Tag: reciclare

  • Centrala electrică care foloseşte bancnote in loc de cărbune

    Centrala din Luoyand, provincia Henan, arde bancnote vechi sau uzate pentru a produce energie. Reprezentanţii spun că o tonă de bancnote poate genera până la 600 Kwh de electricitate, iar reziduurile sunt mai puţin nocive decât în cazul cărbunelui.

    Banca Populară din China, organul central de reglementare a circulaţiei banilor, şi-a dat acordul pentru această operaţiune, lăudând “această metodă eficientă de a produce energie”. “Folosind toate rezervele din provincie, centrala poate produce 1,32 milioane Kwh pe an, echivalentul arderii a 4.000 de tone de cărbune”, a precizat un oficial al băncii.

    În mod uzual, bancnotele retrase de pe piaţă sunt reciclate pentru a realiza alte produse din hârtie.

  • Cum să faci bani din gunoi. Constantin Damov, fondator Green Group: “90% din reciclarea din România este făcută de oamenii străzii”

    Green Group, grupul de firme care reciclează plastic, sticlă şi echipamente electronice,  a lansat în colaborare cu Carrefour România două staţii inteligente de preluare a deşeurilor direct de la consumatori în parcările Carrefour Băneasa şi Carrefour Vitantis. 

    Astfel, bucureştenii pot aduce pentru reciclare aproximativ zece tipuri de deşeuri: PET-uri, doze de aluminiu, recipienţi din sticlă, echipamente electrice şi electronice, baterii, hârtie, folii de plastic, recipienţi de polistiren sau diverse tipuri de ambalaje de plastic. Materialele reciclabile ajung în fabricile de reciclare din România, iar Green Group şi Carrefour oferă utilizatorilor sistemelor de reciclare recompense sub forma unor vouchere de cumpărături. Valoarea unui PET este de 5 bani, doza de aluminiu valorează 3 bani, un kg de hârtie sau carton 11 bani, iar sticla, 1 ban. Toate valorile sunt returnate sub forma unor bonuri de reducere la cumpărături, în funcţie cantitatea colectată.

    „Acţiunea face parte dintr-un proiect amplu iniţiat la Buzău în 2013. De la implementarea proiectului, au fost colectate prin acest sistem peste 450,000 kg de PET-uri şi doze şi aproximativ 500 de tone deşeuri de echipamente electrice şi electronice. Împreună cu partenerul nostru strategic, Carrefour România, ne aşteptăm ca staţiile din Bucureşti să avem rezultate foarte bune în colectare, ajungând la aproximativ 12 tone PET, 10 tone sticlă, 100 de tone de echipamente electrice şi electronice şi 200 de tone hârtie în primele 6 luni de funcţionare”, a declarat Constantin Damov, cofondator Green Group.

    Damov a mai declarat că până la sfârşitul anului viitor, speră ca în toate oraşele din România care au mai mult de 50.000 de locuitori să existe câte cel puţin o astfel de unitate. „Este un plan de 75 de asemenea staţii de colectare, din care şase vor fi în Bucureşti”.

    Proiectul, finanţat prin reinvestirea profitului grupului, dar şi printr-un împrumut de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care este şi acţionar al grupului, este, potrivit lui Damov “o activitate care nu este orientată profitului, ci o activitatea construită astfel încât să nu piardă”.

    În ce priveşte scepticismul românilor legat de reciclare, Damov crede că principala cauză este lipsa infrastructurii. „Astăzi din păcate, 90% din reciclare e făcută de oamenii străzii, asta pentru că materialele au fost abandonate, ei au fost primii care au identificat oportunitatea de a face bani din gunoi”.

    Green Group, prezent în România de zece ani, deţine cinci fabrici de procesare a deşeurilor, are circa 3000 de angajaţi şi o cifră de afaceri la nivel de grup de 120 de milioane de euro.

     

  • Coca-Cola introduce un PET realizat în proporţie de până la 30% din plante

    Compania Coca-Cola România anunţă introducerea pe piaţa locală a unui ambalaj inovator, realizat în proporţie de până la 30% din plante. Noul ambalaj, realizat prin tehnologia PlantBottleTM, este folosit, începând din luna iulie, pentru recipientele de 500 de ml de apă plată şi carbogazoasă Dorna şi Dorna Izvorul Alb. Dorna devine, astfel, prima apă minerală naturală din România distribuită într-un ambalaj cu până la 30% conţinut din plante.

    Ambalajul rezultat prin tehnologia PlantBottle™ este 100% reciclabil şi reduce în mod considerabil emisiile de dioxid de carbon eliberate în atmosferă.

    „Tehnologia PlantBottleTM reprezintă un progres semnificativ în inovaţia de ambalaj din domeniul băuturilor”, spune Raluca Vlad, brand manager Dorna în cadrul companiei Coca-Cola România. „Noul ambalaj arată şi se comportă exact ca PET-ul clasic, însă are o amprentă de carbon mult mai mică asupra planetei. Este o sticlă de care suntem cu toţii foarte mândri.”

    Ambalajul PlantBottleTM este similar cu PET-ul clasic, cu excepţia faptului că una dintre componentele acestuia din urma a fost înlocuită, în PlantBottleTM, cu o componentă din plante, respectiv trestie de zahăr.

    „Inlocuim o parte din combustibilii fosili folosiţi în fabricarea PET-urilor cu materii prime din plante, fără a scădea performanţa ambalajelor. Acest lucru reduce impactul pe care compania îl poate avea asupra mediului înconjurător şi micşorează dependenţa de petrol”, mai spune Raluca Vlad.

    Doar în 2010, introducerea ambalajelor PlantBottleTM a echivalat cu eliminarea a aproximativ 30.000 de tone de dioxid de carbon (CO2) sau a aproximativ 60.000 barili de petrol, care ar fi fost folosiţi pentru a produce PET-urile clasice.

    In prezent, tehnologia PlantBottle™ foloseşte etanol din trestie de zahăr din Brazilia. Bioetanolul din trestie de zahăr din Brazilia este singurul biocombustibil recunoscut pe scară largă de către autorităţile din domeniu pentru performanţele sale ecologice şi sociale unice. Culturile de trestie de zahăr din Brazilia sunt întreţinute aproape în totalitate cu apă de ploaie, fără să fie nevoie de cantităţi suplimentare de apă pentru irigare. De asemenea, trestia de zahăr este cultivată în cantităţi industriale, folosind fertilizatori organici, pe terenuri arabile degradate pentru a nu irosi terenurile arabile destinate culturilor agricole pentru hrana populaţiei.

    Un alt avantaj pe care ambalajul PlantBottleTM îl oferă este acela că, spre deosebire de alte materiale obţinute din plante, acesta poate fi procesat în fabrici şi instalaţii de reciclare deja existente. Ambalajele PlantBottleTM pot fi, de asemenea, folosite, reciclate şi refolosite pe termen nelimitat.

    Noile ambalaje vor avea pe etichetă un mesaj şi un logo specifice şi vor fi, de asemenea, promovate în puncte de vânzare special amenajate în magazine.

    Obiectivul Companiei Coca-Cola este ca, până în anul 2020, să înlocuiască toate materialele pe bază de petrol şi combustibili fosili din componenţa PET-urilor clasice, cu materiale obţinute din plante, precum şi să introducă ambalajele PlantBottleTM pentru toate produsele din portofoliul companiei. Rezultatul va fi o sticlă 100% reciclabilă, din 100% surse regenerabile, neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

    Coca-Cola a încurajat reciclarea ambalajelor, fiind prima companie care a introdus pe piaţă sticle de plastic fabricate din material reciclat, s-a implicat în permanenţă în dezvoltarea de noi ambalaje inovatoare reciclabile şi a investit în infrastructură pentru reciclare.

    Compania Coca-Cola este cea mai mare companie de băuturi răcoritoare din lume, cu un portofoliu de peste 500 de mărci de băuturi răcoritoare carbogazoase şi necarbogazoase. Pornind de la Coca-Cola, recunoscută ca fiind una dintre cele mai valoroase mărci din lume, portofoliul companiei cuprinde branduri în valoare de 16 miliarde de dolari, printre care se numără Diet Coke, Fanta, Sprite, Coca-Cola Zero, apă vitaminizată, Powerade, Minute Maid, Cappy, Simply, Georgia şi Del Valle.

    La nivel global, compania Coca-Cola este furnizorul numărul 1 de băuturi carbogazoase, cafea ready-to-drink şi sucuri de fructe şi nectaruri. Având cea mai mare reţea de distribuţie de băuturi răcoritoare din lume, consumatorii din peste 200 de ţări se bucură de băuturile companiei, consumul depăşind 1,9 miliarde de porţii pe zi. 

    In România, ca în toate ţările în care îşi desfăşoară activitatea, Coca-Cola deţine şi funcţionează pe baza unui sistem propriu, incluzând toate verigile necesare producerii şi distribuţiei produselor către consumatori. în România, Sistemul este format din Coca-Cola România (filială a The Coca-Cola Company, proprietarul mărcilor înregistrate) şi partenerul său, Coca-Cola Hellenic (CCH) România, care îmbuteliază şi distribuie produsele Coca-Cola sub licenţa The Coca-Cola Company în România.

  • Coca-Cola introduce un PET realizat în proporţie de până la 30% din plante

    Compania Coca-Cola România anunţă introducerea pe piaţa locală a unui ambalaj inovator, realizat în proporţie de până la 30% din plante. Noul ambalaj, realizat prin tehnologia PlantBottleTM, este folosit, începând din luna iulie, pentru recipientele de 500 de ml de apă plată şi carbogazoasă Dorna şi Dorna Izvorul Alb. Dorna devine, astfel, prima apă minerală naturală din România distribuită într-un ambalaj cu până la 30% conţinut din plante.

    Ambalajul rezultat prin tehnologia PlantBottle™ este 100% reciclabil şi reduce în mod considerabil emisiile de dioxid de carbon eliberate în atmosferă.

    „Tehnologia PlantBottleTM reprezintă un progres semnificativ în inovaţia de ambalaj din domeniul băuturilor”, spune Raluca Vlad, brand manager Dorna în cadrul companiei Coca-Cola România. „Noul ambalaj arată şi se comportă exact ca PET-ul clasic, însă are o amprentă de carbon mult mai mică asupra planetei. Este o sticlă de care suntem cu toţii foarte mândri.”

    Ambalajul PlantBottleTM este similar cu PET-ul clasic, cu excepţia faptului că una dintre componentele acestuia din urma a fost înlocuită, în PlantBottleTM, cu o componentă din plante, respectiv trestie de zahăr.

    „Inlocuim o parte din combustibilii fosili folosiţi în fabricarea PET-urilor cu materii prime din plante, fără a scădea performanţa ambalajelor. Acest lucru reduce impactul pe care compania îl poate avea asupra mediului înconjurător şi micşorează dependenţa de petrol”, mai spune Raluca Vlad.

    Doar în 2010, introducerea ambalajelor PlantBottleTM a echivalat cu eliminarea a aproximativ 30.000 de tone de dioxid de carbon (CO2) sau a aproximativ 60.000 barili de petrol, care ar fi fost folosiţi pentru a produce PET-urile clasice.

    In prezent, tehnologia PlantBottle™ foloseşte etanol din trestie de zahăr din Brazilia. Bioetanolul din trestie de zahăr din Brazilia este singurul biocombustibil recunoscut pe scară largă de către autorităţile din domeniu pentru performanţele sale ecologice şi sociale unice. Culturile de trestie de zahăr din Brazilia sunt întreţinute aproape în totalitate cu apă de ploaie, fără să fie nevoie de cantităţi suplimentare de apă pentru irigare. De asemenea, trestia de zahăr este cultivată în cantităţi industriale, folosind fertilizatori organici, pe terenuri arabile degradate pentru a nu irosi terenurile arabile destinate culturilor agricole pentru hrana populaţiei.

    Un alt avantaj pe care ambalajul PlantBottleTM îl oferă este acela că, spre deosebire de alte materiale obţinute din plante, acesta poate fi procesat în fabrici şi instalaţii de reciclare deja existente. Ambalajele PlantBottleTM pot fi, de asemenea, folosite, reciclate şi refolosite pe termen nelimitat.

    Noile ambalaje vor avea pe etichetă un mesaj şi un logo specifice şi vor fi, de asemenea, promovate în puncte de vânzare special amenajate în magazine.

    Obiectivul Companiei Coca-Cola este ca, până în anul 2020, să înlocuiască toate materialele pe bază de petrol şi combustibili fosili din componenţa PET-urilor clasice, cu materiale obţinute din plante, precum şi să introducă ambalajele PlantBottleTM pentru toate produsele din portofoliul companiei. Rezultatul va fi o sticlă 100% reciclabilă, din 100% surse regenerabile, neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

    Coca-Cola a încurajat reciclarea ambalajelor, fiind prima companie care a introdus pe piaţă sticle de plastic fabricate din material reciclat, s-a implicat în permanenţă în dezvoltarea de noi ambalaje inovatoare reciclabile şi a investit în infrastructură pentru reciclare.

    Compania Coca-Cola este cea mai mare companie de băuturi răcoritoare din lume, cu un portofoliu de peste 500 de mărci de băuturi răcoritoare carbogazoase şi necarbogazoase. Pornind de la Coca-Cola, recunoscută ca fiind una dintre cele mai valoroase mărci din lume, portofoliul companiei cuprinde branduri în valoare de 16 miliarde de dolari, printre care se numără Diet Coke, Fanta, Sprite, Coca-Cola Zero, apă vitaminizată, Powerade, Minute Maid, Cappy, Simply, Georgia şi Del Valle.

    La nivel global, compania Coca-Cola este furnizorul numărul 1 de băuturi carbogazoase, cafea ready-to-drink şi sucuri de fructe şi nectaruri. Având cea mai mare reţea de distribuţie de băuturi răcoritoare din lume, consumatorii din peste 200 de ţări se bucură de băuturile companiei, consumul depăşind 1,9 miliarde de porţii pe zi. 

    In România, ca în toate ţările în care îşi desfăşoară activitatea, Coca-Cola deţine şi funcţionează pe baza unui sistem propriu, incluzând toate verigile necesare producerii şi distribuţiei produselor către consumatori. în România, Sistemul este format din Coca-Cola România (filială a The Coca-Cola Company, proprietarul mărcilor înregistrate) şi partenerul său, Coca-Cola Hellenic (CCH) România, care îmbuteliază şi distribuie produsele Coca-Cola sub licenţa The Coca-Cola Company în România.

  • Aproape jumătate din gunoiul României poate deveni materie primă prin reciclare

    O persoană care locuieşte la oraş adună anual 346 de kilograme de deşeuri menajere, faţă de 95 kg la ţară. Din această cantitate, deşeurile reciclabile reprezintă aproximativ 39% în urban şi 52% în rural, din care aproximativ jumătate sunt ambalaje, potrivit unui studiu al Eco-Rom Ambalaje din perioada septembrie 2012 – august 2013. Datele arată că, în mediul urban, populaţia separă, în containerele dedicate,  6,3%, respectiv 8,4 kg din totalul deşeurilor reciclabile generate. Restul de aproximativ 94% se regăsesc în masa de deşeuri colectate în amestec şi trimise spre staţiile de sortare şi depozitele de deşeuri.

    Cele mai multe deşeuri reciclabile identificate de cetăţeni sunt cele de hârtie, urmate de cele de plastic şi de cele de sticlă. Din masa totală de deşeuri reciclabile, deşeurile de ambalaje reprezintă aproximativ 50% (65 kg), iar, raportat la totalul deşeurilor generate anual de o persoană în mediul urban, ambalajele reprezintă 18%. Un studiu similar din urmă cu zece ani arăta că toate deşeurile de ambalaje erau trimise la gropile de gunoi; în prezent, 7,5% din acestea sunt colectate în containere, respectiv 5 kg din totalul de 65 kg de deşeuri de ambalaje generate anual de o persoană, în mediul urban.

    Criza s-a simţit în coşul de gunoi, dat fiind că, faţă de anii de glorie ai economiei locale, producătorii de ambalaje au pus pe piaţă cu 30% mai puţin ambalaj, potrivit celor mai recente date disponibile. Astfel, dacă în 2006 companiile şi importatorii produceau 1,3 milioane de tone de ambalaje, în 2009, 2010 şi 2011 cantitatea a coborât sub un milion de tone. Cu toate acestea, cantitatea de ambalaje reciclate s-a dublat în 2011 faţă de 2004, pe seama îndeplinirii obligaţiilor de reciclare ale producătorilor. Conform statisticilor Eurostat, cantitatea de deşeu generată de fiecare locuitor a scăzut cu 20%, în comparaţie cu nivelul de 382 de kilograme per capita în anul 2008.

    Autorităţile locale din România sunt obligate să recicleze jumătate din deşeul municipal până în 2020, deşi procentajul actual la care se situează este de 1%, potrivit surselor oficiale, şi de 7-10% potrivit companiilor din industrie. În prezent, fiecare primărie are obligaţia de a devia 15% din deşeuri de la depozitarea lor în groapa de gunoi. Îndeplinirea obiectivului de 50% se poate face prin asumarea de obiective anuale care să crească gradual până la atingerea ţintei, crearea unui sistem de control transparent şi clar pentru toţi actorii implicaţi, dar şi prin raportări clare şi controlabile privind deşeurile colectate separat şi reciclate în România, realizate de toţi actorii implicaţi în sistem. Jucătorii din industrie cer ca acestea să fie coordonate şi integrate într-un sistem naţional creat, monitorizat şi comunicat către public de către instituţiile abilitate.

    „Odată cu extinderea infrastructurii de reciclare, a crescut şi numărul românilor care separă corect deşeurile de ambalaje. Efectele noilor investiţii cu fonduri europene şi private în gestionarea deşeurilor nu s-au făcut simţite în măsura aşteptată, cauza fiind participarea unui număr încă redus de persoane la colectarea separată a deşeurilor menajere. Trebuie ca toţi actorii – industrie, autorităţi, operatori de salubritate – să se implice mai mult în informarea şi conştientizarea publicului, astfel încât separarea deşeurilor să devină o obligaţie şi un obicei”, spune Sorin Cristian Popescu, directorul general al Eco-Rom Ambalaje.

  • Cât a reciclat România în ultimii zece ani?

    “De ce să arunc gunoiul separat? Nu am unde să pun trei coşuri de gunoi în bucătărie. Apoi, nu găsesc nici container chiar lângă bloc şi trebuie să traversez cu pungile.„ Părerea lui Andrei, 28 de ani, este des întâlnită în rândul celor care nu îmbrăţişează sau nu înţeleg colectarea selectivă. Însă de la acelaşi mod de gândire au pornit şi europenii, unde astăzi colectarea este un obicei firesc. „Când am auzit prima oară de colectarea selectivă, m-am întrebat ce folos are. Nu înţelegeam de ce trebuie să schimb felul cum arunc gunoiul. O prietenă îmi spunea că nici măcar nu are loc în casă pentru aşa ceva. A fost ciudat la început, dar acum totul pare firesc şi puţini sunt cei care uită să separe corect hârtiile de sticla şi PET-urile de gunoiul menajer„, spune Martina, care însă nu e româncă, ci locuieşte în nordul Belgiei. Când aude despre situaţia din România, tânăra nu pare deloc uimită, pentru că acelaşi lucru se întâmpla şi în Belgia, dar acum 15-20 de ani. Oricum, nimic nu se poate întâmpla peste noapte, spune ea, în timp ce pocneşte din degete. „Cert e că acum, când te trezeşti cu abţibildul roşu lipit pe sacul de gunoi şi de pe toată strada ţi l-au lăsat în faţa casei numai pe al tău, ai şi o ruşine faţă de vecini şi te apuci să răscoleşti în sac ca să vezi ce ai aruncat greşit.„ Nimeni nu scapă nepedepsit, dat fiind că cei care ridică gunoiul sunt foarte perspicace. Sunt de regulă doi oameni: o fată care se uită atent în sac ca să vadă dacă nu s-a strecurat ceva nepotrivit şi care decide dacă gunoiul pleacă sau rămâne şi un bărbat foarte solid care ridică sacii colectaţi corect în maşina de gunoi. Iar abţibildul roşu lipit pe saci nu e numai o pedeapsă în faţa vecinilor, pentru că, la trei greşeli, sacul rămâne tot în faţa porţii, dar în plus vine şi poliţia cu o amendă de două-trei sute de euro. În România, povestea e abia la început. Percepţia asupra colectării selective nu e foarte clară, iar mulţi români se întreabă, probabil: „Ce câştig dacă nu mai arunc gunoiul la grămadă?”.

    Circuitul ambalajelor în natură

    Ne întoarcem în timp zece ani. Primele semne ale colectării selective apăreau în legislaţia naţională şi se vorbea în premieră în România de obligaţiile de reciclare şi de valorificare a deşeurilor de ambalaje. Noile reguli vizau firmele şi nu populaţia şi au demarat în 2004, ca urmare a formalităţilor de preaderare la Uniunea Europeană prin însuşirea acquis-ului comunitar. Ţinta iniţială era de reciclare a 15% din deşeurile de ambalaje puse pe piaţă de agenţii economici. Procentele au crescut treptat de la an la an, atât pentru cantităţile totale de ambalaje puse pe piaţă, cât şi pentru fiecare tip de material în parte – plastic, metal, hârtie, carton, sticlă şi lemn -, iar pentru anumite ambalaje, precum PET şi aluminiu, au apărut obligaţii specifice introduse pentru producătorii şi importatorii de bunuri ambalate începând cu anul 2011.

    Companiile puteau fie să gestioneze intern responsabilitatea legală, fie să delege atribuţiile unei organizaţii de transfer care să îi îndeplinească obiectivele. Tot atunci, autorităţile locale era obligate prin lege să creeze cadrul pentru respectarea legii. Cunoscând deja procedura similară din afara ţării, multinaţionalele s-au constituit într-o asociaţie ca să creeze o nouă structură având interesul comun de a respecta hotărârea de guvern. Coca-Cola, Pepsi, Brau Union, Mars, Unilever, Argus şi Ball Packaging au fondat în 2004 Eco-Rom Ambalaje, prima organizaţie de transfer de responsabilitate. „Am mers mai întâi la 11 companii de colectare şi toate s-au arătat interesate. La acea vreme încă funcţiona sistemul de tip REMAT. Ei erau autorizaţi să colecteze deşeuri şi singura cerinţă în plus faţă de ceea ce faceţi în prezent este să separaţi deşeurile de ambalaje„, îşi aminteşte Sorin Cristian Popescu, director general al companiei – „nu erau echipamente de sortare, totul se făcea manual„. Pentru efortul pe care îl făceau să colecteze un deşeu, Eco-Rom suporta 20-25% din costuri, deci s-a creat şi un interes suplimentar de a colecta mai mult aceste deşeuri. Şi piaţa de desfacere era alta în urmă cu zece ani. La nivel naţional existau patru reciclatori de sticlă, 13 de hârtie şi circa zece de plastic, iar metalele mergeau către marile combinate siderurgice, majoritatea închise în anii următori. Cât despre operatorii de salubritate, aceştia spun că abia de câţiva ani au început să colecteze separat deşeuri din teren, sortarea făcându-se până în 2009 în propria curte.

    „La începutul sistemului, gunoaiele se ridicau împreună, deşi erau colectate pe compartimente. Cantităţile nesemnificative de deşeuri făceau afacerea neprofitabilă„, spunea anterior Dan Ceauşescu, directorul companiei de salubritate Urban din Bucureşti. Odată ajunse la sediu, acestea erau totuşi triate în vederea reciclării de către angajaţii firmei, fără ca populaţia să ştie. De atunci volumul a crescut, iar acum cantitatea de gunoi justifică din punct de vedere economic existenţa unor fluxuri separate. Cei de la Romprest declară însă că procesul de implementare este încă în curs, aşadar „nu putem spune că este vorba de o cifră de afaceri, ci mai degrabă de costuri, implementarea precolectării şi colectării selective având ca certitudine doar partea de investiţii„.

    Un alt director al unui operator de salubritate, Zoltan Pasztai de la Ecobihor din Oradea, spune că tot procesul colectării ţine şi de percepţia în rândul populaţiei, care nu s-a schimbat mult – „sunt doar 15% care respectă, restul aşteaptă să fie amendaţi ca apoi să intre în sistem„. Din cifra de afaceri a unui operator de salubritate, colectarea şi valorificarea deşeurilor reciclabile pot să atingă 35%.

    În urmă cu zece ani, îndeplinirea obligaţiilor României privind deşeurile de ambalaje era zero. Astăzi, Eco-Rom Ambalaje îndeplineşte 71,5% din obligaţia României în ceea ce priveşte reciclarea deşeurilor de ambalaje, conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Pe piaţă mai activează alte şapte organizaţii de transfer de responsabilitate care grupează restul de aproape 30%.

    Ileana Dumitru, director juridic şi corporate affairs al Bergenbier, spune că, pentru îndeplinirea obligaţiilor legale de reciclare impuse de UE şi de legislaţia naţională, compania a plătit anul trecut 0,25% din cifra de afaceri, adică sute bune de mii de euro. „Obligaţiile legale ar trebui îndeplinite de toţi subiecţii de drept. Totuşi, companiile îşi pot impune şi propriile ţinte specifice în materie de reciclare, iar apoi să poată capitaliza beneficii de imagine„, spune Dumitru. Ea mai spune că, din evaluările angajaţilor Bergenbier, a reieşit că aceştia tind să fie motivaţi de faptul că o companie este responsabilă şi din punctul de vedere al protecţiei mediului.

    Fireşte, obligaţia producătorilor de ambalaje de a recicla este transformată de către companii într-un instrument de marketing. În cazul îmbuteliatorului Coca-Cola, un exemplu este sticla Dorna, lansată în 2012 ca parte din iniţiativa Coca-Cola HBC de micşorare a cantităţii de materiale folosite la ambalajul apelor companiei. Ambalajele PET ale apelor Dorna şi Dorna Izvorul Alb au fost modificate pentru a fi mai uşoare cu până la 25%, se pot răsuci ocupând astfel mai puţin loc şi, în consecinţă, devin mai uşor de depozitat în vederea reciclării. Anul trecut, fiecare a şasea sticlă de PET pentru produsele CCHBC a fost colectată separat şi reciclată.

    Tatiana Borcan, şefa serviciului de prevenire şi protecţie a mediului din cadrul producătorului de ulei Argus, spune că firmele se pot folosi de tactici care transformă obligativitatea reciclării ambalajelor într-un mod de promovare, precum informaţii legate de impactul deşeurilor de ambalaje după folosirea produsului respectiv, exploatarea minimă a resurselor, efectele pozitive pe care le are un ambalaj reciclat asupra preţului produsului sau crearea de noi locuri de muncă. În medie, 55-60% din ambalajele puse pe piaţă de Argus sunt fabricate din material reciclat. Acest procent reprezintă greutatea paletului de lemn, în general reciclat, şi greutatea ambalajelor produsului. Borcan admite că populaţia tinde să fie oarecum sceptică în ce priveşte cumpărarea unui produs ambalat în material reciclat şi pune această atitudine pe seama slabei informări legate de acest subiect, din care rezultă o nesiguranţă legată de impactul asupra produsului.

    Angajaţii Bergenbier, Coca-Cola HBC şi Argus colectează selectiv gunoiul de la birou de ani buni, însă practica nu a fost adoptată la scară largă în rândul companiilor din România câtă vreme acestea nu au fost stimulate în niciun fel să separe deşeurile. Un moment important în domeniul reciclării a fost atingerea pragului maxim de valorificare a 60% din deşeurile de ambalaje puse pe piaţă în 2013. Pentru anul 2014, obligaţiile legislative se păstrează la nivelul anului precedent. În prezent, există discuţii la nivel european privind creşterea actualelor obligaţii de reciclare începând cu anul 2016.

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    1%
    ponderea deşeurilor municipale reciclate în 2012, ceea ce plasează România pe ultimul loc în UE, faţă de o medie de 27% la nivelul UE

    980.000
    numărul contractelor de asigurare obligatorie a locuinţelor existente la finele lunii februarie, de trei ori mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului trecut

    3,45 mld. euro
    valoarea schimburilor comerciale cu Bulgaria în 2013, care depăşesc pentru al treilea an consecutiv pragul de 3 mld. euro

    13%
    rata şomajului în Italia în februarie, cea mai mare din 1977 până acum, în timp ce şomajul în rândul tinerilor a atins 42,3%

    80 mld. euro
    valoarea estimată de PwC pentru 2014 a tranzacţiilor cu portofolii de credite neperformante şi neesenţiale în UE, faţă de 64 mld. euro în 2013

    10,6%
    rata şomajului din UE în februarie, faţă de 10,6% în ianuarie, în timp ce în zona euro şomajul a scăzut de la 12% la 11,9%

  • Reciclare cu profit: a doua viaţă a unui furtun (GALERIE FOTO)

    Lemnul recuperat de la copacii tăiaţi în urma afectării de un parazit se transformă în accesorii pentru iPhone, hârtia în genţi de damă şi, mai nou, furtunurile de pompieri devin piese de mobilier.

    Această din urmă idee i-a venit americancei LauraLe Wunsch, care, prin intermediul companiei sale, Oxgut, reciclează furtunurile PSI scoase din uz din diverse motive, dar pe care pompierii nu se îndură să le arunce la gunoi, scrie San Francisco Chronicle.

    Compania fondată de LauraLe Wunsch confecţionează din furtunurile astfel recuperate scaune, preşuri, papuci de casă, huse pentru tablete, tocuri pentru ochelari sau chiar hamacuri.

  • Noua lege a salubrizării: 2.000 de firme colectoare de ambalaje se plâng că sunt scoase din joc

     Un act normativ care modifică actuala lege a salubrizării localităţilor se află pe masa preşedintelui Traian Băsescu, pentru a fi promulgat. Prin el se stabileşte că singurele firme care au dreptul să strângă deşeurile reciclabile din localităţi sunt cele care au încheiat contract de salubrizare cu municipalităţile. Astfel, se creează un monopol prin care mii de firme colectoare de ambalaje pentru reciclare sunt scoase din joc, în favoarea firmelor de salubritate, pe o piaţă care valorează un miliard de euro, iar reciclarea deşeurilor de către populaţie este descurajată, susţin reprezentanţi ai industriei colectoare de deşeuri şi ONG-uri de mediu, scrie publicaţia Gândul.

    Modificarea legii 101/2006 privind salubrizarea localităţilor a fost adoptată de Camera Deputaţilor la începutul lunii februarie şi se află acum pe masa preşedintelui Traian Băsescu, care are posibilitatea să o promulge sau să o retrimită în Parlament pentru dezbatere. Prin această nouă lege, se stabileşte că singurele firme care au dreptul să strângă deşeurile reciclabile din localităţi sunt cele care au încheiate contracte de salubrizare cu municipalităţile. Joi, aproximativ 200 de reprezentanţi ai industriei colectoare şi reciclatoare au protestat în Piaţa Constituţiei, cerând ca noua lege să nu fie aprobată, pentru că îi lasă fără obiectul muncii şi instituie monopol în activitatea de salubrizare a fiecărei localităţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Concurs de solidaritate digitală pentru educaţie

    “Scopul principal al acestei actiuni este cresterea constientizarii in randul companiilor privind reutilizarea si reciclarea deseurilor de echipamente electrice si electronice. Concursul se va finaliza printr-un seminar pe tematica reutilizarii si reducerii consumului de energie si materiale, consumul si productia responsabile, la care ONG-urile de mediu si de dezvoltare durabila vor fi invitate pentru a prezenta studii de caz ale proiectelor lor de succes catre reprezentanti ai companiilor interesate de acest domeniu. Celor 3 companii de la care vom colecta cele mai mari cantitati de DEEE le vom oferi premii de nepretuit facute din materiale reciclate!” a declarat Patrick Ouriaghli, Directorul Executiv al Ateliere Fara Frontiere.

    O mare parte din calculatoarele si monitoarele colectate vor fi reconditionate si donate ONG-urilor si institutiilor de invatamant care desfasoara programe de educatie in sprijinul copiilor, tinerilor si persoanelor aflate in dificultate. Restul DEEE va fi reciclat in cadrul atelierului de insertie, conform normelor de mediu. Actiunea se inscrie intr-o serie de activitati desfasurate de Ateliere Fara Frontiere si organizaţia colectivă nonprofit care gestionează deşeurile de echipamente electrice şi electronice ECOTIC in Proiectul co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei prin intermediul Contributiei Elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa.