BusinessMagazin

Tag: plastic

  • Pinocchio, varianta modernă

    Spre deosebire de tâmplarul din poveste, sculptorul francez Gael Langevin a început cu o mână, apoi a dezvoltat braţul, umerii, trunchiul şi capul. Pentru a fi complet, InMoove, cum este numit primul robot umanoid realizat prin imprimare 3D în regim open-source, mai are nevoie de picioare, pentru care francezul are designuri cu sisteme motorizate ”pe care nu le-am testat încă. Muncesc la asta“.

    Totul a început în 2011, când un client i-a cerut lui Langevin, sculptor de meserie, o proteză de mână pentru o reclamă. ”Am propus să realizăm mâna prin imprimare 3D, dar la vremea aceea s-a dovedit a fi prea scump pentru client şi au renunţat la idee. |nsă eu am decis să creez mâna.“ A creat modelul pe calculator folosind un program de editare grafică gratis numit Blender, apoi i-a printat cu ajutorul unei imprimante 3D. ”Am adăugat nişte motoraşe şi când era gata am publicat creaţia pe internet în regim open source. Am făcut asta pentru că am folosit Linux şi Blender, ambele fiind programe open source, şi am vrut să împărtăşesc rezultatul şi eu, la rândul meu, cu comunitatea.“

    Open source, sau ”cu sursă deschisă“, descrie practica de a produce şi dezvolta produse permiţându-le altora să acţioneze liber asupra procesului de dezvoltare. Practic, oricine poate să pună umărul la creare, însă nu poate profita comercial de pe urma acestuia fără acordul creatorului.

    Francezul a adus creaţia sa în Capitală pentru a putea fi expusă în cadrul evenimentului Bucharest Technology Week. |n momentul de faţă, InMoove poate vorbi şi înţelege ce spui datorită unui soft de inteligenţă artificială, îşi poate mişca capul, ba chiar îţi poate strânge şi mâna. Utilizarea principală a acestuia este în sectorul educaţional. Potrivit francezului, 78 de universităţi din lume folosesc InMoove. ”Ştim că-l folosesc, pentru că achiziţionează anumite componente de pe site. Proiectul le permite oamenilor să dezvolte produsul în ce direcţie doresc: poate vor să adauge mai mulţi senzori tactili pe mâini.“

    Deorece este open source, toată documentaţia necesară, planurile de imprimare, tutorialele sunt disponibile online pe site-ul InMoove pentru ca şi alţii să-şi poată crea propriii roboţi. Componentele francezului sunt folosite pentru a realiza proteze şi în alte proiecte. ”Un start-up din Londra a creat un robot pe care l-au montat pe roţi, ca un Segway, şi poate fi controlat de la distanţă. Au dus robotul la Sacramento, SUA, şi le-au dat copiilor aflaţi într-o cameră sterilizată din spital posibilitatea de a interacţiona cu oamenii de afară cu ajutorul unei căşti Oculus Rift“, spune Gael Langevin.

    Mai departe, Langevin vrea să dezvolte membrele inferioare, să-l facă să meargă şi să dezvolte sistemul de inteligenţă artificială; pentru asta lucrează în regim de colaborare cu zeci de programatori prin intermediul platformei GitHub. |ntrebat dacă nu cumva îi este frică ca un programator, cu intenţii rele, să-i altereze sistemul, francezul spune că este de părere că împărtăşirea informaţiilor şi acest lucru în colaborare sunt mai puţin dăunătoare decât dezvoltarea unui sistem de inteligenţă artificială (IA) de către o companie. ”Este drumul pe care trebuie să-l urmăm în viitor, deoarece vizibilitatea este mult mai mare. Atunci când închizi sistemul, doar câţiva oameni pot lucra sau repara dacă s-a stricat ceva şi acesta este un lucru periculos“, explică el. Robotul i-a adus faimă şi clienţi noi. I-a schimbat sculptorului viaţa complet; acum, îşi dedică timpul liber îmbunătăţind produsul. ”Mi-a schimbat complet viaţa. E ca şi cum ai avea un nou copil în casă care nu înţelege tot ce îi zici“, mărturiseşte el.

    Deşi nu reprezintă principala sursă de venit, InMoove generează venituri pentru Langevin, prin vânzarea anumitor componente electrice. ”|n interiorul robotului se află o placă numită Nova board, unde se conectează toate firele. Sunt două într-un robot. Iar fiecare costă cam 60 de euro. Vând între 10 şi 15 astfel de obiecte în fiecare săptămână“, mărturiseşte el. Ceea ce înseamnă că francezul câştigă între 28.800 de euro şi 43.200 de euro pe an din vânzarea doar a acestei componente. ”Dar asta este doar o parte dintr-un robot, aş putea să vând motoarele, camerele, computerul. Am putea deschide o piaţă, o linie de business în viitor“, adaugă el, precizând că nu poate cuantifica suma investită în crearea robotului.

    Francezul mai dă un alt exemplu de afacere de tip open source: Arduino, companie ce creează microcontrollere folosite de pasionaţi şi de ingineri la proiectele lor. Compania Arduino a fost înfiinţată în 2005, iar acum are în jur de 200 de angajaţi şi venituri estimate de 13 milioane de dolari.

    Provocarea pentru Langevin nu a fost construirea robotului în sine, ci păstrarea comunităţii din jurul InMoove. ”Sute de oameni cer informaţii online despre produs, despre construcţia acestuia şi trebuie să răspund în fiecare zi la e-mailuri“, mărturiseşte el. Trebuie să fie atent la cine foloseşte InMoove şi ce vor să facă cu el, deoarece ”unii vor să construiască roboţi de luptă. Trebuie să încerci să-ţi păstrezi viziunea cu care ai început proiectul“.

    Cât de complicat este să-ţi construieşti propriul robot? ”Poţi să asamblezi un raft cumpărat de la Ikea?“, întreabă râzând Gael. ”Unii oameni asamblează produsele Ikea foarte uşor, alţii au nevoie de ajutor şi de mai mult timp. Poţi construi robotul, dar construcţia acestuia variază în funcţie de de nivelul de pricepere al fiecăruia.“ Pentru a trece la treabă este nevoie de un calculator, o conexiune la internet şi o imprimantă 3D, iar tutorialele pot explica tot procesul.

    Gael Langevin vede dezvoltarea imprimării 3D ca pe un pas înainte ce îi va ajuta în special pe designeri şi creatori să vadă exact cum funcţionează fiecare componentă a produsului lor. De asemenea, nu vede dezvoltarea roboţilor, implicit a inteligenţei artificiale, ca pe un fenomen negativ. Nu crede că va exista o competiţie între om şi robot, ci vede acest proces ca pe o contopire. ”O persoană care şi-a pierdut un picior poate avea un picior robotic. Noi devenim roboţi, iar roboţii devin umani. Asta se întâmplă dacă inteligenţa artificială merge în direcţia potrivită, dar dacă merge în direcţia comercială, atunci nu cred că e bine.“

  • Gadget review: noul rege al smartphone-urilor de buget – VIDEOREVIEW

    Principala diferenţă dintre G5 şi G4 este designul: a dispărut plasticul şi a apărut un buton cu senzor de amprentă. G5 nu mai are capacul de plastic, ci acum este împăturit într-o carcasă de metal ce-i conferă un look premium. De asemenea, telefonul are la bază un buton cu senzor de amprentă foarte bun, ceea ce te-ai aştepta să găseşti la un telefon mult mai scump.

    Aşadar telefonul are un aspect îmbunătăţit, dar să nu vă aşteptaţi la ceva impresionant. La fel ca şi precedentul, are în continuare spaţii mari deasupra şi dedesubtul ecranului, care „fură” din spaţiul dedicat display-ului. Acest lucru este frapant mai ales din cauza faptului că în partea de jos lipsesc butoanele de înapoi şi cel pentru a închide aplicaţii. Poate la G6 dispar şi aceste neajunsuri. Butonul de deblocare este dotat cu senzor foarte precis şi am rămas surprins de cât de rapid este. În plus, butonul mai poate fi folosit şi pentru a naviga prin aplicaţii, prin glisarea degetului spre stânga sau drepta.

    Moto G5 este un smartphone echipat cu un ecran IPS cu rezoluţie Full HD (1.920 x 1.080 pixeli) şi diagonală de 5 inchi. Acesta este construit în jurul unui chipset Snapdragon 430 de la Qualcomm cu procesor octa-core şi se livrează în două configuraţii: cu 16 GB stocare internă şi 2 GB memorie RAM şi varianta cu 3 GB memorie RAM şi 32 GB spaţiu de stocare. Eu am avut prima variantă şi în condiţii de utilizare normală s-a descurcat bine. Telefonul nu s-a blocat, am făcut multitasking şi experienţa de utilizare a fost plăcută. Doar în ce priveşte gamingul vă puteţi aştepta la poticniri când vine vorba de jocuri ce necesită mai multe resurse.

    Fratele mai mare, G5 Plus, are un display de 5,2 inchi, un procesor Snapdragon 625 şi vine cu diferite configuraţii – 2 sau 4 GB RAM şi 32 sau 64 GB de stocare. O altă diferenţă între cele două modele este camera G5 Plus, una care include un senzor Dual Pixel de 12 megapixeli şi un obiectiv f/1.7 şi va putea filma în 4K în America şi în Full HD în Europa. În plus, G5 Plus are un acumulator de 3.000 mAh.

    În schimb, Moto G5 are o cameră foto de 13 megapixeli cu un obiectiv cu diafragmă f/2.0, în timp ce camera de pe partea din faţă are rezoluţie de 5 megapixeli şi obiectiv f/2.2. La fel ca şi la precedentul G4, camera acestui telefon realizează fotografii acceptabile în timpul zilei, dar cu cât scade lumina, cu atât se deteriorează calitatea imaginii. Software-ul devine mai lent şi de multe ori fotografiile ies fie înceţoşate, fie cu mult zgomot.

    La capitolul baterie, Moto G5 vine dotat cu un acumulator de 2.800 mAh, ceea ce înseamnă că duce cu uşurinţă o zi de utilizare. Telefonul se încarcă total în circa două ore şi este de reţinut că Moto G5 încă nu a trecut la USB-C, deşi cred că ar fi fost o mişcare binevenită.

    Un alt plus al telefonului îl reprezintă faptul că este dual SIM, util pentru cei care au două cartele, iar dacă nu, un slot poate fi folosit pentru un card de memorie, binevenit mai ales când ai doar 16 GB memorie internă.

    La nivel de software, noul telefon al celor de la Lenovo vine cu Android 7.0 curat, fără programe în plus, fărăaplicaţii sau skinuri inutile, fapt pe care l-am apreciat dintotdeauna la Lenovo. În plus, compania chineză a păstrat gesturile devenite clasice deja: de pildă, dacă-l aşez cu faţa în jos intră în modul silent şi nu mai sunt deranjat, iar dacă îl învârt repede intră în modul de fotografiere.

    Aşadar, Lenovo a păstrat ceea ce l-a făcut pe Moto G4 un telefon de buget bun, îmbunătăţind anumite aspecte precum designul. Preţul lui G5 pleacă de la 199 de euro în timp ce G5 Plus are un preţ de pornire de 279 de euro. Mai mult decât excelent. G5 este un telefon de recomandat, în timp ce G5 Plus poate deveni cel mai bun telefon în această categorie de preţ.

    CASETA TEHNICĂ

    DIMENISIUNI 73 MM X 144,3 MM X 9,5 MM
    GREUTATE 144,5 G
    DISPLAY 5 INCHI IPS 1.080P 441 PPI
    PROCESOR 1,4 GHZ SNAPDRAGON 430 OCTA-CORE
    PLACĂ GRAFICĂ ADRENO 530
    MEMORIE RAM 2 GB
    SPAŢIU DE STOCARE 16 GB
    CAMERĂ FOTO 13 MP, F/2.0
    CAMERĂ FRONTALĂ 5 MP, F/2.2
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 7.0

  • A transformat un dar de nuntă într-o avere de 9 miliarde de dolari

    Părinţii săi au murit când avea patru ani, Roman Abramovici fiind apoi crescut de bunica şi unchiul său.

    El a obţinut prima sursă de finanţare sub forma unui dar de nuntă de la socrii săi; a renunţat apoi la studii pentru a-şi urmări visul de antreprenor, care în primă fază a constat în vânzarea unor raţe de plastic dintr-un apartament situat în Moscova.

    Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme.

    La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka.

    El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.

    Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.

  • Unilever va folosi doar plastic 100% reciclabil pentru ambalajele sale până în 2025

    Unilever şi-a luat angajamentul ca până în 2025 toate ambalajele de plastic folosite de companie să fie 100% reutilizabile, reciclabile sau compostate.

    Din cantitatea de ambalaje de plastic folosite la nivel mondial, 14% ajung în fabricile de reciclare, 40% ajung în gropile de gunoi şi o treime în ecosisteme fragile, conform datelor comunicate de Fundaţia Ellen MacArthur (EMF). Se estimează că până în 2050, în oceane va fi mai mult plastic decât peşti. William McDonough, arhitectul şi liderul economiei circulare, afirmă că designul ambalajelor reutilizabile este unul dintre cele mai puternice provocări de design la nivel global – o provocare similară cu scalarea energiei regenerabile pentru a contracara schimbările climatice.

    Unilever a anunţat deja că va reduce cu o treime greutatea ambalajelor pe care le foloseşte până în 2020 şi va utiliza mai mult plasticul reciclat, cu cel puţin 25%, până în 2025 (comparat cu 2015). Paul Polman, CEO Unilever, a afirmat: „Pentru a răspunde provocării unui ocean de deşeuri din material plastic trebuie să lucrăm la soluţii sistemice – unele care să oprească, în primul rând, pătrunderea deşeurilor plastice în sursele de apă. Sperăm că aceste angajamente îi vor încuraja pe alţi jucători din industrie să facă progrese în a se asigura că toate ambalajele de plastic sunt 100% reciclabile şi reciclate. De asemenea, trebuie să lucrăm în parteneriat cu guvernele şi alţi stakeholderi pentru a susţine dezvoltarea, scalarea şi reprocesarea infrastructurii”.  

     

     

  • Statul în care materialele plastice de unică folosinţă sunt protejate prin lege

    Pe măsură ce comunităţile de pe întregul teritoriu al SUA explorează noi modalităţi de a reduce folosirea plasticului de unică folosinţă, inclusiv interzicerea tuturor pungilor de plastic pentru cumpărături, Michigan a făcut primul pas pentru a se asigura că poluarea cu plastic va continua, conmform Huffington Post.

    În această săptămână, în lipsa guvernatorului Rick Snyder, locotenentul guvernator Brian Calley a introdus o modificare legislativă conform căreia autorităţile locale nu au voie să interzică vânzarea pungilor de plastic şi a altor recipiente de acest tip din retail şi industria alimentară. Introdusă de senatorul Jim Stamas, un republican, măsura anticipează posibile ordonanţe locale „care ar reglementa utilizarea sau vânzarea, ori impunerea oricărei taxe sau impozit pe anumite recipiente”, cu precădere cele făcute din materiale plastice. Aşadar, aceasta „ucide” în mod eficient o măsură adoptată în Washtenaw County, în sud-estul Michigan, prin care s-ar fi impus o taxă de 10 cenţi atât pe pungile de plastic, cât şi pe hârtia alimentară,  începând cu luna aprilie 2017. 

    Legea recent semnată a fost sărbătorită de Asociaţia Restaurantelor din Michigan, care reprezintă aproximativ 4.500 unităţi de servicii alimentare. Într-o declaraţie emisă miercuri, asociaţia şi-a asumat această ”victorie cheie” afirmând  că legea ”va proteja mai bine comunitatea de afaceri printr-o abordare amplă de reglementări”. „Fiind al doilea cel mai mare angajator privat din Michigan, industria restaurantelor joacă un rol major în viitorul economic al statului Michigan”, a declarat Justin Winslow, preşedinte şi CEO al asociaţiei. „Reglementările locale pun în pericol acel viitor, motiv pentru care s-au pus bazele reformei încorporate în legea 853”, a mai declarat acesta.

    Mişcarea aceasta vine pe fondul creşterii gradului de conştientizare cu privire la dependenţa noastră de plastic, care afectează din ce în ce mai mult mediul înconjurător. Luna aceasta, cercetatorii de la Rochester Institute of Technology au descoperit că 10.000 de tone de plastic se aruncă anual în Marile Lacuri din SUA, echivalentul a 100 de bazine olimpice pline de sticle din plastic, potrivit studiului.  Dacă lucrurile continuă pe calea actuală, până în 2050 oceanele lumii vor conţine mai mult plastic decât peşte, potrivit unui raport al Forumului Economic Mondial şi Fundaţiei Ellen MacArthur.

  • Miliardarul care la 26 de ani era arestat, iar la 35 a ajuns guvernator al unei provincii din Rusia

    Roman Abramovich a crescut alături de unchiul său şi bunica sa, din cauza faptului că părinţii lui au murit când Roman avea doar 4 ani.

    A renunţat la facultate pentru a urma o carieră în antreprenoriat, iar la început a vândut răţuşte din plastic în apartamentul său din Moscova.

    Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. A cumpărat gigantul petrolier Sibneft la un preţ de nimic în 1995, apoi au urmat alte achiziţii precum cea a Russian Aluminum sau Evraz Group. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme. În aceea perioadă s-au dus lupte grele pentru industria rusească, iar Abramovich a ieşit învingător.

    La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka până în 2008.

    El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.

    Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.

    • Are o avere estimată de 7.8 miliarde de dolari (2015), ceea ce înseamnă că este a 12-a cea mai bogată persoană din Rusia.
    • Este patronul echipei de fotbal Chelsea
    • Deţine cel mai mare yacht din lume.
    • În urmă cu câţiva ani a cumpărat 62 de limuzine Maybach antiglonţ
    • Pentru deplasarile în aer foloseşte avionul său personal, un Boeing 767 poreclit “Banditul”
    • Deţine un Ferrari FXX, automobil construit doar pentru curse. Mai are în colecţie un Porsche Carrera GT modificat, Bugatti Veyron, Maserati MC12 Corsa şi un Ferrari 360.
    • Avea o armată de 40 de bodyguazi care-l păzea, potrivit presei britanice. Informaţie relatată în 2010-2011.

  • Povestea tânărului de 20 de ani care a găsit soluţia pentru curăţarea oceanului de gunoaie – VIDEO

    Lui Boyan Slat i-a venit  ideea în timp ce făcea scufundări în Grecia şi a văzut mai multe gunoaie decât peşti. A pornit, în cadrul şcolii la care învăţa un proiect prin care analiza mărimea şi numărul particulelor de plastic din oceane. Lucrarea sa a câştigat numeroase premii, inclusiv “Cel mai bun concept tehnic” la Delft University of Technology în 2012.

    Boyan şi-a numit conceptul “The Ocean Cleanup” şi l-a prezentat în cadrul TEDxDelft 2012. Ulterior, tânărul a fondat “The Ocean Cleanup foundation”, o organizaţie nonprofit responsabilă cu dezvoltarea tehnologiei. Ideile sale pot salva sute de mii de organisme subacvatice anual, dar şi milioane de dolari prin scăderea costurilor de curăţenie, reducerea la minim a daunelor produse unor nave sau a turiştilor care ar vizita anumite zone în număr mai mare.

     Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Se estimează că prima fază a procesului ar dura în jur de cinci ani, dar în această perioadă awareness-ul oamenilor vis-a-vis de problemele ecologice ar creşte în mod semnificativ.

  • De ce acest oraş din Germania a interzis capsulele de cafea

    Capsulele de cafea pentru espressor au fost interzise în clădirile autorităţilor din oraşul Hamburg din Germania. Decizia a fost luată pentru că aceste produse nu îndeplinesc standardele de sustenabilitate. Capsulele de cafea, precum cele vândute de Nestle sau Keurig, au fost interzise deoarece se crează deşeuri inutile şi conţin şi aluminiu, informează CNN. Un reprezentant al autorităţilor din Hamburg a declarat că acele capsule conţin 3 grame de deşeu pentru fiecare 6 grame de cafea.

    Autorităţile nu au luat în vizor doar capsulele ci şi farfuriile din plastic, sticlele de apă de plastic, cutiile de bere sau suc, anumite produse de curăţenie şi chiar anumite tipuri de vopsele. “Obiectivul nostru este să creştem cota de piaţă a produselor prietenoase cu mediul în încercarea de a combate schimbările climatice”, a declarat senatorul Jens Kerstan.

    Capsulele de cafea au câştigat foarte mult în popularitate în rândul populaţiei. Euromonitor a spus că aceste produse au înregistrat “o creştere colosală” şi, de asemenea, rămân un factor de creştere important pe piaţa din SUA. Mai mult de un sfert din gospodăriile din Statele au un espressor care funcţionează cu capsule de cafea.

  • De ce acest oraş din Germania a interzis capsulele de cafea

    Capsulele de cafea pentru espressor au fost interzise în clădirile autorităţilor din oraşul Hamburg din Germania. Decizia a fost luată pentru că aceste produse nu îndeplinesc standardele de sustenabilitate. Capsulele de cafea, precum cele vândute de Nestle sau Keurig, au fost interzise deoarece se crează deşeuri inutile şi conţin şi aluminiu, informează CNN. Un reprezentant al autorităţilor din Hamburg a declarat că acele capsule conţin 3 grame de deşeu pentru fiecare 6 grame de cafea.

    Autorităţile nu au luat în vizor doar capsulele ci şi farfuriile din plastic, sticlele de apă de plastic, cutiile de bere sau suc, anumite produse de curăţenie şi chiar anumite tipuri de vopsele. “Obiectivul nostru este să creştem cota de piaţă a produselor prietenoase cu mediul în încercarea de a combate schimbările climatice”, a declarat senatorul Jens Kerstan.

    Capsulele de cafea au câştigat foarte mult în popularitate în rândul populaţiei. Euromonitor a spus că aceste produse au înregistrat “o creştere colosală” şi, de asemenea, rămân un factor de creştere important pe piaţa din SUA. Mai mult de un sfert din gospodăriile din Statele au un espressor care funcţionează cu capsule de cafea.

  • De ce acest oraş din Germania a interzis capsulele de cafea

    Capsulele de cafea pentru espressor au fost interzise în clădirile autorităţilor din oraşul Hamburg din Germania. Decizia a fost luată pentru că aceste produse nu îndeplinesc standardele de sustenabilitate. Capsulele de cafea, precum cele vândute de Nestle sau Keurig, au fost interzise deoarece se crează deşeuri inutile şi conţin şi aluminiu, informează CNN. Un reprezentant al autorităţilor din Hamburg a declarat că acele capsule conţin 3 grame de deşeu pentru fiecare 6 grame de cafea.

    Autorităţile nu au luat în vizor doar capsulele ci şi farfuriile din plastic, sticlele de apă de plastic, cutiile de bere sau suc, anumite produse de curăţenie şi chiar anumite tipuri de vopsele. “Obiectivul nostru este să creştem cota de piaţă a produselor prietenoase cu mediul în încercarea de a combate schimbările climatice”, a declarat senatorul Jens Kerstan.

    Capsulele de cafea au câştigat foarte mult în popularitate în rândul populaţiei. Euromonitor a spus că aceste produse au înregistrat “o creştere colosală” şi, de asemenea, rămân un factor de creştere important pe piaţa din SUA. Mai mult de un sfert din gospodăriile din Statele au un espressor care funcţionează cu capsule de cafea.