Asemănarea cea mai frapantă o găsim, în schimb, cu epoca primelor mandate ale lui Ion Iliescu, când opoziţia practic nu exista în ţară, din lipsă de organizare şi de suport electoral, dar exista din plin în afară, prin plângerile şi acţiunile politicienilor de opoziţie şi ale societăţii civile pe lângă ambasadele, cancelariile şi presa din Occident. Acum, PDL şi-a înlocuit de tot în Parlament prezenţa fizică prin pancarte de genul “Salvaţi Monitorul Oficial” sau “Salvaţi ICR” şi cu mitinguri electorale unde promite victoria în scrutinul din toamnă şi încearcă să recâştige voturile alegătorilor de dreapta curtând mişcările lui M.R. Ungureanu şi Mihail Neamţu şi punând în difuzoare cântecele Pieţei Universităţii din 1990.
În aceste condiţii, rolul de a acţiona l-au preluat ONG-urile şi europarlamentarii PDL, care au reuşit să amorseze o largă reacţie internaţională faţă de acţiunile USL contra instituţiilor controlate de membrii şi simpatizanţii PDL, prin intermediul colegilor de la Partidul Popular European şi din partidele creştin-democrate europene membre ale acestuia (Herman van Rompuy, Jose Barroso, Viviane Reding, Günter Krichbaum, Markus Ferber, Joseph Daul, Wilfried Martens). Aceştia au fost primii care şi-au exprimat îngrijorarea şi au dat cele mai dure avertismente că dacă USL continuă să ocupe instituţiile statului, România va pierde dreptul de vot în Consiliul European şi finanţările UE, va rămâne sub incidenţa Mecanismului de Cooperare şi Verificare (supravegherea de către UE a justiţiei) şi nu va fi primită în Schengen, cu argumentul că democraţia e încălcată acum mai mult decât în cazul Ungariei lui Orban sau al Austriei lui Haider.
Acest fenomen de export al opoziţiei, identic cu primii ani ’90, şi nimic altceva va decide ce se va întâmpla în continuare pe scena politică până la alegerile parlamentare. Rezultatul electoral e incert, întrucât ofensive de genul celor ale Monicăi Macovei, care a declarat că va cere Parlamentului European şi Comisiei Europene să determine suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul European, se pot întoarce împotriva iniţiatorilor, taxate fiind ca lipsă de patriotism. Pe termen scurt însă, ele au darul de a mai tăia din elanul USL de a cuceri rapid toate instituţiile statului şi mai ales de a intra pe terenul ICCJ, al ANI sau al DNA.
Căile de acces în piaţă erau blocate de forţele de poliţie, potrivit unui jurnalist AFP, care a fost martor la arestarea a zece persoane ce arborau panglici albe la intrarea în piaţă, unde zeci de alţi militanţi scandau “Rusia fără Putin”. Poliţia din Moscova a menţionat arestarea a 55 de persoane “pentru tentativă de manifestaţie neautorizată”, potrivit agenţiei Itar-Tass. “Piaţa Roşie este închisă”, a informat poliţia din Moscova, citată de agenţii, fără a preciza motivele acestei decizii. Poliţia a subliniat că acest tip decizie aparţine gărzii Kremlinului, sediul preşedinţiei ruse aflate în zona celebrei pieţe.
Un militar în uniformă şi-a facut apariţia, luni seară, 23 ianuarie, în Piaţa Universităţii, cu declaraţii de susţinere la adresa protestatarilor, afirmând că “s-a săturat de batjocura din această ţară”. El le-a reamintit protestatarilor din piaţă că 24 Ianuarie este Ziua Unirii, i-a îndemnat să nu aibă încredere în clasa politică şi să continue manifestaţiile, precizând n-a venit să scandeze contra preşedintelui Traian Băsescu, pentru că acesta este comandantul suprem, însă “deasupra lui este poporul”.
Militarul s-a recomandat Alexandru Gheorghe, locotenent, în vârstă de 27 de ani, încadrat la Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii. Ofiţer activ de trei ani, Gheorghe lucrează în prezent în structura de protecţie a documentelor clasificate, cu o funcţie asimilată gradului de maior.
“Ştiu exact la ce mă expun venind aici, veţi vedea şi dumneavoastră mâine”, a spus militarul, referindu-se la faptul că va fi pedepsit pentru încălcarea regulamentului militar, care interzice participarea cadrelor militare la mitinguri şi manifestaţii şi părăsirea neautorizată a garnizoanei. El a precizat că avea voie de la superiori să meargă doar până la Sibiu, însă a decis să ia trenul până la Bucureşti, asumându-şi toate consecinţele, şi că nu a mai comunicat cu superiorii săi, ba chiar şi-a dezactivat telefoanele şi le-a scos bateria, de teama de a nu fi ascultat. El a afirmat că exprimă solidaritatea Armatei cu protestatarii şi că vorbeşte în numele unui grup de colegi, cărora le-a şi încredinţat “un document de 12 pagini pe un stick” în caz că el va fi arestat.
Locotenentul a declarat, într-un interviu pentru Antena 3, că a fost inspirat să vină la protest de “gestul pe care l-a făcut Raed Arafat”, care a fost catalizatorul acţiunii lui, şi de faptul că Armata este instituţia în care populaţia are cea mai mare încredere. Într-un interviu pentru Hotnews, Gheorghe a cerut ca “pe buletinele de vot să fie şi Armata şi monarhia constituţională”. Imediat după ce Antena 3 a difuzat interviul cu Alexandru Gheorghe, pe Facebook au apărut mai multe grupuri de susţinere a militarului, tratat ca erou naţional, la fel cum s-a întâmplat cu câteva săptămâni în urmă şi cu Raed Arafat. Unii dintre susţinători l-au propus direct preşedinte al ţării, alţii au chemat la susţinerea lui în stradă. Alţii au intrat în grupurile respective ca să-l critice pentru vedetism, pentru încălcarea neutralităţii politice a Armatei sau au întrebat “ce caută un militar NATO la o televiziune KGB” (aluzie la Antena 3).
CE VOIA GHEORGHE
Pe contul său de Facebook, locotenentul menţionează la “Orientare politică” NO POLITICS ALLOWED OR DESIRED, cu precizarea “NU avem nevoie de politicieni…sunt doar ciuma de pe corpul bolnav al tarii”. Persoanele care îl inspiră sunt generalul Ion Antonescu, Carol de Hohenzollern şi William Wallace, iar printre cărţile preferate figurează “Pădurea spânzuraţilor” de Rebreanu. Pe lista sa de prieteni figurează inclusiv Mişcarea Legionară, Noua Dreaptă Braşov şi Ziarul Tricolorul.
Militarul critică pe Facebook, în aprilie 2011, sistemul dublu de promovare a ofiţerilor, afirmând că “în timp ce unii au muncit 10 ani chinuiţi prin licee militare, academii şi teritoriu să ajungă sublocotenenţi, altora le trebuie doar 4 luni să ajungă locotenent”. Este vorba de aşa-numită filieră indirectă, prin care promovarea ofiţerilor şi a subofiţerilor se poate face şi prin centrele de instruire în arme, ceea ce înseamnă doar câteva luni de pregătire, raportat la filiera directă, cu studii în Academiile Militare şi pregătiri ulterioare care durează ani de zile.
Ulterior, Gheorghe a depus o petiţie către Statul Major General în care reclamă excesul de ofiţeri promovaţi pe filiera indirectă şi cere Armatei să facă cunoscut tuturor unităţilor militare cifrele de şcolarizare aferente filierei directe şi celei indirecte pentru anul în curs, pe specialităţi militare, “asta ca să nu ni se mai arunce praf în ochi cu explicaţia pur fantezistă că Armata formează ofiţeri pe filieră indirectă doar în armele deficitare, arme pe care Academiile Militare de profil nu le pot specializa, cum ar fi armele ce ţin de domeniul juridic, financiar-contabil, medical etc.”.
Locotenentul a postat pe această temă într-un grup de pe Facebook (Cei din singura filieră corectă), însă apoi a reclamat că postările dispar din motive necunoscute de pe grup, “iar mie şi de pe mailul de Yahoo”, aşa încât a decis să transfere documentaţia pe un blog al Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Retragere şi în Rezervă (SCMD).
La 25 mai 2011, scrie pe Facebook “Din acest moment, 17.30, 25.05.2011, EU cetateanul ALEXANDRU GHEORGHE, identificat prin CNP 1850318324841, declar ca ma tem pentru viata mea:(” şi le explică prietenilor nedumeriţi că “nu s-a intamplat nimic… inca”, dar că “la asta trebuie sa te astepti atunci cand te lupti cu Sistemul…mai ales unul romanesc si mai ales cel cu care ma lupt eu…mai multe detalii, in curand…mai aveti putintica rabdare, dar orice pentru ROMANIA mea, nu a lor…”
Pe blogul SCMD, un colonel în rezervă îl îndeamnă, în noiembrie, pe Gheorghe să fie vigilent la posibilele înscenări contra sa care ar putea fi orchestrate de “mafia portocalie, infiltrata si in Armata”, pentru a-l elimina din sistem. Locotenentul îi răspunde că are de mult în vedere acest sfat, “mai ales ca am in gestiune o “tona” de documente. Oricum din 25.05.2011, umblu doar cu ochii in patru oriunde as merge si orice as face. Stiu de ce sunt in stare acesti “oameni”, insa nu voi fi nici primul si nici ultimul redus la tacere de-a lungul bataliei istorice pe care unii oameni au dus-o pentru anumite principii, zic eu, destul de inalte in cazul de fata”.
Pentru ziua de marţi, 24 ianuarie sunt anunţate mai multe mitinguri în Capitală, între care şi cel al SCMD, care va începe la ora 11,30 în Piaţa Victoriei, urmat de un marş la sediul TVR. SCMD a anunţat şi că va picheta zilnic Palatul Cotroceni între 25 şi 31 ianuarie. SCMD cere demisia preşedintelui Băsescu şi a Guvernului, alegeri anticipate, demiterea conducerilor TVR şi SRR şi desfiinţarea “instrumentelor politice tip Curtea Constituţională, ANI, DNA, CNSAS”.
El le-a reamintit protestatarilor din piaţă că 24 Ianuarie este Ziua Unirii, i-a îndemnat să nu aibă încredere în clasa politică şi să continue manifestaţiile, precizând n-a venit să scandeze contra preşedintelui Traian Băsescu, pentru că acesta este comandantul suprem, însă “deasupra lui este poporul”.
Militarul s-a recomandat Alexandru Gheorghe, locotenent, în vârstă de 27 de ani, încadrat la Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii. Ofiţer activ de trei ani, Gheorghe lucrează în prezent în structura de protecţie a documentelor clasificate, cu o funcţie asimilată gradului de maior.
“Ştiu exact la ce mă expun venind aici, veţi vedea şi dumneavoastră mâine”, a spus militarul, referindu-se la faptul că va fi pedepsit pentru încălcarea regulamentului militar, care interzice participarea cadrelor militare la mitinguri şi manifestaţii şi părăsirea neautorizată a garnizoanei. El a precizat că avea voie de la superiori să meargă doar până la Sibiu, însă a decis să ia trenul până la Bucureşti, asumându-şi toate consecinţele, şi că nu a mai comunicat cu superiorii săi, ba chiar şi-a dezactivat telefoanele şi le-a scos bateria, de teama de a nu fi ascultat. El a afirmat că exprimă solidaritatea Armatei cu protestatarii şi că vorbeşte în numele unui grup de colegi, cărora le-a şi încredinţat “un document de 12 pagini pe un stick” în caz că el va fi arestat.
Locotenentul a declarat, într-un interviu pentru Antena 3, că a fost inspirat să vină la protest de “gestul pe care l-a făcut Raed Arafat”, care a fost catalizatorul acţiunii lui, şi de faptul că Armata este instituţia în care populaţia are cea mai mare încredere. Într-un interviu pentru Hotnews, Gheorghe a cerut ca “pe buletinele de vot să fie şi Armata şi monarhia constituţională”.
Imediat după ce Antena 3 a difuzat interviul cu Alexandru Gheorghe, pe Facebook au apărut mai multe grupuri de susţinere a militarului, tratat ca erou naţional, la fel cum s-a întâmplat cu câteva săptămâni în urmă şi cu Raed Arafat. Unii dintre susţinători l-au propus direct preşedinte al ţării, alţii au chemat la susţinerea lui în stradă. Alţii au intrat în grupurile respective ca să-l critice pentru vedetism, pentru încălcarea neutralităţii politice a Armatei sau au întrebat “ce caută un militar NATO la o televiziune KGB” (aluzie la Antena 3).
CE VOIA GHEORGHE
Pe contul său de Facebook, locotenentul menţionează la “Orientare politică” NO POLITICS ALLOWED OR DESIRED, cu precizarea “NU avem nevoie de politicieni…sunt doar ciuma de pe corpul bolnav al tarii”. Persoanele care îl inspiră sunt generalul Ion Antonescu, Carol de Hohenzollern şi William Wallace, iar printre cărţile preferate figurează “Pădurea spânzuraţilor” de Rebreanu. Pe lista sa de prieteni figurează inclusiv Mişcarea Legionară, Noua Dreaptă Braşov şi Ziarul Tricolorul.
Militarul critică pe Facebook, în aprilie 2011, sistemul dublu de promovare a ofiţerilor, afirmând că “în timp ce unii au muncit 10 ani chinuiţi prin licee militare, academii şi teritoriu să ajungă sublocotenenţi, altora le trebuie doar 4 luni să ajungă locotenent”. Este vorba de aşa-numită filieră indirectă, prin care promovarea ofiţerilor şi a subofiţerilor se poate face şi prin centrele de instruire în arme, ceea ce înseamnă doar câteva luni de pregătire, raportat la filiera directă, cu studii în Academiile Militare şi pregătiri ulterioare care durează ani de zile.
Ulterior, Gheorghe a depus o petiţie către Statul Major General în care reclamă excesul de ofiţeri promovaţi pe filiera indirectă şi cere Armatei să facă cunoscut tuturor unităţilor militare cifrele de şcolarizare aferente filierei directe şi celei indirecte pentru anul în curs, pe specialităţi militare, “asta ca să nu ni se mai arunce praf în ochi cu explicaţia pur fantezistă că Armata formează ofiţeri pe filieră indirectă doar în armele deficitare, arme pe care Academiile Militare de profil nu le pot specializa, cum ar fi armele ce ţin de domeniul juridic, financiar-contabil, medical etc.”.
Locotenentul a postat pe această temă într-un grup de pe Facebook (Cei din singura filieră corectă), însă apoi a reclamat că postările dispar din motive necunoscute de pe grup, “iar mie şi de pe mailul de Yahoo”, aşa încât a decis să transfere documentaţia pe un blog al Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Retragere şi în Rezervă (SCMD).
La 25 mai 2011, scrie pe Facebook “Din acest moment, 17.30, 25.05.2011, EU cetateanul ALEXANDRU GHEORGHE, identificat prin CNP 1850318324841, declar ca ma tem pentru viata mea:(” şi le explică prietenilor nedumeriţi că “nu s-a intamplat nimic… inca”, dar că “la asta trebuie sa te astepti atunci cand te lupti cu Sistemul…mai ales unul romanesc si mai ales cel cu care ma lupt eu…mai multe detalii, in curand…mai aveti putintica rabdare, dar orice pentru ROMANIA mea, nu a lor…”
Pe blogul SCMD, un colonel în rezervă îl îndeamnă, în noiembrie, pe Gheorghe să fie vigilent la posibilele înscenări contra sa care ar putea fi orchestrate de “mafia portocalie, infiltrata si in Armata”, pentru a-l elimina din sistem. Locotenentul îi răspunde că are de mult în vedere acest sfat, “mai ales ca am in gestiune o “tona” de documente. Oricum din 25.05.2011, umblu doar cu ochii in patru oriunde as merge si orice as face. Stiu de ce sunt in stare acesti “oameni”, insa nu voi fi nici primul si nici ultimul redus la tacere de-a lungul bataliei istorice pe care unii oameni au dus-o pentru anumite principii, zic eu, destul de inalte in cazul de fata”.
Pentru ziua de marţi, 24 ianuarie sunt anunţate mai multe mitinguri în Capitală, între care şi cel al SCMD, care va începe la ora 11,30 în Piaţa Victoriei, urmat de un marş la sediul TVR. SCMD a anunţat şi că va picheta zilnic Palatul Cotroceni între 25 şi 31 ianuarie. SCMD cere demisia preşedintelui Băsescu şi a Guvernului, alegeri anticipate, demiterea conducerilor TVR şi SRR şi desfiinţarea “instrumentelor politice tip Curtea Constituţională, ANI, DNA, CNSAS”.
Manifestanţilor li s-au alăturat şi cadrele didactice care au protestat anterior, timp de o oră, la Ministerul Educaţiei. Sindicatele profesorilor reclamă faptul că ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, plăteşte foarte greu pentru naveta cadrelor didactice, în timp ce el face naveta la Paris pe banii românilor, iar elevii obişnuiţi beneficiază doar de 2,3 la sută din PIB, în timp ce copiii demnitarilor merg la studii în străinătate.
Conform MEDIAFAX, manifestanţii au scandat “Jos Băsescu” şi “Monarhia salvează România” şi au afişat bannere pe care scrie, printre altele, “Băsescu egal Ceauşescu”, “Băsescu şi Boc v-au minţit, românii au sărăcit”, “Diaspora, trezeşte-te”, “Fie iarnă, fie vară, până pleci noi stăm afară”, “Români, toată ţara vă aşteaptă în Capitală”, “Nu mai putem răbda până vă judecă istoria, semnat Ciumpalacii”, “Ciumpalaci din toate ţările, uniţi-vă”, “Pierdut clasă politică, o declar nulă”, “Vai de tine Românie, stat de drept în agonie, condusă de mitocani, de slugoi şi hoţomani”, “Traian, lasă-ne, du-te pe insula Elena”, “Schimb salariul de profesor cu salariul de parlamentar (şpaga inclusă)”, “Pierdut guvern şi preşedinte, îi declar nuli”.
S-a scandat inclusiv “Avem gabori civili printre noi” – aluzie la ideea că forţele de ordine şi-au trimis oameni să supravegheze manifestaţia deghizaţi în civili.
Protestele au continuat să strângă sute de oameni şi la Iaşi, Arad, Cluj, Sibiu, Târgu-Mureş, Focşani, Bistriţa, totalul raportat pentru vineri de Jandarmerie la scară naţională fiind de peste 3.000.
Premierul Boc a fost la Cotroceni, pentru discuţii cu preşedintele Băsescu despre strategia de comunicare a PDL în faţa protestelor. La discuţii au participat preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, şi cel al Senatului, Vasile Blaga, precum şi ministrul de interne Traian Igaş. PDL a comunicat că la întâlnire a fost prezent secretarul general al Partidul Popular European, Antonio Lopez.
În cursul zilei de vineri au apărut primele declaraţii favorabile protestelor din partea unor fruntaşi PDL. Ministrul dezvoltării, Elena Udrea, a afirmat că ea consideră nemulţumirile oamenilor din stradă drept “perfect justificate”, iar europarlamentarul Monica Macovei a afirmat că “se regăseşte” în anumite revendicări ale protestatarilor, respectiv cele care reclamă corupţia din politică.
Bulevardul Magheru şi căile către străzile Rosetti, Kogălniceanu şi Piaţa Unirii au fost delimitate de cordoane de jandarmi, astfel încât circulaţia în rondul de la Universitate să nu fie blocată. Trei protestatari din Piaţa Universităţii care aveau sticle incendiare şi alţi doi asupra cărora jandarmii au găsit cuţite au fost duşi la secţii de poliţie, a declarat pentru MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne, Marius Militaru.
Liderul liberal Ludovic Orban, sosit din nou în Piaţa Universităţii, a fost huiduit şi bruscat de unii dintre manifestanţi, care i-au strigat “Ieşi afară, javră ordinară!”. Ulterior, politicianul a părăsit zona.
Înainte de ora 23, o parte dintre manifestanţi, membri ai galeriilor echipelor de fotbal, au devenit violenţi la un moment dat, aruncând cu pietre şi sticle spre jandarmi şi incendiind pancarte şi steaguri. Ei au încercat să rupă cordoanele de jandarmi şi să plece spre Piaţa Unirii. Jandarmii au intervenit în număr mare, dispersându-i pe manifestanţi pe străzile adiacente. Aproape 50 de suporteri violenţi au fost reţinuţi şi urcaţi în dubele jandarmeriei.
Numărul persoanelor care protestează, luni seară, la Sibiu, faţă de Guvern şi preşedintele Traian Băsescu a ajuns la aproximativ 1.800, participanţii scandând şi numele regelui Mihai, în timp ce au străbătut jumătate din traseul stabilit pentru marş. De asemenea, la Cluj-Napoca sunt peste o mie de persoane, iar din cauza manifestaţiei traficul rutier este blocat pe un bulevard din centrul oraşului. Din mulţime au fost aruncate câteva petarde pe şosea, clădirea Prefecturii fiind înconjurată de jandarmi. Protestatarii au afişat un banner pe care scria “Alături de huliganii din Bucureşti”.
În mesajul de susţinere a lui Raed Arafat de pe Facebook se arată: “Mureşenii arată că le pasă. Este timpul ca şi bucureştenii să facă acelaşi lucru.”
Bucureştenii sunt chemaţi să vină sâmbătă, la ora 14.00, în Piaţa Universităţii, în semn de solidaritate cu Raed Arafat. La aceeaşi oră sunt chemaţi oameni solidari cu Raed Arafat şi la Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Iaşi, Craiova, Galaţi, Timişoara, Sibiu, Bacău şi Oradea.
Aici deja nu mai e vorba daca viitorul Cod al Muncii e un “Cod
al Sclaviei” sau nu. E vorba de eficienta organizationala. In
raport cu resursele lor, confederatiile sunt mai ineficiente decat
ONG-uri tip “Patru labute”, care se ocupa de cateii cu ochi umezi,
viitori maidanezi. “Performanta” asta s-a construit in timp. Intai,
confederatiile au organizat un miting comun, dar n-au avut un mesaj
comun. Fiecare lider a vorbit in legea lui. Unul s-a suparat ca
viitorul Cod a fost facut de Consiliul Investitorilor Straini,
altul povestea la TV cat de nepoliticos a fost Guvernul la
negocieri, al treilea pomenea contractele colective. Mesajul simplu
si clar, care sa ajunga la toata lumea, a lipsit. In acest fel, din
start, de la actiunile de protest au fost exclusi salariatii din
sectorul privat si tinerii, adica exact cei ce n-au legaturi
directe cu sindicatele. Pentru acestia era suficient sa se spuna
ca, de acum incolo, programul si norma de munca vor fi stabilite si
modificate oricand de patron, fara acordul salariatului sau al
sindicatului. Cum ar veni, semnezi un contract sa faci 10 suruburi
pe zi, de la 8 la 16. Si, intr-o zi, scurt, afli ca trebuie sa faci
20 de suruburi, de la 23 la 8 dimineata.
