BusinessMagazin

Tag: magazin online

  • Regina rochiilor de seară din România face 150.000 de euro pe an pe cont propriu

    La 29 de ani, Carmen Dascălu vinde în fiecare zi câteva rochii realizate în propriul atelier şi care sunt comandate de cliente pe net. De la momentul lansării comenzii şi până la livrare trec maximum 48 de ore, iar tânăra antreprenoare se aşteaptă pentru anul în curs la o cifră de afaceri de 150.000 de euro. Încasările din 2015 ar urma să ajungă însă la 500.000 de euro iar rochiile făcute în centrul vechi s-ar putea vinde şi în Marea Britanie.

    Într-o dimineaţă răcoroasă de toamnă, la o oră la care cafenelele din centrul vechi al Capitalei abia se pregătesc să-şi primească clienţii, Carmen Dascălu îmi povesteşte despre afacerea pe care o construieşte în domeniul modei. „Optimizarea traficului“, „conversie“, „număr de clicuri“, „costul unul clic“ sunt termeni care apar cel mai des în discuţie, şi vorbeşte mai puţin despre tendinţe, croieli şi materiale. Nu acesta este însă cel mai surprinzător lucru din discuţia cu tânăra antreprenoare, ci faptul că modelul ei de afacere este cumva contrar celor consacrate pe piaţă. De regulă, un producător, de orice tip, are un produs pe care încearcă să-l vândă, iar antreprenorii la început de drum nu apelează decât arareori la studii de piaţă şi se bazează mai mult pe fler.

    Carmen Dascălu, care pare mai degrabă o studentă decât o antreprenoare care poate argumenta clar cifrele despre care vorbeşte,  ştie exact care este cererea şi îi spune precis designerului ce fel de rochii de ocazie au căutare. „Pe Google, într-o singură lună, s-au înregistrat 30.000 de căutări pentru «rochie de seară lungă, neagră, cu spatele gol». Designerul propune şi alte modele, mereu am discuţii cu el şi îi spun că încă nu a venit vremea pentru idei de acest fel.“ Adică pentru modele gândite, realizate şi impuse de casele de modă. Acum, în atelierul de câteva zeci de metri pătraţi de lângă biserica Sfântu Gheorghe din Capitală, Carmen Sandu lucrează între 10 şi 12 ore pe zi împreună cu doi angajaţi şi un designer pentru a onora comenzile. „Înainte de a mai angaja pe cineva trebuie să mă asigur că numărul de comenzi se menţine suficient de mare pentru a justifica încă un salariu“, explică ea. Lista de planuri nu este scurtă, dar expune în termeni clari paşii, strâns legaţi de eficienţă, volumul investiţiilor, costuri şi profit.

    Ideea atelierului a existat dintotdeauna, povesteşte antreprenoarea. „Ultimele pagini din caiete aveau mereu schiţe de rochii“, spune ea, deşi a urmat cursurile Academiei de Studii Economice. Ambii părinţi, contabili, n-au crezut că pasiunea sa pentru modă i-ar putea asigura un trai decent, aşa că n-au susţinut-o în această direcţie. „În urmă cu cinci ani am făcut un calcul despre ce însemna investiţia într-un atelier de producţie-creaţie şi au ieşit nişte sume foarte mari.“ Concret, era vorba despre 20.000 de euro, pentru a porni, cu utilajele necesare, chiria spaţiului şi salariile a doi oameni pentru trei luni. Bani pe care nu-i avea. „Am decis să fac altceva pentru a face rost de bani şi m-am angajat.“ În plus, în timpul unei excursii în China a intrat în magazine de confecţii. „Am fost uimită de preţuri, diversitate, calitate, deşi există ideea împământenită că produsele din China sunt proaste.“ A cumpărat dintr-un astfel de magazin 700 de rochii, cu 5.000 de euro împrumutaţi, le-a făcut poze şi a conceput un catalog cu produsele şi le-a dus în magazine (patru în Bucureşti şi alte zece în afara Capitalei), pentru a le vinde în regim de consignaţie. Stabilise la acea vreme preţul la 80 de lei (le cumpărase pentru circa 29 de lei), dar vânzătorii îşi puteau pune orice adaos doreau. Încasarea banilor nu era însă chiar floare la ureche. De pildă, a rămas cu o pagubă de 1.000 de euro pentru că nu a primit niciun leu pe rochiile vândute într-unul din magazinele din centrul comercial Unirea din Bucureşti.

    După ce a vândut jumătate dintre rochii, a plecat din nou în China, de această dată cu 7.000 de euro, pentru a lua şi mai multe rochii, însă s-a gândit să schimbe tactica. „Am spus că trebuie să le vând direct şi cea mai ieftină variantă părea la acel moment un magazin online. N-a fost, pentru că nu aveam niciun fel de cunoştinţe despre online şi platforme. Am făcut un magazin şi nu se întâmpla nimic.“ A înţeles că trebuie să înveţe, aşa că a început să se documenteze şi să meargă la conferinţele de profil. „În două luni reuşeam să câştig echivalentul salariului de-atunci, de 3.000 de lei.“ La un moment dat, povesteşte ea, a trebuit să-şi dea demisia, „ca să nu mă dea ei afară; ambalam pachete pe sub birou, ca să livrez comenzile de pe site“. Apoi, vreme de câteva luni s-a ocupat exclusiv de magazinul online, carmencita.ro, demunit după propriul prenume şi pentru că rochiile din primul import au avut nume de dansuri latine, spune tânăra care a făcut dans de performanţă vreme de zece ani, iar acum pentru a se menţine în formă aleargă. „A apărut apoi oportunitatea de a mă angaja într-o companie specializată în online şi am vrut să învăţ cât mai multe despre acest domeniu“; activitatea legată de propriul magazin online a continuat în paralel cu statutul de angajată.

    Un pas important în creşterea vânzărilor a fost cel în care retailerii online din fashion, ca Elefant şi Tina R, i-au propus să vândă şi la ei pe site produsele pe care le importa, povesteşte Carmen Dascălu, care între timp îşi găsise un intermediar pe piaţa chineză şi nu mai trebuia să meargă personal la cumpărături în cealaltă parte a globului. „Când am început să vând prin intermediul marilor retaileri online, în urmă cu doi ani, cifrele s-au schimbat radical.“ Concret, comenzile s-au triplat, ajungând la 30 de livrări pe zi. La acel moment, antreprenoarea nu mai putea controla foarte bine comenzile din China, „uneori era comandat acelaşi produs, de 100 de ori, în măsurile M şi L, dar acest lucru nu poate fi ştiut dinainte“. Astfel încât a găsit furnizori locali, un depozit cu rochii aduse din Polonia, Spania şi Italia, iar graţie volumelor mari de comenzi pe parcursul ultimilor doi ani a câştigat 15.000 de euro, bani cu care a deschis de câteva luni atelierul.

  • Un student la sociologie dezvoltă un magazin online cu produse apicole

    George Adumitroae, 21 de ani, student în anul trei la sociologie, şi-a deschis recent magazinul online cu miere şi produse apicole Honey Hut, după ce în prealabil a fost în Statele Unite pentru a vedea cum se face business în ţara lui Warren Buffett.

    „Am fost plecat trei luni în San Francisco şi pe unde am lucrat am încercat să-mi dau seama care e filosofia lor. Acolo oamenii sunt foarte atenţi la micile detalii şi m-am gândit că aş putea aplica aceste idei şi aici, în România. Desigur, mi-a plăcut America, dar cred că în momentul de faţă România începe să crească şi putem să creştem şi noi odată cu ea, aici“, povesteşte tânărul, care este acţionarul şi singurul angajat al Honey Hut din Iaşi, firmă înfiinţată în luna iunie.

    El spune că în afară de joburile din Statele Unite, unde a ajuns printr-o agen­ţie de work&travel, a avut un job la 16 ani pentru că a vrut să vadă cum este să „mergi la serviciu“.

    Tot­odată, el consideră că această experienţă l-a de­terminat să înveţe şi să muncească pe cont pro­priu. A ales o afacere cu miere pentru că vărul lui, care în acelaşi timp îi este şi bun prieten, avea deja 300 de stupi.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Râsul lui Bezos şi insecta în chihlimbar

    Autorul, Brad Stone, senior writer la Bloomberg Businessweek şi fost reporter la The New York Times şi Newsweek, s-a ocupat de tehnologie şi Silicon Valley timp de 14 ani şi se clasează pe locul 98 în Amazon Author Rank la categoria “cărţi” şi pe poziţia 99 la “cărţi electronice”. Modul imparţial în care magazinul online Amazon a ales să trateze o carte despre magazinul online Amazon spune multe despre modul de a face afaceri al americanilor, despre lejeritatea cu care tratează chestiuni care altora li se par crâncene şi despre încrâncenarea de a urmări un ţel.

    “Jeff Bezos şi epoca Amazon. The everything store” este, nu-i greu de ghicit, o care despre ascensiunea magazinului virtual şi a insului care a gândit magazinul. Este o lecţie de antreprenoriat, care lămureşte pe oricine că banii nu vin uşor şi că miliardarul de astăzi a tras din greu la un moment dat sau altul. Vă va lămuri că nu puteţi avea, din start, reţeta câştigătoare şi că este bine să fii tenace şi să încerci mereu altceva; drumul de la simpla idee de a vinde cărţi pe internet, dezvoltată în actualul gigant comercial, cu peste 90.000 de angajaţi şi vânzări ce depăşesc 60 de miliarde de dolari, nu a fost o cale netedă.

    Dar a fost interesantă, presărată cu momente amuzante, speciale şi cu personaje deosebite. Cum ar fi povestea lui Christopher Smith, care a venit în companie la 23 de ani şi a lucrat pentru Amazon 14 ani. Venea pe bicicletă, la patru şi jumătate dimineaţa, şi pleca după miezul nopţii; în toată perioada primea cărţi de la distribuitori, ambala şi raspundea la mailurile clienţilor. Alergând aşa tot timpul, Smith pur şi simplu a uitat de o maşină pe care o cumpărase; la un moment dat, dintr-un teanc de plicuri stivuite la uşă a aflat de soarta maşinii: primise câteva amenzi de parcare, o înştiinţare că maşina a fost ridicată, o serie de preavize de la firma care ridicase maşina şi, în cele din urmă, informarea că vehiculul fusese vândut la licitaţie. Smith a rămas dator la creditul de maşină, iar bonitatea sa a avut de suferit din cauza incidentului. Mai târziu, omul a spus că se simţea ca o insectă prinsă în chihlimbar – în interior era o activitate frenetică, activitate care nu era vizibilă nimănui din afară.

    Iar poveşti de genul acesta sunt doar începuturile; urmează poveştile despre dezvoltarea, extinderea companiei, luptele cu concurenţa, geneza Kindle sau conflictele cu editurile legate de preţul de 9,99 dolari pentru o carte electronică. Sau despre impactul râsului cu totul special al lui Bezos. Nu o să spun, la fel ca Financial Times sau Goldman Sachs, că “Jeff Bezos şi epoca Amazon” este cea mai bună carte de afaceri a anului 2013, nu am citit tot ce au citit ei, dar pot zice că este o lectură nemaipomenită.

    Brad Stone, “Jeff Bezos şi epoca Amazon. The everything store”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Recompense la alegere: cât de deschişi vor fi angajatorii să dea vacanţe în loc de tichete de masă?

    Doi tineri cu experienţă de câte zece ani în multinaţionale au creat un magazin online din care angajaţii marilor companii să îşi aleagă singuri beneficiile extrasalariale. Cei doi speră ca, până la sfârşitul acestui an, 10.000 de angajaţi să le folosească platforma.

    ÎN COMPANIILE CU CARE LUCRĂM NU S-A DAT NICIUN BONUS PRIN CARE ANGAJAŢII SĂ ÎŞI ALEAGĂ IMEDIAT O VACANŢĂ; S-AU DAT BONUSURI PRIN CARE OAMENII SĂ SPUNĂ: «MAI STRÂNG UN PIC ŞI PE URMĂ PLEC ÎN VACANŢĂ»„, observă Adrian Sârbu, care a fondat împreună cu Stelian Bogza afacerea Benefit Systems în urmă cu un an. Prin intermediul start-up-ului lor, cei doi au creat o platformă asemănătoare unui magazin online prin care angajaţii din corporaţii au acces la un pachet de beneficii extrasalariale flexibile, în limita unui buget oferit de angajator. Angajaţii pot astfel, printr-un cont individual securizat, să îşi gestioneze bugetul extrasalarial lunar în funcţie de nevoile avute în luna respectivă: pot opta pentru tichete de masă, de transport, contribuţii la asigurări private sau de viaţă, dar şi beneficii din zona smart experience prin care pot, spre exemplu, să tragă cu puşca sau să navigheze.

    Platforma oferă şi varianta cumulării beneficiilor astfel încât, după mai multe luni, angajaţii să poată să îşi cumpere o vacanţă în România. Dacă suma nu este suficientă după mai multe luni de economisire, ei au şi varianta coplatei, negocierea cu agenţia de turism fiind intermediată în această situaţie de către ei. În ce priveşte beneficiile angajatorului, acestea sunt, pe lângă cele legate de eficientizarea departamentului de resurse umane al companiilor, de ordin fiscal, odată cu diversificarea categoriei de beneficii pentru care ei plătesc mai puţine taxe decât în cazul banilor, fie prin scutirea impozitului pe venit, fie prin exceptarea de la plata contribuţiilor sociale.

    CEI DOI TINERI AU FONDAT COMPANIA ÎN IANUARIE ANUL TRECUT, ÎN URMA UNEI INVESTIŢII INIŢIALE DE 50.000 DE EURO DIN FONDURI PROPRII, DIRECŢIONATĂ APROAPE ÎN MOD EGAL ÎNSPRE SISTEMELE IT ŞI CONŢINUT, CARE ASIGURĂ UN NUMĂR SUFICIENT DE FURNIZORI PENTRU DIVERSIFICAREA OPŢIUNILOR ANGAJAŢILOR. Veniturile celor doi provin din taxele percepute companiilor, dar şi furnizorilor de servicii prezenţi pe site. 

    După patru luni de la primul client, reprezentat de firma de payroll şi accounting Apex România, pe platformă s-au înscris circa 600 de angajaţi din şapte companii diferite. Au ajuns astfel la profit operaţional şi, potrivit estimărilor celor doi, în acest ritm vor recupera investiţia până la sfârşitul anului. Lansarea în antreprenoriat printr-o astfel de platformă a venit după câte o experienţă de circa zece ani în multinaţionale pentru cei doi fondatori, ambii în vârstă de 34 de ani.

    “EU AM FOLOSIT UN SISTEM SIMILAR ÎN CADRUL ANGAJATORULUI DIN CEHIA:  AM REUŞIT SĂ ECONOMISESC LUNĂ DE LUNĂ ŞI SĂ ÎMI IAU O VACANŢĂ CARE SĂ ÎNSEMNE CEVA PENTRU MINE„, SPUNE SÂRBU. El şi-a început cariera ca programator, după absolvirea Facultăţii de Automatică şi Calculatoare în România şi a unui masterat în Elveţia. A lucrat timp de doi ani ca cercetător în microelectronică şi telecomunicaţii în Belgia, iar apoi a luat contact cu lumea afacerilor studiind şi în cadrul unui MBA la Vlerick Business School din Belgia.

    A lucrat într-o companie din farma, în cadrul diviziei de telecom şi tehnologie în biroul local al Roland Berger, iar apoi a fost timp de doi ani senior manager în cadrul Vodafone. În prezent, în paralel cu activitatea antreprenorială, este consultant în dezvoltarea proiectelor telecom din regiunea Europei Centrale şi de Est în cadrul biroului din Praga al PricewaterhouseCoopers. Inspirat de experienţa din afara ţării, a fondat afacerea Benefit Systems în ideea de a-i motiva şi pe angajaţii din România la fel cum sunt obişnuiţi cei din statele vestice.

  • Iulian Stanciu, eMAG: „De anul acesta, vom vinde timp”

    Afirmaţia face referire la introducerea segmentului food, alături de fashion, sport şi auto în categoriile listate pe site-ul magazinului online până la finalul lui 2014.  Diversificarea categoriilor de produse şi dezvoltarea regională vor fi rezultatul unor investiţii de 11,5 milioane de euro. Suma va fi împărţită astfel:  3 mil. euro în tehnologie, 2,5 mil. euro în logistică, 4,5 mil. euro în extinderea internaţională şi 1 mil. euro în dezvoltarea echipei şi competenţelor echipei eMag. Investiţiile de anul acesta vor fi duble faţă de anul trecut,  când acestea au totalizat 5,4 milioane de euro.

    Compania este prezentă în România, Bulgaria şi Ungaria şi a ajuns la o bază de 36 de milioane de potenţiali cumpărători, 10% din vânzări fiind realizate pe pieţele internaţionale. Până la sfârşitul anului în curs, eMAG îşi va extinde prezenţa pe încă o piaţă internaţională, principalele vizate fiind cele din regiune: fosta Iugoslavie Grecia, Turcia, Ucraina. “Ucraina rămâne cu siguranţă în plan  – trebuie să se liniştească lucrurile, dar este o piaţă foarte mare, e cât România, Ungaria, Bulgaria şi mai mult de atât. Undeva în octombrie vom avea o nouă ţară” a declarat Stanciu pentru Business Magazin. Acesta a mai adăugat că  Investiţia pentru lansarea pe o nouă piaţă se realizează treptat, pe o perioadă de aproximativ patru ani şi ajunge la circa 15 milioane de euro.  

    Anul acesta, eMAG estimează o creştere de peste 40% a vânzărilor realizate în anul 2014 şi ţinteşte o cifră de vânzări de peste 260 de milioane de euro.Pentru construirea expertizei pe noile categorii, eMAG are în plan şi extinderea echipei, astfel că, până la finalul anului, aceasta va trece pragul de 1.000 de angajaţi. Compania investeşte 1 milion de euro în dezvoltarea şi consolidarea echipei. eMAG a dezvoltat programe de training de specialitate diferenţiate pe categorii de angajaţi, precum şi cea mai mare Academie din mediul privat care va fi deschisă, din toamna acestui an şi angajaţilor din alte companii. Totodată, eMAG oferă singurul MBA specializat pe ecommerce din România cu profesori experimentaţi în business-ul internaţional

  • A devenit antreprenor cu bani împrumutaţi şi cu o rablă de Dacie. Acum face 20 de milioane de euro

    Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale tinerilor manageri din România în a noua ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, care va fi lansat de Business Magazin în luna mai. Tot atunci vom premia cei mai performanţi tineri din mediul de afaceri la Gala Tineri Manageri de Top, organizată de Business Magazin.

    Mihai Pătraşcu a lucrat ca angajat doar un an în cei 31 pe care i-a împlinit şi se declară fericit că a luat decizia să muncească pentru afacerea proprie, evomag.ro, pe care a pornit-o cu bani împrumutaţi şi pe care a dus-o la 20 de milioane de euro.

    L-am găsit pe Mihai Pătraşcu stând în picioare la biroul înalt şi fără scaun de unde supervizează fluxul comenzilor. În discuţia cu Mihai, îţi vine aproape instinctiv să îl tutuieşti şi ajungi să vorbeşti repede despre gadgeturile pe care le foloseşte, printre care un ceas cu pedometru prin care încearcă să se menţină cât de cât activ, dat fiind că stă la birou cam zece ore pe zi. Joia Mare l-a găsit făcând, până la ora 12, patru kilometri, deşi admite că într-o zi de muncă trece bine de opt-nouă kilometri.

    Alergătura l-a însoţit încă dinainte de facultate, când, din dorinţa de avea internet în blocul unde locuia, a constituit o reţea de cartier cu 250 de abonaţi capabilă să atragă serviciile unui furnizor. “Am avut o reţea de cartier încă de când eram la liceu”, îşi începe povestea Mihai Pătraşcu, astăzi proprietar al evomag.ro, un magazin online care şi-a bugetat afaceri de circa 20 de milioane de euro pentru anul în curs.

    Absolvent de electronică şi telecomunicaţii la Universitatea Politehnică, Pătraşcu îşi are biroul deasupra depozitelor şi magazinului de prezentare de lângă Piaţa Muncii.

    Primul meu calculator a fost un 586 cumpărat cu mari eforturi de către părinţi de la cineva din Ştefan cel Mare. Am fost atras mereu de tehnologie. Ca student, a început să repare calculatoare alături de un prieten, după un an în care a lucrat la Siveco, una dintre companiile locale care dezvoltă software – “Nu mi-a plăcut pentru că nu programam, ci doar instruiam clienţii din ţară să folosească ser-viciile cumpărate. Era militărie!”.

    Cei doi au format o echipă de 20 de angajaţi, moment când el a decis să înfiinţeze un magazin online unde să îşi comercializeze calculatoarele. Aşa a apărut în 2003 vreaulaptop.ro, un proiect despre care admite că a fost lansat “prea devreme pentru timpul lui, dar din care a învăţat să facă marketing pe forumuri şi să vândă un produs deloc ieftin la acea vreme.

    A decis să construi-ască singur un proiect de magazin online şi a înfiinţat propria firmă cu bani luaţi în avans de la companiile cărora le repara calculatoarele. A strâns 12 milioane de lei vechi cu care şi-a fondat o societate şi i-a dat reţeaua de cartier unui prieten programator în schimbul unui script pentru un magazin electronic de la care a pornit evolutionsystems.ro. “Puneam în fiecare dimineaţă anunţuri timp de două ore, de la 9 la 11, pe toate site-urile posibile, alături de actuala mea soţie, de acasă, din dormitor. Am făcut asta jumătate de an şi vindeam două-trei calcu-latoare pe săptămână”, povesteşte tânărul.

    A încercat mai multe branduri în anunţurile pe care le încărca pe internet şi aşa a decis că între Evosys, Evoshop şi Evomag, ultimul rămâne cel la care clienţii răspund cel mai bine – “oamenii sunau mai mult la anunţurile cu evomag, iar încet-încet ne-am concentrat doar pe comerţ şi am renunţat la partea de mentenanţă”. Spune că nu a avut de la cine să se inspire în România şi că a preluat modelul TigerDi-rect.com, unul dintre site-urile cu obiect de activitate similar din Statele Unite ale Americii.

  • Zara deschide în aprilie un magazin online în România

     “Grupul continuă să-şi extindă platforma online la nivel global. Anul trecut au avut loc lansările online ale Zara, Massimo Dutti şi Zara Home în Canada, Zara în Rusia şi Pull&Bear în România. De la începutul anului, s-a deschis Zara.com în Grecia, iar în următoare săptămâni se va lansa în România, iar în toamnă/iarnă în Coreea de Sud şi Mexic, când grupul va fi online pe 27 de pieţe”, se arată într-un raport al Inditex.

    Din acest an, şi magazinul online al Massimo Dutti a început livrările în România.

    Inditex este prezent pe piaţa românească cu şapte din cele nouă branduri din portofoliu, respectiv Zara, Zara Home, Bershka, Pull&Bear, Stradivarius, Oysho şi Massimo Dutti. Grupul nu a adus pe piaţa locală magazinele Zara Kids şi Uterqüe.

    Anul trecut, Inditex a deschis 10 magazine în România: câte unul Zara, Pull&Bear, Oysho şi Zara Home şi câte două Massimo Dutti, Bershka şi Stradivarius. Astfel, reţeaua grupului a ajuns la 98 de magazine pe piaţa locală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Massimo Dutti lansează magazinul online în România

    Magazinul online va fi lansat în data de 19 martie pe site-ul massimodutti.com şi va pune la dispoziţia clienţilor  colecţiile pentru bărbaţi, femei şi copii, precum şi accesorii, ochelari, genţi şi încălţăminte. Colecţiile Limited Edition vor fi, de asemenea, disponibile pentru clienţii din mediul online. Toate preţurile sunt exprimate în lei, iar expedierea comenzilor în magazinele Massimo Dutti va fi gratuită. Taxa pentru livrarea standard este de 18 lei, iar pentru expediere expres, de 45 lei.

    Massimo Dutti reprezintă brandul premium al grupului Inditex, preţurile fiind, pentru o pereche de pantaloni bărbăteşti spre exemplu, de circa 300 de lei, pentru o pereche de pantofi variază între 549 şi 699 de lei în timp ce o rochie poate să coste circa 500 de lei, iar un sacou pentru femei poate să ajungă la 900 de lei, potrivit informaţiilor de pe site-ul brandului.

    Primul magazin Massimo Dutti a fost deschis pe piaţa autohtonă în urmă cu şase ani,  în cadrul  centrului comercial Băneasa Shopping City din Bucureşti. În prezent, marca este prezentă pe piaţă cu un total de nouă magazine în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu, Constanţa şi Iaşi.

    Massimo Dutti este parte a grupului spaniol Inditex alături de alte opt mărci, fiecare pe un alt format de retail: Zara, Pull&Bear,  Bershka, Stradivarius, Oysho, Zara Home şi Uterqüe. Grupul Inditex este prezent în peste 86 de ţări în mai mult de 6249 de magazine , cu vânzări totale care au depăşit 15 miliarde de euro în anul 2012.

  • Carrefour vinde flori online în parteneriat cu floridelux.ro şi vrea colaborări pe foto şi vinuri

     “Este o etapă în care intră carrefour-online.ro, secţiunea market place, respectiv capacitatea noastră de a face parteneriate pe termen lung cu furnizori specializaţi, pentru a aduce şi dezvolta la maxim sortimentul de produse. Credem în potenţialul online al Carrefour România, în ultimele şase luni am cvadruplat numărul clienţilor carrefour-online.ro şi astăzi am ajuns la limita maximă de capacitate ca livrări la domiciliu”, a declarat Vlad Ardeleanu, director formate de crestere şi noi direcţii de dezvoltare al Carrefour România.

    Magazinul online are o gamă de 15.000 de produse disponibile la comandă, atât pe food, cât şi non-food.

    El a arătat că retailerul are patru direcţii de dezvoltare pentru carrefour-online.ro, respectiv dezvoltarea părţii de customer service, extinderea sortimentaţiei, inclusiv prin parteneriate cu furnizori specializaţi, creşterea capacităţii de livrare şi dezvoltarea site-ului.

    În ceea ce priveşte încheierea de parteneriate, Ardeleanu a precizat că serviciile furnizorului trebuie să fie iniţial certificate de un sistem dezvoltat de Carrefour.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Retailerul de încălţăminte Leonardo şi-a deschis magazin online

     Leonardo, care a deschis primul magazin în 1994 în Oradea, are în administrare directă 98 magazine, situate în 59 de oraşe, potrivit datelor de pe site-ul companiei. În Bucureşti, retailerul are 12 unităţi.

    În a doua jumătate a anului 2009, compania, cu datorii de 100 milioane euro, a intrat în insolvenţă din cauza scăderii cererii pe piaţa internă şi a reducerii vânzărilor.

    În anul dinainte de intrarea în insolvenţă, 2008, retailerul avea peste 200 de magazine în principalele zone urbane din România, Ungaria, Bulgaria şi Moldova, peste 3.000 angajaţi şi afaceri de 500 milioane de lei. În 2012, Leonardo a înregistrat o cifră de afaceri de 219,7 milioane lei, pierderi de 27,7 milioane lei şi avea peste 1.100 de angajaţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro