BusinessMagazin

Tag: pensii private

  • GHID DE PENSII: Cat conteaza maine alegerea de azi?

    Porniti ca o tornada asupra celor 3 milioane de potentiali contributori la sistemul de pensii private obligatorii, cei peste 220.000 de agenti de marketing autorizati incearca sa convinga cu argumente din cele mai variate ca fondul pentru care lucreaza e „cel mai cel“. Rezultatele acestui asalt n-au intarziat sa se vada la data primei raportari facute de companii: dupa mai putin de doua saptamani de la startul campaniei de vanzare, la Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS) au fost validate peste 450.000 de adeziuni. Al doilea moment de validare, 15 octombrie, va aduce cel mai probabil si mai multe acte de adeziune, dat fiind ca administratorii au avut mai mult timp pentru a-si trece toate contractele semnate prin intreaga procedura de validare (destul de greoaie, de altfel). Cel putin pana in prezent, distributia contractelor validate temporar intre cei 17 administratori autorizati este extrem de inegala: primul clasat detine mai bine de jumatate, iar primii cinci strang aproape 90% din total.

    In incercarea de a strange cat mai multi contributori pentru fondul pe care il promoveaza, fiecare dintre cei 17 administratori activi mizeaza, in mesajele de marketing, pe atuuri „esentiale pentru o companie de pensii“. Conteaza, spun unii dintre ei, experienta indelungata in domeniul administrarii de pensii; ba mai mult, spun altii, conteaza certitudinea ca administratorul respectiv va fi pe piata si „maine“ sau ca are o bogata experienta in administrarea investitiilor. Sau, de ce nu, ca este activa in domeniul pensiilor private in 5-7-10 alte tari (numarul nici nu mai conteaza prea mult) sau ca in actionariatul companiei participa si institutii financiare europene recunoscute. Si tot asa, criteriul cel mai important pentru cel ce isi alege un administrator de pensii privare difera in functie de compania al carei agent incearca sa vanda. Nimic rau in asta, pana la urma, dar ce conteaza de fapt si de drept pentru un angajat care incearca acum sa isi aleaga administratorul care sa ii stranga (si investeasca) timp de 20-30 de ani banii de pensie?

    In esenta, cel mai important lucru pe care trebuie sa il aiba in vedere un angajat cu varsta de maxim 35 de ani este, pana la urma, faptul ca are obligativitatea de a adera la un fond sau altul. In cazul in care, dupa cele patru luni, cat dureaza campania de aderare (pana pe 17 ianuarie, mai precis), nu a facut nicio optiune, atunci el va fi automat redistribuit spre o companie sau alta, aleator si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Lipsa unei optiuni, asadar, lasa la voia intamplarii spre ce fond de pensii vor pleca cele 2 procente din CAS care vor fi virate anul viitor obligatoriu spre o companie sau alta, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%. Si atat timp cat redistribuirea se face aleator, iar in acest proces sunt luati in calcul toti cei 17 administratori functionali (18, probabil, pana la momentul respectiv, in conditiile in care de curand si Zepter Fond de Pensii a fost autorizat ca administrator), sansele unui contributor de a nimeri exact acolo unde nu si-ar fi dorit exista (cel putin, daca nu sunt chiar considerabile). Pericolul de a ajunge la „loterie“ este la fel de mare si pentru cei ce vor semna cu mai multi administratori – pentru ca, in cazul in care exista mai multe adeziuni facute de acelasi contributor, acesta are toate sansele sa fie distribuit, dupa 17 ianuarie, aleator.

    Cat de mult conteaza insa optiunea facuta acum pentru un fond sau altul, atat timp cat, pana la urma, nimeni nu va ramane „pe dinafara“? In esenta, fondurile seamana foarte mult unul cu celalalt, marea majoritate avand ca strategie de investitii un risc moderat si comisioane la maximele permise de lege. Exceptii fac, in privinta strategiei de investitii, Generali (care administreaza un fond cu risc ridicat) si, in privinta comisioanelor, Aviva si Interamerican (ce au anuntat, pe o perioada promotionala, ca percep comisioane mai mici). Dar, trecand peste aceste mici diferente, toate fondurile seamana intre ele; ce difera insa este experienta si renumele administratorului. Mai precis, increderea pe care o inspira (plecand de la un istoric existent sau nu pe piata romaneasca, sau, de ce nu, de la cea de pe pietele internationale) o companie sau alta. Pe de alta parte, fondurile de pensii nu pot da faliment, conform legislatiei in vigoare, astfel incat pericolul nu pare a fi foarte mare nici din aceasta directie. La fel de adevarat este ca, in timp, multi dintre administratorii mici vor ajunge sa-si vanda portofoliile catre marii jucatori – iar pentru cei ce nu vor sa ajunga sa fie „mutati“ dintr-o parte in alta, o analiza la momentul „zero“ poate ajuta.

    „Dimensiunea“ administratorului (practic numarul de clienti si activele administrare) pot insa sa conteze atunci cand vine vorba despre strategiile de plasare a contributiilor. Portofolii mai mari inseamna si active mai importante si, pe masura, posibilitatea de a face economii de scala – pe care, sub presiunea concurentei, administratorii vor opta (poate) sa le transmita (si) clientilor. Dar discutiile despre plasamente sunt inca premature, in conditiile in care primele contributii vor ajunge la administratori abia in martie-aprilie anul viitor, iar despre plasamente concrete, randamente, castiguri, economii de scala se va putea vorbi doar mult mai incolo – peste 8-10-12 luni, cel mai probabil. Acesta este, de fapt si de drept, primul moment in care, pe rezultate concrete, se va putea evalua corectitudinea unei alegeri facuta acum pentru un administrator sau altul.

  • La pachet cu o polita

    In opinia directorului de la cea mai mare companie de asigurari de viata, Bram Boon, CEO al ING Asigurari de Viata, startul pensiilor facultative a fost „dezama-gitor“. Desi de la lansarea primelor fonduri facultative s-au scurs deja mai bine de patru luni, cei patru administratori care au inceput vanzarea strang in total mai putin de 25.000 de clienti, potrivit unor estimari din piata. Dezamagirea lui Boon este cu atat mai justificata cu cat e privita prin prisma asteptarilor enuntate de administratori la startul campaniei de pensii facultative, cand mizau sa atraga de aproape zece ori mai multi clienti decat au in prezent.

    Si totusi, adauga Boon, de cand s-a dat si startul campaniei de pensii obligatorii, in urma cu mai putin de o luna, ritmul vanzarilor s-a intetit, iar asaltul celor peste 40.000 de agenti de marketing pe care i-a trimis compania in piata a produs un dublu efect. „De cand a debutat campania pensiilor obli-gatorii, au crescut si vanzarile de pensii facultative, dar si cele de asigurari de viata“, sustine directorul ING Asigurari de Viata. O observatie similara vine si din partea Florinei Vizinteanu, director general al BCR Asigurari de Viata, care semnaleaza la randul ei ca „in mod total diferit de ceea ce s-a discutat in trecut, pensiile private nu «omoara» piata asigurarilor de viata, ci dimpotriva, o sustin“. Lansarea sistemului privat de pensii a fost privita pentru multa vreme ca un potential pericol pentru sectorul asigurarilor de viata, dat fiind ca in esenta, pensia facultativa si asigurarea de viata cu componenta de investitie (asa-numitele asigurari unit-linked) sunt doua produse extrem de asemanatoare ca principiu de economisire si investitie. Si totusi, adauga Vizinteanu, vorbind despre ce s-a intamplat in „curtea“ companiei pe care o conduce si care vinde si pensii facultative alaturi de „clasicele“ deja asigurari de viata, „in iulie si august incasarile pe asigurari de viata au fost spectaculoase“.

    Motivele pentru care se intampla acest lucru sunt, de altfel, destul de evidente, dar suficient de puternice pentru a-i face pe reprezentantii companiilor sa spuna ca, de acum inainte, „piata asigurarilor de viata va creste proportional cu cea a pensiilor private“, dupa cum apreciaza Crinu Andanut, directorul general al Allianz-Tiriac Pensii Pri-vate. Compania administreaza un fond de pensii obligatorii si doua fonduri de pensii facultative si face parte din grupul de asigurari omonim, ce vinde, printre altele, si diferite tipuri de asigurari de viata.

    In primul rand, milioanele de euro investite in publicitate de catre asiguratori au inceput deja sa isi arate roadele. Campaniile de promovare desfasurate mai intai pentru produsele facultative si mai apoi pentru cele obligatorii si faptul ca intreaga presa a vorbit despre sistem „creeaza clientilor o nevoie pe care nu o constientizau pana acum“, este de parere Vizinteanu. Nevoie pe care, odata creata, cei peste 200.000 de agenti trimisi in teren o pot exploata dublu: o data vanzand pensii si mai apoi asigurari de viata.

    „Mare parte din agentii de marketing la pensiile obligatorii sunt profesionisti“, spune Bram Boon, in conditiile in care multe dintre companiile de asigurari ce au intrat pe piata pensiilor private si-au „detasat“ agentii sa vanda pensii. In aceasta perioada, in care circa 2 milioane de angajati cu varsta de maxim 35 de ani sunt obligati sa isi incheie o pensie privata (si optional alti 1-1,5 mil. salariati pana in 45 de ani), agentii de marketing au acces la foarte multi clienti noi. Intre agent si client se creeaza o relatie, este de parere Boon, „iar agentul poate profita de intalnire pentru a vinde si alte produse“. Si, daca nu o face acum, incheie el, contactul se pastreaza, iar agentul poate reveni pentru a vinde si altceva clientului la o data ulterioara.

    Experienta altor tari, ce au creat si un al patrulea pilon de pensii private (ce include diferite tipuri de asigurari de viata complementare pensiilor, asa cum se intampla, de exemplu, in Bulgaria) arata ca aceste tipuri de produse nu doar ca nu se „canibalizeaza“ intre ele, ci chiar merg foarte bine „mana in mana“. In Polonia, tara in care sistemul de pensii private a fost lansat in urma cu aproape zece ani, „pensiile au fost cele care au dezvoltat sectorul asigurarilor de viata“, spune directorul general al BCR Asigurari de Viata. In Romania, piata asigurarilor de viata a fost deschisa de catre ING in urma cu zece ani, ajungand la sfarsitul anului trecut la un volum de prime subscrise de peste 320 de milioane de euro, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Pentru 2007 estimarile vorbesc despre un volum de prime in asigurarile de viata de circa 400 mil. euro – dar chiar si asa, piata ramane inca extrem de mica prin comparatie cu cele din alte tari est-europene.

    Dimensiunea redusa a pietei de asigurari de viata este, de altfel, un alt motiv pentru care, odata intrate pe piata pensiilor private, companiile ce nu au deja si asigurari de viata se pregatesc de noi lansari. In „maxim 6-9 luni vrem sa intram si pe piata asigurarilor de viata“, spunea recent Gabor Kepecs, director pentru regiunea Europei Centrale si de Est al olandezilor de la Aegon. Pana una alta, olandezii de la Aegon au infiintat un joint-venture cu Banca Transilvania care administreaza un fond de pensii obligatorii si va intra de la anul si pe piata pensiilor facultative. Aegon s-a plasat, de altfel, pe lista scurta pentru achizitia BT Asigurari, alaturi de grupul francez Groupama (aflat in negocieri exclusive, potrivit unor surse din piata citate de ZF) si de austriecii de la Uniqua. Asemenea olandezilor, si grupul francez AG2R vrea sa isi completeze prezenta din Romania, pentru moment doar in pilonul II al pensiilor private, cu o companie de asigurari de viata, pe care o anunta pentru jumatatea anului 2008. Decizii similare vin insa din partea celor mai multi administratori de fonduri de pensii ce nu au inca si afaceri pe zona asigurarilor. Recent, pe piata asigurarilor de viata si-au mai anuntat intrarea si francezii de la Société Générale (activi deocamdata in pilonul II al pensiilor private), dar si grupul german Ergo. Pana la sfarsitul anului „vom lansa pe piata din Romania o companie de asigurari de viata pe care vrem sa o autori-zam si pentru administrarea de fonduri facultative“, declara recent Damien Marechal, directorul general al BRD Fond de Pensii. Intr-o miscare similara, si grecii de la EFG Eurobank, actionarii principali ai Bancpost (activa, si ea, pe piata pensiilor obligatorii) au lansat o companie de asigurari de viata si, in plus, una de asigurari generale. Prin intermediul EFG Eurolife Asigurari, grecii vor ca in viitor sa intre si pe piata pensiilor facultative.

    Trecand peste avantajele imediate ale administratorilor de pensii private ce au in grup si o companie de asigurari – caz in care agentii de marketing pot chiar din momentul zero sa incerce sa faca vanzare pentru mai multe produse -, castigul cel mai important se va simti pe termen lung. Pentru asiguratori, pensiile private (fie ca sunt obligatorii, sau facultative) sunt ceea ce este creditul ipotecar pentru bancheri: baza unei relatii pe termen lung si foarte lung cu clientii. Baza unei piramide pe care, in timp, pot tese o intrega oferta de produse pentru clientii castigati acum.

  • GHID DE PENSII: Cu ochii pe lege

    Intreaga legislatie adoptata pana in prezent ce reglementeaza domeniul pensiilor private, facultative si obligatorii, este disponibila pe portalul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), www.csspp.ro, la sectiunea „Legislatie“. Prezentate in mod distinct pentru cei doi piloni ai noului sistem de pensii (pilonul II, al pensiilor obligatorii administrate privat si pilonul III, al celor facultative), exista la aceasta adresa de internet intregul set de reguli dupa care trebuie sa se ghideze companiile ce ofera astfel de produse. Informatii care, pentru contribuabilii ce participa la un fond de pensii obligatorii sau la unul facultativ, pot oferi o imagine suficient de clara despre ce trebuie si ce nu trebuie sa se intample pe aceste piete.

    Piata pensiilor obligatorii administrate privat – in care timp de patru luni de la momentul 17 septembrie are loc campania de subscriere a participantilor, obligatorie pentru angajatii cu varsta de maxim 35 de ani si optionala pentru cei pana la 45 – este reglementata de legea nr. 411/2004 (din 18 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 482 din 18/07/2007). Legea, ce a suferit mai multe modificari in ultimii ani, reglementeaza infiintarea, organizarea si functionarea sis-temului fondurilor de pensii administrate privat si organizarea si functionarea administratorilor acestor fonduri, precum si coordonarea activitatii altor entitati implicate in acest domeniu. Scopul sistemului, se arata in aceasta lege, este de a asigura o pensie privata contributorilor, distincta si care suplimenteaza pensia acordata de sistemul public, pe baza colectarii si a investirii, in interesul participantilor, a unei parti din contributia individuala de asigurari sociale. In primul an de colectare, respectiv in 2008, cuantumul contributiei este de 2% din venitul brut (salariu, prime, stimulente etc), urmand ca in termen de opt ani acesta sa creasca la 6%, cu o majorare de 0,5 puncte procentuale pe an.

    In jurul acestei legi a fost dezvoltata o intreaga retea de norme de aplicare, vizand aproape fiece aspect din procesul de dezvoltare a sistemului. Un prim set de reguli vizeaza companiile ce administreaza astfel de fonduri de pensii private obligatorii. Pentru activitatea administratorilor exista cateva reglementari de baza publicate in 2007: norma 2 – privind autorizarea, norma 3 – privind taxele de autorizare, avizare si functionare (modificata ulterior prin norma 23), norma 5 – privind provenienta capitalului social. Exista, mai apoi, reguli pentru fondurile de pensii (care sunt definite ca entitati constituite prin contract de societate civila, incheiat intre contributori si administrator): norma 4 din 2007 privind autorizarea fondului, norma 7 din acelasi an privind prospectul schemei de pensii private. Campania de marketing si cea de publicitate desfasurate de catre administratori sunt si ele reglementate de alte norme (respectiv 8/2007 privind informatiile continute in materialele publicitare, 25/2007 privind marketingul fondului de pensii administrat privat si 18/2007 vizand aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat). Activitatea depozitarului – institutie de credit careia ii sunt incredintate spre pastrare toate activele unui fond de pensii administrat privat – este reglementata prin norma 11/2007, iar cea a auditorului financiar, prin norma 12/2007.

    Lipsesc inca – urmand sa fie adoptate in urmatorii ani ñ cel putin doua reglementari importante. Prima se refera la pragul minim de rentabilitate care va trebui sa fie atins de fonduri, urmand a fi stabilit de catre CSSPP printr-o norma. Potrivit legii pensiilor private obligatorii, fiecare administrator care a primit contributii pe o perioada de minim doi ani de zile va calcula rata de rentabilitate a fondului de pensii, comunicand-o CSSPP. Comisia va fi cea care va calcula o rata medie de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii si o va publica trimestrial. Potrivit legii, in cazul in care rata de rentabilitate a unui fond de pensii private este mai mica decat rata de rentabilitate minima a tuturor fondurilor de pensii din Rom‚nia pentru patru trimestre consecutive, Comisia retrage autorizatia de administrare a administratorului respectiv, aplic‚nd procedura privind administrarea speciala.

    O a doua reglementare pe care va trebui sa o adopte CSSPP este cea care se refera la organizarea si functionarea sistemului de plata a pensiilor, dat fiind ca aceasta activitate nu cade automat in sarcina actualilor administratori. Plata pensiilor private va fi facuta cel mai probabil de companii distincte de actualii administratori – sau cel putin de companii autorizate in mod distinct de acestea. Este inca devreme pentru a se discuta concret despre modalitatea in care vor fi facute aceste plati ñ dat fiind ca participantii ce intra astazi in sistem vor primi primele pensii private dupa varsta de de pensionare din sistemul public, actualmente 65 de ani. Totusi, in maxim trei ani de la intrarea in vigoare a legii pensiilor private obligatorii ñ termen ce se va indeplini pe 1 iulie 2009 ñ CSSPP trebuie sa stabileasca, printr-o lege speciala, cine va plati pensia celor 3-3,5 milioane de persoane ce intra acum in sistem.