Tag: material

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 19 martie 2018

    COVER STORY: Leoaica feministă şi leul alfa

    Leul, regele animalelor, se plimba ţanţoş prin regatul său. În depărtare zăreşte o leoaică ce parcă-i urmăreşte cu privirea fiecare pas. Leul, cu toţi muşchii încordaţi, se apropie de leoaică şi îi spune pe un ton grav: „Săru-mâna, mamă!”. Leoaica îl priveşte blând, sorbindu-l din priviri. „Ce faci, puiul mamei?” „Mama, sunt regele animalelor!” spune leul, iar leoaica nu-şi mai încape în blană de mândră ce este.


    RESURSE UMANE: Noua miză a liderilor: digitalizarea angajaţilor


    SĂNĂTATE: Modelul american pentru servicii medicale româneşti


    AUTO: Care au fost cele mai bune maşini la Salonul Auto de la Geneva


    SPECIAL: Europa de est: Automatizare sau stagnare


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Într-o ţară europeană coruptă condusă de populişti dubioşi, jurnaliştii mor executaţi

    Cu 14 ani în urmă, în oraşul Michalovce sosea un italian pe nume Carmine Cinnante. Într-o dimineaţă s-a urcat la volanul Fiatului său şi a ieşit din Novo-sad, un sat aflat la aproximativ 40 de kilometri de Michalovce, unde locuia cu concubina sa Lýdia. Destinaţia era Italia. Era însoţit de un slovac pe nume Ján, căruia îi promisese că îi va găsi de lucru acolo. În Michalovce, fiecare a patra persoană activă era şomeră.

    Când s-au apropiat de şoseaua principală dintre satele Porostov şi Ostrov, venind pe un drum de ţară, cei doi au observat o patrulă de poliţie. Fiatul lor Punto, alb şi cu număr de înmatriculare de Italia, a început să dea imediat cu spatele.

    Echipajului de poliţie i s-a părut ceva suspect. Au oprit maşina şi au verificat-o. Pe bancheta din spate au găsit o servietă din lemn negru cu un pistol automat, 50 de gloanţe şi un încărcător. Era un pistol-mitralieră funcţional cehoslovac, modelul 26, cu ghidaj din laser şi cu numărul de producţie distrus.

    Potrivit experţilor, servieta a fost făcută special pentru depozitarea mitralierei. Cinnante a fost acuzat de posesie ilegală de armă, iar judecătorul instanţei districtuale din Michalovce l-a condamnat pe acesta la doi ani de închisoare cu dreptul la eliberare condiţionată. Procurorul l-a descris pe italian ca un ”antreprenor cu afaceri în Slovacia în domeniul agriculturii“. Câteva luni mai târziu, poliţia italiană a venit să-l aresteze pe Cinnante. Motivul a fost contrabanda cu arme în Italia pentru liderul mafiot Guirin Iona.

    Iona era şeful clanului Belvedere Spinello, unul dintre cele mai puternice grupări mafiote din punct de vedere economic din Italia − ‘Ndrangheta.

    După cum arată documentele anchetei, Carmine Cinnante este unul dintre membri. Un om pe care autorităţile slovace îl ştiau doar ca antreprenor în agricultură.

    Cinnante nu este singurul italian cu legături cu mafia care şi-a făcut a doua casă din Slovacia. Mafioţii italieni au început să facă afaceri, să primească subvenţii, să atragă fonduri de la UE şi, mai ales, să-şi creeze relaţii cu oameni influenţi în politică. Au ajuns până la guvernul Republicii Slovace.

    La o fermă cooperativă dintre satele Dvorianka şi Parchovany din comuna Trebišov, afacerile mafiotului Carmine Cinnante iau contact cu Antonino Vadala. Şi acesta avea probleme cu poliţia acasă, în Italia.

    Luni, 3 februarie 2003, o instanţă din Reggio Calabria, din sudul Italiei, a luat o hotărâre în privinţa a nouă inculpaţi dintr-un caz care implică un alt clan mafiot  Libri. Clanul Libri este unul dintre cele mai puternice din ‘Ndrangheta.

    Printre acuzaţi s-a numărat Antonino Vadala, venit din satul Bova Marina din sudul Calabriei.

    Potrivit anchetatorilor italieni, Vadala, la cererea clanului, l-a ajutat să se ascundă şi să scape de poliţie pe mafiotul Domenic Ventura  condamnat pentru uciderea brutală a unui membru al unei bande concurente.

    Poliţiştii italieni au interceptat conversaţii telefonice între Antonino Vadala şi Francesco Zindato, şeful clanului, în care cei doi discutau despre detaliile acţiunii. În 2003, Vadala a fost eliberat din lipsă de probe.

    Într-un alt caz, instanţa de judecată descrie situaţia în care Antonino Vadala şi alţi doi bărbaţi s-au dus la Roma pentru a ”pedepsi“ fizic o persoană neidentificată care ”a produs pagube clanului“.

    ”El a încredinţat sarcina oamenilor în care (şeful clanului, Francesco Zindato) a avut cea mai mare încredere, printre aceştia fiind şi Antonino Vadala“, a explicat judecătorul.

    Când i s-au adus acuzaţii în Italia, Vadala nu s-a dus în instanţă pentru a primi verdictul. A găsit adăpost şi o casă nouă în estul Slovaciei. Vadala a început acolo o afacere în agricultură, apoi în domeniul imobiliar şi al energiei. A devenit una dintre cele mai distinse figuri ale comunităţii italiene din Slovacia.

    În 2009 au apărut informaţii că omul de afaceri italian, Antonino Vadala intenţionează să construiască două fabrici în parcul industrial Lučenec, o investiţie de aproape 70 de milioane de euro. Deşi proiectul a fost anulat, Vadala a devenit un ”antreprenor din domeniul energiei“. Astfel l-a descris fostul ministru al economiei Pavol Rusko, acum acuzat că a comandat un asasinat. Rusko a ajuns la Vadala prin intermediul unui consilier de stat, Mária Trošková, care acum lucrează îndeaproape cu premierul Robert Fico. ”Ea lucra pentru noi de aproximativ trei luni. A trecut mult timp de atunci, patru ani. A întâlnit un antreprenor cu origini italiene care, printre altele, era implicat în afaceri cu centrale solare şi s-a dus să lucreze cu el“, povesteşte Rusko.

    Faptul că Trošková şi-a continuat cariera alături de Fico la guvern nu la surprins foarte mult: ”Mă gândeam că nu se va întâmpla atât de rapid, dar nu m-a surprins, pentru că a înţeles foarte repede cum să se descurce în viaţă“.

    În august 2011, Vadala şi Mária Trošková au înfiinţat Gia Management. Trošková a părăsit compania după un an pentru a deveni mai târziu asistenta deputatului Viliam Jasaň. Politicianul nu a vrut să spună presei cum a descoperit-o pe această femeie, cunoscută ca un model topless şi concurentă în finala Miss Univers 2007. A menţionat doar că un prieten i-a recomandat-o. ”Un asistent m-a părăsit şi un prieten mi-a recomandat-o pe această femeie“, a spus Jasaň. A refuzat să confirme dacă prietenul în cauză era Antonino Vadala.

    Cu toate acestea, după mai puţin de un an, în martie 2015, Mària Trošková a părăsit şi biroul lui Jasaň şi a început să lucreze pentru nimeni altul decât premierul Fico. Un an mai târziu, Jasaň i s-a alăturat. Primul-ministru l-a numit director de cabinet şi secretar al Consiliului de Securitate al Statului. În calitate de secretar al Consiliului, el îi raportează direct lui Fico.

    Jasaň participă la reuniunile Consiliului de Securitate, întocmeşte rapoarte pentru Fico şi este responsabil de documentarea activităţilor consiliului. Astfel, el are acces la toate documentele şi informaţiile consiliului, al cărui obiectiv este de a asigura funcţionalitatea sistemului de securitate al ţării şi, în timpul războiului, de a îşi asuma puterea de a guverna.

    Cu toate acestea, s-a dovedit că Jasaň are legături cu un bărbat care a lucrat direct cu mafia italiană. Relaţia dintre Jasaň şi Vadala poate fi dovedită în special în activităţile de afaceri. Politicianul din partidului de guvernământ Smer a deţinut o companie de securitate privată, Prodest.

    Vadala şi oamenii săi au preluat recent compania. În afară de aceasta, fiul lui Jasaň, Slavomír, mai are un joint-venture cu italienii, numit AVJ Real. În plus, atunci când una dintre companiile lui Vadala a dat recent faliment, s-a dezvăluit că Vadala avea creanţe la o companie de securitate privată cu care Jasaň şi fiul său Slavomir au avut legături.

    Aceasta înseamnă că doi oameni apropiaţi de persoana care a venit în Slovacia ca acuzată de a avea legături cu mafia în Italia au acces zilnic la premierul Slovaciei, Robert Fico, care i-a ales personal. Nu doar aceste persoane sunt tentaculele politice ale lui Vadala. Un vechi contabil al acestuia, Švingál, a candidat pentru parlamentul regional.

    Vadala însuşi susţine în mod deschis Smer, în principal pe reţelele de socializare. El îl laudă pe Fico în faţa prietenilor săi italieni, îl apără pe ministrul Kaliňák de întrebările opoziţiei şi îl sprijină vehement pe Richard Raši de la Smer în campania sa pentru preşedinţia regiunii autonome  Košice. A descris Smer ca fiind ”partidul nostru“. Formarea actualei coaliţii de guvernare a fost motiv de sărbătoare pentru Vadala.

    El şi prietenii săi italieni au avut probleme şi cu legea slovacă. Cu toate acestea, în ciuda mai multor acţiuni penale, ei încă evită cu succes justiţia.

    Iată câteva exemple de cazuri de şantaj şi fraudă. Aktuality.sk împreună cu partenerii lor au reconstruit cazurile din dosarele de la poliţie şi instanţe.

    Cazul numărul 1 s-a întâmplat în estul Slovaciei în 2013. Într-o dimineaţă de toamnă, angajaţii unei companii din oraşul Trebišov au găsit un pachet ciudat la poarta de intrare. Este vorba de o plasă agăţată de gard care conţinea chibrituri, zece gloanţe funcţionale şi un buchet de flori pentru înmormântare. Buchetul era înfăşurat într-o bucată de hârtie cu cuvântul ”Jerad“ scrisă pe ea. Era de fapt numele şefului Gerhard scris greşit. Numele de batjocură Jerad a fost folosit adesea de un italian care a pretins de la companie aproape 40 de hectare de teren arabil. Gerhard a ignorat la început avertizarea. A raportat-o poliţiei atunci când un angajat, un şofer de tractor, a fost şi el ameninţat.

    După doi ani de investigaţie, o rudă a lui Antonino, Sebastiano Vadala, a fost pus în cele din urmă sub urmărire penală de către tribunalul districtual din Trebišov pentru infracţiunea de şantaj. Potrivit procurorului Peter Prokopovič, Vadala l-a ameninţat pe managerul companiei că îl împuşcă şi a imitat cu mâinile tăierea gâtului bărbatului. Tot el l-a ameninţat pe şoferul de tractor spunând că ”va împuşca pe oricine va lucra pe câmpul cu pricina şi că va da foc tractorului“.

    Compania făcea agricultură pe un câmp pe care italienii îl voiau pentru afacerile lor. Pe autorităţi nu le-a interesat niciodată cine era adevăratul proprietar al terenului. Pe lângă mărturii, compania a prezentat ca probe pachetul special destinat lui Gerhard. La expertiză s-a stabilit că toate cele 10 gloanţe puteau fi trase şi că, din punct de vedere legal, cine le deţinea ar fi trebuit să aibă permis. 

    O filmare făcută cu camera de securitate a companiei ar fi trebuit să facă dovada vizitei lui Vadala, în timpul căreia el l-a ameninţat verbal pe Gerhard. Vadala a negat acuzaţiile. El a susţinut în instanţă că la momentul presupuselor ameninţări nu era în Trebišov, ci în Michalovce. Acest lucru a fost confirmat de Švingál, contabilul lui Vadala, şi de un alt italian.

    Tribunalul din Trebišov şi mai târziu Curtea Regională de la Košice au constatat că probele sunt insuficiente. Anul trecut, lui Sebastiano Vadala i s-au retras toate acuzaţiile. Milan Petričko, judecător la tribunalul din Trebišov, a scris că ”nu s-a dovedit că fapta pentru care acuzatul a fost urmărit s-a întâmplat în realitate“. Mărturiile martorilor n-au fost suficiente pentru condamnarea lui Vadala. În hotărârile instanţelor nu sunt menţionate nici pachetul special, nici buchetul de flori şi nici filmarea. S-a spus chiar că interogatoriul contabilului Švingál a fost în afara legii. Vadala le-a spus anchetatorilor că el nu vorbea şi nici nu înţelegea limba slovacă, astfel că nu-şi putea ameninţa victima. Mai mulţi martori au spus contrariul. Chiar Sebastiano Vadala, doi ani mai târziu, spunea că ”în calitate de cetăţean italian care trăieşte în Slovacia de mult timp, cunoaşte limba slovacă“. Antonino Vadala a fost implicat direct într-un alt caz, de fraudă, cu tranzacţii speculative cu trei apartamente din cartierul Petržalka din Bratislava. Cazul a început în 2011 şi s-a încheiat abia anul trecut. Proprietarul iniţial al celor trei apartamente a fost italianul Antonio Palombi, mai exact compania acestuia, Alto.

    În 2011, proprietarii au început să se schimbe: compania Genna şi apoi la o altă companie, AV-Real. Vadala a lucrat la prima firmă, iar cealaltă era condusă de chiar el când au fost efectuate transferurile.

    La trei ani după această afacere, Palombi s-a adresat poliţiei spunând că Vadala nu i-a plătit preţul de achiziţie pentru apartamente. Potrivit documentelor poliţiei, Palombi a susţinut iniţial că Vadala l-a înşelat. Tot aşa au fost relatate faptele şi în presă, în 2015. Însă realitatea a fost un pic diferită. De fapt, Palombi şi Vadala au fost de acord ca transferul de apartamente să se facă fără plăţi efective şi ca apartamentele să ajungă în cele din urmă la compania Kannone, pe care o deţineau. Scopul tranzacţiilor a fost ca AV-Real, a treia verigă a lanţului, să primească deduceri de TVA de aproximativ 80.000 euro. Palombi a recunoscut acest lucru poliţiei ca martor şi victimă în acelaşi timp.

    ”A spus că Antonino Vadala l-a sfătuit să transfere apartamentele către AV-Real prin intermediul Genna Ltd. deoarece această companie era implicată în afaceri imobiliare, iar Alto nu era plătitor de TVA. Genna ar fi trebuit să transfere apartamentele pentru un preţ mai mare. În acest fel, întrucât AV-Real era plătitor de TVA, diferenţa ar fi fost dedusă la cumpărare”, a remarcat anchetatorul lui Palombi.

    Palombi a repetat de mai multe ori că preţul de 360.000 de euro era fictiv. De fapt, apartamentele ar trebui să revină la el. ”Suspectul a spus că dacă va primi 80.000 de euro din TVA, va transfera aceste apartamente companiei lor comune, Kannone. Astfel, activele s-ar întoarce la compania deţinută de păgubit.“ În plângere, păgubitul spune că ar fi trebuit să primească o parte din TVA returnată.

    ”Suspectul i-a spus că apartamentele vor fi vândute companiei Genna. I-a explicat că Genna va cere o deducere de TVA, din care jumătate ar fi fost acordată notificatorului“, se arată în rezoluţia procurorului. Vadala a negat totul, spunând că nu ştie nimic despre nicio înţelegere şi că a cumpărat apartamentele pe căi normale.  Ancheta a fost oprită, iar procurorul a concluzionat că Palombi nu a fost înşelat. Dacă ar fi fost comisă vreo infracţiune, aceasta ar privi returnarea de TVA.

    Palombi a cerut iniţial în instanţă returnarea apartamentelor, dar şi-a retras plângerea în februarie anul trecut, după doi ani. A apelat la autorităţi târziu, după câţiva ani, după ce i-a fost clar că Vadala nu-i va da banii din TVA şi nici apartamentele. Investigaţia nu l-a atins pe Antonino Vadala. Două dintre companiile sale au intrat recent în faliment cu datorii la fisc de peste 100.000 de euro.

    Antonino Vadala şi Carmine Cinnante nu acţionează singuri în Slovacia.

    În partea de est a ţării  după coordonare şi cooperare reciprocă  operează patru reprezentanţi ai mafiei italiene din Calabria, locul de naştere a ‘Ndrangheta.

    În afară de Vadala şi Cinnante, fac ”afaceri“ şi familiile Roda şi Catropove. Agricultura a devenit principala lor preocupare în Slovacia. Au deţinut sau mai deţin zeci de companii. Proprietăţile lor ajung la zeci de milioane de euro. Administrează sute până la mii de hectare de teren, pentru care primesc subvenţii de milioane de euro. Doar între 2015 şi 2016 companiile din jurul acestor familii au reuşit să obţină mai mult de 8 milioane de euro din plăţile directe de la agenţia de plăţi agricole (PPA) şi alte sute de mii de euro din subvenţiile pentru proiecte.

    Eligibilitatea acestor plăţi este discutabilă. Aktuality.sk împreună cu partenerii săi au documentat mai multe cazuri de încălcare a regulilor. Într-un caz, o companie a cerut plăţi care s-ar fi cuvenit pentru suprafeţe de până la opt ori mai mari decât cele pe care a lucrat efectiv. Într-un alt caz, italienii au cerut plăţi pentru terenuri pentru care nu plăteau chirie şi nici nu aveau dreptul să le utilizeze.

    Una dintre aceste companii italiene a falsificat decizia PPA pentru a convinge o bancă că va primi în curând banii. Bani publici au fost colectaţi sub influenţa italienilor şi pentru centrale electrice pe biogaz. Spre exemplu, trei companii ale familiei Diego Roda au primit 8,3 milioane de euro în astfel de plăţi din 2012 până în 2017. Şi nu a existat nicio suspiciune. Autorităţile le-au amendat în 2015, dar pentru că în raportarea obligatorie au supraestimat cantitatea de energie produsă de centralele pe biogaz. Subvenţiile depind de cantitatea de energie produsă.

    Spălarea banilor este principala activitate a ‘Ndrangheta şi în străinătate. Scopul este de a curăţa banii şi de a face afaceri într-un mod care să pară legitim. Aceasta poate implica utilizarea terţilor ca proprietari fictivi ai societăţilor, exportul de bunuri supraevaluate în mod artificial sau exercitarea de presiuni asupra concurenţilor.

    Clanul Libri, cu care a colaborat Vadala, este unul dintre cele mai influente în districtul Reggio Calabria şi îşi desfăşoară o parte substanţială a activităţilor în afara Italiei. Formele pe care le iau activităţile lor sunt multiple, pentru că acest clan este implicat în mod special într-o afacere financiară internaţională. Nu există dovezi că membrii din Slovacia au spălat bani. Cu toate acestea, există semne de îndoială cu privire la originea banilor folosiţi de familiile italiene menţionate aici. Din documente reiese clar că o parte substanţială a banilor a venit din Italia. De exemplu, Antonino Vadala apare în mai multe hotărâri ale curţilor slovace care arată că acesta a primit bani de la oameni din Italia. Aceştia au afirmat că banii i-au fost daţi lui Vadala în numerar pentru că el voia aşa. Banii ar fi trebui folosiţi, de exemplu, pentru a cumpăra o cooperativă agricolă în Slovacia. Dar pentru că nu au avut beneficii din comerţ, şi-au cerut banii înapoi de la Vadala. Acesta a susţinut în instanţă că nu datorează nimic italienilor şi că declaraţia în care a spus contrariul a fost semnată sub constrângere.

    Companiile fraţilor Roda înfiinţate în Slovacia în anii 1990 au primit o parte substanţială din capitalul social de la societăţile omonime din oraşul de origine Condofuri din Italia. Aceste companii sunt CO.BE.R. (Diego Roda) şi TRA.CE.R. (Antonio Roda), care au firme surori cu acelaşi nume în Italia.

    În rapoartele anuale de la începutul mileniului, companiile slovace raportează angajamentele şi asistenţa financiară către companiile din Italia, precum şi faptul că întreaga lor producţie se întoarce în ţara de origine.

    La CO.BE.R se arată chiar că a fost creată ca o investiţie străină cu o cotă de capital de 100% în Italia.

    În Italia, Pietro Roda, fratele lui Antonino şi al lui Diego, acţionează ca reprezentant al firmei de familie TRA.CE.R. şi este implicat în spălarea de bani pentru ramura ‘Ndrangheta numită El Dorado. Poliţia l-a arestat în 2013 în timpul unei operaţiuni împotriva clanului mafiot Gallicianò. A fost acuzat de apartenenţă la mafia (o infracţiune specifică în legislaţia italiană) şi de spălare de bani. Cu toate acestea, în 2014, Curtea Supremă l-a achitat din lipsă de probe.

    În 2017, numele membrilor familiei lui Antonino Vadala au apărut într-un mandat de arestare pentru 18 membri ai unei bande care ar fi trebuit să vândă sute de kilograme de cocaină în Europa pentru ‘Ndrangheta.

    Familia Vadala este doar menţionată în mandatul de arestare. Detaliile cazului nu sunt încă cunoscute.

    Aici se opreşte articolul lui Kuciak. Jurnalistul n-a apucat să-l termine. Moartea sa a fost descrisă ca fiind cea mai întunecată zi a jurnalismului slovac. La înmormântarea lui Kuciak au participat mii de oameni care au denunţat corupţia cu rădăcini adânci în societatea şi politicul din Slovacia, o ţară membră a UE şi a zonei euro. În octombrie anul trecut, jurnalista de investigaţie şi activista anticorupţie Daphne Caruana Galizia a fost ucisă în Malta. O bombă a fost detonată în maşina sa. Cât despre mafia italiană, un raport din 2016 al agenţiei UE pentru cooperare judiciară, Eurojust, semnalează infiltraţiile acestei organzaţii în economia legală mai ales în Spania, Olanda, Franţa, Germania, Marea Britanie şi România. Şi cum face aceasta? În primul rând prin ”investiţii imobiliare şi participarea la contracte publice sau private în construcţii, utilităţi publice şi depozitarea deşeurilor“.

  • Smart Business – Antreprenoarea care a fondat un business unic pe piaţa locală, mizând pe lipsa de timp a românilor

    „Antreprenoriatul este o stare de spirit, înseamnă libertate, senzaţia că faci ceva cu sens, nu că aş fi făcut ceva fără sens şi înainte, dar, după mai mulţi de ani de comunicare, îmi doream altceva, astfel, la jumătatea vieţii, m-am reinventat”, descrie Georgiana Gheorghe, motivele pentru care a ales să mizeze pe propria afacere după mai mulţi ani de corporaţie. Ea a lansat recent businessul Clatette, pe care îl descrie drept prima  „fabrică de clătite ready made (gata făcute n.red).

    Afacerea  Clatette este format în prezent dintr-un atelier de producţie, dotat cu utilaje de producţie, de ambalare, de depozitare, precum şi o maşină de livrare.Tipul de business este B2B2C, Gheorghe nu se adresează direct persoanelor fizice, ci lanţurilor de hipermarketuri, şcolilor şi grădiniţelor, precum şi zonei corporate (cantine, petreceri corporate).

    Auchan este primul lanţ de hipermarketuri  cu care au semnat un contract; în prezent clătitele Georgiane Gheorghe ajung în patru magazine Auchan. „După trei săptămâni de colaborare, am observat că lucrurile se mişcă foarte bine, au crescut comenzile de la o săptămână la alta, vedem preferinţe pentru anumite reţete”, descrie Gheorghe modul în care a fost primit produsul pe piaţă.

    Care este valoarea investiţiei în businessul Clatette şi care sunt planurile de dezvoltare a acestuia în continuare, într-o nouă ediţie a emisiunii Smart Business, pe site-ul şi pagina de Facebook ale Business Magazin.

    Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar. Sunt talentaţi, pragmatici, depăşesc piedici şi îşi transformă ideile în branduri.

     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 12 martie 2018

    COVER STORY: Povestea primului unicorn românesc

    Daniel Dines şi Marius Tîrcă au clădit în doi ani cel mai valoros start-up românesc. De la o firmă de apartament în cartierul bucureştean Delea Veche, au ajuns să aibă acum peste 500 de angajaţi în 14 ţări.


    PUNCTUL PE BUSINESS: Cea mai nouă emisiune lansată de Business Magazin


    STUDIU DE CAZ: Creşte consumul, închidem magazinele


    AUTO: SUV-urile ocupă segmentul premium


    SPECIAL: Într-o ţară europeană coruptă condusă de populişti dubioşi, jurnaliştii mor executaţi


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 5 martie 2018

    COVER STORY: Cum se împarte economia României între români şi străini

    Jumătate din cifra de afaceri de 290 de miliarde de euro din economia locală stă sub steag străin, iar amprenta investitorilor de peste graniţe este decisivă în sectoarele cheie din economie. La vârf, acolo unde sunt rulajele de miliarde de lei, sectoare precum comerţul, industria auto, industria grea sau industria alimentară sunt teritorii rezervate exclusiv de companii cu capital străin. În construcţii sau transporturi încă domină capitalul românesc, de stat şi privat, însă acolo unde statul face jocurile, businessul se bazează pe două modele diametral opuse: profituri record, printre cele mai mari din economie, în sectorul energetic, versus campioni ai pierderilor, în special în transporturi.

     


    RESURSE UMANE: Relaţiile “ilicite” de la locul de muncă

     


    INDUSTRIE: Un eşec, două dosare penale, niciun rezultat

     


    IT: Consolidarea unei pieţe fragmentate

     


    TEHNOLOGIE: Un nou brand pe piaţa de smartphone


    DESIGN: O altfel de bibliotecă


    SPECIAL: Iluziile şi pericolele erei digitale

     


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 26 februarie 2018

    COVER STORY: Cum şi de ce a ajuns România să importe forţă de muncă din Asia

    Numărul străinilor care muncesc în ţara noastră creşte încet dar sigur. Cât timp forţa de muncă va continua să plece din România, angajatorii vor fi nevoiţi să se orienteze, în continuare, către pieţe considerate până nu demult exotice. E un cerc vicios, pentru că sumele plătite străinilor – mai mari decât cele plătite în mod obişnuit unui român – ar putea satisface cerinţele celor care în loc să lucreze în ţara natală iau drumul străinătăţii, căutând locuri de muncă în ţări ca Italia, Spania, Marea Britanie, Austria sau Germania.


    INTERNAŢIONAL: Erou în Vietnam şi procuror special în SUA lui Trump: incoruptibilul Bob Mueller


    ANALIZĂ: “Yellow Submarine” sau unde duce febra shoppingului pentru marina militară


    TENDINŢE: Cum trebuie să jongleze sistemul bancar cu două modele de business


    INVESTIŢII: Bucată cu bucată


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 19 februarie 2018

    COVER STORY: Raiul expaţilor

    “În comunitatea expaţilor din România se spune că sunt două zile triste în viaţa lor profesională: ziua în care află că trebuie să vină în România şi ziua în care află că trebuie să plece de aici.” Această glumă, care circulă în comunitatea expaţilor, este relevantă pentru atractivitatea pe care o exercită piaţa locală faţă de expatriaţi, dar şi pentru proporţia majoritară a executivilor străini care conduc cele mai mari companii de pe plan local, raportat la numărul celor români. Care este explicaţia pentru această proporţie?


    STUDIU DE CAZ: Miza pe suburbia urbană premium


    BURSĂ: Efervescenţa listărilor


    SPECIAL: Videoclipurile terorii: lumea ascunsă din spatele luptei pentru clicuri


    REPORTAJ: Thailanda, ţara cu o mie de feţe


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 12 februarie 2018

    COVER STORY: Tehnologia care ar putea schimba lumea

    “Dacă mă sună cineva să vândă bitcoin, eu te sun, te duci, îi dai banii ăştia, eu primesc bitcoin”, i-am spus tatălui meu. El nu înţelegea ce făceam şi la un moment dat mi-a zis: “George, dar tu eşti sigur de ceea ce faci? Că eu tot dau, 500 de euro, 300 de euro, 400, 1.000, 2.000 de euro şi nu-mi dau nimic înapoi băieţii ăia”, îşi aduce aminte George Rotariu, fondatorul Bitcoin România, cum a început să tranzacţioneze bitcoin în urmă cu câţiva ani.


    TRANZACŢIE: Partea leului în îngheţată


    MACROECONOMIE: Ce riscuri planează asupra României


    RESURSE UMANE: Când ar trebui ca un angajat să plece dintr-o companie?


    SPECIAL: Mâinile care îl hrănesc pe Kim Jong-Un


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Povestea omului care a inventat un material care i-a adus 830 de milioane de dolari

    Toate sunt realizate cu Gore-Tex, materialul care i-a adus inventatorului său, Robert Gore, o avere de 830 de milioane de dolari.

    Robert W. ”Bob“ Gore s-a născut pe 15 aprilie 1937 în Salt Lake City, Utah, ca fiu al lui Wilbert Lee ”Bill“ Gore şi al Genevievei Gore. |n 1950, s-a mutat împreună cu părinţii săi în Newark, Delaware, iar 13 ani mai târziu primeşte titlul de doctor în inginerie chimică la Universitatea din Minnesota. Prima sa invenţie, care a dus la naşterea companiei W. L. Gore & Associates, a fost cablul Multi-Tet, care conţinea mai multe conductoare de cupru, izolate cu teflon.

    Tatăl său a sesizat oportunitatea de a utiliza cablul Multi-Tec în industria computerelor, care creştea exponenţial. Astfel, a întemeiat în 1958, alături de soţia sa, compania W. L. Gore & Associates. |n primii doi ani, afacerea a rulat în subsolul casei familiei Gore. Ca furnizor de cabluri Multi-Tet, compania cunoaşte un succes rapid. |n doi ani, vinde 7,5 milioane de cabluri în Denver, Colorado, iar pe 21 iulie 1969, un cablu Gore avea să fie folosit în călătoria pe Lună întreprinsă de astronauţii Edwin Aldrin şi Neil Armstrong, în cadrul misiunii NASA Apollo 11.

    În 1963, Bob Gore se alătură companiei fondate de părinţii săi. Descoperirea materialului Gore-Tex s-a produs accidental. A continuat să caute modalităţi pentru întrebuinţarea teflonului şi a încercat, în repetate rânduri, un procedeu de întindere a acestuia. De fiecare dată materialul ceda, rupându-se. |ntr-un final, în urma unui procedeu brusc de întindere, mult mai rapid decât până atunci, a descoperit că materialul, în loc să cedeze, îşi creştea de zece ori dimensiunea, formând o structură de micropori, formată 70% din aer. Această proprietate i-a permis lui Gore să umple materialul rezultat – politetrafluoretilena expandată (ePTFE) – cu alte materiale complementare, făcându-l pe cât de uşor, pe atât de puternic.

    Imediat, Gore a început să caute modalităţi de a întrebuinţa ePTFE în diverse tehnologii. Astfel, în 1971, după numeroase experimente efectuate pentru a descoperi toate calităţile materialului, Gore a dezvoltat o ţesătură impermeabilă şi respirabilă, cu grad termic ridicat,  rezistentă la raze UV. Materialul a fost numit Gore-Tex, după numele inventatorului şi al companiei. Curând, Gore-Tex-ul a început să fie folosit în mai multe industrii.

    Cea mai populară întrebuinţare a acestuia este ca ţesătură impermeabilă şi prin care pielea poate să respire, utilizată în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte dedicate în special activităţilor sportive în aer liber. Primele articole vândute fabricate cu Gore-Tex au fost corturile produse de compania Early Winters, în 1976. Aceeaşi companie a produs  şi prima geacă Gore-Tex, un an mai târziu. De atunci, Gore-Tex-ul este folosit inclusiv la fabricarea costumelor spaţiale. 

    Diverse companii medicale şi farmaceutice, precum Parke-Davis şi Baxter International, au folosit materialul creat de Gore pentru fabricarea bandajelor, a tuburilor utilizate ca grefe vasculare şi a unor membrane folosite pentru oxigenarea sângelui. Gore-Tex-ul a fost întrebuinţat chiar şi pentru operaţii pe cord, datorită proprietăţii sale aerate, care permite celulelor corpului să crească prin el. Până în prezent, a fost folosit în peste 40 de milioane de implanturi la nivel mondial.

    În 1976, Robert Gore l-a înlocuit pe tatăl său, devenind CEO-ul companiei W. L. Gore & Associates, funcţie pe care a păstrat-o până în anul 2000, când a devenit preşedinte al consiliului de administraţie. Familia Gore nu a uitat nici de activităţile filantropice şi a donat Universităţii din Delaware, pe care Robert Gore a urmat-o,  peste 30 de milioane de dolari. |n prezent, averea estimată a lui Robert Gore este de 830 de milioane de dolari.
     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 5 februarie 2018

    COVER STORY: “Miza pe miliardele din aburi”

    Ce înseamnă produsele de ultimă generaţie în domeniul tutunului în strategia pe termen lung şi cel rol joacă România în portofoliu grupului BAT povesteşte Asli Ertonguc, director de marketing pentru South Central Europe Area la British American Tabacco, cel mai mare producător de ţigarete de pe plan local.

    ENERGIE: Marele divorţ


    RETAIL: Viaţa bate filmul

     


    MANAGEMENT: Lichiditate, lichiditate, lichiditate

     


    ECONOMIE: Certificat de naştere de star

     


    LIFESTYLE: Modă cu influenţe de arhitectură


    SPECIAL: Acte caritabile, comportament execrabil


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.