BusinessMagazin

Tag: producatori

  • Altă Lara, aceeaşi Croft

    Facem cunoştinţă cu o Lara Croft tânără, pasionată de arheologie, care nu e însă foarte sigură de cum va arăta viitorul ei. În urma unui incident cu autorităţile, ea ajunge în compania Anei Miller (Kristin Scott Thomas), cea care conduce compania pornită de tatăl Larei. Acesta lipseşte de ani buni, fiind dat dispărut în timp ce încerca să găsească mormântul pierdut al lui Himiko, o puternică regină din Japonia; Lara nu acceptă însă că tatăl său a murit şi pleacă în căutarea acestuia.
    Diferenţa majoră faţă de filmele ce o aveau ca protagonistă pe Angelina Jolie este că Roar Uthaug se concentrează mai mult pe defectele Larei, aşa cum ar fi statura ei, decât pe abilităţile ei ieşite din comun.
    Alegerea Aliciei Vikander pentru rolul Larei Croft e una corectă din punctul meu de vedere, pentru că franciza avea nevoie de o faţă nouă, care să nu fie încă asociată multor filme. Poate părea surprinzător ceea ce am scris, având în vedere că Vikander a câştigat deja un premiu Oscar pentru interpretarea sa din The Danish Girl; ea nu a fost însă imaginea vreunui blockbuster, preferând rolurile complexe în locul celor superficiale. A fost o decizie bună până acum, zic eu, şi sunt curios cum va evolua cariera ei după episodul Tomb Raider.
    Aici, Vikander îşi face treaba destul de bine, găsind echilibrul între agresivitate şi fragilitate. Nu e aceeaşi Lara Croft pe care spectatorii şi-o aminteau din filmele cu Jolie, iar asta e foarte bine; filmele care tratează originea personajelor trebuie să îţi prezinte omul de dinainte de erou, cel care ezită şi îşi pune semne de întrebare înainte de a se arunca în cine ştie ce aventură.
    Şi pentru că am vorbit la început la apetitul americanilor pentru relansarea unor filme de succes, anul acesta vă mai puteţi aştepta la versiuni noi ale unor poveşti vechi cu Peter Pan, Grinch, Corbul, The Grudge, Re-Animator, Robin Hood sau Sherlock Holmes.
    Revenind la Tomb Raider, am remarcat că multe scene spectaculoase din film seamănă extrem de mult cu cele folosite pentru a promova seria de jocuri Tomb Raider. Nu ştiu dacă e o întâmplare şi nu ştiu cât din acţiunea prezentată în joc se regăseşte şi în film, dar mi s-a părut o idee bună.
    Pe de altă parte, vorbim de un film bazat pe un joc, iar asta înseamnă că la un moment dat va trebui să renunţi la sentimentul de realism şi să le dai oamenilor spectacolul pentru care au plătit biletul de acces. Lara Croft trebuie să sară din avioane în flăcări şi să doboare, de una singură, câte 10-20 de adversari, altfel n-ar mai fi Lara Croft.
    O să concluzionez spunând că Tomb Raider e un film care va fi pe placul celor care urmăresc aventuri nerealiste, cu personaje care au puteri supranaturale şi cu întâmplări care pun la grea încercare logica. Pe scurt, ar trebui să aibă destul de mulţi fani.

    Nota: 7/10

  • Schimbare de strategie. Retailerii „se bat” pe fermele româneşti

    La o săptămână după ce nemţii de la Kaufland au lansat „Raftul românesc”, francezii de la Carrefour anunţă încheierea unui parteneriat de preluare a 100 de tone de carne de mânzat în 2018, carne provenită din ferme româneşti.

    „Cele 100 de tone de carne de mânzate pe care le preluăm în 2018, reprezintă 20% din totalul cărnii de mânzat comercializate de Carrefour. Sperăm ca în câţiva ani să ajungem la un procent peste 50% din cantitatea de carne de mânzat pe care o vindem”, a spus Silviu Diaconu, director achiziţii legume-fructe Carrefour România.

    Reprezentanţii Carrefour susţin că în prezent întreaga cantitate de carne de pasăre comercializată în magazinele lor provine din România, 90% din carnea de vită este din ferme româneşti, iar carnea de porc românească acoperă 60% din vânzări.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Schimbare de strategie. Retailerii „se bat” pe fermele româneşti

    La o săptămână după ce nemţii de la Kaufland au lansat „Raftul românesc”, francezii de la Carrefour anunţă încheierea unui parteneriat de preluare a 100 de tone de carne de mânzat în 2018, carne provenită din ferme româneşti.

    „Cele 100 de tone de carne de mânzate pe care le preluăm în 2018, reprezintă 20% din totalul cărnii de mânzat comercializate de Carrefour. Sperăm ca în câţiva ani să ajungem la un procent peste 50% din cantitatea de carne de mânzat pe care o vindem”, a spus Silviu Diaconu, director achiziţii legume-fructe Carrefour România.

    Reprezentanţii Carrefour susţin că în prezent întreaga cantitate de carne de pasăre comercializată în magazinele lor provine din România, 90% din carnea de vită este din ferme româneşti, iar carnea de porc românească acoperă 60% din vânzări.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Filosofia de business a francezilor de la Saint-Gobain: Investiţie după investiţie

    ”Decizia de a extinde linia de producţie de vată bazaltică de la fabrica din Ploieşti a fost generată de evoluţia pozitivă a pieţei de construcţii în ultimul an, care ne aşteptăm să continue şi în anii ce vor urma“, descrie Ovidiu Păscuţiu, directorul general al Saint-Gobain Construction Products România – Rigips şi Isover, decizia de modernizare a fabricii de vată minerală din Ploieşti.

    În România, grupul francez axat pe producţia de materiale de construcţii Saint-Gobain controlează cinci companii, respectiv Saint-Gobain Construction Products, Saint-Gobain Glass România, Saint-Gobain Abrazivi şi Brodrene Dahl. Grupul a atins anul trecut în România o cifră de afaceri cumulată de 200 de milioane de euro, potrivit reprezentantului companiei. În prezent, compania operează o linie de vată minerală bazaltică la fabrica din Ploieşti şi lucrează la modernizarea liniei existente de vată de sticlă, o investiţie de 4,8 milioare de euro anunţată de Saint-Gobain cu câteva luni în urmă. Reluarea producţiei la fabrica de vată minerală Isover din Ploieşti este programată pentru trimestrul al treilea din 2018. ”Renovarea liniei de vată bazaltică anunţată recent este o investiţie suplimentară şi semnificativă, având scopul de a moderniza complet obiectivul strategic pe care situl industrial din Ploieşti îl reprezintă pentru Saint-Gobain“, explică Păscuţiu, fără să ofere detalii referitoare la cifra exactă a noii investiţii.

    El adaugă că, prin renovarea acestei linii de producţie, Saint-Gobain îşi propune să îşi adapteze capacitatea de producţie la cererea în creştere de pe piaţa regională. Această decizie face parte dintr-o strategie mai amplă a grupului Saint-Gobain, de a se concentra pe situl său industrial din Ploieşti, ce include decizia anunţată anterior de companie privind renovarea liniei de producţie a vatei de sticlă, constând în reconstrucţia cuptorului şi alte câteva îmbunătăţiri tehnologice. Decizia şi anunţul formal despre renovarea liniei de producţie a vatei bazaltice au fost transmise în luna martie a anului curent, iar modernizarea va fi finalizată în al doilea semestru al anului 2019. Principalul obiectiv vizat de modernizarea acestei linii de producţie constă în extinderea gamei de produse disponibile pentru piaţa românească şi regiunile vecine. Saint-Gobain Isover va furniza de la fabrica din Ploieşti produse şi soluţii atât pieţei naţionale, cât şi altor pieţe din regiune, precum Moldova, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Croaţia, Bosnia, Macedonia, Kosovo şi Albania.

    Totodată, modernizarea liniei de producţie de vată bazaltică va creşte capacitatea de producţie a fabricii, ajungând la 30.000 de tone pe an. Saint-Gobain Isover estimează că va ajunge la un total de 170 de angajaţi în departamentele de producţie, comercial, logistică, financiar şi resurse umane. Odată cu renovarea liniilor de producţie, 50 de noi locuri de muncă directe vor fi create în departamentele de producţie, logistică şi administrativ, precum şi multe alte locuri de muncă indirecte în servicii conexe pentru comunitatea din Ploieşti, potrivit lui Păscuţiu. ”În România, la fel ca în alte ţări, Saint-Gobain umăreşte să fie lider al pieţelor de habitat“, descrie el planurile pe termen lung ale companiei.

    Totodată, observă că specificul local este important pentru companie, Saint-Gobain operând pe fiecare piaţă în parte pentru a identifica cele mai potrivite soluţii care să răspundă nevoilor în creştere privind eficienţa energetică a clădirilor noi sau pentru renovarea celor existente. ”Pentru 2018 şi anii următori, vedem un potenţial mare de creştere. Ţinând cont de evoluţia constantă înregistrată de grupul Saint-Gobain în ultimii ani, estimăm că rezultatele din 2018 vor continua pe aceeaşi linie ascendentă.“ Directorul general este optimist şi în ceea ce priveşte evoluţia pieţei materialelor de construcţii în continuare. Potrivit celor mai recente cifre citate de Păscuţiu, piaţa totală a materialelor pentru izolaţii din România este estimată la peste 130 de milioane de euro, fiind cea mai mare piaţă din regiunea Europei de Sud-Est. În ultimul trimestru al anului trecut, cererea de piaţă a crescut semnificativ, spune el, fiind determinată mai ales de creşterea segmentelor rezidenţial şi industrial. ”Apreciem că piaţa produselor pentru construcţii evoluează spre clădiri mai eficiente energetic şi o calitate mai mare a soluţiilor şi materialelor de construcţii utilizate“, descrie Păscuţiu evoluţia pieţei.

    În ceea ce priveşte provocările pieţei pe care activează, directorul general al Saint-Gobain Construction Products spune că una dintre acestea se leagă de  implementarea pe piaţă a standardelor şi reglementărilor privind calitatea produselor şi a soluţiilor pentru construcţii. ”Performanţa în construcţii este dată de sistem în integralitatea sa şi nu de componentele separate“, explică el. O altă provocare sesizată de Păscuţiu se referă la capacitatea soluţiilor şi produselor existente pe piaţă de a răspunde nevoilor globale prezente şi viitoare, precum schimbările climatice, protecţia mediului inconjurător şi eficienţa energetică. Grupul Saint-Gobain este activ pe piaţa din România pe mai multe segmente de piaţă, de la sticlă la rigips, şi operează zece unităţi de producţie în şapte situri industriale situate în Brăneşti, Călăraşi, Ploieşti, Satu Mare, Tulcea, Turda şi Suceava. În total francezii au 800 de salariaţi; în afara fabricii din Ploieşti, francezii au anunţat anul trecut o investiţie de circa 5,5 milioane de euro pentru modernizarea fabricii pe care o are în comuna Stroieşti, din judeţul Suceava. În segmentul producţiei de vată minerală, şi danezii de la Rockwool au anunţat, potrivit ZF, că investesc într-o fabrică similară, tot în judeţul Prahova. Investiţia lor ajunge la 50 de milioane de euro.

  • Cronică de film: The Alienist, un alt fel de Sherlock Holmes

    Bazat pe romanul de succes al lui Caleb Carr, The Alienist urmăreşte în primul rând ancheta unor crime, iar în al doilea rând dezvoltarea cartierelor rău-famate din New Yorkul sfârşitului de secol XIX.

    Povestea aminteşte în mod evident de aventurile lui Sherlock Holmes şi nu pare că scenariştii s-ar fi ferit de asemănări: personajul principal, doctorul Laszlo Kreizler, este un specialist în boli mintale. Alături de el îl regăsim pe John Moore, un grafician care lucrează pentru New York Times şi care împărtăşeşte chemarea doctorului către crime neelucidate. La expertiza celor doi apelează Theodore Roosevelt, şef al poliţiei din New York; conflicte apar între toate personajele, aşa cum se întâmplă şi în cărţile semnate de Arthur Conan Doyle, însă scopul celor implicaţi e întotdeauna acelaşi: găsirea celor responsabili de crime şi aducerea lor în faţa justiţiei.

    Atmosfera primelor episoade mi-a adus însă aminte de un alt serial recent, Taboo; stilul de a filma e oarecum similar, însă The Alienist se foloseşte mai mult de elemente istorice, concrete, şi mai puţin de unele supranaturale, aşa cum era cazul în serialul lui Tom Hardy.

    Nu pot să nu remarc distribuţia, care este excelent aleasă – Daniel Brühl, pe care l-aţi mai văzut în filme precum Goodbye, Lenin!, The Bourne Ultimatum sau Inglourious Basterds; Dakota Fanning, intrată în atenţia publicului în 2005, atunci când a interpretat rolul fiicei lui Tom Cruise în War of the Worlds, şi Luke Evans, pe care îl veţi recunoaşte din francizele The Hobbit şi Fast & Furious.

    Dacă ar trebui să încadrez serialul într-un anumit gen, aş spune că e o dramă istorică cu accente de thriller. The Alienist punctează la multe capitole şi sper că producătorii vor da undă verde pentru mai multe sezoane. E important de spus că ratingul serialului a crescut în Statele Unite de la episod la episod, ajungând până la aproape 2 milioane de spectatori.

    Ca termen de comparaţie, cel mai urmărit serial de televiziune din Statele Unite, The Walking Dead, e urmărit săptămânal de aproximativ 6 milioane de telespectatori. Dramele istorice par să fie tot mai apreciate în rândul spectatorilor, iar explicaţia e una cât se poate de simplă: bugetele mai mari permit o mai mare atenţie la detalii, iar asta se traduce într-o doză crescută de realism. The Alienist e un bun exemplu în acest sens, având un buget de 5 milioane de dolari pe episod.

    În concluzie, sunt foarte mulţi spectatori care vor găsi The Alienist pe placul lor, iar asta ar trebui să dea un semnal pozitiv caselor de producţie care se gândesc, încă, dacă se investească sau nu într-o astfel de poveste.

    NOTA: 8,5/10
     

  • Sancţiunile impuse de SUA împotriva Rusal declanşează turbulenţe pe pieţele globale de metale

    „Este cu adevărat fără precedent din punctul de vedere al turbulenţelor pe care le dezlănţuie”, a declarat Robin Bhar, analist la Société Générale SA, citat de Bloomberg.

    Sancţiunile SUA asupra celui mai mare producător de aluminiu din lume, ameninţă să crească lanţul de aprovizionare global pentru aluminiu, utilizat în avioanele fabricate de Boeing Co. şi F-150 de la Ford Motor Co.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Spionul care se uita în gol

    După ce suferă o accidentare care îi pune în pericol cariera, balerina Dominika Egorova (Jennifer Lawrence) trebuie să decidă asupra viitorului său. Câteva cadre mai încolo, Dominika e prinsă într-o lume a spionilor după ce a fost recrutată de un serviciu secret numit Sparrow School. Aici, ea învaţă cum să-şi folosească mintea şi corpul ca arme, trecând printr-un pregătire cu multe elemente sadice.

    M-a distrat nespus titlul unei cronici din Statele Unite, care compara scenariul pe care s-a bazat Red Sparrow cu cel al unui film porno ieftin. N-aş merge chiar atât de departe, dar scenariştii ar putea să îşi caute norocul prin alte industrii.

    Sunt multe secvenţe care ar trebui să explice, cumva, transformarea unei balerine într-un ucigaş cu sânge rece; mă întorc însă la scenarişti şi mă întreb dacă au citit, vreodată, o carte de spionaj. Sau dacă au văzut vreodată un film pe subiect, având în vedere că exemplele sunt multe şi, ocazional, excelente. Personajul interpretat de Jennifer Lawrence traversează pasaje din film fără a avea vreo activitate. Se plimbă de colo-colo, lipsită de expresie sau emoţie, dar nu face absolut nimic. Nu ştiu cum sunt pregătiţi spionii, dar cred totuşi că cei ajunşi pe la şcolile de profil învaţă lucruri ceva mai dinamice.

    Regizorul a vrut probabil să prezinte imaginea spionului care nu se sperie de nimic şi nu se ataşează de nimic, dar a dus conceptul puţin cam departe. Pare că toţi s-au molipsit de la Lawrence, senzaţia fiind că ne uităm la un film cu oameni care au suferit accidente cerebrale în lanţ.

    Un alt lucru care lipseşte cu desăvârşire din film e conflictul  nici nu mai contează între cine, pentru că toate personajele intră în sfera negativă; ca să implici spectatorii, trebuie să le dai ceva sau pe cineva cu care ei să ţină. Dacă nu există o astfel de opoziţie, nici măcar la nivel moral, oamenii vor ieşi din sala de cinematograf ca după un meci de fotbal dintre două echipe de care n-au auzit niciodată.

    Ca notă aparte, trebuie să remarc forma slabă prin care trece Jennifer Lawrence. Câştigătoare a unui premiu Oscar, tânăra actriţă pare să nu mai ştie nici ce roluri să aleagă, nici cum să le joace. Am mai văzut genul ăsta de poveşti, dar nu-mi aduc aminte de vreuna care să se fi terminat bine; şi e păcat, pentru că Lawrence are calităţi indiscutabile pe care le-a pus la contribuţie în producţii precum American Hustle, Winter’s Bone sau Silver Linings Playbook.

    Revin la Red Sparrow pentru concluzii: nu este un film la care să nu rezişti două ore, dar nici două ore în care să îţi ţii răsuflarea întrebându-te ce urmează. E un film de duminică seară, cum zic eu, când oricum te gândeşti la ce-ai de făcut în următoarele zile.

    Nota: 6/10

  • Cum a ajuns pălinca românească sa fie vândută cu 2000 de euro sticla în străinătate

    În Satu Mare, la Mediesul Aurit, familia Zetea duce mai departe tradiţia preparării celei mai bune pălinci de peste 100 de ani. O sticlă de colecţie va ajunge în ţările din vestul Europei! Este ambalată cu fir din aur. Aur curat este şi pe limba străinilor.

    “E chiar din cireşe amare care se vinde chiar şi la preţuri considerate exorbitante. În momentul de faţă se vinde la peste 2000 euro pe litru.”, a declarat Silviu Zetea, producător, citat de gazetaromaneasca.com

    Din Satu Mare palincă ajunge în toată Europa şi bate chiar şi celebrul calvados franţuzesc. Laurenţiu Tibru, patron magazin Austria: “Cumpără din toată Germania şi din toată Austria şi prin magazinul nostru online. O sticlă se vinde şi cu 20 de euro.”Preţurile pornesc în străinătate de la 20 de euro şi pot să ajungă până la 2 mii de euro.

    La Sfântul Gheorghe doi oameni de afaceri şi-au amenajat o distilerie modernă, cu dispozitive care au costat peste 100.000 de euro. Fac palincă de caise şi de scoruşe, nişte fructe comestibile, asemănătoare cireşelor şi apreciate în Ardeal. Dar regina va rămâne mereu palincă de prune.
    Singurul român care produce palincă din nuci este un profesor pensionar de 66 de ani din Satu-Mare. A primit reţeta de la un episcop din Debrecen, Ungaria, cu care a lucrat acum 20 de ani. Că să-i spună secretul licorii parfumate, l-a pus să jure că va intră în afaceri numai după moartea lui.

    Iar romanul i-a respectat dorinţa. La începutul acestui an a participat la un concurs în Ungaria.

  • Cronică de film: Spionul care se uita în gol

    După ce suferă o accidentare care îi pune în pericol cariera, balerina Dominika Egorova (Jennifer Lawrence) trebuie să decidă asupra viitorului său. Câteva cadre mai încolo, Dominika e prinsă într-o lume a spionilor după ce a fost recrutată de un serviciu secret numit Sparrow School. Aici, ea învaţă cum să-şi folosească mintea şi corpul ca arme, trecând printr-un pregătire cu multe elemente sadice.

    M-a distrat nespus titlul unei cronici din Statele Unite, care compara scenariul pe care s-a bazat Red Sparrow cu cel al unui film porno ieftin. N-aş merge chiar atât de departe, dar scenariştii ar putea să îşi caute norocul prin alte industrii.

    Sunt multe secvenţe care ar trebui să explice, cumva, transformarea unei balerine într-un ucigaş cu sânge rece; mă întorc însă la scenarişti şi mă întreb dacă au citit, vreodată, o carte de spionaj. Sau dacă au văzut vreodată un film pe subiect, având în vedere că exemplele sunt multe şi, ocazional, excelente. Personajul interpretat de Jennifer Lawrence traversează pasaje din film fără a avea vreo activitate. Se plimbă de colo-colo, lipsită de expresie sau emoţie, dar nu face absolut nimic. Nu ştiu cum sunt pregătiţi spionii, dar cred totuşi că cei ajunşi pe la şcolile de profil învaţă lucruri ceva mai dinamice.

    Regizorul a vrut probabil să prezinte imaginea spionului care nu se sperie de nimic şi nu se ataşează de nimic, dar a dus conceptul puţin cam departe. Pare că toţi s-au molipsit de la Lawrence, senzaţia fiind că ne uităm la un film cu oameni care au suferit accidente cerebrale în lanţ.

    Un alt lucru care lipseşte cu desăvârşire din film e conflictul  nici nu mai contează între cine, pentru că toate personajele intră în sfera negativă; ca să implici spectatorii, trebuie să le dai ceva sau pe cineva cu care ei să ţină. Dacă nu există o astfel de opoziţie, nici măcar la nivel moral, oamenii vor ieşi din sala de cinematograf ca după un meci de fotbal dintre două echipe de care n-au auzit niciodată.

    Ca notă aparte, trebuie să remarc forma slabă prin care trece Jennifer Lawrence. Câştigătoare a unui premiu Oscar, tânăra actriţă pare să nu mai ştie nici ce roluri să aleagă, nici cum să le joace. Am mai văzut genul ăsta de poveşti, dar nu-mi aduc aminte de vreuna care să se fi terminat bine; şi e păcat, pentru că Lawrence are calităţi indiscutabile pe care le-a pus la contribuţie în producţii precum American Hustle, Winter’s Bone sau Silver Linings Playbook.

    Revin la Red Sparrow pentru concluzii: nu este un film la care să nu rezişti două ore, dar nici două ore în care să îţi ţii răsuflarea întrebându-te ce urmează. E un film de duminică seară, cum zic eu, când oricum te gândeşti la ce-ai de făcut în următoarele zile.

    Nota: 6/10

  • Producătorii filmului “Spectre”, daţi în judecată pentru 3,5 milioane de dolari

    Terry Madden, în vârstă de 66 de ani, lucra pentru companiile B24 şi EON Productions. În timpul unor filmări în Austria, în 2015, picioarele lui Madden au fost zdrobite după ce un automobil a fost scăpat de sub control.

    Madden, care a mai lucrat la filme precum “V for Vendetta”, de James McTeigue, şi “World War Z”, de Marc Forster, a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale. Compania de asigurări a EON Productions a acceptat cazul, dar Madden, care a lucrat la mai multe filme din franciza “James Bond”, spune că nu a primit niciun ban.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro