“România este cea mai bună zonă de creştere pentru anii următori, de aceea investim aici”, spune încrezător Hervé Dujardin, corporate sales director la FM Logistic, operator care are activităţi logistice în unsprezece ţări, între care şi România. Văzută prin ochii lui Dujardin, ţara noastră are marele avantaj că nu este o ţară matură şi, prin urmare, şi companiile se pot dezvolta frumos. Comerţul, de pildă, de care afacerile furnizorilor de servicii sunt strâns înlănţuite, se află în plin elan de extindere. Nu mai puţin de 40 de noi hipermarketuri, estimează Dujardin, vor fi deschise în următorii zece ani.
Motiv pentru care pe cele 20 de hectare de teren pe care le are în proprietate FM Logistic România vor fi ridicate alte şi alte module care să mărească suprafeţele de depozitare ale companiei. Spaţiile pe care le au acum la Timişoara, Dudeştii Noi (Timiş), Petreşti şi în Chiajna, în apropierea Capitalei, pot fi extinse cu lejeritate. Numai şase luni sunt suficiente pentru ridicarea din temelii a unui nou modul, de 6.000 mp. “Sunt sigur că tot terenul pe care îl avem acum va fi plin de depozite în zece ani, dar timpul ar putea fi şi mai scurt”, spune Dujardin care se arată destul de pesimist în privinţa evoluţiei economiei mondiale în următorii trei ani.
Afacerea din România înfloreşte însă permanent, iar cifra de afaceri din acest an aduce un nou plus, ajungând la 22 de milioane de euro faţă de 20 de milioane de euro în 2010. Cifrele se referă însă numai la serviciile facturate şi nu reflectă valoarea bunurilor depozitate, intermediate şi transportate. Compania a ajuns acum să încarce zilnic în jur de 180 de camioane, în rândul clienţilor numărându-se atât retaileri cum sunt Cora, Profi, Bricostore sau Carrefour, cât şi producători, ca P&G, Nestlé, Danone, Coca-Cola sau Unilever. În total, compania are în jur de 80 de clienţi pentru serviciile de transport, iar numărul acestora este în creştere, punctează Cristina Botoş, directorul diviziei de transport a FM Logistic. Creşterea se datorează pe de o parte faptului că numărul de transportatori a scăzut în ultima perioadă, cernuţi de criză. Iar pe de altă parte, în ciuda faptului că preţul serviciilor companiei nu este cel mai mic de pe piaţă, “costul este pesemne între cele mai bune”, precizează Botoş.
Ea punctează că există o mare diferenţă între preţ şi cost la un serviciu de logistică şi dă un exemplu cât se poate de clar: în cazul în care un retailer constată la momentul livrării – sau ulterior – că sunt probleme cu mărfurile comandate, plata poate întârzia cu zilele sau săptămânile, pe lângă faptul că pot apărea tot felul de tensiuni între relaţiile dintre producător şi vânzător. Pentru a risca tot mai puţin, firma de logistică dă telefoane mobile tuturor şoferilor care fac livrări, iar în call-center există permanent cineva care poate da răspunsuri rapide. Este o soluţie simplă, mult mai puţin costisitoare decât pagubele care pot apărea dacă, de pildă, se defectează sistemul de răcire într-un camion cu temperatură controlată sau dacă mărfurile livrate la poarta unui magazin nu sunt totuna cu cele comandate. “Drojdia, de exemplu, este un organism viu. La temperaturi de sub zero grade Celsius îngheaţă, iar peste 4 grade Celsius nu mai are aceleaşi proprietăţi”, exemplifică Botoş. În asemenea situaţii, temperatura este esenţială.
Pe de altă parte, un cost important este cel al mărfurilor care se “pierd” pe drum. Un studiu realizat la nivel european de Transported Asset Protection Association (Asociaţia pentru Protecţia Bunurilor Transportate) arată că 1% din bunuri sunt furate în timpul tranzitului. Cele mai vizate sunt electronicele, hainele, ţigările şi băuturile alcoolice. Un exemplu şi mai concret al aceleiaşi asociaţii arăta că într-un singur an de zile, în Europa, 20 de producători de tehnologie au fost păgubiţi cu 32 de milioane de euro din cauza a 150 de furturi. Ce măsuri se pot lua în aceste condiţii?
Pe principiul <paza bună trece primejdia rea>, operatorul logistic se foloseşte de metode variate, chiar dacă, spune Botoş, la un moment dat toate metodele sunt cunoscute şi ocolite, într-o manieră sau alta. Pe lângă GPS-urile instalate pe toate cele 72 de camioane pe care le au în parcul propriu, sunt folosite şi alte metode, care par, la prima vedere, neobişnuite. Un exemplu este testarea şoferilor cu detectorul de minciuni – atât pentru verificarea integrităţii acestora (ştiut fiind că unul dintre cele mai mari riscuri de furt vin tocmai din partea angajaţilor), cât şi pentru “renumele” pe care îl dobândeşte, pe această cale, FM Logistic. “Cu siguranţă că şoferul va povesti tuturor colegilor şi cunoscuţilor despre această experienţă”, susţine Botoş. Pe acelaşi principiu al prevenţiei, chiar când nu există suspiciuni întemeiate, angajaţii firmei urmăresc camioanele în trafic până la locul descărcării mărfurilor. În aceeaşi serie de măsuri se înscrie şi amplasarea – în mod aleatoriu sau nu – a camerelor de luat vederi în camioane.
Aşadar, limitarea furturilor scade costul propriu-zis al livrărilor. Un pas mai departe de-atât, dar tot pe aceeaşi linie în care logistica să coste mai puţin, sunt serviciile de pooling. Pe româneşte, asta înseamnă că mai multe firme din acelaşi domeniu ar trebui să fie de acord ca mărfurile lor să fie livrate în acelaşi timp, cu acelaşi camion, la acelaşi client. Chiar dacă acest serviciu ar fi cu circa 15% mai ieftin decât cele individuale, având şi un avantaj mai mare prin faptul că mărfurile ar putea fi duse la vânzător mai des, până acum, nicio companie din România nu a semnat un astfel de contract. Un cost mai mic nu prevalează, se pare, teama că rivalii ar putea afla informaţii, pe care, până la urmă, oricum nu le pot păstra secrete.
