Aurul şi petrolul sunt sensibile la evenimente geopolitice, fiind printre primele mărfuri care au răspuns la atacurile din Israel şi Fâşia Gaza din acest weekend.
Petrolul Brent a crescut cu 4,4% luni faţă de închiderea de vineri. Cotaţiile revin după o perioadă de scădere, care a determinat o ajustare de 9,7% faţă de vârful atins recent, la 28 septembrie.
În acelaşi timp, petrolul WTI tranzacţionat în SUA a avansat în prima zi a acestei săptămâni cu 4,3%. Aurul a urcat şi el cu 1,6%, revenind la rândul său după o scădere de 6,6%, produsă între 20 septembrie şi vineri.
Potrivit lui Claudiu Cazacu, consultant de strategie la XTB România, cotaţiile petrolului au devenit şi mai importante pentru economia globală, care resimte tot mai sever nevoia de finanţare a datoriei publice. În acelaşi timp, refinanţarea pentru sectorul privat şi pentru cel public devine mai dificilă, la dobânzi mult peste cele obişnuite în ultimii 10-15 ani.
„Obiectivul de a aduce inflaţia în marja confortabilă de 2%, ţintită de toate băncile centrale majore din Europa şi SUA – China fiind într-o situaţie diferită – este un obiectiv încă îndepărtat, cu riscuri la adresa economiei reale. Situaţia devine şi mai dificil de gestionat în contextul dinamicilor ascendente ale petrolului”, atrage atenţia analistul XTB România.
Până acum, aşteptările erau în direcţia unor noi creşteri de dobândă în SUA, ceea ce ar fi susţinut dolarul american şi ar fi temperat preţurile la energie. Izbucnirea violenţelor dintre Israel şi gruparea separatistă Hamas, la 50 de ani de la războiul din octombrie 1973, are potenţialul de a schimba această direcţie şi de a reseta echilibrul anterior – fragil, dar gestionabil.
După prima reacţie aproape condiţionată a investitorilor, pieţele vor avea nevoie să digere riscul unui conflict mai larg, care ar putea afecta semnificativ alimentarea cu petrol într-o perioadă delicată pentru economie.
Inflaţia este, deja, un factor care a modelat în special aşteptările celor mai tineri, între 16-24 de ani, cu privire la evoluţia preţurilor. Un nou şoc ar crea necesitatea unui răspuns şi mai restrictiv al băncilor centrale, diminuând pentru o vreme potenţialul de creştere al economiilor importatoare de energie.
„Atacul surprinzător al Hamas a ridicat mari semne de întrebare asupra relaţiilor internaţionale şi a fluxurilor viitoare de petrol. Deşi, pe termen scurt, nu se observă vreun un impact asupra stocurilor în pieţele dezvoltate, relaţiile dintre Arabia Saudită şi Israel pot fi afecate, diminuând şansele unui acord istoric care părea, până de curând, posibil. Peisajul internaţional este, totuşi, diferit faţă de acum 50 de ani, când conflictul arabo-israelian a fost urmat de un embargo care a propulsat inflaţia şi a forţat politici monetare dure pentru a o stăvili, aducând economia SUA în recesiune aspră în anii ’80”, precizează Claudiu Cazacu.
În urmă cu 40 de ani, Egiptul şi Siria făceau parte din alianţa cu OPEC care a impus embargo-ul SUA şi altor state industrializate. Pe de altă parte, conflictul din Ucraina complică peisajul rutelor de aprovizionare şi al nivelului de disponibilitate a unor resurse alternative de petrol, ceea ce induce un grad mai mare de incertitudine.
Punctul critic ar fi, în acest moment, Iranul, care, deşi a negat oficial implicarea, este bănuit a fi oferit sprijin Hamas. Se pune problema unei extinderi a conflictului, care ar duce la o majorare semnificativă a consecinţelor economice. Acest lucru se datorează faptului că Iranul exportă aproape 2 milioane de barili de petrol şi condensate şi se află în apropierea strâmtorii Ormuz, care este crucială pentru tranzitul de petrol şi al altor bunuri.
„Deşi, din punctul nostru de vedere, un astfel de scenariu este mai puţin probabil decât o prelungire în timp, dar nu neapărat geografică, a conflictului, totuşi situaţia este suficient de fluidă încât să oblige participanţii la piaţă să ia în calcul şi această ipoteză. Un discurs dinspre SUA şi aliaţii săi care să incrimineze neechivoc Iranul, sau un răspuns militar puternic dinspre Liban către Israel ar creşte rapid aversiunea faţă de risc, propulsând cotaţiile petrolului cu procente potenţial semnificative, la graniţa între una şi două cifre. În lipsa acestora, zilele următoare ar putea aduce o alunecare treptată spre nivelurile de la finele săptămânii trecute”, este de părere Claudiu Cazacu.
În altă regiune a lumii, Venezuela se arată tot mai nemulţumită de extragerea petrolului de către Guyana, într-o zonă disputată între cele două state. Producţia în creştere din Guyana, estimată la 0,34 milioane de barili pe zi în primul semestru din 2023 şi la peste 1,2 milioane b/zi în 2027, devine tot mai importantă în condiţiile unor posibile fluctuaţii de ofertă. Europa a fost beneficiarul a aproape două treimi din exporturile ţării, şi, deşi un conflict cu mult mai puternica armată venezuelană nu este iminent, riscul nu poate trece neobservat şi va fi urmărit în continuare de către pieţe.
Într-un mediu tensionat geopolitic, cu semnale de încetinire a economiei în Europa, SUA, dar şi unele regiuni din Asia, OPEC a ridicat estimarea pentru cerere, aducând-o la nivelul a 110,2 milioane b/zi în 2028 şi a 116 mil de barili pe zi în 2045. Prognoza include estimarea că, în 2045, vor fi 2,6 miliarde de maşini electrice. Acesta nu este doar un exerciţiu, ci pare a fi un semnal referitor la amprenta energiilor convenţionale, şi, în cele din urmă, importanţa OPEC în anii următori, cu un mesaj implicit referitor la preţuri.