Tag: plecare

  • Povestea omului ce a construit afacerea care ne face cunoscuţi în toată lumea. Ar putea fi evaluată la 7 mld. dolari

    Business Magazin a plecat oficial în căutarea unicornului românesc în mai 2016. Vorbeam atunci de potenţialii unicorni precum Bitdefender, eMAG, Vector Watch, Axosuits sau CodaFootprint. Toate dintre aceste companii aveau pedigriul necesar pentru a ajunge în acest select club mondial, însă niciuna dintre ele nu a avut onoarea de a primi această distincţie. Nu, primul unicorn românesc a apărut aproape de niciunde (deşi compania există din 2005), dintr-o dată şi pe neaşteptate, exact ca un unicorn adevărat. UiPath este primul unicorn românesc. 

    Dar ce e un unicorn şi ce e UiPath? Un unicorn este un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai mult de un miliard de dolari. Uber, Airbnb, Snapchat sau Xiaomi sunt cele mai îndemână exemple din clubul unicornilor. Start-up-ul UiPath, fondat de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, 36 de ani, s-a desprins în 2015 dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005 de Daniel Dines. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor.

    Cine sunt românii care au clădit prima companie evaluată la un miliard? Daniel Dines a terminat Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1997, iar cu un an înainte a început să lucreze în cadrul companiei Crinsoft. După aproape cinci ani, s-a angajat ca inginer de dezvoltare software în cadrul gigantului american Microsoft. A petrecut o perioadă în SUA, apoi s-a gândit să se întoarcă în ţara natală şi să înfiinţeze o firmă; a pus astfel bazele unei companii de dezvoltare de software specializate în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing. La un interviu, când voia să recruteze angajaţi, în 2005, Daniel Dines l-a cunoscut pe Marius Tîrcă, care s-a angajat la companie pe vremea când era student la Politehnică. Precum şi alţi mari antreprenori americani, Dines a lucrat alături de alţi câţiva oameni într-un apartament din Bucureşti, echivalentul legendarului garaj din Silicon Valley, la tehnologia care avea să definească start-up-ul UiPath. „Noi doi am avut o discuţie prin 2012, când ni se părea că ne ratăm cariera, şi ne-am zis să mai dedicăm doi ani să construim o tehnologie foarte bună; doar că în 2013 nu aveam niciun client. Ne gândeam să tragem cortina”, mărturiseşte Dines.

    Au lucrat opt ani la primul produs şi în 2013 au încheiat primul mare contract, un client din India, o companie de BPO (Business Processes Outsourcing). „A fost un moment astral când am descoperit primul client, o companie de BPO din India. Am trimis trei oameni acolo şi au înţeles că e piaţa enormă, fiind extrem de mulţi oameni care fac doar procese repetitive ce ar putea fi înlocuite de un program”, continuă antreprenorul.

    Ce a urmat apoi este o creştere accelerată, explozivă, am putea spune. În 2014, compania avea o cifră de afaceri de 500.000 de dolari şi avea în jur de 10 angajaţi, potrivit declaraţiilor lui Vlad Ionescu, director de marketing în cadrul UiPath, pentru Ziarul Financiar. În 2018, UiPath are 590 de angajaţi în 14 ţări, peste 700 de clienţi, dintre care şi cinci companii din Top 10 Fortune (adică cinci dintre următoarele companii: Walmart, Berkshire Hathaway, Apple, Exxon Mobil, McKesson, UnitedHeath Group, CVS Health, General Motors, AT&T şi Ford Motor) şi o cifră de afaceri situată „între 50 şi 100 de milioane de dolari” şi, bineînţeles, o evaluare de 1,1 miliarde de dolari. „Ce s-a întâmplat în cazul nostru este oarecum unic. În enterprise software este foarte rar să vezi o asemenea creştere. Majoritatea companiilor care ajung la o asemenea evaluare vin din spaţiul destinat consumatorilor”, spune antreprenorul. Sigur, mai există companii româneşti care valorează mai mult sau la fel de mult, Banca Transilvania sau Dedeman sunt exemple la îndemână, dar nu se încadrează la categoria unicorn pentru că nu activează în domeniul tehnologic.

    Daniel Dines este CEO-ul şi „faţa” UiPath. El este speaker la evenimente şi conferinţe, iar Marius Tîrcă, CTO-ul companiei, este tăcut şi se fereşte de lumina reflectoarelor.

    Întrebaţi care este dinamica dintre cei doi fondatori, dacă avem de-a face cu un cuplu asemănător Steve Jobs – Steve Wozniak, Marius Tîrcă spune că „pentru mine ăsta este primul job. Ne-am cunoscut la interviul de angajare şi am lucrat mult timp împreună, în acelaşi birou”, spune Marius Tîrcă. Tot el adaugă că „noi suntem amândoi ingineri software la origini, dar în ultima vreme ne-am mai despărţit. Eu mă ocup mai mult de partea de tehnologie, de echipa tehnică, iar Daniel de partea de product management, ce «features» să adăugăm, cum să facem”. UiPath s-a dezvoltat la început din fonduri proprii, pe baza veniturilor obţinute din proiectele derulate de compania anterioară, iar în 2015 a reuşit să obţină o finanţare de 1,6 milioane de dolari de la trei fonduri de investiţii americane – Credo, Early Bird şi Seedcamp. Investiţia a fost folosită pentru dezvoltarea companiei – creşterea echipei (specialişti IT şi oameni de vânzări), extinderea în străinătate şi activităţi de marketing.

    UiPath a atins statutul de primul unicorn românesc după ce recent a atras o finanţare de 153 de milioane de dolari condusă de Accel Growth Fund din SUA, fondul care a investit în Facebook şi Atlasia, şi sprijinită de Kleiner Perkins Caufield Byers, cei care au fost printre primii investitori ai Google şi de CapitalG, fondul de investiţii al Alphabet, firma-mamă a Google. „Nu aveam neapărat nevoie de această finanţare, dar ea ne va accelera ritmul de creştere. Vrem să fim cei mai rapizi, cei mai agili din piaţă”, spune Dines; mărturiseşte şi că e mai greu să obţii o finanţare de 1 milion de dolari decât una de 153 de milioane de dolari. Îşi aduce aminte că negocierile pentru prima finanţare, de 1,6 milioane de dolari, au durat 14 luni, iar negocierile pentru cea mai recentă finanţare au ţinut doar două luni. Daniel Dines nu a dezvăluit cât la sută din companie a cedat pentru această finanţare, dar spune că încă se află la controlul companiei.

    În 2017, portofoliul de clienţi al UiPath a crescut de la mai puţin de 100 la peste 700; printre noii clienţii ai firmei se numără BMW Group, Dairy Farm Group, Dentsu sau Huawei. Noua finanţare va fi folosită pentru a accelera evoluţia produsului, în particular în inovaţii care integrează machine learning (ML) şi alţi algoritmi de inteligenţă artificială (AI) în operaţiunile digitale ale clienţilor companiei.

    Planurile pentru anul în curs sunt ambiţioase şi ritmul de creştere înregistrat în 2017 este aşteptat şi pentru 2018. „Cerul este limita. Pentru noi, dublarea (n.r. – cifrei de afaceri) este un eşec”, spune Daniel Dines încrezător.

    RPA, un acronim de ţinut minte

    UiPath dezvoltă roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii, demers cunoscut în industrie drept Robotic Process Automation (RPA). Astfel, software-ul dezvoltat de echipa UiPath este folosit astăzi de milioane de maşini din întreaga lume, instalat în diferite produse şi utilizat de companii pentru automatizarea activităţilor precum gestiunea documentelor, call center, industria sănătăţii, industria financiară, analiza de date, automatizarea proceselor sau instalarea de API-uri.

    Start-up-ul este specializat în dezvoltarea de soluţii de robotică, în principal pentru piaţa de automatizare a proceselor interne ale unei companii, produsele şi soluţiile dezvoltate de UiPath adresându-se companiilor mari şi foarte mari care externalizează anumite procese către firme specializate – BPO (business process outsourcing) şi IT outsourcing. „Noi am plecat de la automatizarea proceselor de backoffice din partea de finance şi contabilitate. Dar în momentul de faţă am depăşit de mult bariera asta. Avem aplicaţii în HR, partea de middle office, claim manangement, contact centers. În viitor o să atingem toată gama de procese de business”, spune Marius Istrate, people operations leader la UiPath.

    „Nu facem roboţi fizici, nu ne ocupă cu robotica, ci vrem să automatizăm munca umană”, a explicat Bogdan Nedelcov, senior product manager la UiPath, la începutul conferinţei de presă.

    Cuvântul „robot” te poate duce cu gândul la Terminator sau la un film SF văzut recent, dar în acest caz un robot este un software care automatizează procesele de bază, urmând anumite reguli, astfel încât să nu mai fie nevoie de un om pentru asta sau de supravegherea unui angajat.

    Un robot software utilizează un software pentru a gestiona aplicaţii software precum ERP-uri, aplicaţii de help desk şi aşa mai departe, în acelaşi mod în care l-ar utiliza o persoană. Un robot imită acţiunile unei persoane: poate apăsa butoane, poate face copy şi paste, poate lua date dintr-un document, căuta anumite informaţii într-un formular. Astfel, un robot poate grăbi acest proces cu până la 50%, potrivit Institute for Robotic Process Automation. Se estimează că un singur robot ar putea înlocui până la cinci angajaţi full time. De asemenea, un robot poate face o muncă repetitivă fără să greşească, spre deosebire de un om, care face în medie 10 erori într-un proces cu 100 de paşi.

    În România, compania are centrul de cercetare-dezvoltare, precum şi echipele de implemenare, în timp ce sediul din India se axează în prezent pe partea de suport, iar în Marea Britanie şi SUA este localizată divizia de dezvoltare de business şi de vânzări. Compania are sedii în New York, Amsterdam, München, Paris, Madrid, Dubai, Singapore, Tokio, Hong Kong, Bucureşti, dar şi în Australia; şi nu se vor opri aici. În 2018 va mai apărea încă un centru de dezvoltare în România (nu în Capitală), unul în Bangalore, India, şi altul în Seattle, SUA. „Acum un an, niciunul dintre competitorii nostri nu era în Japonia. Când am văzut că merge businessul acolo am investit masiv, mult înaintea pieţei. Strategia noastră de business a fost este strategia lui Gingis Han: cucereşte lumea”, explică antreprenorul. În momentul de faţă, cei mai mulţi angajaţi, în număr de 250, se află în România, apoi urmează SUA şi India, cu peste 100 de angajaţi în fiecare ţară. „Pentru noi este foarte greu să găsim inginer de software în România la calitatea pe care o vrem noi. Ţinta noastră în România este să angajăm 1% dintre cei mai buni ingineri software. E foarte greu să ajungi la ei. De aceea este important să gândeşti global”, explică Dines.

     „Acum, 42% dintre cele mai mari companii din lume au un proiect RPA în derulare şi intenţionează să extindă aceste proiecte, iar restul companiilor afirmă că vor demara un astfel de proiect în următoarele 12 luni. Nu mai este vorba de o tehnologie futuristică, ci de o tehnologie care este aici, acum. Ce altă dovadă mai bună că adopţia tehnologiei se extinde putem avea decât faptul că Blue Prism, compania care a inventat acest termen, RPA, este acum evaluată la aproximativ 1 miliard de euro?”, a declarat Vargha Moayed, leading partner al centrului de excelenţă dedicat RPA al EY, în cadrul unei conferinţe a ZF.

    Proiectele RPA au început să devină uzuale în cadrul marilor companii pentru că „roboţilor le place să facă aceleaşi lucruri zi de zi, în timp ce oamenilor nu”, a adăugat Mike Robinson, senior sales consultant în cadrul Blue Prism, în cadrul aceluiaşi eveniment. „Proiectele de tip RPA au devenit a treia opţiune de externalizare a unor procese, pe lângă onshore şi offshore. Acum există şi o a treia variantă, de a aduce înapoi aceste activităţi, folosind o forţă de muncă digitală. Practic noi oferim un sistem de operare pentru forţa de muncă digitală”, a punctat Robinson.

    „Noi nu înlocuim oamenii. Noi nu reducem joburile. Dacă ne gândim la ce face un om în fiecare zi, o să vedem că foarte multe activităţi sunt repetitive. Esenţa tehnologiei noastre este ca oamenii să colaboreze cu roboţii”, explică Daniel Dines.

    În momentul de faţă, în companii lucrează mai mulţi oameni decât roboţi software. Totuşi, acest lucru se va schimba, este de părere Venu Kannan, chief solutions officer în cadrul companiei UiPath. „Noi credem că în 2018 – 2019 mai multe companii de top vor avea mai mulţi roboţi decât angajaţi pentru a realiza anumite activităţi de tip backoffice. Ce se va schimba? Astăzi un om cere unui robot să facă ceva, iar noi credem că peste 1-2 ani roboţii vor fi cei care vor începe să ceară oamenilor să execute anumite sarcini.”

    Potrivit unui raport al EY, software-ul RPA se implementează destul de rapid şi costurile nu sunt mari, deoarece poate fi aplicat peste infrastructura IT existentă. „Costurile se reduc destul de rapid după implementare. Acesta a fost şi unul dintre avantajele programului. Poţi să vezi rapid un return of investment, vorbim de luni, nu de ani”, spune Marius Tîrcă, cofondator şi CTO al UiPath.

    Piaţa roboţilor software ar urma să ajungă, conform estimărilor, la valoarea de 8,75 mld. de dolari pe an în 2024, conform Grand View Research. În prezent, piaţa de licenţe software RPA are o valoare de 250 mil. dolari, dar va ajunge la 3 mld. dolari în patru ani; în acelaşi timp, serviciile asociate vor genera o sumă de zece ori mai mare, conform estimărilor EY. „Acum, 80% din piaţă este deţinută de cele trei companii (n.r. – UiPath, Automation Anywhere şi Blue Prism)”, explică Daniel Dines. El adaugă că acesta este doar începutul, „acum am penetrat doar 10-20% din piaţa globală. În următorii doi-trei ani urmărim să ne listăm la bursă NASDAQ”.

    Primul decacorn românesc?

    Un decacorn este un start-up a cărui evaluare a ajuns să depăşească 10 miliarde de dolari. „Avem şansa să facem o companie mare care să valoreze zeci de miliarde de dolari. Putem deveni o companie «huge», poate cea mai mare companie de tech din estul Europei, dar o putem face doar dacă rămânem umili. Asta nu înseamnă a fi slab. A fi umil înseamnă a-l înţelege pe celălalt şi doar un om umil poate fi hotărât şi încrezător; dacă eşti arogant şi nu eşti umil, atunci eşti un dobitoc”, spune Dines, care menţionează că elementele secrete care au transformat UiPath în primul unicorn românesc sunt echipa din spate, dar şi cultura companiei.

    „Noi nu avem o supertehnologie. Sigur, avem o paletă largă de tehnologii, dar nu e acest lucru fundamentul. Noi am construit UiPath uitându-ne la Silicon Valley. Care este secretul construcţiei unei companii? Mulţi cred că este tehnologia. Pentru noi cultura a fost cel mai important lucru. Noi nu suntem manageri. În UiPath cultura este antimanager, antiboss, nimeni nu are voie să dea directive de sus, «Tu faci asta pentru că aşa vreau eu»”, spune Dines. El menţionează că această politică de conducere va continua şi în viitor şi este de părere că nu poţi gestiona 600 de oameni cu un stil de management autoritar şi că-i poţi face să meargă în aceeaşi direcţie „doar aplicând «no-boss strategy»”.

    Compania a înregistrat anul trecut un ritm de creştere de peste 500% atât a cifrei de afaceri, a numărului de angajaţi, cât şi a numărului de clienţi; iar compania românescă (deşi Dines insistă că UiPath nu este o companie românească, ci una globală) are toate şansele să-şi continue traiectoria unei rachete abia lansate. După finanţarea de 30 de milioane de dolari de anul trecut, Dines a declarat pentru ZF că UiPath este ca o rachetă care a decolat şi tremură din toate încheieturile. „Încă nu şi-a dat jos niciuna din piese. Suntem precum Space X, încă nu s-au detaşat motoarele”, râde Dines.

    „Planurile noastre sunt scalabile la nivelul 4 sau 5 x. Vom ajunge să avem până la finalul anului peste 1.500 de clienţi”, a declarat Alexandru Mihailciuc, global head of pre-sales la UiPath. Însă nimic nu a venit servit pe tavă pentru fondatorii UiPath. Cei doi au lucrat la dezvoltarea tehnologiei mai bine de opt ani până au găsit primul client. „Am avut multe «near death experience», când ne uitam în cont şi erau zero bani. La un moment dat, un client oarecare din lume ne-a pus un ordin de plată”, îşi aduce aminte Dines, care adaugă că au ajuns aici datorită norocului şi perseverenţei.

    „Competitorii noştri din 2014-2015 îmi păreau giganţi. Nu credeam că-i puteam învinge. Fără să ne uităm la ei, am început să creştem folosind nişte principii. Şi am explodat. Trebuie să ai puţină nebunie în ceea ce faci”, spune antreprenorul. Daniel Dines spune că Marius Tîrcă a fost esenţial în dezvoltarea companiei, datorită abilităţii sale de a-l provoca; povesteşte că asociatul său „ridica un soi de «challenge», dezbateri, câteodată foarte aprinse, cu pasiune şi nimeni nu putea să impună o decizie, ci trebuia să-l convingi pe celălalt”. El spune că poate nu este cea mai bună metodă de a avansa o companie, dar că pentru ei a funcţionat.

    Tot el adaugă că este foarte important să angajezi oameni mai deştepţi decât tine. „Aşa cum există un Federer în tenis, aşa există şi un Federer în software, în business, în sales, marketing. Sunt peste tot în lume. Jobul nostru e să-i găsim”, spune antreprenorul.

    Viitorul muncii

    Având în vedere că UiPath, dar şi alte companii, dezvoltă aceste tehnologii de RPA şi astfel se vor automatiza tot mai multe sarcini, va mai fi nevoie de angajaţi oameni? Cum va arăta piaţa muncii în 10-20 de ani? „E foarte complicat să prezici viitorul. O să apară foarte multe slujbe noi. Oamenii o să se mute tot mai mult de la a face lucruri repetitive la a face lucruri creative”, explică Dines, care atrage atenţia că este nevoie de o schimbare în educaţie, atât în România, dar şi la nivel mondial. „Sistemul de învăţământ global este greşit în momentul acesta pentru că nu pune accent pe creativitate. Sarcinile care nu presupun creativitate o să fie eliminate de software”, spune antreprenorul.

    În acest moment procesele de backoffice dintr-o bancă se pot automatiza în măsură de 30%, dar în viitor, odată cu dezvoltarea tehnologiilor de machine learning, inteligenţă artificială anumite joburi vor fi îndeplinite exclusiv de roboţi, iar oamenii vor trece în slujbe care presupun creativitate sau se vor concentra pe interacţiunea cu clienţii. Deocamdată, potrivit fondatorilor UiPath, roboţii vor prelua slujbele oamenilor care se retrag la pensie. „În Japonia înlocuim bătrânii cu roboţii. Populaţia îmbătrâneşte foarte rapid. Nu găsesc oameni să-i înlocuiască pe cei care se retrag. Şi în România situaţia este similară, şi aici populaţia îmbătrâneşte, chiar dacă din alte cauze, în principal emigraţia”, spune Dines.

    În postura de CEO al unei companii globale cu sedii în 14 ţări, Daniel Dines recunoaşte că nu stă mai mult de două săptămâni într-un loc şi că este o plăcere să se plimbe, să cunoască oameni inteligenţi din toată lumea. „E o plăcere să fac ceea ce fac acum. Pot să lucrez 24/7. Energia vine din succes, din întâlniri cu oameni. Este un mare joc care este extraordinar de interesant”, povesteşte antreprenorul.

    Cei doi români spun că acum nu este momentul să se gândească la un exit. „Avem foarte multe de făcut şi abia acum experienţa este cu adevărat recompensatoare. Acum putem face lucruri pe care le vrem. Până acum am făcut şi lucruri pe care nu voiam să le fac, dar era nevoie. Acum avem oportunitatea să luăm oameni inteligenţi, să ne extindem global”, încheie Daniel Dines.

  • Care este numărul de români plecaţi la lucru în străinătate? – VIDEO

    În anul 2013: 161.755 de români
    În anul 2014: 172.871 de români
    În anul 2015: 194.718 de români
    În anul 2016: 207.578 de români
    În anul 2017: 219.327 de români

    Ţările în care aceştia au plecat:
    Canada – 1.136,
    SUA – 2.000,
    Olanda – 3.000,
    Austria – 10.700,
    Belgia – 10.300,
    Marea Britanie – 51.000,
    Italia – 44.000,
    Spania – 29.600,
    Germania – 29.000,
    Franţa – 6.000,
    DAnemarca – 4.000,
    Suedia – 2.000,
    norvegia – 1.000,
    Israel – 428,
    Alte ţări – 25.480.

  • În România sunt 90.000 de copii care au ambii părinţi plecaţi din ţară

    “Este o întrebare grea. Clar, avem aceste situaţii pe fiecare direcţie generală în parte din fiecare judeţ. La nivel de ţară, avem 90.000 de astfel de copii înregistraţi, care sunt cu ambii părinţi plecaţi. Noi, ca autorităţi, nu ne dorim acest lucru ( şi copii să plece din ţară -n.r.), de aceea avem această frământare şi tot ceea ce înseamnă măsurile acestea de încurajare a forţei de muncă, de posibilitatea de a creşte cât mai mult masa salarială, de aceea avem parteneriate, memorandumuri transformate în legi, de exemplu, cu tot ceea ce înseamnă patronatele în construcţii din România, pentru un salariu minim superior”, a declarat ministrul Muncii.

    Marius Budăi a precizat că autorităţile încearcă, prin tot felul de programe, dar şi prin crearea de locuri de muncă, să-i oferteze pe românii plecaţi în străinătate la muncă să se întoarcă în ţară.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Soluţiile McDonald’s România pentru găsirea de angajaţi: „Avem colegi în companie de peste 10 ani, dar şi alţii care au plecat după o zi fără să anunţe” – VIDEO

    „Salariul este principalul element care face un candidat să se uite pe un anunţ de recrutare. Însă în practică ne putem fideliza angajaţii şi cred că este o practică destul de comună, prin a fi foarte atenţi la nevoile lor şi a personaliza joburile şi programele de lucru pentru ei, nu pentru toată lumea. Dacă un angajat care este student poate să-mi vină doar trei zile pe săptămână pentru că are o preocupare foarte frumoasă, de a-şi continua studiile, trebuie să-i oferi condiţiile de a veni doar trei zile pe săptâmână, pentru el este extrem de important acest lucru. Asta este tot ce poate să-ţi ofere, iar noi dacă suntem suficienţi de înţelepţi să luăm ceea ce el are de oferit, ne ajută. La noi de exemplu studenţii, elevii, pe durata vacanţei sau în timpul weekend-urilor, ne ajută foarte mult pentru a le oferi timp liber celor care sunt cu normă întreagă şi care preferă să stea în weekend acasă cu familia. Acest mix între nevoile angajaţilor şi nevoile noastre  trebuie urmărit zilnic pentru că este foarte dinamic şi atunci trebuie să-i atragem prin program.

    Pentru studenţi este foarte importantă cazarea, spre exemplu pe durata vacanţei pentru că sunt căminele închise, nu au cu ce să le plătească, vrem să rămână la noi pe durata vacanţei şi să continue după vacanţă, pentru că altfel s-ar putea să-i pierdem. Este esenţial ca în fiecare loc, să ne uităm care este profilul angajaţilor şi de ce au ei nevoie. Avem nuclee de angajaţi foarte fideli, cam în toate oraşele. Pe partea de fidelitate la nivel de companie sunt peste 850 de colegi care sunt de peste zece ani în companie. Sunt colegi care aleg să plece şi după o zi, nici nu ne anunţă unii dintre ei. Sunt colegi care după două, trei, luni de zile rămân alături de noi în companie. Anul trecut am organizat un studiu coordonat de un partener extern care a luat toate numerele de telefon şi a sunat şi a vorbit şi i-a invitat pe  cei care au dorit saă se întâlnească cu noi şi să ne răspundă telefonic ca să înţelegem şi noi. Răspunsurile sunt din cele mai variate şi principalul motiv este acela al numeroaselor oportunităţi de a se angaja oriunde. Proximitatea unui loc de muncă este esenţială pentru ei, de asemenea <dacă un coleg meu de clasă cu care am venit să mă angajez a plecat la X, mă duc şi eu să mă angajez. Motivele sunt simple şi specifice generaţiei.”

  • A plecat din ţară acum două decenii, ocupând roluri de management la nivel naţional sau regional: „România a însemnat şi va însemna întotdeauna pentru mine acasă”

    „România a însemnat şi va însemna întotdeauna pentru mine acasă, aşa că întoarcerea în ţară se va întâmpla într-o zi. Singura întrebare este când”, spune executivul care locuieşte astăzi la Zagreb, în Croaţia, şi care are un rol de manager regional pe opt pieţe. El este în prezent area head of trade & business development pentru statele din zona Adriaticii, respectiv Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia, Kosovo şi Slovenia.

    Lucrează pentru British American Tobacco, producător de ţigări care are în portofoliu mărci precum Kent sau Glo (ţigară electronică). A plecat din România în 2005 cu destinaţia Bulgaria, iar după o „escală” la Kiev a ajuns în Africa pentru ca apoi să revină pe pământ european acum trei ani şi jumătate.

    „Pentru asta (revenirea în ţară – n.red.) am vrut să acumulez suficientă experienţă astfel încât la întoarcere să fac o diferenţă, să adaug valoare; şi apoi să găsesc acel ceva pentru care să mă întorc, în care să cred şi care să-mi dea un scop.” Simte că prima condiţie e îndeplinită, aşa că revenirea acasă se poate întâmpla în orice moment, cât timp acest lucru are un sens.

    „De-a lungul întregii mele cariere am fost condus de nevoia continuă de a învăţa ceva nou şi a deveni cât mai performant.” O explicaţie ar putea fi faptul că a fost crescut de o mamă profesoară. „Destul de devreme în carieră am realizat că aş putea să îmi ating cel mai bine acest scop în cadrul unei multinaţionale.” Prima oportunitate aparută în acest sens a fost la British American Tobacco şi a fost cu noroc, după cum spune chiar el.

    „Nu am realizat în acel moment unde am ajuns. Acest lucru s-a întamplat ulterior (…) Am avansat cu paşi siguri în interiorul organizaţiei din România, până în momentul în care am acceptat provocarea de a coordona proiectul de intrare a BAT pe piaţa din Bulgaria în 2005 şi, ulterior, de a conduce operaţiunile comerciale din această ţară.” A plecat atunci alături de o echipă multifuncţională formată dintr-o mână de „oameni inimoşi” din organizaţia din România.

    A continuat să se dezvolte profesional atât în roluri de management pe pieţe locale, precum cel din Bulgaria sau cel de manager de proiect din Ucraina, cât şi în roluri de arie sau regionale. Călin Bota s-a ocupat spre exemplu de dezvoltarea strategiei comerciale pentru zona Europa de Sud-Est, ce include pieţe precum Italia, Grecia, Malta, Cipru, România, Bulgaria, Serbia, Slovenia şi Albania. Tot el a administrat şi coordonarea programului de reducere a contrabandei cu ţigări şi definire a strategiei de preţ pentru regiunea Europa de Est. „În aria Africa Centrală şi de Est (14 pieţe – insulele Mauritius şi La Reunion, Kenya, Tanzania, Uganda, Ruanda, Congo, Burundi, Sudanul de Sud, Etiopia, Eritreea, Djibouti şi cele două Somalii) am fost responsabil pentru partea comercială, de dezvoltare şi marketing de piaţă.”

    Odată cu achiziţia de către BAT a companiei croate de tutun TDR d.o.o. în 2015, a decis să revină pe bătrânul continent şi să se alăture unei echipei multifuncţionale de integrare a noului business în BAT. El a devenit responsabil de integrarea părţii comerciale, a canalelor de distribuţie a produselor şi a marketingului de piaţă.

    „În carieră am căutat întotdeauna să-mi lărgesc orizontul profesional, prin oportunităţi de dezvoltare nu doar ca om de vânzări şi de marketing, ci şi în cadrul altor roluri, ca generalist sau în domenii şi geografii variate.” În paralel cu cariera şi-a continuat şi studiile cu un EMBA dual, oferit de London Business School şi Columbia Business School din New York care, pe lângă partea de evoluţie profesională, i-a oferit şansa ca, pentru aproape doi ani, să fie în contact şi să înţeleagă mentalitatea şi societatea americană. Despre fiecare experienţă spune că l-a schimbat şi l-a îmbogăţit ca om, personal şi profesional. Şi totuşi, anii petrecuţi în Africa şi-i aminteşte ca fiind cei mai fascinanţi.

    „E un loc în care trebuie să trăieşti pentru a înţelege de ce se spune că dă dependenţă. Nu cred că a descris cineva mai bine lucrul acesta decât Elspeth Huxley: «Africa is a cruel country; it takes your heart and grind it into powdered stone – and no one minds». O traducere aproximativă ar suna cam aşa: «Africa este un loc nemilos; îţi ia inima şi ţi-o face pulbere – şi nimeni nu se supără».

    Au trecut trei ani şi jumătate de când a plecat de pe continentul negru, dar experienţa a rămas încă vie. Din Africa a venit în Europa, mai exact în Croaţia, la Zagreb, unde locuieşte şi astăzi.

    „În prezent coordonez activităţile de vânzări, de activare a consumatorilor, activităţile de marketing de piaţă şi de dezvoltare a competenţelor de marketing ale BAT în pieţele din spaţiul adriatic.” Lansarea unor produse noi, precum ţigara electronică Glo, duce la schimbări importante pe piaţa tutunului, spune executivul român. El adaugă că lansarea Glo în două dintre pieţele din zona adriatică – Croaţia şi Serbia – a presupus o abordare total nouă în ceea ce priveşte deschiderea unor canale alternative de vânzare şi de marketing.

    „În poziţia actuală călătoresc mult, mă întâlnesc cu echipele de vânzări şi trade marketing din pieţele locale şi cu parteneri cheie.”  Când nu călătoreşte, e implicat în diverse şedinţe sau întâlniri şi dedică mare parte din timpul rămas echipei sale, de suport de arie, aflată în Zagreb. „Sunt matinal, iubesc prospeţimea dimineţilor şi încerc să mă menţin cât mai activ, făcând mult sport. Atunci când nu călătoresc, ziua se încheie întotdeauna cu o cină în familie, moment în care ne strângem toţi, cu copiii, în jurul mesei. Weekendurile sunt active: călătorim, petrecem mult timp afară, împreună.”

    Vine acasă de câteva ori pe an, la Satu Mare, unde e familia sa − de sărbători şi pe parcursul vacanţei de vară. În cei patru ani petrecuţi în Africa nu a venit niciodată în ţară, în schimb a avut vizitatori.

    „În tot acest timp (de când a plecat prima dată în 2005 – n.red.), România s-a schimbat mult, a evoluat, iar schimbările sunt mult mai vizibile după aceste perioade de absenţă decât dacă s-ar fi petrecut în faţa ochilor mei.”

    Oraşele arată diferit, se observă investiţii cu preponderenţă venite din mediul privat în multe domenii. Se simte şi prezenţa finanţării cu fonduri europene în unele sectoare, deci paşi se fac, spune Călin Bota. „Poate viteza cu care evoluăm trebuie îmbunătăţită, iar faptul că infrastructura este încă precară aruncă o uşoară umbră asupra multor lucruri bune care s-au dezvoltat.” Din România, de-a lungul anilor de absenţă, întotdeauna i-au lipsit oamenii, inteligenţa, spontaneitatea şi creativitatea nativă a românilor. „Familia mi-a fost mereu aproape, vorbim foarte des şi chiar şi – atunci când locuiam departe, în Africa, am reuşit să ne vedem în fiecare an, chiar dacă nu atât de des cât ne doream.”

    Gastronomic vorbind, mâncarea tradiţională nu-i lipseşte, deoarece, fiind pasionat de gastronomie, găteşte mult alături de familie şi cu preponderenţă româneşte. „Ca o curiozitate, dacă cineva se întreabă dacă se pot găti piftie şi cozonac de Crăciun în Kenya, răspunsul este da, iar pentru sarmale, nici măcar nu e nevoie de o ocazie specială.”

    Îi mai este dor şi de anumite locuri cu semnificaţie aparte. De cele mai multe ori însă locurile sunt legate de anumite persoane, deci până la urmă tot la oameni ajungem, spune el.

    Când vine vorba de ce îi e cel mai puţin dor, spune că a lipsit o perioadă prea lungă din ţară şi nu vine suficient de des pentru a emite judecăţi de valoare. „Pentru mine, acasă rămâne acasă, chiar dacă nu totul este perfect. Percep aceste imperfecţiuni ca lucruri care ne dau individualitate, identitate.”

    E conştient însă că, trăind în România, confruntându-te cu ele zi de zi, unele lucruri sunt extrem de neplăcute şi reprezintă mari provocări. Ca de exemplu, traficul din Bucureşti. „În ultima vizită de business în Bucureşti, în noiembrie, şoferul care ne-a însoţit pe parcursul câtorva zile a devenit eroul nostru.”

    Astfel, dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România, acestea ar fi infrastructura, infrastructura, infrastructura (rutieră, în particular, dar infrastructura în general). „Cred că suntem astăzi una dintre ţările membre ale UE cu cea mai precară infrastructură rutieră. O infrastuctură rutieră dezvoltată la nivelul nevoilor prezente nu este un plus, nu este un «nice to have», ci un imperativ absolut cu efecte pozitive clare pe plan economic, macro, dar şi la nivel de micro.” Nu este de neglijat nici impactul social, cu vaste implicaţii la nivel de mentalitate colectivă şi comportament; este şi o dovadă de civilizaţie, spune el.

    În valorificarea potenţialului enorm al României, în turism de exemplu dar nu numai, suntem într-o competiţie acerbă cu alte ţări care au, poate, la fel de mult de oferit. Croaţia, ţara în care trăieşte acum, are o populaţie de doar 4,3 milioane de oameni, dar a reuşit să construiască pe parcursul a numai şapte ani, începând cu 2006-2007 şi până la intrarea în UE în 2013, o reţea naţională completă de infrastructură rutieră de peste 1.300 km. „Cred că avantajele sunt evidente. Dacă ar fi să continuu, provenind dintr-o familie de dascăli, aş adăuga nevoia îmbunătăţirii calităţii educaţiei, dar şi a serviciilor medicale publice.” 
    Per ansamblu însă, contează de fiecare dată din ce unghi priveşti problemele, iar Călin Bota alege să vadă partea plină a paharului.


    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Am avut tangenţă în ultima perioadă doar cu traficul din Bucureşti şi cu cel din Satu Mare şi din păcate experienţele nu au fost dintre cele mai plăcute.

    Zagrebul, unde locuiesc acum, este un oraş cochet, bine organizat şi întreţinut, ca de altfel întreaga Croaţie. În Zagreb şi în general în Croaţia problema traficului nu a atins niveluri dramatice, acordându-i-se o atenţie constantă prin dezvoltarea de noi proiecte de infrastructură, lucru care se reflectă în calitatea vieţii în general.

    Sunt un mare iubitor de cafea, aşa că în Zagreb o duc bine. Cultura cafelei în Croaţia se ridică la nivelul celei din Italia. Există foarte multe cafenele drăguţe, oamenii ies mult. Am fost răsfăţat şi cu cafeaua din Kenya şi în general cu cafeaua din Africa (Etiopia este un mare producător) – foarte proaspătă, prăjită mediu, ce oferă arome diferite şi extrem de interesante faţă de cafeaua disponibilă în general la noi. O recomand cu căldură.

    Scena culinară în Croaţia este foarte diversă, de o foarte bună calitate, fiind influenţată de specificul local al marilor regiuni: Slavonia (est), Dalmaţia (sud, coastă şi insule) şi Istria (peninsulă din vestul ţării). Dacă în Slavonia bucătăria este axată pe carne şi produse din carne, în zona de coastă vorbim de mult peşte şi fructe de mare din apele adriatice (skampi, calmari, scoici). O mare surpriză pentru mine a fost Istria, unde am descoperit o adevărată cultură culinară bazată pe trufe, uleiul de măsline specific, recunoscut şi premiat internaţional şi o bucătărie extrem de diversă, ce face cu succes concurenţă celei italieneşti.  Admir faptul că în Croaţia se consumă şi se promovează cu preponderentă produse locale, sortimente de vin locale, agroturismul, iar infrastructura dezvoltată face toate aceste lucruri foarte accesibile.
     
    Dacă vă întoarceţi, vreţi să veniţi ca angajat sau ca antreprenor?

    Eu m-am format şi am experienţă în a adăuga valoare în organizaţii mari, deci tendinţa naturală ar fi să optez tot pentru o organizaţie mare. Asta nu înseamnă că iau în considerare doar spectrul multinaţional şi exclud partea de business privat, dimpotrivă.

    Antreprenoriatul prezintă provocări majore într-un mediu de business cum e cel românesc, dar şi o oportunitate pe termen lung.

    Cel mai important este să fie acel ceva în care să cred, care să-mi dea un sens şi posibilitatea de a adăuga valoare şi de a contribui atât la dezvoltarea businessului, cât şi a oamenilor.
     
    Câţi oameni aveţi în subordine? Ce valoare are businessul pe care îl coordonaţi?

    Având în vedere backgroundul meu în sales & marketing, am avut în subordine, direct şi indirect, organizaţii relativ mari, cu 500-600 şi chiar peste 1.000 de oameni.

    Dar am avut şi roluri, îndeosebi cele la nivel regional, unde numărul de oameni din subordine nu era mare, în schimb aveau o expertiză înaltă în domeniu. Cu ajutorul lor am dezvoltat diverse strategii de business, implementate ulterior prin intermediul organizaţiilor din pieţele locale.

    Businessul unde activez în prezent, format din opt pieţe (Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia, Kosovo şi Slovenia), a rezultat ca urmare a achiziţiei în 2015 a companiei TDR d.o.o. cu sediul în Croaţia, dar cu operaţiuni în întreaga zonă adriatică, şi are o contribuţie esenţială la businessul BAT în Europa Centrală şi de Sud. Prin intermediul acestei achiziţii, una dintre cele mai de succes din trecutul recent al BAT, compania şi-a consolidat poziţia în zona Adriaticii. În 6 din cele 8 ţări din regiune, British American Tobacco este lider de piaţă sau challenger la poziţia de lider.

  • O nouă linie aeriană s-ar putea lansa în România. Operatorul este unul ULTRA LOW-COST

    Spre finalul anului trecut operatorul aerian low-cost Ryanair a anunţat o schimbare de strategie: conducerea companiei anunţa că va renunţa la anumite pieţe şi că mare parte din activităţi vor fi mutate pe subsidiara Ryanair Sun.

    De anul acesta, Ryanair şi-a închis bazele din Polonia; piloţii şi angajaţii de acolo pot însă să lucreze în continuare pentru divizia ultra-low-cost a grupului, Ryanair Sun. Condiţia? Angajaţii subsidiarei trebuie să accepte să lucreze în baza unor contracte de tip PFA, iar cei care se opun ar urma să fie concediaţi.

    În România, irlandezii ar putea să urmeze o strategie similară – la începutul acestui an compania a anunţat închiderea pe 25 martie a bazei din Timişoara, unde compania alocase o aeronavă. „Regretăm închiderea bazei din Timişoara începând cu 25 martie, decizie luată din cauza performanţei comerciale slabe. Două rute către Milano şi Bucureşti vor fi operate în continuare şi în sezonul de vară 2018”, a spus la momentul anunţului David O’Brien, chief commercial officer al Ryanair. Revizuirea atitudinii conducerii Ryanair se observă şi în serviciile acordate pasagerilor: dacă în 2013 compania începea, sub titlul Always Getting Better, o strategie prin care dorea să repare nemulţumirile din trecut ale clienţilor (iniţial, ei erau invitaţi în mod deschis să plece dacă nu erau mulţumiţi de serviciile companiei), ca parte a acestei transformări se află, printre altele, alocarea de locuri pasagerilor la achiziţionarea biletelor, locuri cu mai mult spaţiu ori introducerea unui al doilea bagaj de mână – la acesta din urmă s-a renunţat din vara trecută.

    Până în acest moment, reprezentanţii Ryanair nu au oferit un răspuns Business MAGAZIN la solicitarea referitoare la strategia companiei în 2019 pentru piaţa locală.

     

     

     

     

  • Restructurarea băncilor continuă: Peste 1.300 de angajaţi au plecat din bănci şi mai mult de 200 de sucursale au fost închise în 2018

    Restructurarea sistemului bancar a continuat în 2018, astfel că băncile care activează pe piaţa locală au ajuns să aibă 53.737 de angajaţi, iar numărul sucursalelor a coborât spre 4.300. În ultimul trimestru din 2018 au scăzut atât numărul sucursalelor, precum şi numărul salariaţilor, după ce în primele nouă luni ale anului trecut băncile începuseră să facă recrutări.

    Pe parcursul anului trecut un număr de 214 sucursale şi agenţii bancare au fost închise şi 1.307 salariaţi au plecat din sistem, potrivit datelor transmise de Banca Naţională la solicitarea ZF.
     
    Ritmul restructurării s-a intensificat în 2018 faţă de 2017 în ceea ce priveşte numărul de salariaţi şi reţeaua teritorială a băncilor. Comparativ, în 2017 un număr de 202 sucursale şi agenţii bancare au fost închise şi 352 de salariaţi au plecat din sistem. Iar pe parcursul anului 2016, un număr de 149 de sucursale şi agenţii bancare au fost închise şi 532 de salariaţi au plecat.
     
  • Încă un parlamentar pleacă din PSD. “A fost o decizie necesară”

    Astfel, deputatul de Giurgiu care a fost ales pe listele PSD, la alegerile din 2016 nu mai face parte, începând de luni din grupul deputaţilor social-democraţi. Acesta va activa în grupul neafiliaţilor până va anunţa dacă va adera la un alt grup parlamentar.

    În ultimul timp, mai mulţi social-democraţi au demisionat din PSD şi au aderat la Pro România.
     
    Deputatul de Timiş Adrian Pau a anunţat, la începutul lunii, că demisionează din PSD şi aderă la Pro România, deoarece nu se mai „regăseşte” în partidul condus de Liviu Dragnea.
     
    Şi fostul premier Mihai Tudose a anunţat, pe Facebook, că se înscrie în partidul lui Victor Ponta. Şi deputatul Georgian Pop a spus că demisionează din PSD şi se înscrie în Pro România. Pop era secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor.
     
  • Vreţi să renunţaţi la muncă şi să plecaţi din ţară? Locurile din lume atât de ieftine încât nici nu trebuie să munceşti – VIDEO

    Publicaţia internaţională a publicat un clasament al celor mai frumoase şi mai ieftine locuri în care se poate trăi, potrivit World’s Best Place to Retire in 2019 (Cele mai bune locuri în care să te pensionezi, 2019). Editorii acestui studiu au realizat clasamentul bazându-se pe 13 categorii, incluzând costul vieţii, clima, sănătatea şi altele. Anul acesta, au inclus o nouă categorie: oportunităţile pe care le oferă aceste locuri.

    „Am adăugat această categorie fiindcă ştim că multe persoane sunt interesate să lucreze de la distanţă sau să înceapă să facă ceva nou la pensie”, spune Jennifer Stevens, care a condus realizarea studiului. „Aşadar, considerăm că puterea economiei, gradul de dezvoltare a tehnologiei de conectare la internet precum şi deschiderea autorităţilor locale faţă de micile afaceri au fost luate în calcul”, spune Stevens.

    Aşadar, care sunt primele 10 ţări din clasament?


    1. Panama: aici soarele străluceşte, se ajunge uşor, moneda folosită este dolarul american, îngrijirea medicală este de calitate şi la preţuri modeste, infrastructura este foarte bună – iar conectivitatea la internet este bună. Totodată, ţara vrea să îi atragă pe străini cu reduceri de taxe şi alte stimulente.Un cuplu poate să plănuiască un buget lunar cuprins între 1.765 de dolari şi 2.890 de dolari în Panama City şi mai puţin oriunde altundeva; o persoană singură ar putea ajunge la 20-30% din acest buget.

    2. Costa Rica: nu este de mirare că ţara cu mottoul naţional „Pura Vida” se plasează pe locul doi în acest clasament internaţional – aici viaţa se trăieşte mai ales în aer liber, iar oamenii pescuiesc, joacă golf, fac surf, drumeţii, scufundări şi practică yoga. Aici există şi o comunitate înfloritoare de expaţi, iar datorită stilului de viaţă sănătos, oamenii spun că pierd greutate fără să se străduiască.
    Costurile de viaţă lunare pentru o persoană sunt cuprinse aici între 1.585 de dolari şi 2.960 de dolari. Un cuplu poate să trăiască aici confortabil cu 2.500 de dolari pe lună (sau mai puţin). La un restaurant local poţi să te saturi cu 4-5 dolari, iar o menajeră poate să îţi asigure curăţenia lunară cu doar 50 de dolari.

     

    Vezi mai multe aici 

  • Antreprenorul din Timişoara care a trecut de la calculatoare second-hand la piaţa imobiliară

    Achiziţia acestui imobil a venit la pachet cu multe lucruri de învăţat, testând diverse tehnici şi modele de achiziţie şi închiriere. Practic, am adaptat modelul refurbished din IT în zona de real estate”, descrie antreprenorul Dan Iliescu cele mai recente proiecte ale sale. Timişoreanul a dezvoltat, încă din 2002, CIT Group, care a ajuns în prezent principalul jucător de pe piaţa produselor IT refurbished (distribuitor de echipamente IT second-hand sau recertificate – n.red.), după cum descrie el compania. În 2017, CIT Grup a înregistrat venituri de peste 6 milioane de euro, iar aproximativ 70% din venituri au fost asigurate de reţeaua proprie de distribuţie de produse IT refurbished, care depăşeşte 3.500 de distribuitori înregistraţi.

    Cel mai recent pariu al său însă este în imobiliare: în urma efectuării unor workshopuri de real estate cu Robert Kiosaki (om de afaceri american, fondator al Rich Dad Company, instituţie care oferă consultanţă în finanţe – n.red.), Dan Iliescu a identificat pe piaţa din Timişoara o nişă pe care a ales să se poziţioneze. Astfel, el a creat în Dumbrăviţa (cea mai bogată comună din România, aflată în imediata proximitate a Timişoarei) un office hub pentru companii.

    „Achiziţionăm clădiri vechi, cu structură de calitate, iar uneori suntem uimiţi cât de bine au gândit arhitecţii acum 15 – 20 – 30 de ani clădirile, ce structură de rezistenţă au”, descrie Iliescu strategia prin care şi-a propus să dezvolte proiectele imobiliare, anunţată în această toamnă.  

    Suprafaţa totală a clădirii este de 2.400 de metri pătraţi. Parterul este destinat retailului, iar etajele, spaţiilor de birouri, având suprafeţe cuprinse între 22 şi 132 metri pătraţi.

    Pentru Dan Iliescu, clădirile vechi sunt fascinante şi oferă ca exemplu în acest sens clădirea cumpărată de la Nokia, prima clădire de office din Timişoara, pentru care arhitecţii au gândit acum câteva decenii terase interioare verzi şi terase exterioare, dar şi numeroase spaţii de socializare. „Spaţiile de birouri sunt absolut customizabile ca suprafeţe, cu o înălţime suficientă, suprafeţe vitrate foarte mari, multă lumină, parcare proprie în centrul oraşului – această clădire putem spune că este cea mai bine deservită din zona centrală a oraşului.”

    Pentru achiziţia clădirii Nokia, CIT Grup a plătit 6,2 milioane de euro, tranzacţia fiind susţinută şi prin credite obţinute de la instituţii bancare.

    „Ne bucurăm că noi am reuşit să ţinem această proprietate în portofoliul unei firme bănăţene. Este o realizare importantă şi ne dorim ca prin această achiziţie, aşa cum am reuşit în Dumbrăviţa, să creăm un office hub, un pol de business destinat în special firmelor mici şi medii care au nevoie de o locaţie centrală, la costuri decente.”

    În ceea ce priveşte viitorii chiriaşi, ca structură, 60% din suprafaţă va fi destinată companiilor mici, 30% unor multinaţionale cu birouri de talie mică sau medie, iar 10% va fi alocat conceptului de shared office. „Ne-am propus ca în final, pe lângă terasele interioare şi exterioare existente, să avem inclusiv piscină, rooftopuri verzi, iar clădirea să devină smart şi autonomă, să îşi producă propria energie electrică”, descrie antreprenorul următoarele planuri de dezvoltare a proiectului.

    „Timişoara are o ofertă diversă şi bine consolidată, cunoaşte un val de dezvoltare fără precedent”, remarcă Dan Iliescu. „Noi ne vom poziţiona diferit. Deşi avem un amplasament central, vom practica un nivel al chiriei de 8 euro/mp. În zonă, preţurile de închiriere cu serviciile incluse pentru o astfel de clădire trec de 15 euro/mp şi pot ajunge chiar şi la 20 euro/mp.”

    În ceea ce priveşte piaţa imobiliară de la nivelul întregii ţări, Iliescu spune că aceasta are un mare potenţial. „În acest moment cunoaştem în detaliu doar piaţa din Timişoara, dar începem să studiem şi alte oraşe. Sunt foarte multe oportunităţi şi posibilităţi de nişare. Bătaia mare este în zona clădirilor A, dar majoritatea firmelor din România nu sunt acolo.” Prin urmare, fondatorul CIT Grup spune că se gândeşte la achiziţionarea unor clădiri aflate în alte oraşe importante.
    „După finalizarea implementării procesului de refurbishing a clădirii Nokia, vom analiza în ce măsură mai oferă Timişoara alte oportunităţi pe această nişă şi în funcţie de acest lucru vom decide dacă următoarea noastră achiziţie va fi sau nu locală.”

    Conceptul dezvoltărilor imobiliare în spaţii vechi poate fi considerat o replică a primei afaceri a antreprenorului timişorean, distribuitorul de echipamente second-hand, axat pe comercializarea de produse precum calculatoare, laptopuri, monitoare, culminând cu serverele vechi, între 20 – 60% mai ieftine decât cele noi.

    CIT Group se adresează cu aceste produse deopotrivă persoanelor fizice, dar mai ales companiilor, deopotrivă consumatori finali, cum ar fi companiile cu parcuri IT mari care aleg produsele refurbished pentru că au o garanţie de până la trei ani, dar şi servicii de postvânzare la fel ca în cazul echipamentelor noi, precum şi redistribuitori de echipamente IT de dimensiuni mici şi medii. Fondatorul CIT Grup remarcă faptul că firmele mici şi medii au început să înţeleagă – uneori cu costuri imense – că nu se pot lupta cu marii retaileri care au discounturi mari la furnizori şi că nu pot rezista pe piaţă cu marje de 2 – 5%.  

    Potrivit unui interviu acordat anterior, Dan Iliescu a intrat în afaceri încă din adolescenţă: a primit două calculatoare de la tatăl său – „nu ştiu nici azi de ce a cumpărat două“ – şi s-a gândit că ar putea să facă bani lăsându-i şi pe alţii să le folosească. „M-am gândit să le închiriez, să dau şi altora acces la calculator. Şi aşa, de la două calculatoare am ajuns la zece. Am pus apoi bazele unui club de PC şi am reuşit să fac o înţelegere cu o firmă mare de IT din Timişoara. Ei apelau la mine pentru testarea produselor în cadrul acelui club.“

    A petrecut un an în Statele Unite, în cadrul unui program de student exchange, şi s-a întors decis să urmeze calea antreprenoriatului. „Când m-am întors în ţară am reuşit să vând calculatoarele cu un preţ apropiat de cel cu care le cumpărasem. Am înţeles că era o oportunitate acolo şi acela a fost practic momentul zero al companiei“, povesteşte Iliescu. Au urmat apoi o serie de contracte cu mai multe firme din Timişoara, CIT Grup devenind practic distribuitor. Timp de cinci ani au vândut numai monitoare, ulterior dezvoltând şi partea de calculatoare, servere şi alte componente.

    Compania a crescut chiar şi în perioada de criză, atunci când mulţi comercianţi au avut probleme în a-şi vinde produsele. „Pe noi criza ne-a ajutat, pentru că oamenii au început să cumpere lucruri care să merite banii. Erau mult mai atenţi, iar pe noi acea atenţie ne-a ajutat. Am avut creşteri în acea perioadă şi avem creştere şi acum, de 30 – 40% pe an“, spunea Iliescu.

    În prezent, aproximativ 70% din venituri sunt asigurate de reţeaua proprie de distribuţie de produse IT refurbished, care depăşeşte 3.500 de distribuitori înregistraţi. În acelaşi timp, 25% din cifra de afaceri este asigurată de vânzarea către segmentul B2B, iar diferenţa, de achiziţiile făcute de persoane fizice.
    Cererea de birouri din afara Bucureştiului – Timişoara, Braşov, Craiova, Iaşi şi Cluj-Napoca – a totalizat în primul trimestru al anului 2018 17.000 metri pătraţi.

    Aproape jumătate din cererea din afara Bucureştiului a fost înregistrată în Timişoara (8.239 metri pătraţi), în timp ce 30% din spaţiile închiriate (5.100 metri pătraţi) au vizat Cluj-Napoca, potrivit ZF. Companiile din domeniile IT şi servicii profesionale au fost cele mai active, cu aproape 60% din totalul închiriat. În ceea ce priveşte stocul de birouri, în Timişoara, dezvoltatorii au anunţat proiecte de 83.000 metri pătraţi, în Cluj-Napoca, stocul va creşte cu 43.000 metri pătraţi, în Braşov urmează să fie livraţi 25.000 metri pătraţi, iar în Iaşi doar 9.200 metri pătraţi.

    „Din păcate, stilul de viaţă actual face ca tot mai mulţi români să nu mai aloce timp pentru a achiziţiona produse de calitate, ci doar în funcţie de aparenţe, fără să aprofundeze costurile ulterioare de utilizare, durabilitate, impactul asupra sănătăţii, timpul pierdut în utilizare sau rezistenţa”, descrie Dan Iliescu comportamentul pe care l-a observat în rândul clienţilor. „La început am vrut să fim cei mai ieftini, dar am înţeles cu timpul că acest lucru nu se poate. Aşa că am decis să fim cei mai buni, să încercăm permanent să inovăm în branşă. Avem în continuare şi produse ieftine, pentru cei care le doresc, dar ne concentrăm pe alte aspecte“, descrie antreprenorul strategia companiei.