BusinessMagazin

Tag: munca

  • Acord între România şi Albania pentru cooperarea în domeniul muncii, pensiilor şi protecţiei sociale

    România şi Albania au un nou acord pentru cooperarea în domeniul muncii, pensiilor şi protecţiei sociale. Documentul a fost semnat de ministrul român al Muncii şi de ministrul albanez pentru Europa şi Afaceri Externe. Ceremonia a avut loc miercuri, la Bucureşti.

    Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Simona Bucura Oprescu, a semnat miercuri, la Bucureşti, împreună cu ministrul pentru Europa şi Afaceri Externe din Republica Albania, Aranjamentul Administrativ pentru aplicarea Acordului în domeniul securităţii sociale între România şi Republica Albania. Documentul contribuie la consolidarea cadrului juridic de coordonare a securităţii sociale dintre cele două state.

    „Documentul contribuie la implementarea cadrului legislativ bilateral privind securitatea socială, care are ca obiective principale recunoaşterea şi agregarea perioadelor de asigurări sociale realizate pe teritoriul ambelor state, determinarea legislaţiei de securitate socială aplicabilă lucrătorilormigraţi, egalitatea de tratament, precum şi acordarea beneficiilor într-una dintre cele două ţări”, anunţă reprezentanţii ministerului român.

    Acordul demonstrează sprijinul României pentru integrarea Albaniei în „marea familie Europeană”, a transmis ministrul Simona Bucura-Oprescu.

    „România sprijină procesul de integrare al Albaniei în marea familie Europeană. Avem multe lucruri în comun, o istorie care ne leagă, o populaţie de aromâni destul de numeroasă în Albania, iar documentele bilaterale semnate astăzi întăresc şi mai mult cooperarea noastră în domeniul muncii şi protecţiei sociale pentru cetăţenii din ambele ţări”, a declarat ministrul Simona Bucura-Oprescu.

    Acordul şi Aranjamentul său Administrativ încorporează principiile moderne ale securităţii sociale, utilizate inclusiv la nivelul Uniunii Europene, care asigură protecţia şi continuitatea drepturilor de securitate socială a asiguraţilor celor două state pe teritoriul celuilalt stat, au precizat reprezentanţii Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

  • De ce să mai fii loial dacă nimeni nu apreciază loialitatea?

    În ultimii ani, când răspund la întrebarea „De cât timp lucrezi la BUSINESS Magazin?”, oamenii fac ochii mari şi reiau răspunsul: 12? Da, 12. Alţii spun: „în acelaşi loc”? Se pare că să depăşeşti 10 ani la un loc de muncă a devenit o raritate, dacă nu chiar o ciudăţenie. Dacă în trecut părinţii şi bunicii noştri lucrau cam toată viaţa în acelaşi loc, în lumea „corporaţiilor”, să schimbi jobul este ceva cât se poate de normal. Iar dacă, ideal vorbind, loialitatea în relaţiile romantice înseamnă stabilitate şi aduce doar lucruri bune, în lumea modernă a muncii, atunci când depăşeşti, să spunem, cinci-şapte ani în aceeaşi companie, de cele mai multe ori pare că ai o problemă, ridici „un steag roşu” sau ai un handicap profesional. Asta pentru că, în cele mai multe cazuri, din poveştile de carieră pe care le-am auzit, avansarea în ierarhia profesională se întâmplă de cele mai multe ori odată cu schimbarea angajatorului şi acelaşi lucru se cam întâmplă şi când vine vorba de venituri. Studii publicate în presa internaţională în trecut spuneau că, dacă pe parcursul vieţii profesionale, petreci mai mult de doi ani, în medie, în aceleaşi companii, rişti să câştigi cu 50% mai puţin (în totalul anilor munciţi) decât cei care fac schimbări mai dese – nu ştiu însă cât de valabile mai sunt aceste studii post-pandemie. Pe de altă parte, este destul de vizibil că avansările profesionale se fac odată cu schimbarea de carieră. Iar asta este cu totul diferit faţă de discursurile oamenilor de HR din companii, precum şi ale altor reprezentanţi ai companiilor, care deseori spun că „omul este cel mai apreciat activ”. OK, dar care dintre oameni – proaspătul angajat, tânărul din Generaţia Z cu energie, forţe proaspete şi poate nu cu atât de multă disponibilitate spre a deveni un angajat loial sau angajatul care lucrează de peste 20 de ani în aceeaşi companie? Cei care aleg să rămână loiali adesea o fac cu un preţ mare. Ei pot fi trecuţi cu vederea în promovări sau beneficii, deoarece sunt consideraţi deja „siguri” sau „previzibili”. Această lipsă de recunoaştere poate duce la disconfort şi nemulţumire în rândul lor, întărind convingerea că loialitatea nu este apreciată. Pe de altă parte, există argumente puternice în favoarea loialităţii. Relaţiile loiale pot fi fundamentale în atingerea succesului pe termen lung, atât în viaţa profesională, cât şi în cea personală. Când oamenii se bazează unii pe alţii şi pot conta pe sprijinul reciproc, pot obţine rezultate mai bune şi pot depăşi mai uşor provocările. Mai mult decât atât, loialitatea poate fi contagioasă. Atunci când un individ demonstrează loialitate faţă de o cauză sau faţă de oameni, acest lucru poate să îi inspire şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Într-o lume în care relaţiile sunt adesea superficiale şi efemere, legăturile solide construite pe baza loialităţii pot aduce o valoare inestimabilă. Totuşi, nimeni nu oferă bonusuri de loialitate (din câte ştiu eu) – pe lângă bonusuri de vânzări, de performanţă, de final de an – dar de loialitate, nu (dacă lucrurile stau diferit, vă rog să îmi scrieţi). În condiţiile în care costurile pregătirii unui nou angajat sunt semnificativ mai mari decât munca alături de cei „vechi”, de ce nu am putea să le oferim şi lor, din când în când, o recompensă – fie sub forma unei recunoaşteri financiare sau de alt tip? Până una-alta, întrebarea rămâne: de ce să mai fii loial dacă nimeni nu apreciază loialitatea? Răspunsul poate fi găsit în propriile noastre convingeri şi valori. Chiar dacă loialitatea noastră nu este întotdeauna recunoscută sau apreciată de cei din jurul nostru, ea poate servi drept pilon pentru integritatea noastră personală şi pentru relaţiile noastre autentice. Loialitatea poate fi propriul nostru ghid în căutarea sensului şi a stabilităţii.   

    Ioana Matei este editor Business Magazin

  • (P) Angajaţii tăi au aceste 3 beneficii la locul de muncă?

    În ceea ce priveşte locurile de muncă, angajaţii sunt tot mai interesaţi de beneficiile extrasalariale oferite de companiile pentru care lucrează, ceea ce este absolut normal, având în vedere stresul sub care aceştia lucrează datorită rapidităţii cu care totul în jurul lor se schimbă. Aceste beneficii contribuie masiv la satisfacţia şi angajamentul lor, dar pot fi şi un factor decisiv în atragerea şi păstrarea talentelor, aşa că nu ezita să le oferi, dacă nu vrei ca oamenii din compania ta să plece la fiecare câteva luni într-o firmă dispusă le ofere asta.

    Iată trei beneficii extrasalariale importante pe care angajaţii tăi le doresc de la locul de muncă, dar şi de ce sunt atât de valoroase

    Programul de lucru flexibil şi munca de acasă

    Unul dintre cele mai apreciate beneficii extrasalariale de către angajaţi este programul de lucru flexibil şi posibilitatea de a lucra de la distanţă. Acum, mai mult ca niciodată, echilibrul între viaţa profesională şi cea personală devine din ce în ce mai important, iar angajaţii apreciază posibilitatea de a-şi gestiona mai bine timpul şi de a evita timpul pierdut în trafic sau deplasările zilnice la birou, atâta vreme cât îşi pot duce la bun sfârşit task-urile şi de acasă. Lucrul de la distanţă şi programul de lucru flexibil pot spori eficienţa şi productivitatea angajaţilor mai mult decât ţi-ai fi imaginat, permiţându-le să lucreze într-un mediu în care se simt confortabil. De exemplu, un părinte care lucrează de acasă poate să îşi petreacă pauza de prânz alături de copilul său şi să se întoarcă la muncă mai energic şi concentrat.

    Programele de wellness şi de sănătate

    În contextul crescut al conştientizării sănătăţii şi al stresului asociat locului de muncă, programele de wellness şi de sănătate devin tot mai importante pentru angajaţi. Aceste programe pot include abonamente la săli de fitness, sesiuni de yoga sau meditaţie, vouchere de vacanţă, programe de consiliere şi asistenţă pentru sănătatea mintală sau chiar masaje la locul de muncă. Beneficiile wellnessului îmbunătăţesc sănătatea şi bunăstarea angajaţilor, dar pot avea şi un impact pozitiv asupra moralului şi productivităţii acestora. Angajaţii care se simt sprijiniţi în eforturile lor de a-şi menţine sănătatea fizică şi mintală sunt mai puţin predispuşi la stres, fiind mai motivaţi să îşi aducă întreaga lor energie şi pasiune la locul de muncă. Pentru asta, încearcă cardurile pentru angajaţi care cuprind o serie de beneficii pe care orice angajat şi-ar dori să le primească la locul de muncă!

    Dezvoltarea profesională şi oportunităţile de învăţare

    Nu în ultimul rând, angajaţii îşi doresc să îşi dezvolte constant abilităţile şi să îşi îmbunătăţească cunoştinţele, ceea ce este de înţeles, luând în calcul rapiditatea cu care inteligenţa artificială se extinde în tot mai multe contexte. Prin urmare, un alt beneficiu important este accesul la programe de dezvoltare profesională şi oportunităţi de învăţare. Astfel, le poţi oferi angajaţilor acces la cursuri de formare şi certificări în domeniul lor de activitate, programe de mentorat sau coaching şi chiar posibilitatea de a participa la conferinţe şi evenimente de networking, ceea ce îi va ajuta să îşi atingă potenţialul maxim şi să îşi asume noi provocări şi responsabilităţi în cadrul companiei.

    În concluzie, beneficiile extrasalariale trebuie să fie prezente în orice companie care îşi doreşte să aibă parte de angajaţi fericiţi şi loiali, care să aducă rezultate remarcabile ori de câte ori au ocazia!

    Fotografie de la Chris Benson pe Unsplash.com 

  • Premierul Marcel Ciolacu: Este incorect că impozitarea este uniformă indiferent de venituri. Nu se va veni cu o impozitare progresivă, ci se vor da deduceri pentru cei cu veniturile mai mici

    Premierul Marcel Ciolacu a declarat marti, la Braşov, că munca a ajuns să fie impozitată cel mai mult şi este incorect că impozitarea este uniformă indiferent de venituri, şeful GUvernului adăugând că lucrurile vor fi ”reaşezate” în perioada următoare.

    „S-a ajuns ca munca să fie impozitată cel mai mult. Total incorect, pentru că impozitarea este uniformă indiferent de venituri. De aceea sunt ferm convins că în perioada următoare şi de săptămâna aceasta voi începe discuţiile cu partenerii sociali pentru a reaşeza lucrurile. Dar acest lucru eu nu doresc să îl fac cum au făcut alţii, respectiv să luăm nişte decizii pe colţul mesei pe care pe urmă le vom plăti prin creşterea inflaţiei. Şi pe urmă să reaşezăm lucrurile într-o normalitate. Nu poţi să plăteşti aceeaşi impozitare când ai salariul minim pe economie şi când ai peste 20.000 de lei”, a adăugat Ciolacu.

    Premierul a precizat că, pentru a nu avea discuţii cu liberalii, „nu se va veni cu o impozitare progresivă pe salariu, în schimb se vor da deduceri pentru cei cu veniturile mai mici. Paleta va fi mai mare”.

    „Categoric trebuie să intervenim la impozitarea muncii în România, mai ales pentru cei cu venituri mici – aproape o treime din români -”, a afirmat Marcel Ciolacu.

     

     

  • România, pe locul 89 în topul celor mai atrăgătoare destinaţii de relocare profesională

    România se află pe locul al 89-lea în topul celor mai atrăgătoare destinaţii de relocare profesională, crescând în clasament faţă de 2020, când se afla pe locul 92, dar sub ratingul din 2018, când atinsese poziţia 78. Bucureştiul însă obţine un scor mai scăzut decât cel de la nivel de ţară.

    România se află pe locul al 89-lea în topul celor mai atrăgătoare destinaţii de relocare profesională, crescând în clasament faţă de 2020, când se afla pe locul 92, dar sub ratingul din 2018, când atinsese poziţia 78. Bucureştiul în schimb, obţine un scor mai scăzut decât cel de la nivel de ţară, fiind plasat pe locul 118, potrivit studiului anual realizat de Boston Consulting Group (BCG), The Network, The Stepstone Group şi eJobs.ro.

    Candidaţii care ar fi cel mai tentaţi să accepte o ofertă de job din România sunt cei din Pakistan, Italia, Elveţia, Ungaria şi Austria, urmaţi de cei din Tunisia, Marea Britanie, Olanda, Serbia şi Irlanda.

    „Întrebaţi care ar fi motivele pentru care ar alege România, 52% au pus pe primul loc calitatea vieţii, faptul că există un mediu care e prielnic familiilor (49%), numărul şi tipul de joburi scoase în piaţă de angajatori (47%), costul vieţii (40%), spiritul ospitalier şi cultura incluzivă (38%), faptul că este o ţară în care s-ar simţi în siguranţă (34%), dar şi faptul că formalităţile pentru a accesa piaţa muncii din România sunt mai puţin complicate decât pentru alte ţări. Ne lipsesc, însă, argumente precum calitatea vieţii sau existenţa unui sistem de sănătate în care să aibă încredere, motive care se regăsesc, totuşi, în lista celor care ar vrea să emigreze, în general, nu doar în România”, explică Roxana Drăghici, Head of Sales în cadrul platformei de recutare.

    De cealaltă parte, motivele care îi determină pe români să ia în calcul varianta de a lucra în afară sunt legate de contextul economic şi de faptul că îşi doresc salarii mai mari, după cum susţin 85% dintre respondenţi. Lista argumentelor continuă cu perspectivele mai bune de evoluţie în carieră pe care cred că le-ar avea în altă ţară (48%), o mai bună calitate a vieţii, în general (77%), numărul şi tipul joburilor scoase în piaţă de angajatorii străini (50%), dar şi accesul la un alt mediu cultural (43%). „Cei care amână decizia de a pleca din ţară sau refuză, pur şi simplu, această opţiune spun că sunt ţinuţi aici de faptul că s-ar despărţi de familie, de ataşamentul pe care îl au faţă de casă şi de teama că nu s-ar putea adapta, dar şi de costurile ridicate pe care le-ar presupune o relocare. Românii se mai tem de bariera de limbă, de diferenţele culturale şi, pentru că suntem o naţie care îşi doreşte mai degrabă să cumpere o locuinţă decât să stea în chirie, sunt descurajaţi de faptul că le-ar fi destul de greu să facă o achiziţie imobiliară”, mai spune Roxana Drăghici.

    Aceste argumente trebuie corelate şi cu faptul că 31% dintre candidaţii români care ar fi dispuşi să plece în străinătate ar face acest lucru pentru o perioadă lungă de timp. Doar 8% ar viza o experienţă mai scurtă, de cel mult un an.

    Ţările către care se îndreaptă cei mai mulţi dintre candidaţii români sunt Germania, Marea Britanie, Spania, Italia, SUA, Franţa, Olanda şi Austria.

    La nivel global, candidaţii din toate cele 185 de ţări participante la studiu au aşezat pe primul loc în topul preferinţelor Londra, drept oraşul în care şi-ar dori cel mai mult să lucreze. Clasamentul continuă cu Amsterdam, Dubai, Abu Dhabi şi New York.

    Studiul a fost derulat în perioada octombrie-decembrie 2023 pe un eşantion de 150.000 de respondenţi din 185 de ţări, printre care şi România.

  • Dacă aţi avea de ales între a munci mai puţin şi a câştiga mai puţin sau a munci mai mult şi a câştiga mai mult, ce aţi alege? (Nu, să munceşti mai puţin şi să câştigi mai mult nu este o soluţie)

    „Cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem plătiţi mai prost. E mult de muncă, dar prefer varianta asta decât să lucrez tot mult pe bani mai puţini”, îmi povesteşte un amic, manager într-un domeniu care presupunea muncă multă, deseori în weekend, telefoane de la şef în afara orelor de program şi, în general, toate lucrurile care nu te lasă să te detaşezi cu totul de muncă niciodată. Unele articole din presa internaţională vorbesc despre faptul că să fii ocupat a devenit un simbol de statut – cu cât eşti mai ocupat, cu atât pare că eşti mai sus pe scara ierarhică – spre deosebire de trecut, când să fii CEO însemna deseori să ai mult timp liber, vacanţe pe iaht sau jocuri de golf. Cam în toate conversaţiile pe care le am, la întrebarea „Ce faci?”, răspunsul este legat de muncă, perioadele aglomerate pare că nu mai ţin cont de sezon sau de sărbători – nu ştiu dacă oamenii chiar muncesc nonstop sau au pur şi simplu dificultăţi în a-şi organiza agenda.

    Ford, compania care a revoluţionat programul de muncă odată cu introducerea zilei de muncă de 8 ore (în 1905, Henry Ford a redus programul de muncă de la 10 sau chiar 18 ore la opt ore pe zi şi a dublat salariile tuturor angajaţilor), a introdus, de câţiva ani, o nouă soluţie pentru angajaţii moderni. În economia colaborativă (shared-eco­nomy), compania s-a gândit la un instrument care să le permită angajaţilor să îşi împartă sarcinile de muncă. Instrumentul JobShare Connect, dezvoltat iniţial de Ford în SUA, permite angajaţilor să caute atât în interiorul, cât şi în afara companiei pe cineva care să le preia din sarcini. Odată ce un angajat găseşte un partener potenţial, aceştia pot discuta şi să cadă de acord asupra modului în care ar putea împărţi sarcinile de muncă şi programul. De exemplu, un angajat ar putea prefera să lucreze doar dimineţile sau să amestece în agenda de muncă alte responsabilităţi personale, cum ar fi momentele de ridicare de la şcoală a copiilor. Managerii sunt cei care îl aprobă pe cel de al doilea angajat pentru un anumit rol şi se asigură că cerinţele rolului sunt îndeplinite înainte de a aproba împărţirea locului de muncă. Instrumentul Ford JobShare Connect este disponibil acum pentru mulţi dintre angajaţii Ford din Europa, cu oportunitatea de a fi extins ulterior, scrie presa internaţională. La finalul anului 2023, potrivit Raconteur.net, aproximativ 40 de perechi de angajaţi ai Ford lucrau în parteneriate de împărţire a locului de muncă în întreaga Europă. Compania speră că acest mod de lucru poate oferi mai multe oportunităţi de avansare pentru cei care nu doresc neapărat o poziţie full-time. Ford nu este singura companie care a apelat la o astfel de soluţie: un articol publicat de Time în septembrie anul trecut vorbeşte despre două angajate ale Unilever care îşi împart sarcinile în mod similar, Sarah Hammer şi Mimi Su, senior director de marketing în cadrul gigantului din FMCG.

    Această împărţire a locului de muncă permite fiecărei femei să îşi urmărească obiective ambiţioase în carieră în timp ce îşi petrec timpul cu familia sau îl dedică unor hobby-uri.

    Hammer, de exemplu, a fost preşedinta organizaţiei părinţilor şi profesorilor la şcoala elementară a copiilor săi timp de doi ani în timpul pandemiei, în timp ce împărţea locul de muncă la Unilever. Totuşi, există şi aspecte mai puţin plăcute ale acestui sistem: niciuna dintre ele nu îşi primeşte salariul întreg – ci doar 60% din acesta. Ele spun însă că lucrând împreună sunt mult mai productive decât ar fi o singură persoană.

    Pe măsură ce companiile se luptă să recruteze şi să reţină angajaţi într-o piaţă a muncii restrânsă, împărţirea locului de muncă ar putea deveni populară, mai ales la firmele angajate în recrutarea şi reţinerea femeilor în poziţii de conducere. Împărţirea locului de muncă a ajutat, conform diferitelor studii publicate în reviste de cercetare în ultimii ani, citate de Time, să încurajeze mai multe femei să acceseze poziţii de conducere în învăţământul superior, să prevină epuizarea printre femeile medici din Canada şi să îmbunătăţească productivitatea angajaţilor şi performanţa firmelor la companiile mici din Nigeria. Job-sharingul nu este însă limitat la angajaţii de sex feminin, ci i-ar putea ajuta şi pe bărbaţi să dedice mai mult timp familiei în timp ce îşi urmăresc obiectivele ambiţioase de carieră. Există bene­ficii evidente pentru companiile cu personal redus: deoarece angajaţii îşi coordonează timpul de concediu şi zilele libere, întotdeauna va fi cineva „la datorie” într-o poziţie de împărţire a locului de muncă, iar cei care împart locul de muncă beneficiază de mult mai mulţi ani de experienţă, combinaţi, decât ar avea doar o singură persoană. Şi, desigur, există beneficiul de a reveni la muncă după câteva zile libere. Chiar dacă, din cunoştinţele mele, nu cred că vreun angajator din România aplică deocamdată acest sistem – el nu pare să fie cu totul nou nici pentru piaţa locală  dacă ne gândim la turele în care se lucrează în fabrici sau în unele instituţii bugetare – în spitale de pildă, unde majoritatea personalului medical lucrează în ture. Nu e un secret că flexibilitatea este ceea ce îşi doresc toţi angajaţii postpandemici, dar dacă soluţia nu este în a reduce zilele de muncă din săptămână sau orele dintr-o zi, ci o împărţire a acestora într-un sistem de „shared-working”? Imaginaţi-vă un sistem în care „minivacanţa” să vină săptămânal şi întrebaţi-vă: dacă aţi putea să vă alegeţi felul în care să vă construiţi programul, ce preţ aţi fi dispuşi să plătiţi pentru acesta? Dacă timpul înseamnă bani, aţi fi dispuşi să renunţaţi la bani sau la timp?   ■

    Ioana Matei este editor Business Magazin

     

  • Europenii au mai mult timp, iar americanii mai mulţi bani. Cum e mai bine?

    Compararea europenilor cu americanii este un teren periculos, dar săptămâna trecută Nicolai Tangen, şeful uriaşului fond petrolier norvegian, a făcut acest lucru. El a declarat pentru Financial Times că există o diferenţă în ceea ce priveşte „nivelul general de ambiţie. Noi [europenii] nu suntem foarte ambiţioşi. Ar trebui să fiu atent când vorbesc despre echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată, dar americanii pur şi simplu muncesc mai mult”, scrie FT. 

    Acest lucru a fost spus de multe ori înainte. În romanul lui Franz Kafka, Amerika, publicat postum în 1927, personajul principal, Karl, călătoreşte din Europa în SUA, unde întâlneşte un bărbat care studiază noaptea şi este vânzător ziua. „Dar tu când dormi?”, îl întreabă Karl.

    „Da, dorm!”, îi răspunde studentul. „Voi dormi când îmi voi termina studiile. Deocamdată beau cafea neagră”.

    Europenii şi americanii fac lucrurile diferit.

    Europenii au mai mult timp, iar americanii mai mulţi bani. Este o scăpare să spui că ceea ce preferi este o chestiune de gust. Există trei măsurători destul de obiective ale unei societăţi bune: cât de mult trăiesc oamenii, cât de fericiţi sunt şi dacă îşi pot permite lucrurile de care au nevoie. O societate trebuie să fie, de asemenea, sustenabilă, măsurată în funcţie de emisiile de carbon, de datoria colectivă şi de nivelul de inovare. Deci, care dintre cele două tabere se descurcă mai bine?

    Americanii, care au de obicei mai puţine concedii plătite, înregistrează echivalentul a mai mult de o oră de muncă suplimentară în fiecare zi lucrătoare, în comparaţie cu europenii: 1 811 ore anuale pe lucrător american în 2022, faţă de aproximativ 1 500 în Europa de Nord, ajungând la 1 341 în Germania, potrivit OCDE. Deoarece americanii sunt, de asemenea, mai productivi pe oră lucrată decât majoritatea europenilor, veniturile lor medii sunt mai mari decât în toate ţările europene, cu excepţia Luxemburgului, Irlandei, Norvegiei şi Elveţiei.

    A câştiga mai mult este, în parte, o alegere americană care nu este împărtăşită de alte naţiuni. Pe măsură ce economiile avansează, americanii au optat pentru mai mulţi bani. Europenii au rămas cu tendinţa istorică: odată ce oamenii se ridică peste nivelul de subzistenţă şi şi-au acoperit nevoile, ei tind să acorde prioritate timpului liber, în loc să îşi dedice viaţa maximizării bogăţiei.

    Ca şi cum ar fi confirmat punctul de vedere al lui Tangen, directorul executiv britanic al HSBC, Noel Quinn, a anunţat marţi, în mod neaşteptat, că demisionează, spunând că are nevoie de „odihnă şi relaxare” şi de un „echilibru mai bun între viaţa personală şi cea profesională” după „cinci ani intensi” în această funcţie.

    În 1870, muncitorul mediu din ţările industrializate lucra mai mult de 3.000 de ore pe an, au calculat istoricii economici Michael Huberman şi Chris Minns. Europenii de astăzi fac aproximativ jumătate din acest număr.

    Numărul mediu de ore pe lucrător european a scăzut şi mai mult de când
    pandemiei. „Bărbaţii – în special cei care au copii mici – şi tinerii conduc această scădere”, a raportat un document recent al FMI, realizat de Diva Astinova şi alţii. De asemenea, acesta a remarcat: „Scăderea numărului de ore efective corespunde scăderii numărului de ore dorite”. Tinerii taţi de astăzi par să vrea să petreacă mai mult timp cu copiii lor (sau cel puţin simt că ar trebui să facă acest lucru). Iar sondajele arată în mod repetat că milenialii şi generaţia Z-ers doresc ore mai scurte.

    Acest lucru îi nemulţumeşte pe cei care se străduiesc în vârful societăţii, cum ar fi Tangen, care tind să vrea ca şi ceilalţi să se străduiască. Aceşti oameni îşi iubesc locul de muncă, sunt bine plătiţi, angajează ajutoare la domiciliu şi probabil mor dorindu-şi să fi petrecut mai mult timp la birou. Din punct de vedere emoţional, trebuie să recunosc că mă aflu în această echipă. Printr-o serie recentă de decizii nepotrivite, lucrez în prezent şapte zile pe săptămână şi am început să scriu aceste rânduri într-o după-amiază însorită de duminică.

    Dar cei care se străduiesc să muncească sunt excepţii. Celor mai mulţi oameni nu le place în mod deosebit locul lor de muncă. Sondajul Gallup publică studii internaţionale pe scară largă privind implicarea la locul de muncă. Lucrătorii americani manifestă într-adevăr mai mult entuziasm faţă de locurile lor de muncă decât europenii. Cu toate acestea, chiar şi în companiile americane, a raportat Gallup anul trecut, „doar aproximativ 30% dintre angajaţi sunt cu adevărat implicaţi”. Alţi 20 la sută sunt nefericiţi şi îşi răspândesc nefericirea la locul de muncă, iar 50 la sută sunt doar prezenţi – dorindu-şi să nu fie nevoiţi să lucreze deloc – mai ales la acest loc de muncă”.

  • Noutate pe piaţa muncii: muncă fără contract. Dacă ai cel puţin 16 ani şi vrei să faci bani în plus, poţi merge pe o platformă de tip marketplace de unde să-ţi alegi din 25 de activităţi casnice

    Ministerul Muncii a anunţat că orice persoană cu vârsta de cel puţin 16 ani va putea să câştige bani în plus va putea face acest lucru pe o platformă de tip marketplace, din care va putea alege din 25 de activităţi casnice precum curăţenia locuinţelor, întreţinerea spaţiilor verzi, călcatul rufelor sau plimbatul câinilor.

    „Platforma electronică destinată beneficiarilor şi prestatorilor de activităţi casnice, care introduce un concept nou pe piaţa muncii, este funcţională şi poate fi accesată pe adresa tichete.anofm.ro. Conceptul presupune achiziţionarea tichetelor cu care pot fi remunerate persoanele care desfăşoară activităţi ocazionale în gospodărie. Tichetele sunt purtătoare de beneficii de asigurări sociale şi de sănătate. Astfel, lucrătorii beneficiază de servicii medicale decontate, contribuţiile lor fiind valorificate şi la pensie”, a transmis Ministerul Muncii.

    Aşadar, platforma facilitează interacţiunea dintre beneficiar şi muncitor. Beneficiarii pot posta în secţiunea „Marketplace” serviciile pentru care caută personal, iar prestatorii pot pune serviciile pe care le pot oferi.

    Tichetele sunt purtătoare de beneficii de asigurări sociale şi de sănătate, astfel că lucrătorii beneficiază de servicii medicale decontate, contribuţiile lor fiind valorificate şi la pensie.

    „Muncitorii care iau contracte pe această platformă beneficiază de asigurări de pensie şi sănătate, dacă iau puţin 85 de tichete de activităţi casnice, respectiv 1.275 de lei/lună. Din valoarea de 15 lei a unui tichet, 3 lei reprezintă contribuţiile necesare prestatorului pentru a beneficia de asigurarea de pensie şi sănătate, fără să fie nevoie de un contract de muncă între părţi”, scrie Ministerul Muncii.

    De altfel, una dintre condiţiile folosirii acestei platforme este că volumul de muncă zilnic nu poate să depăşească 12 ore pentru un adult şi 6 ore pentru cei cu vârste cuprinse între 16-18 ani.

     

    Printre activităţile casnice care pot fi contractate în platformă sunt:

    – aranjarea şi servirea mesei;

    – curăţarea/întreţinerea piscinei;

    – curăţenia/igienizarea locuinţei;

    – călcatul rufelor;

    – debarasarea şi spălarea vaselor;

    – hrănirea/îngrijirea animalelor de companie,

    – plimbarea animalelor de companie;

    – prepararea hranei;

    – plantarea pomilor/arbuştilor;

    – plantarea răsadurilor;

    – realizarea cumpărăturilor pe bază de listă;

    – recoltarea fructelor şi legumelor;

    – spălarea covoarelor;

    – spălarea geamurilor şi a tâmplăriei;

    – spălarea rufelor;

    – spălarea şi curăţarea autovehiculelor;

    – strângerea resturilor vegetale din natură.

  • Salariile muncitorilor manuali explodează în Ungaria

    Până la sfârşitul celui de-al patrulea trimestru din 2023, salariul mediu brut pe oră al muncitorilor calificaţi care efectuează muncă manuală din Ungaria era de 1.952 de forinţi, relevă o analiză Trenkwalder, citată de Portfolio. Aceasta reprezintă o creştere cu 19,8% de la 1.630 de forinţi în aceeaşi perioadă a anului precedent.

  • Drumul de la spălatul toaletelor până la o afacere cu o capitalizare de piaţă de 2 trilioane de dolari. Cine este omul care a reuşit ce alţii nici nu visează

    Jensen Huang este cofondatorul şi CEO-ul Nvidia, producătorul de cipuri cu o capitalizare de piaţă de 2 trilioane de dolari, cunoscut pentru fapul că alimentează revoluţia AI.

    Într-un interviu recent cu Şcoala de Afaceri de Absolvenţi de la Stanford, Huang şi-a amintit de începuturile sale lucrând în locuri de muncă ce ofereau un salariu minim pentru a explica cum şi-a dezvoltat etica de muncă pentru a ajunge la succesul de astăzi. 

    „Nicio sarcină nu este sub demnitatea mea … am fost cândva spălător de vase,” a spus Huang.

    Huang se referea la primul său loc de muncă la Denny’s, pe care l-a numit în glumă „alma mater”-ul său.

    Mai târziu, Huang a venit cu ideea pentru Nvidia în timpul unei mese la un restaurant Denny’s împreună cu cofondatorii businessului, Chris Malachowsky şi Curtis Priem în 1993, scrie Business Insider. 

    El a prezentat ideea fostului său angajator, Wilfred Corrigan, la acea vreme CEO al LSI Logic, care a numit-o „una dintre cele mai proaste prezentări în lift pe care le-a auzit vreodată,” a spus Huang. Dar Corrigan totuşi l-a convins pe fondatorul Sequoia Capital, Don Valentine, să investească în Nvidia datorită eticii puternice de muncă a lui Huang.

    Huang a spus că a muncit la fel de mult ca angajat corporatist pe cât a făcut curăţenie la toalete în trecut – şi s-a asigurat că audienţa ştie că a fost vorba despre multe toalete: „Am curăţat mai multe toalete decât toţi voi la un loc,” a glumit el.

    Vorbind pe scenă, purtând sacoul său din piele, cu care a devenit cunoscut, Huang a spus că executivii ar trebui să fie accesibili pentru angajaţii lor. 

    În loc să se izoleze, ei ar trebui să aibă cele mai multe rapoarte directe – el are 50 de persoane pe care le coordonează direct. Huang a spus că încurajează angajaţii de toate nivelurile să îşi exprime feedback-ul şi să vină la el pentru ajutor.

    Totuşi, el a recunoscut anterior că să conduci o companie este departe de a fi un lucru uşor. 

    Începerea Nvidia “a fost de un milion de ori mai grea decât mă aşteptam”, a spus el într-un episod al podcastului de tehnologie “Acquired” anul trecut. „Nimeni în toate minţile nu ar face asta”, a adăugat el.

    Sistemul de valori al lui Huang este construit pe experienţele sale de viaţă, în special pe diversele locuri de muncă pe care le-a avut în tinereţe. „Pentru mine, nicio sarcină nu este sub demnitatea mea. Pentru că, să ştiţi, obişnuiam să spăl vase şi chiar am curăţat toalete. Am curăţat multe toalete. Am curăţat mai multe toalete decât toţi voi la un loc şi unele dintre ele… pur şi simplu nu pot să le uit. Nu ştiu ce să vă spun. Aşa este viaţa,” a spus el.

    Potrivit lui, rolul său cheie în Nvidia este să explice raţionamentul în timp ce rezolvă problemele. „Îi învăţ pe oameni cum să-şi argumenteze ideile tot timpul – lucruri de strategie, cum să previzionezi ceva, cum să găseşti soluţia o problemă” a spus el.