BusinessMagazin

Tag: multinationale

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    5.689
    numărul grupurilor de firme româneşti în 2012, în timp ce numărul grupurilor de firme multinaţionale era de 31.718 (102 controlate din interior, 31.616 controlate din străinătate)

    638 lei
    valoarea medie a pachetului turistic pentru destinaţii interne estimat de ANAT pentru 2014, cu 5% mai mare decât în 2013

    33,3 mld. lei
    valoarea la finele lunii martie a ratelor neplătite la timp pentru creditele bancare contractate de populaţie şi companii, în creştere cu 9% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut

    10,6%
    rata economisirii gospodăriilor în UE în T4 2014, faţă de 10,8% în T3 2014, în timp ce în zona euro, rata economisirii a rămas constantă la 13%

    0,1%
    cu atât a crescut economia SUA în T1 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cel mai slab ritm de creştere din T4 2012 până acum

    0,7%
    inflaţia din zona euro în aprilie, după ce a atins un minim istoric în luna precedentă, de 0,5%

    3.200
    numărul autorizaţiilor pentru construcţia de clădiri rezidenţiale eliberate în martie în România, în creştere cu 5,2% comparativ cu aceeaşi lună din 2013, în timp ce faţă de luna februarie 2014, numărul de autorizaţii a fost mai mare cu 46,6%

  • Grupurile de firme româneşti totalizau 5.689 în 2012, multinaţionalele erau de circa 6 ori mai multe

     “În România, în anul 2012, au fost identificate 37.407 grupuri de întreprinderi, din care 5.689 de grupuri rezidente şi 31.718 de grupuri de întreprinderi multinaţionale (102 controlate din interior, respectiv 31.616 controlate din străinătate)”, se arată într-un comunicat al INS.

    Majoritatea grupurilor de întreprinderi rezidente sunt constituite din două sau trei întreprinderi.

    În anul 2012, 15% din grupurile de întreprinderi identificate în România erau rezidente, iar 90% dintre acestea aveau două sau trei întreprinderi.

    Cea mai mare parte a grupurilor de întreprinderi din România îşi desfăşoară activitatea în comerţ, industria prelucrătoare sau construcţii.

    Totodată, cel mai mare procent de grupuri de întreprinderi au fost identificate în secţiunea comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor (28%), industria prelucrătoare (14%) şi construcţii (11%).

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Ted Lattimore, fost preşedinte Connex, în 2004: Clienţii business nu vor fi marile companii multinaţionale, ci cele mici, cu spirit antreprenorial mai dezvoltat

    Ted Lattimore, preşedinte Connex la acea vreme, vorbea în 2004 despre importanţa implementării 3G şi tipul de companii care vor constitui segmentul business din portofoliile firmelor de telecomunicaţii.

    Cele mai mari trei grupuri de comunicaţii de pe piaţa Orange, Vodafone si Cosmote / Romtelecom au înregistrat, toate, în trimestrul al patrulea din 2013, pentru prima oară de la debutul crizei financiare din 2008, creşteri ale veniturilor, însă încasările nominale sunt semnificativ mai mici decât în urmă cu şase ani, arată datele publicate de operatori.
     
    Dintre toti jucătorii de pe piaţă, Orange, numărul unu pe telefonia mobilă, a avut cele mai bune rezultate în 2013, compania înregistrând creşteri din ce în ce mai mari, de la trimestru la trimestru.

    Ted Lattimore în Business Magazin, 12 august 2004:

    Înainte de a angaja investiţiile, trei sunt marile întrebări care îi frământă pe viitorii operatori. Va aduce tehnologia 3G beneficii suplimentare consumatorilor, astfel încât aceştia să cheltuie câteva sute de euro pentru pentru un nou telefon şi abonament la noul serviciu? Marii utilizatori, companiile, vor vedea 3G ca o cale de a reduce costurile de operare? Şi, mai ales, este 3G o cale spre profit pentru Connex, Orange sau alt operator? Răspunsurile la întrebări, sau mai bine zis încercările de răspuns, sunt deocamdată ezitante.

    Moderaţi în declaraţii, operatorii mobili autohtoni spun că serviciile 3G, disponibile nu mai devreme de nouă sau zece luni, nu vor aduce o revoluţie în comunicaţii, aşa cum se aştepta toată lumea. Va fi vorba mai degrabă de o “evoluţie logică” a actualelor reţele GSM. Terminalele vor fi destul de scumpe, la fel şi serviciile.

    Pentru utilizatorul obişnuit, vorbitul la telefon, trimiterea de mesaje scrise sau fotografii pe mobil se va face tot ca şi până acum, fără să fie nevoie ca acesta să apeleze la servicii 3G pentru asta. “La început, văd o evoluţie logică şi în privinţa primilor clienţi care vor migra către 3G”, spune Ted Lattimore, preşedintele Connex. “Primii care vor adopta noile servicii vor fi cei care îşi doresc cea mai nouă şi mai de vârf tehnologie de pe piaţă.”

    După fanii tehnologiei, primul grup de clienţi care va migra către 3G, de abia al doilea val (companii, întreprinzători, o masă mai largă de persoane fizice) de utilizatori va reuşi să impună 3G pe piaţă. “În Europa, putem spune că implementarea reţelelor 3G a avut un succes limitat”, mai spune Ted Lattimore.”
     

  • Planurile Citibank în 2014, la un an de la renunţarea la portofoliul de retail

    300 DE MILIOANE DE EURO. Acesta este pragul peste care o companie este considerată mare de Citibank, a cărei activitate se împarte pe trei nişe, în funcţie de tipul clienţilor: divizia companiilor mici şi mijlocii (cu cifre de afaceri până în 300 de milioane de euro), companiile locale mari şi cele de stat (peste 300 milioane de euro) şi apoi „bucăţica de care mă ocup eu, practic ceea ce înseamnă relaţia cu sucursalele locale ale clienţilor globali„, spune Dragoş Popa, director executiv, departamentul clienţi companii multinaţionale Citibank România.

    DRAGOŞ POPA ARE 42 DE ANI ŞI 18 ANI DIN CARIERĂ I-A PETRECUT ÎN BANKING, DINTRE CARE NOUĂ LA CITIBANK. „Am plecat şi m-am întors, de trei ani„, spune el, vorbind degajat şi cu pasiune despre activitatea departamentului pe care îl coordonează. Pentru a-şi ilustra spusele, rulează chiar filmuleţe care arată activitatea unui trezorier într-o companie clientă, care poate verifica informaţiile sau poate derula operaţiuni de pe tabletă, la micul dejun. „Există un match, o potrivire între ADN-ul nostru şi cel al multinaţionalelor, pentru că operăm în acelaşi mod.

    Avem sistemele, comunicarea, modul de abordare la nivel de creditare. Ştim prin intermediul sistemului parent, regional şi local account manager, care sunt nevoile lor foarte repede şi acţionăm ca furnizor de servicii cu valoare adăugată pentru ei„, spune Dragoş Popa. Divizia pe care o coordonează se adresează multinaţionalelor clienţi globali ai Citibank şi, adaugă el, „în nişa pe care ne aflăm noi concurenţa, este destul de rarefiată„. Argumentele urmează.

    Chiar dacă este de origine americană, Citibank este, după cum spune reprezentantul său, „prin vocaţie o bancă internaţională„, fiind prezentă în peste 160 de ţări; mai mult, instituţia financiară vizează în principal companiile multinaţionale care au o prezenţă la fel de extinsă sau poate chiar ceva mai puţin. Spre deosebire de alte băncii americane Citi a marşat pe abordarea globală, pe extinderea reţelei în cât mai multe ţări, aceasta fiind, conform lui Popa, unul din principalele puncte forte.

    În România, Citibank ocupă poziţia a 14-a în topul băncilor, având în 2012 o cotă de piaţă de 1,7%, cu active bilanţiere de 6,2 miliarde de lei. În urmă cu un an, Raiffeisen a semnat acordul de preluare a portofoliului de retail a Citibank România, care includea active de circa 90 de milioane de euro şi pasive de peste 175 de milioane de euro, după ce americanii au hotărât să iasă din zona operaţiunilor cu persoane fizice. Mutarea unui portofoliu de retail de dimensiuni semnificative a reprezentat o tranzacţie în premieră pe piaţă, replicată la scurt timp prin aranjamentul similar dintre RBS şi UniCredit.

    Departamentul pe care îl coordonează Dragoş Popa asigură puntea de contact între subsidiarele companiilor multinaţionale şi nevoile bancare ale acestora în România. „Lucrăm cu companii din întreaga lume şi avantajul nostru este că avem o reţea care nu e localizată într-o zonă anume, fie ea Europa sau Asia„, arată Popa. Banca şi-a început activitatea în România în 1996, pentru că pe piaţa autohtonă apăruseră deja multinaţionale cu care Citibank lucra deja pe alte pieţe.

  • Inginerul de 43 de ani care poate vinde orice: locuinţe, ciocolată, săpunuri, bere sau vopsea

    Din decembrie anul trecut ocupă funcţia de director business unit (comercial) al diviziei Arhitectural în cadrul Policolor. “ZI DE ZI, PAS CU PAS, STRADĂ CU STRADĂ, MAGAZIN CU MAGAZIN” – sunt cuvintele pe care Florin Stoleriu, noul director comercial al Policolor pe divizia de vopsele pentru decorarea şi finisarea casei, le-a scris pe tabla de metal din biroul său din Bucureşti. Aceasta este strategia pe care Stoleriu încearcă să o adopte în vânzarea vopselelor Policolor şi rezumă practic principiul după care oamenii care lucrează în vânzări ar trebui să se ghideze pentru a se asigura că produsul pe care îl promovează ajunge la cât mai mulţi clienţi.

    DE-A LUNGUL CARIEREI SALE, STOLERIU A FOST ŞI ANTREPRENOR, a fost şi angajat, însă a ajuns la concluzia că „adrenalina şi provocarea„ pe care ţi le oferă un post într-o companie de top surclasează dorinţa de a fi propriul şef. Iar domeniul vânzărilor este cel care l-a atras cel mai mult de-a lungul timpului, deşi la bază este inginer în electronică. Primul său contact cu lumea businessului a avut loc în timpul facultăţii, la Iaşi, când a deschis o afacere în domeniul reclamelor cu LED-uri. A urmat o agenţie imobiliară tot în Iaşi, în a doua jumătate a anilor ‘90, însă după aceste încercări în lumea antreprenoriatului a decis să încerce şi postura de angajat. Mai întâi, a lucrat ca merchandiser pentru Coca-Cola, iar ulterior a fost angajat al unui producător de bomboane şi ciocolată, care importa şi renumitele săpunuri Duru. Abia la această firmă a avut loc primul contact real cu industria vânzărilor.

    Anul 1998 a marcat intrarea sa în lumea multinaţionalelor, mai întâi în cadrul Indesit, unde a fost director regional pe zona Moldova, iar la începutul anilor 2000 a început „aventura berii”. „Am fost angajat ca director regional pe Moldova în cadrul Interbrew România, iar ulterior m-am mutat în Bucureşti, ca brand manager pentru mărcile Beck’s şi Löwenbräu„, îşi aminteşte Stoleriu, care spune că atunci au venit şi cele mai mari satisfacţii din carieră. Astfel, el a contribuit la lansarea mărcii de bere Löwenbräu pe piaţa locală şi, la doar 5 luni după ce aceasta apărea în rafturile magazinelor şi în baruri, cota de piaţă ajunsese la 4%.

    ANUL 2009 A ÎNSEMNAT PENTRU MANAGERUL ROMÂN SCHIMBAREA LA 180 DE GRADE A INDUSTRIEI ÎN CARE ACTIVA, plecând din lumea berii în cea a vopselelor, la Fabryo, unul dintre cei mai mari producători de lacuri şi vopsele din România, tot ca director de vânzări. „Cel mai greu moment din carieră a fost cel în care am decis să schimb industria, după 8-9 ani în FMCG (bunuri de larg consum – n.red.)”, spune Stoleriu, care însă, după mai puţin de doi ani, s-a întors la prima dragoste, berea, ca director de vânzări pentru InBev.

    „La finalul lui 2011, am plecat din firmă, mi-am luat o pauză de 4 luni. Am decis să plec pentru că nu sunt un manager liniştit: dacă lucrurile sunt mult prea aşezate, contribuţia personală poate fi destul de mică„, afirmă Stoleriu. La scurt timp după ce a părăsit lumea multinaţionalelor, el a decis să îşi mai încerce încă o dată norocul în antreprenoriat, înfiinţând o firmă care oferea consultanţă în managementul vânzărilor şi leadership, printre clienţii acesteia numărându-se Ursus sau Carpatina.

    LA FINALUL ANULUI TRECUT ÎNSĂ, A HOTĂRÂT SĂ ÎNCHIDĂ TOATE PROIECTELE PE CARE LE AVEA FIRMA SA DE CONSULTANŢĂ ŞI A ACCEPTAT POSTUL DE DIRECTOR COMERCIAL AL DIVIZIEI ARHITECTURAL DIN CADRUL POLICOLOR. „Lumea spune că eşti mai liber în antreprenoriat, dar eu contrazic acest lucru. În antreprenoriat eşti implicat 24 din 24 de ore. Plus că una e să ai un contract de consultanţă cu un fee (comision – n.red.) lunar sau pe proiect şi alta este să stai conectat 12-14 ore pe zi la o companie şi chiar să faci lucrurile să se mişte”, explică Stoleriu.

  • Contabilul care rupe tăcerea: 90% din restaurantele din Bucureşti ar fi închise în secunda doi dacă s-ar face o investigaţie

     „Trei din zece restaurante din Bucureşti nu oferă bon fiscal, iar la un control mai serios 90% ar fi închise. Patronii care aleg totuşi să ofere bonul fac acest lucru nu pentru că le este frică de lege, ci pentru că le este frică să nu fie furaţi de către angajaţi.” a declarat Marcel Vulpoi, partener fondator al firmei de contabilitate şi consultanţă fiscală Vulpoi&Toader Management. Din punctul lui de vedere, impozitul forfetar, contestat de patroni, ar putea fi o soluţie împotriva evaziunii fiscale. Odată cu implementarea acestui impozit, o mică şaormerie de 50 de metri pătraţi va avea de plătit 3.800 de euro pe an, adică zece euro pe zi. Evaziunea fiscală vine însă şi din rândul „celor mari„. Vulpoi oferă exemplul unui mare lanţ de magazine care, în urmă cu trei ani, înregistra 80% din încasări prin firme din Bulgaria, fără TVA. „Eu luam marfa de la respectivul comerciant, făceam factura pe o firmă din Bulgaria, fără TVA, vindeam fără bon fiscal, câştigam dubios de mult, iar statul era prejudiciat prin marele comerciant, nu prin mine.”

    În contextul modificărilor legislative care se prefigurează în 2014, printre care şi impozitul forfetar, diviziei de contabilitate a V&TM Management i-au fost adăugate două subdivizii, cea de retail şi HoReCa şi subdivizia de infrastructură. Printre clienţii din retail, lucrează cu firme precum Lacoste, Gant, U.S.S. Polo Association. Pe partea de distribuţie, cea mai mare „durere„ pe care o întâmpină divizia este legată de taxa pe ambalaje: o taxă fixă, de 2 lei/kg şi care reprezintă o sumă importantă pentru un lanţ de magazine. În cazul în care o reţea de magazine face contract cu o firmă de reciclare autorizată de Ministerul Mediului, taxa nu trebuie plătită. Puţine firme ştiu acest lucru, iar contabilul oferă exemplul unui lanţ de restaurante care, în urma unui control din partea Agenţiei Fondului de Mediu, a avut de plătit o taxă de 400.000 de euro. „Dacă facem un sondaj de piaţă, şase firme din zece nu fac aşa ceva şi sunt expuse unui risc uriaş.„ Foloasele necuvenite rezultate din „mica înţelegere cu Garda„ nu vor mai reprezenta o variantă, odată cu mutarea controlului operativ la diviza Antifraude coordonată de procurori, explică Vulpoi.

    “Şpaga a ajuns foarte scumpă. Lucrurile s-au schimbat, iar oamenii preferă să plătească un consultant fiscal pentru a fi feriţi de probleme, altfel nu mai merge”, explică Vulpoi cum epoca foloaselor necuvenite este pe cale să apună. Faptul că majoritatea firmelor din România aleg să îşi angajeze un contabil a ajutat la creşterea afacerii sale din 2004, de la o cifră de afaceri de 30.000 de euro la 2,7 milioane de euro în 2013; încasările de anul trecut au fost cu 10% mai mari faţă de cele din 2012. De la afacerea de bază de contabilitate, firma condusă de Marcel Vulpoi şi partenera lui, Georgiana Toader, s-a transformat într-un „one-stop-shop„, în care cei 70 de angajaţi oferă servicii de consultanţă fiscală şi financiară, în domeniul resurselor umane şi al fondurilor europene, audit contabil şi evaluare, asistenţă şi reprezentare juridică. V&TM este prezentă într-o piaţă estimată la circa 500 de milioane de euro, în care activează alături de PricewaterhouseCoopers (PwC), Deloitte TAX, KPMG, Deloitte Audit TMF România sau BDO Audit. Dacă la nivelul pieţei s-a înregistrat o scădere de circa 10%, V&TM şi-a menţinut creşterea şi în 2013, potrivit lui Vulpoi.

    „Nu mi-am dorit să lucrez niciodată în multinaţionale şi nu am avut noroc în viaţă să merg la multe interviuri”, îşi descrie Marcel Vulpoi, glumind, traseul carierei. Îşi aminteşte că alegerea profesiei de contabil a fost rezultatul unui sfat primit de la profesorul de matematică din liceu, disciplină la care a fost olimpic: „Dacă vrei să te chinui toată viaţa, du-te la facultatea de matematică, dacă nu, du-te la ASE, că e mai bine pentru tine„. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, specializarea contabilitate, în 2000 şi, după o slujbă în asigurări şi alta la un supermarket din Pantelimon, s-a întors la ASE ca profesor.

    Tot atunci s-au conturat şi primele intenţii de a începe o afacere. Planurile s-au concretizat în 2004, în urma unei investiţii iniţiale de 2.200 de dolari. A început cu închirierea unei garsoniere, doi angajaţi şi trei clienţi: Temagon România, o firmă de IT grecească ce lucra cu Romtelecom, Colosseum Project, centrul comercial din Chitila, şi firma specializată pe produse petroliere Mastercam Oil. În primul an cifra de afaceri a fost de 30.000 de euro şi a crescut cu peste 30% în anii următori. Ceea s-a reflectat şi în sediile firmei: de la garsonieră au trecut la un apartament în care lucrau cinci angajaţi, apoi la două apartamente în acelaşi bloc, apoi la trei apartamente, la o vilă (când în firmă ajunseseră să lucreze circa 20 de angajaţi) şi prima clădire de birouri. De trei ani, angajaţii V&TM lucrează într-o clădire nouă din sectorul 1 al Bucureştiului.

    Totuşi, Marcel Vulpoi îşi dedică mare parte din timp activităţii din clădirile ASE. Pe lângă faptul că este încă profesor acolo, la catedra de contabilitate, facultatea îi oferă un avantaj concurenţial, după cum el însuşi afirmă. Majoritatea angajaţilor sunt recrutaţi de pe băncile facultăţii, după principiul „Cine ia cele mai mari note la examenele mele este angajat„. Astfel, primul din 120 de studenţi poate fi angajat part-time, cu un salariu de 1.000 de lei pentru patru ore de muncă, dar există şi „unii care au ajuns ca la 23 de ani să câştige şi 1.000 de euro„. Postul de senior accountant e cel mai râvnit de toţi şi poate aduce „salarii de ordinul miilor de euro”.

    În ceea ce-i priveşte pe clienţi, V&TM are în portofoliu aproximativ 400, din care circa 80% sunt firme din străinătate, în special din Grecia, Israel, Spania şi ţările nordice. Dintre toţi, nordicii sunt „cei mai serioşi„ şi se mulţumesc cu profituri mici. Spre exemplu, la începutul crizei din 2008, un astfel de client a demarat proiectul rezidenţial West Park Residence din zona Bragadiru, cu intenţia de a obţine „un profit decent, de 12%„. Toate cele şapte blocuri din ansamblul rezidenţial au fost vândute, iar anul trecut au găsit cumpărători pentru încă patru blocuri. Paleta de clienţi este vastă: de la societăţi comerciale cu trei angajaţi până la companii cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro, cu precizarea că „în domeniul construcţiilor de infrastructură sunt cifrele mari„. Unul dintre primii clienţi, o firmă care vinde accesorii de telefoane mobile, a fost păstrat din superstiţie. Tariful nu a fost renegociat, iar clientul îl sună în continuare pe Vulpoi pentru cele mai mici detalii: „Pe factură, trebuie să semnez obligatoriu aici în stânga?”.

  • Povestea românului care a ajuns să lucreze la cele mai mari filme de la Hollywood

    După ce a muncit în nordul Spaniei până în 2009, Adrian s-a întors în ţară şi s-a angajat în cadrul unei multinaţionale, dar a ajuns la concluzia că postul îl limita din punct de vedere profesional. Şi-a deschis o afacere specializată în consultanţă în proiectare şi servicii tehnice. A fost la un interviu pentru un post de freelancer la Trixter, in Munchen, iar cei de acolo i-au oferit un post pe două luni; ulterior, i s-a propus un post permanent.

    Trixter, compania la care lucrează acum Adrian, este specializată efecte speciale şi animaţie, având drept clienţi, printre alţii, pe cei de la Warner Bros., Marvel sau 20th Century Fox. Românul ocupă funcţia de Computer Graphics Supervisor, iar faptul că Trixter este una din companiile care prelucrează spre final producţia înseamnă că mare parte din ceea ce face Adrian ajunge pe marile ecrane.

    Adrian Ursei a învăţat de unul singur bazele graficii animate, culegând informaţia cu ajutorul motoarelor de căutare pe vremea când lucra în Spania. Îi place România, dar nu ştie încă dacă se va întoarce în ţara în care s-a născut.

  • Cap compas peste hotare: câte companii vor să se extindă în străinătate

    “Observăm că din ce în ce mai multe companii încep să evalueze oportunităţi de dezvoltare în afara graniţelor. Considerăm că acest fapt oferă o imagine pozitivă asupra României şi asupra celor cinci industrii în care se observă un interes crescut pentru expansiune: industria manufacturieră (31%), cea tehnologică (21%), cea a produselor de larg consum (19%), cea energetică şi chimică (7%)”, a declarat Vlad Ponta, directorul departamentului Companii Mici şi Mijlocii la Citibank România.

    Cele mai populare zone pentru expansiune sunt Orientul Apropiat, Europa şi Statele Unite. Studiul Citi a fost efectuat pe 1.416 respondenţi, din care 83% sunt specialişti de top din domeniul financiar, în timp ce 61% ocupă poziţii de CEO, CFO sau Managing Partner în cadrul companiilor din România, Cehia, Polonia, Ungaria, Rusia, Turcia, Bahrain, Iordania şi Emiratele Arabe Unite. La nivel regional, 58% dintre companiile mijlocii care fac obiectul studiului au în plan să îşi extindă operaţiunile pe plan internaţional în următorul an, în timp ce peste o treime dintre firmele mici au acelaşi obiectiv, potrivit raportului.

    Patru dintre cele mai comune provocări cu care se confruntă firmele mijlocii din regiune sunt creşterea vânzărilor sau gestionarea scăderii volumelor de vânzări, expasiunea internaţională, schimbările din mediul economic şi managementul capitalului de lucru. La nivelul diferitelor ţări, impredictibilitatea din mediul economic este principala îngrijorare pentru 23% dintre firmele din România, Turcia şi Iordania, 21% dintre firmele din Cehia, Polonia şi Emiratele Arabe Unite şi 26% din cele din Rusia sunt de părere că expansiunea internaţională este cea mai importantă provocare, 22% dintre companiile din Turcia şi Emiratele Arabe Unite resimt presiunea cauzată de nevoia de a creşte vânzările şi 21% dintre companiile ruseşti se confruntă cu dificultăţi în managementul capitalului de lucru.

  • Managerii care plătesc 250 de euro pe an ca să-şi găsească jumătatea

    Unul dintre primii clienţi a fost un domn de 54 de ani, străin, care a venit în România punând degetul pe hartă, în momentul când a simţit că se apropie de pensie. A venit pentru câteva luni să vadă cum este şi, fiind un om extrem de pozitiv care vedea doar perspective, a rămas aici„, descrie Oana Totora, managing partner şi fondator al agenţiei de matchmaking Umbrella for Two, unul dintre cazurile „soluţionate„ din portofoliul firmei.

    Antreprenorul străin a apelat la serviciile Umbrella for Two pentru a găsi o româncă la fel de „pozitivă, optimistă şi plină de viaţă„ cu care să împărtăşească experienţele trăite în noua ţară, iar reprezentanţii agenţiei au îndeplinit cu succes misiunea pe care ei o numesc „heart hunting„.

    După cum îi sugerează şi numele, heart huntingul este destinat clienţilor care vin din lumea de afaceri şi care vor să cunoască oameni din acelaşi mediu, un corespondent al head huntingului în viaţa personală a oamenilor de business. Singura agenţie de acest tip de pe piaţa autohtonă este, potrivit fondatoarei, Umbrella for Two. Lansată în 2009, agenţia a ajuns la o bază de date de 600 de persoane, 200-300 de clienţi activi şi o cifră de afaceri estimată la 80.000 de euro în 2013.

    Afacerea a crescut cu circa 20% în ultimii doi ani prin cele două două tipuri de servicii pe care le oferă: de matchmaking şi de coaching relaţional, cel de-al doilea fiind inclus ulterior ca urmare a  faptului că, „înainte de a oferi soluţia, este bine să pregăteşti terenul„.

    Concret, pentru o sumă de 250 de euro pe an, clienţii au o întâlnire cu reprezentanţii agenţiei, îşi realizează un profil pe site-ul acesteia, un interviu video şi încep procesul de matchmaking, odată cu apariţia unui partener compatibil. Clienţii contactează agenţia, iar apoi sunt invitaţi la o discuţie unde povestesc despre detaliile vieţilor lor, de la aspecte profesionale şi până la aspiraţii personale. Reprezentanţii agenţiei caută apoi în baza de date persoanele compatibile cu clientul şi, după prezentarea unei liste scurte, este aleasă o persoană.

    Dacă amândoi sunt de acord, merg la o primă întâlnire. „După prima întâlnire îşi dau seama destul de clar dacă vor sau nu să meargă mai departe. Dar dacă au trecut de cea de-a treia întâlnire, premisele pentru a consolida o relaţie sunt bune„, spune Totora.

    Firma oferă însă şi pachete premium, care presupun căutarea persoanei potrivite în afara bazei de date şi un număr minim de întâlniri garantate. „Să stăm şi să aşteptăm în birou nu este o alternativă, mai ales atunci când ai nevoie de anumite profiluri.„ Serviciile de matchmaking pot costa şi câteva mii de euro, în cazul special în care persoana cu care clientul doreşte să se întâlnească este clar indicată de el: „Îi spunem ce facem şi că vrem să îl cunoaştem, putem să îi spunem că este cineva interesat de el sau că vrem să îl înscriem în baza noastră de date„. Iar reacţiile sunt pe măsura solicitării: „Ce glumă bună,  suntem la radio?„.

    Când află că nu este o glumă, vânaţii pot fie să încheie un contract punctual sub anonimat pentru cei care au contractat agenţia, fie să intre ei înşişi în procesele active de recrutare. Cei care apelează la „vânătoarea specifică„ sunt de obicei cei care se cunosc în mediul profesional, deşi există şi excepţii: „Un domn ne-a rugat să căutăm o persoană pe care o cunoscuse în urmă cu zece ani. Din păcate doamna era într-o relaţie, iar el şi-a luat gândul şi a mers mai departe„.
     

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    860 mil. euro
    profiturile şi dividendele repatriate în străinătate în luna septembrie de companiile multinaţionale, ducând la creşterea deficitului de cont curent la 595 mil. euro

    18.212
    numărul de copii născuţi în septembrie, cu 1.161 mai puţini decât în luna august

    31 mld. dolari
    excedentul comercial al Chinei în octombrie, faţă de 15,2 mld. dolari septembrie, în condiţiile în care exporturile spre UE au crescut cu 12% faţă de aceeaşi lună a anului trecut, iar cele spre SUA cu 8,1%

    19%
    creşterea excedentului comercial al Germaniei în septembrie, la nivelul record de 18,8 mld. euro, precedentul record de 18,7 mld. euro fiind atins în septembrie 2007

    15,98 tone
    importurile de aur ale Turciei în octombrie, faţă de 4,84 tone în septembrie, ceea ce ridică volumul importurilor de aur pe primele zece luni la 251,39 tone, faţă de 120,78 tone în 2012

    17,2%
    creşterea exporturilor României în septembrie, la 19,8 mld. lei, după un avans de 6,7% în luna precedentă, în timp ce importurile s-au majorat cu 3,3%, la 21,7 miliarde de lei