Povestea începe cu părinţii săi, un cuplu de italieni – Cesare şi Rosa Mondavi – care, proaspăt căsătoriţi în nordul Italiei, s-au mutat la începutul anilor 1900 în Minnesota, SUA. Surprinse de legea adoptată brusc în 1919, ce presupunea interzicerea vânzării alcoolului, familiile italiene, obişnuite cu vinul ca un element de bază al vieţii de zi cu zi, au căutat o lacună a legii ce permitea oamenilor să producă 200 de litri de vin în fiecare an, pentru consumul familial. Ulterior, Cesare s-a implicat în transportul maritim al strugurilor din California şi a observat că majoritatea strugurilor proveneau dintr-un loc numit Lodi. Pentru că a simţit oportunitatea de a face bani, s-a mutat acolo împreună cu familia sa şi a început propria sa afacere de transport maritim al strugurilor pentru familiile italiano-americane. La primul său loc de muncă, tânărul Robert făcea lăzi pentru struguri. Părinţii i-au insuflat încă de mic dorinţa de a munci şi l-au încurajat să exploreze industria vinului, aflată în creştere. După ce a studiat în domeniul afacerilor şi chimia la Universitatea din Stanford, dar şi viticultură la Universitatea din California, Robert Mondavi a intrat cu totul pregătit în industria vinului.

    Încrezător că vinurile Napa Valley şi California ar putea sta umăr la umăr cu cele mai mari branduri ale industriei din întreaga lume, a înfiinţat, în 1966, Crama Robert Mondavi în Oakville, California; aceasta era prima mare fabrică de vinuri construită de la prohibiţie.

    După succesul vinăriei sale, antreprenorul şi-a propus să creeze vinuri de calitatate, la preţuri accesibile; ştia că regiunea Lodi se poate dovedi ideală pentru cultivarea strugurilor. În 1979, Mondavi a achiziţionat o cooperativă locală de cultivatori de struguri, numind crama după un oraş din apropiere. Aşa a luat fiinţă Woodbridge Winery, prima mare fabrică de vinuri ce a utilizat metoda de presare directă pentru a face vin alb pe scară largă.

    De-a lungul timpului, Mondavi a dezvoltat şi vinuri premium, prin care a câştigat respectul şi recunoaşterea cunoscătorilor, iar din 1990 a înfiinţat întreprinderi mixte cu parteneri locali din Europa, America de Sud şi Autralia. Interesaţi de activitatea şi succesul său antreprenorului, povestea lui Mondavi şi compania sa au devenit subiecte de interes pentru specialiştii de vin; într-unul dintre cele mai importante concursuri – Grand European Jury Wine Tasting – din 1997, Robert Mondavi Chardonnay Reserve a fost clasat pe locul întâi. În decembrie 2004, Constellation Brands a achiziţionat fabrica de vinuri Mondavi, pentru aproape 1,36 miliarde de dolari cash, asumându-şi şi preluarea datoriilor firmei.

    Robert Mondavi a fost cunoscut şi ca filantrop; în 2001, a donat 10 milioane de dolari pentru a sprijini construcţia Centrului Robert şi Margrit Mondavi pentru Performing Art la UC Davis. Mondavi Center a fost deschis un an mai târziu.

    Robert Mondavi a primit în 1989 titlul „Omul anului” din partea Decanter, cea mai importantă publicaţie pentru industria vinului, iar autobiografia sa a fost tipărită în 1998. A decedat în 2008, la 94 de ani, în locuinţa sa din Yountville.