BusinessMagazin

Tag: reciclare

  • Curăţenie cu piraţi

    Printre acestea se numără Thrash Pirates, o organizaţie ai cărei fondatori au pornit la drum ca voluntari la curăţenie pentru a putea intra gratis la concerte, scrie New York Times. Membrii săi merg pe la diverse evenimente, asigurându-se că acestea au un impact cât mai mic asupra mediului din punctul de vedere al deşeurilor care rămân în urma lor, sortând gunoaiele care se pot recicla şi pe cele care se pot transforma în compost. Pentru a educa publicul să fie atent la ce lasă în urmă, o membră a Trash Pirates s-a plimbat la un festival recent îmbrăcată într-un tricou de care prinsese diverse gunoaie cum ar fi o aripioară de pui, o cutie de bere strivită şi o furculiţă de plastic. Cu ajutorul Trash Pirates sau al altor organizaţii de acest fel, organizatorii de festivaluri au ajuns să se laude cu procentul de deşeuri care nu mai ajung la groapa de gunoi, fiind reciclate; cu cât mai mare, cu atât mai bine. Rucsacuri şi corturi, jucărioare şi periuţe de dinţi, chiar şi mucuri de ţigară, toate ajung la companii specializate care le transformă în alte produse.

  • Cum se reciclează bijuteriile

    Spre exemplu, creatoarea americană de bijuterii Polly Wales, cunoscută pentru piesele sale în care nestematele sunt montate direct în aur topit, realizează bijuterii şi cu pietrele aduse de clienţi. Creatoarea britanică Sian Evans „reciclează” în felul său, permiţând clienţilor să plătească cu bijuterii vechi, câtă vreme acestea poartă marcaje care să certifice metalul din care sunt confecţionate, în timp ce designerul Ruth Tomlinson, cunoscută pentru creaţiile sale cu pietre de diverse dimensiuni, realizează bijuterii care încorporează pietrele de pe vechi inele sau cercei. 

  • Purtaţi-le până se rup

    Acesta şi-a ales pentru noua sa colecţie pentru bărbaţi, It’s All Good Folk, mottoul „Wear it out” („Poartă-l până se uzează”), scrie The Guardian, propunând articole vestimentare rezistente, pe care clienţii să le poată repara şi purta până se strică de tot. Compania consideră că astfel se reduc cantitatea de deşeuri din industria modei şi implicit impactul negativ asupra mediului.

  • Cum să transformi sticla veche în opere de artă

    Printre exemple se numără, scrie Financial Times, măsuţa Slow Burn, cu nume inspirat de un hit al lui David Bowie, confecţionată de artistul Andreas Berlin din sticlă de la vaze, figurinele Sweet Nothings create de Hannah Gibson din sticlă de la parbrize şi televizoare ori chiar jardiniere pentru flori, lansate de compania Baroncelli şi realizate din sticlă reciclată de Murano, doritorii unui astfel de produs trebuind să scoată din buzunar circa 4.000 de euro pentru a-l avea.

  • O companie românească a decis să investească milioane de euro într-o divizie de reciclare. Cum poţi să faci bani fiind şi „prietenos” cu mediul?

    „Avem în vedere în primul rând economiile pe care le realizăm prin utilizarea internă a PVC-ului reciclat”, descrie Dorel Goia, preşedintele consiliului de administraţie şi acţionar al TeraPlast, una dintre realizările pe care le vizează prin TeraPlast Recycling. Grupul TeraPlast, cel mai mare producător de materiale de construcţii cu capital românesc de pe piaţa locală, a anunţat transformarea secţiei proprii de reciclare în companie independentă specializată în reciclare, transferul valorând 4,8 mili­oane de euro.

    „În general, Grupul TeraPlast investeşte în afaceri cu o perioadă de recuperare a investiţiilor de sub cinci ani”, descrie Dorel Goia specificul investiţiilor realizate. Pentru 2019 veniturile TeraPlast Recycling sunt estimate astfel la peste 5 milioane de euro, în contextul în care preţul de piaţă pentru PVC-ul reciclat este cu aproximativ 30% sub preţul PVC-ului virgin. Pentru TeraPlast Recycling lucrează 33 de angajaţi, în care nu sunt incluse conducerea şi funcţiile administrative ale companiei, acestea fiind centralizate la nivel de grup. Grupul TeraPlast îşi adaugă astfel în portofoliu a şaptea linie de business, alături de celelalte existente – instalaţii, profile de tâmplărie, panouri termoizolante, ferestre şi uşi şi ţiglă metalică (sub brandul Wetterbest).

    În cadrul TeraPlast Recycling, deşeurile sunt procesate folosind tehnologii şi facilităţi avansate de reciclare, cu utilaje de ultimă generaţie achiziţionate de la producători de profil, din Germania şi Italia, potrivit reprezentanţilor companiei. În perioada august 2018 – martie 2019, secţia de reciclare care exista în cadrul companiei, devenită acum TeraPlast Recycling, a avut o medie lunară procesată de 650 tone PVC rigid. Materialul reciclabil provine atât din producţia proprie, cât şi din achiziţii. Anul trecut, 54% din materia primă procesată a provenit din Europa, din ţări precum Olanda, Danemarca sau Italia şi doar 46% din România. În ceea  ce priveşte originea, 52% din totalul de deşeu din PVC rigid procesat în 2018 a fost post-consum, iar 48% a fost de origine postindustrială. Produsul rezultat este, potrivit reprezentanţilor companiei, de calitate superioară datorită tehnologiei de care compania dispune şi este disponibil spre comercializare către terţi.

    Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii companiei, gestionarea impactului pe care activitatea TeraPlast îl are asupra mediului face parte din politica de guvernanţă corporativă a companiei, aceasta făcând paşi în reducerea amprentei de carbon, prin eficientizare energetică şi creşterea cantităţii de materiale pe care le reciclează. „Promovăm importanţa reciclării PVC-ului rigid, atât post-industrial, cât şi postconsum, şi ne-ar plăcea să vedem că iniţiativa noastră va inspira mediul de afaceri autohton în această direcţie”, a adăugat Dorel Goia, preşedintele consiliului de administraţie al TeraPlast.
    Când vine vorba despre poziţionarea României în urma statelor vestice în materie de reciclare, Dorel Goia spune că este vorba despre mai mulţi factori care ne-au adus în această situaţie: „De la lipsa unei infrastructuri care să faciliteze colectarea, la implicarea insuficientă a autorităţilor locale în această privinţă şi angajamentul scăzut al populaţiei, care, la rândul său, derivă dintr-un simţ civic amorţit sau, pur şi simplu din lipsa unei politici publice în acest sens”.
    El insistă asupra acestui punct: „Este foarte important ca populaţia să se implice într-o iniţiativă de colectare la nivel naţional, pentru că ar putea avea un efect de domino. Populaţia poate supraveghea şi responsabiliza mediul privat, pentru că vedem că firmele reacţionează destul de prompt la opinia publică şi astfel pot fi încurajate să menţină un standard ridicat în privinţa colectării”.
    Astfel, pe lângă reglementări care trebuie să vină din partea statului, respectiv a Ministerului Mediului, pentru ca progresele să fie notabile, măsurile trebuie să fie propuse şi în cadrul unor politici publice. „Deci, ca soluţii, am sublinia campaniile de conştientizare, alături de implicarea autorităţilor locale şi actualizarea planurilor judeţene de colectare, adoptarea unor stimulente financiare pentru respectarea celor mai înalte norme în domeniu şi, desigur, crearea şi menţinerea unei infrastructuri actuale. La fel de importantă este şi deschiderea autorităţilor, mai ales având în vedere că există deja un plan detaliat de acţiune care să vină în sprijinul statelor care riscă să nu îşi atingă ţinta de reciclare, elaborat de Comisia Europeană.” 
    Cifra de afaceri a grupului TeraPlast aproape s-a dublat anul trecut, crescând cu 91% în 2018, la 804,9 milioane de lei, pe fondul avansului luat de divizia Steel, susţinută de extinderea pe piaţa din Serbia şi consolidarea Depaco, potrivit unui comunicat de presă trimis anterior. În aceeaşi perioadă, EBITDA consolidată a grupului a crescut cu 55%, la peste 65 milioane de de lei.
    Rezultatele au venit ca urmare a integrării, pe parcursul anului 2018, a unor noi businessuri, a dezvoltării gamei de produse şi a investiţiilor constante în liniile de producţie, proiecte care fac parte din strategia grupului TeraPlast pe termen lung. Divizia Steel, formată din TeraSteel România, TeraSteel Serbia şi Depaco, a avut contribuţia principală la evoluţia pozitivă a rezultatelor financiare ale grupului: vânzările acestei divizii au crescut în 2018 cu 181% faţă de 2017, la peste 483 milioane de lei, în timp ce EBITDA a avut un avans de 120% în aceeaşi perioadă, ajungând la 41,3 milioane de lei. Pentru 2019, grupul TeraPlast are în vedere creşterea cotelor de piaţă şi a acoperirii regionale, prin continuarea dezvoltării capacităţilor de producţie, optimizarea portofoliului de produse şi extinderea reţelei de distribuţie.

    CONTEXT:
    Piaţa deşeurilor de PVC rigid reciclat la nivelul anului 2018 în Europa a fost de 480.000 de tone, în contextul în care maximum 20% din acest tip de deşeuri se reciclează. Asta înseamnă că peste 2 milioane de tone au rămas în natură. Produsele din PVC rigid au o durată de viaţă cuprinsă între 30 şi 50 de ani în funcţie de aplicaţie, explică preşedintele consiliului de administraţie al TeraPlast. Compania se poziţionează pe locul 1 în România şi în top 10 reciclatori de PVC rigid din Europa, după capacitatea de procesare de 12.000 tone anual. 

    DECIZIE:
    Desprinderea din TeraPlast SA a liniei de business de reciclare, ca urmare a necesităţii de a privi reciclarea ca business independent, în contextul dorinţei grupului de a-l dezvolta. 

    CONSECINŢE:
    Compania are în vedere, în primul rând, economiile pe care le realizează prin utilizarea internă a PVC-ului reciclat. Pentru primul an de funcţionare a afacerii, reprezentanţii companiei estimează venituri de peste
    5 milioane de euro.

    Dorel Goia este preşedintele Consiliului de Administraţie şi acţionar majoritar al TeraPlast (TRP), cea mai mare companie din grup, listată la Bursa de Valori Bucureşti sub simbolul TRP, cu o capitalizare de 259 de milioane de lei, având o participaţie de 46,8%, iar KJK Balkan Holding din Luxemburg deţine 10% din capitalul social al emitentului, potrivit ZF.

  • TeraPlast anunţă transformarea secţia de reciclare în business independent. 4,8 mil. euro, investiţi în transfer

    „În Europa, piaţa deşeurilor de PVC rigid reciclat la nivelul anului 2018 a fost de 480.000 de tone, în contextul în care maxim 20% din acest tip de deşeuri se reciclează. Asta înseamnă că peste 2 milioane de tone, adică 2 miliarde de kilograme, au rămas în natură. Produsele din PVC rigid au o durată de viaţă cuprinsă între 30 şi 50 de ani în funcţie de aplicaţie. Astfel, este uşor să estimăm unde vom ajunge în următorii 10 ani dacă nu luăm măsuri concrete în ceea ce priveşte reciclarea. În acest context, TeraPlast Recycling este răspunsul la o necesitate la nivel european şi o cale prin care România face paşi importanţi în domeniu. Compania se poziţionează pe locul 1 în România şi în top 10 reciclatori de PVC rigid din Europa, după capacitatea de procesare de 12.000 tone anual”, a declarat Dorel Goia, preşedintele Consiliului de Administraţie TeraPlast.

     

    Gestionarea impactului pe care activitatea TeraPlast îl are asupra mediului face parte din politica de guvernanţă corporativă a companiei, aceasta făcând paşi importanţi în reducerea amprentei de carbon, prin eficientizare energetică şi creşterea cantităţii de materiale pe care le reciclează.

    „Promovăm importanţa reciclării PVC-ului rigid, atât post-industrial, cât şi post-consum şi ne-ar plăcea să vedem că iniţiativa noastră va inspira mediul de afaceri autohton în această direcţie. Valoarea transferului liniei de business este de 4,8 milioane de euro”, a adăugat Goia.

    Deşeurile sunt procesate folosind tehnologii şi facilităţi avansate de reciclare, cu utilaje de ultimă generaţie achiziţionate de la producători de profil, din Germania şi Italia. În perioada august 2018 – martie 2019, secţia de reciclare, devenită acum TeraPlast Recycling, a avut o medie lunară procesată de 650 tone PVC rigid. Materialul reciclabil provine atât din producţia proprie, cât şi din achiziţii. Astfel, anul trecut, 54% din materia primă procesată a provenit din Europa, din ţări precum Olanda, Danemarca sau Italia şi doar 46% din România.

    „Suntem convinşi că Ministerul Mediului îşi va îndeplini menirea şi va introduce obligativitatea ca firmele de colectare să nu îngroape deşeurile din PVC rigid, ci să le vândă. Pentru TeraPlast este de preferat să cumpere din România, decât să plătească 2.000 de euro pentru un transport de 20 de tone din Olanda.” a mai precizat reprezentantul companiei.

    Din perspectiva originii, 52% din totalul de deşeu din PVC rigid procesat în 2018 a fost post-consum, iar 48% a fost de origine post-industrială. Produsul rezultat este de calitate superioară datorită tehnologiei de care compania dispune şi este disponibil spre comercializare către terţi.

  • Reciclare artistică

    Aceasta, scrie The Guardian, creează fotografii inspirate de tablouri ale unor pictori ca Rembrandt sau Jan van Eyck. În fotografiile sale apar personaje îmbrăcate în costume de epocă, numai că, în loc să fie confecţionate din materialele care se foloseau pe vremea când erau la modă, acestea sunt realizate din materiale reciclate: pături, lână, saci de protecţie pentru aparatură electronică ori pungi de plastic şi nu numai. 

  • Oceanul din sulul de hârtie

    Aceasta creează tablouri în care culoarea vine în mare parte de la fâşii de hârtie de diferite tipuri şi dimensiuni făcute sul şi aplicate pe pânză.

    Lucrările sale pe pânză par a fi, de la depărtare, peisaje colorate şi oceane învolburate, iar artista îşi propune să treacă de la tablouri la pereţi întregi ori instalaţii de artă.

  • Revoluţia din industria ambalajelor

    “Eram în ultimele zile de festival, când majoritatea oamenilor deja plecaseră. În urma lor a rămas un munte de sticle, pahare şi paie din plastic. Ştiam că acel gunoi nu va fi reciclat şi că va polua mulţi ani după. Aşa am decis să fondăm Biodeck. Totodată, călătoriile noastre ne-au inspirat şi soluţia a venit”, descrie Tudor Georgescu modul în care a găsit inspiraţia proiectului Biodeck. Tudor Georgescu, împreună cu Maria Desmirean, Adrian Georgescu şi Laurenţiu Soare, a lansat în urmă cu un an afacerea care oferă în prezent o gamă largă de ambalaje de unică folosinţă 100% biodegradabile şi compostabile (reciclabile – n.red.), făcute din plante. Biodeck îşi propune să ofere astfel o soluţie sustenabilă pentru ambalajele din plastic de unică folosinţă, fiind primul brand românesc care oferă astfel de produse.

    Firma a fost înfiinţată în 2017, dar operaţiunile de vânzări au început susţinut în 2018. „Ne propunem să închidem anul 2019 la o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, cu o echipă de 12 persoane”, descrie Tudor Georgescu obiectivele pentru anul următor.

    Pentru dezvoltarea proiectului, au găsit finanţare prin intermediul producătorului de mase plastice Prodplast SA, o companie al cărei director executiv este Georgescu şi despre care el spune că „a înţeles impactul plasticului asupra mediului şi a decis să oprească producţia de plastic de unică folosinţă încă de acum 10 ani”. În prezent, aceasta produce doar plastic care are o întrebuinţare îndelungată, cum ar fi cel pentru cablurile electrice. „Şi care da, e bine să nu se biodegradeze”, subliniază el.

    Primul pas în direcţia lansării afacerii a fost să înţeleagă industria ambalajelor de unică folosinţă, dar şi motivele pentru care nu au avut loc inovaţii în acest domeniu. Au explorat apoi soluţiile tehnologice – iar căutările le-au fost răsplătite, devenind în scurt timp primii producători de saci şi pungi biodegradabile din România.

    „Trecem practic prin toate provocările prin care trece un start-up, nu credem că aici ne deosebim prin ceva anume faţă de celelalte companii aflate la început de drum. Poate un diferenţiator ar fi faptul că suntem deschizători de drumuri în această industrie, a ambalajelor sustenabile”, descrie Tudor Georgescu parcursul făcut în dezvoltarea Biodeck. 

    El detaliază caracteristicile produselor Biodeck, precum şi procesul reciclării acestora: ele au la bază plante, resurse rapid regenerabile, cum ar fi amidonul de porumb sau trestia de zahăr. În comparaţie cu produsele obişnuite din plastic, care au la bază petrolul, şi procesul de producţie este unul mult mai prietenos cu mediul. În funcţie de tipul de produs, emisiile de carbon scad cu 30-75%. După ce au fost folosite, produsele pot fi compostate, unele acasă, iar altele în centre de compostare industrială.

    Deoarece ele se încadrează în categoria resturilor organice, sunt singurele ambalaje care se pot composta împreună cu resturile alimentare. În urma procesului de compostare rezultă compostul, un îngrăşământ cu eliberare prelungită, ce poate fi folosit în agricultură. „Ne dorim să respectăm ciclul naturii şi de aceea pentru noi este important ca tot ce provine din natură să se întoarcă în natură, fără să aibă efecte dăunătoare asupra acesteia. Toate produsele noastre respectă reglementările UE cu privire la biodegradabilitate şi compostabilitate şi au certificările necesare care să le ateste calităţile”, spune Tudor Georgescu. 

    Potrivit informaţiilor furnizate de fondatorii Biodeck, ambalajele reprezintă 40% din consumul anual de plastic, iar România se situează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la cantităţile pe care le reciclează, recuperând sub 10% din plasticul pe care îl foloseşte. Biodeck îşi propune să susţină economia circulară şi să schimbe radical industria de ambalaje din România, înlocuind plasticul de unică folosinţă cu alternative sustenabile.

    Soluţia pe care Biodeck o oferă răspunde astfel unor probleme presante cu care se confruntă România – în primul rând, poluarea cu plastic de unică folosinţă. Apoi, a doua problemă pe care o adresează prin afacerea lor este risipa alimentară şi cantităţile imense de mâncare care se aruncă la gunoi. Majoritatea ambalajelor nu pot fi reciclate din cauză că sunt „contaminate” cu mâncare, iar Biodeck oferă singurul tip de ambalaj care poate fi reciclat (compostat) împreună cu resturile alimentare. Acest lucru face practic posibilă reciclarea mâncării, în contextul în care românii aruncă în prezent o treime din ceea ce cumpără. „În mod evident aceste aspecte au un impact dramatic la nivel social, financiar şi de mediu”, subliniază Georgescu.

    Avantajele produselor lor par a fi înţelese de cei cărora li se adresează; Georgescu spune că după lansare au găsit multă susţinere din consumatorilor, oamenilor de afaceri şi chiar şi autorităţile, care au interzis anul acesta utilizarea pungilor din plastic subţire, şi-au manifestat interesul faţă de acest domeniu.

    „Publicul nostru este educat, tânăr şi dornic de o schimbare. Este atent la alegerile pe care le face, îşi conştientizează rolul pe care îl are în comunitate. Este un public cu care ne identificăm, deoarece şi noi ne dorim să lăsăm în urma noastră o lume mai bună decât cea pe care am găsit-o”, descrie reprezentantul Biodeck profilul clienţilor lor. 

    În viitor, îşi doresc mai multe campanii de educare despre sustenabilitate, responsabilitate şi reciclare. În plus, nu vor să se limiteze la piaţa locală, ci îşi doresc să se adreseze şi pieţelor din restul Europei.

    „Iniţiativele de acest gen sunt foarte populare în Europa datorită faptului că au la bază principiile economiei circulare şi datorită beneficiilor pe care le au produsele”, explică cofondatorul Biodeck motivele pentru care genul acesta de iniţiative sunt mai des întâlnite pe pieţele vestice. Este optimist însă şi în privinţa potenţialului pieţei locale: „Credem că şi România se va alinia la standardele UE şi am început prin legea care interzice ca pungile de transport de la casele de marcat să fie realizate din plastic. Credem că acest tip de măsuri sunt obligatorii, dar, desigur, trebuie să fie reglementat şi implementat un sistem de colectarea selectivă şi de reciclare”.

    Pe de altă parte, câteva dintre dificultăţile cu care se confruntă pe plan local sunt lipsa de educaţie cu privire la alternativele sustenabile şi, uneori, chiar lipsa de interes sau de asumare a responsabilităţii a fiecăruia  cu privire la protejarea mediului şi la reducerea avut asupra acestuia.

    „Noi credem că România ar putea avea rezultate extraordinare în ceea ce priveşte reciclarea şi compostarea dacă s-ar implementa un sistem integrat de colectare şi de management al deşeurilor şi de informare a cetăţeanului. Românii sunt receptivi, dar trebuie să oferim soluţii simple, la îndemână, care să le îmbunătăţească nivelul de trai, nu să le creeze şi mai mari bătăi de cap”, consideră reprezentantul Biodeck.  

    Planurile lor pe termen lung vizează extinderea internaţională; un prim pas în acest sens a fost distribuţia produselor pe Amazon UK – urmează apoi diversificarea canalelor de distribuţie pe pieţele străine. Totodată, şi-au propus să desfăşoare şi campanii de educaţie de mediu la nivelul regiunii Europei de Est, motiv pentru care au stabilit o serie de parteneriate în această direcţie.

    „Ne propunem ca Biodeck să devină un brand internaţional, cu distribuţie internaţională şi să fie un nume de referinţă în ceea ce priveşte sustenabilitatea.”

  • Banii de la groapa de gunoi

    „Scopul final este să ajungem ca până în 2020 să reciclăm 70% din deşeurile colectate în zona noastră de operare, cu mult peste targetul de 50% stabilit de Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, Sighişoara şi zonele limitrofe vor fi singurele din România pregătite să respecte normele impuse de UE la acest capitol”, descrie Silviu Dumitrescu, managing director al Saubermacher, potenţialul de dezvoltare a domeniului reciclării în regiunea în care activează.

    Printre principalele activităţi ale companiei cu origini austriece se numără colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere, colectarea, neutralizarea şi eliminarea finală a deşeurilor periculoase, colectarea, transportul şi valorificarea deşeurilor industriale, precum şi depozitarea deşeurilor nepericuloase la depozitul ecologic din Sighişoara.

    Fondată în 1979, Saubermacher operează în prezent în nouă ţări din Europa Centrală şi de Est prin intermediul a 2.800 de angajaţi, numărul celor din România ridicându-se la 250. Pe piaţa locală a intrat în 2005, iar trei ani mai târziu a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni a două societăţi de salubrizare din judeţele Sibiu şi Mureş.

    În ultimii cinci ani, cifra de afaceri a companiei a fost constantă. Pentru anul curent reprezentanţii Saubermacher estimează că aceasta va fi similară cu cea de anul trecut, în jurul a 2,57 de milioane de euro. „Totuşi, comparativ cu ţările occidentale cifra de afaceri este una mică, având în vedere preţurile foarte mici şi competiţia mare din piaţa românească. Cifra de afaceri în Austria şi Germania este cu aproximativ 60% mai mare pentru o companie de o dimensiune asemănătoare şi cu o gamă de servicii similară”, spune Dumitrescu. El precizează că în estul Europei singura ţară cu care România se poate compara din punct de vedere al preţutilor de salubrizare este piaţa din Bulgaria, dar şi acolo „cifrele de afaceri sunt mai mari faţă de media locală deoarece şi rata de abonaţi este mai mare.”

    Marja de profit a companiei a ajuns anul trecut la 22%, aceasta fiind cea mai mare realizată de către oricare dintre firmele din grupul Saubermacher. Rezultatul este parte a strategiei de creştere a companiei, care a mizat în ultimii trei ani nu pe extindere, ci pe eficientizarea colectării şi valorificării deşeurilor, spune Dumitrescu. „Consider că în cazul în care implementezi o strategie pe termen mediu cu soluţiile potrivite, poţi ajunge la rezultatele scontate.”

    Valoarea totală a investiţiilor companiei, de la intrarea pe piaţa locală până în prezent, a ajuns la 7,5 milioane de euro. Potrivit managing directorului companiei, cele mai multe investiţii au fost direcţionate „către tehnologii care asigură o mai bună protejare a mediului înconjurător şi, implicit, o stare de sănătate mai bună a populaţiei”.

    El adaugă că „investiţiile variază de la un an la altul, în funcţie de durata de viaţă a echipamentelor, dar media anuală este de 500.000 – 700.000 de euro pe an”. Spre exemplu, anul trecut, compania a investit 700.000 euro în echipamente de colectare mai performante şi într-o staţie de epurare care să adapteze procesarea deşeurilor la standarde europene.

    Pentru anul viitor însă, reprezentanţii Saubermacher au în plan o investiţie de 25 de milioane de euro într-un nou proiect de extindere a depozitului de deşeuri menajere din Sighişoara şi în implementarea unei tehnologii corespunzătoare cu ajutorul căreia speră să rezolve o mare parte a problemei de gestionare a deşeurilor în zona în care compania operează. Investiţia presupune, printre altele, cumpărarea echipamentelor de colectare, sortare şi transport al deşeurilor. Dumitrescu estimează piaţa de salubrizare din România la o valoare cuprinsă între 600 şi 800 de milioane de euro.

    Totuşi, spune că, în ciuda faptului că pe piaţă există loc şi pentru alţi jucători, anumite deficienţe ale sistemului local îi împiedică pe marii investitori din piaţa europeană să fie interesaţi de piaţa din România.

    „Mare parte a jucătorilor din România se consideră operatori de salubrizare după ce cumpără un camion şi participă la o licitaţie oferind un preţ de dumping. Mulţi nu investesc în sisteme tehnologice de colectare şi reciclare, ci folosesc un sistem rudimentar”, descrie Silviu Dumitescu una dintre problemele industriei în care activează.

    Potrivit managing directorului de la Saubermacher, un alt motiv care îi determină pe operatori să fie prudenţi în participarea la licitaţii este şi rata mică de abonaţi ai companiilor de salubrizare de pe piaţa locală, care include doar 60-70% din populaţie, „deşi legea obligă orice persoană fizică sau juridică să aibă contract de salubrizare”.

    Reprezentantul Saubermacher susţină că piaţa locală este foarte diferită faţă de cele din regiune şi în special faţă de vest, caracteristicile deşeurilor diferind foarte mult de de la o regiune la alta, la fel şi soluţiile utilizate. „De pildă, în Austria fracţia biodegradabilă a deşeurilor este de maximum 25%, însă în România aceasta ajunge şi la 65% în mediul rural, iar acest lucru demonstrează că românii aruncă foarte multă mâncare şi mai puţine ambalaje.” 

    El spune că la aceste caracteristici se mai adaugă lipsa de disciplină, deoarece oamenii aruncă deşeurile la întâmplare, fără să suporte consecinţele, în timp ce în ţările din vest astfel de practici sunt descurajate prin amenzi drastice şi chiar consecinţe penale.

    Dumitrescu crede că principalele motive pentru care românii reciclează atât de puţin sunt lipsa de informare, dar şi lipsa de implicare a autorităţilor locale, precum şi neimplementarea preţurilor diferenţiate. „În Austria, în cazul în care fracţia biodegradabilă este contaminată cu plastic, carton, hârtie sau sticlă, acel abonat o să plătească de până la zece ori mai mult faţă de un abonat care a realizat sortarea corespunzător.”

    De altfel, Dumitrescu spune că principalele provocări cu care s-a confruntat din poziţia pe care o ocupă sunt cele legate de colaborarea cu autorităţile locale, care „consideră că operatorul trebuie să fie cel care rezolvă aceste probleme şi nu doresc să îşi asume obligaţii, ci preferă să paseze mai departe responsabilităţile. Noi, în calitate de operator, nu avem puterea de a implementa litera legii fără sprijinul autorităţilor”, spune el.

    Potrivit reprezentantului Saubermacher, piaţa este afectată şi de o criză a forţei de muncă, care s-a remarcat începând cu anul trecut, „nu doar în sectorul nostru, ci la nivel naţional. Această problemă îi afectează pe jucătorii din piaţă. Singura soluţie pentru criza forţei de muncă este fidelizarea angajaţilor, având în vedere că oferta este foarte mare, dar angajaţii sunt puţini. În cazul nostru, fluctuaţia de personal a fost minimă tocmai printr-un comportament corect faţă de angajat”, spune el.

    Potrivit ZF, în topul companiilor locale de salubrizare se numără Romprest Service, Rosal Grop, Urban, Supercom şi Polaris M. Holding.