BusinessMagazin

Tag: logistica

  • Cine este tânărul de doar 27 de ani responsabil de exporturile celui mai mare producător românesc de ţiglă metalică

    Mihai Sandu a preluat departamentul de export al Bilka, liderul pieţei româneşti de ţiglă metalică în anul 2016, odată cu înfiinţarea acestuia.
    Povestea lui legată de companie a început însă în urmă cu opt ani când, student fiind, a început să lucreze pentru un furnizor de servicii al companiei. În 2012, când avea 20 de ani, s-a angajat în cadrul Bilka în calitate de responsabil logistică. „Traseul de la logistică la export a trecut şi prin departamentul de vânzări, pentru intern, unde am avut posibilitatea să învăţ cât mai multe despre domeniul vânzărilor şi să pun bazele ascensiunii mele”, îşi descrie el evoluţia până la preluarea rolului actual. 
    Acesta implică dezvoltarea vânzărilor la export „oarecum de la zero”. „La  început am fost singur în departament şi am dus muncă dublă pentru a face cunoscut brandul în extern, dar uneori şi pentru a depăşi bariere lingvistice. De-a lungul timpului, cifrele obţinute mi-au dovedit că prin muncă şi devotament, provocările vor deveni performanţe, iar acum exportul reprezintă 10% din cifra de afaceri a companiei şi continuă să crească”, descrie el rezultatele înregistrate. Valoarea sistemelor complete pentru acoperişuri exportate anul trecut a ajuns la 11 milioane de euro, în creştere cu 50% faţă de 2018.  Produsele Bilka sunt comercializate în extern, în ţări precum: Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Germania, Polonia, Slovacia, Cehia, Austria sau Ucraina. Echipa, formată din patru angajaţi în prezent, se concentrează pe dezvoltarea de noi pieţe de desfacere – chiar şi pe alte continente – şi pe consolidarea poziţiei pe pieţele pe care deja au intrat. „Potenţialul de creştere pe care îl vedem la export şi faptul că investiţiile realizate în ultimii ani ne permit să fim competitivi în toată Europa, unde sunt pieţe în care putem ajunge lider în următorii cinci ani, ne fac să accesăm tot mai multe pieţe şi să ne uităm şi spre alte continente.” 

  • Tânăra care coordonează o companie de logistică ce are venituri de peste 70 mil. euro

    Loredana Dan este manager general al companiei de transport şi logistică International Alexander, care activează în România, Serbia, Ungaria şi Germania şi a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de aproximativ 70 milioane euro. Înainte de a prelua funcţia actuală Loredana Dan a lucrat într-o agenţie de turism, apoi într-o firmă austriacă de expediţii internaţionale şi ca manager  în cadrul unei multinaţionale franceze de transport şi logistică. „Consider că drumul către succes este diferenţiat de alegeri la momentul potrivit, alături de oameni potriviţi lângă care simţi că poţi construi pe termen lung”, spune ea, adăugând că fiecare schimbare pe care a făcut-o a fost importantă. „În fiecare loc am pus suflet şi am făcut tot ce a depins de mine pentru a avea proiecte de succes.” Cea mai bună alegere pe care a făcut-o, din punct de vedere profesional, a fost în anul 2014, atunci când a decis să se alăture echipei International Alexander. „Am crescut profesional alături de oameni profesionişti, ambiţioşi şi dedicaţi, în care am crezut încă de la început.” Spune că „armele sale secrete” sunt adaptabilitatea şi încrederea în forţele proprii, iar „modul în care îmi reîncarc bateriile este timpul petrecut alături de familie şi cei doi copii ai mei”.

    Profilul Loredanei Dan a apărut în ediţia de anul acesta a anuarului 100 TINERI MANAGERI DE TOP.

  • Inteligenţa artificială a ajutat unele businessuri să îşi crească deja marja de profit cu peste 5%

    Businessurile americane de transport şi logistică care au adoptat soluţii de inteligenţă artificială se bucură deja de marje de profit mai bune chiar şi cu peste 5%, potrivit unui raport semnat de Business Insider.

    Până acum, mai mulţi jucători din piaţă au investit în echipe de cercetare şi în analiză de date pentru a-şi spori eficienţa operaţională.

    Cu toate acestea, în ultimii ani volumele de date sunt din ce în ce mai ridicate, iar informaţiile valoroase obţinut de companii în urma analizelor sunt fragmentate la un nivel din ce în ce mai detaliat, astfel încât companiile au nevoie de inteligenţă artificială acum pentru a-şi putea analiza şi sorta datele şi pentru a oferi experienţe cât mai personalizate.

    Potrivit datelor companiei de consultanţă McKinsey pe anul 2017, cei care au adoptat devreme tehnologiile de inteligenţă artificială în sectorul de transporturi şi logistică s-au bucurat de o majorare a marjei de profit cu peste 5%.

    Între timp, datele arată că jucătorii din sector care nu au adoptat tehnologia au avut de pierdut prin comparaţie.

    Chiar şi aşa, adopţia în masă este departe chiar şi la nivelul companiilor mari. Doar 21% dintre companiile de transport şi logistică intervievate de McKinsey au trecut de o etapă iniţială de testare a soluţiilor de inteligenţă artificială şi doar în anumite părţi ale businessului.

    Provocările pe care le întâlnesc companiile din sector care vor să îşi implementeze soluţii de inteligenţă artificială sunt numeroase, dar se referă în principal la investiţii majore şi schimbări la nivel organizatoric.

     

  • Primul meu job – Valentin Storoj, managing director Raben Logistics România – VIDEO

    “Îmi aduc aminte că după ce am fost angajat (ca referent trasport la o casă de expediţii), prima sarcină pe care am primit-o a fost să îmi ajut colegii făcând copii ale diverselor documente cu care lucrau ei şi să trimit faxuri pentru mărfurile aflate în tranzit vamal. După ce am reuşit să cuceresc imprimanta şi faxul şi am intrat cu adevărat în domeniu, mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac şi pe viitor.”

    “Pentru mine, primul meu loc de muncă mi-a definit cariera ce a urmat; nu ştiu cum ar fi arătat viitorul fără acel job.”

  • Robert Berza, country manager / Fashion Days: “Cel mai important pentru industrie este să crească procentul vânzărilor online”

    Carte de vizită
    ¶ Înainte de a conduce operaţiunile locale ale Fashion Days, a lucrat ca director de marketing la eMAG România
    ¶ A construit, de la zero, subsidiara locală a retailerului polonez de modă Zoot
    ¶ Businessul Fashion Days este integrat din 2017 în Dante International, compania care gestionează şi eMAG

  • Între lipsa de personal şi digitalizare

    “Pe măsură ce economia europeană se dezvoltă, companiile continuă să crească producţia şi vânzările. În consecinţă, cererea de transport este în creştere. Piaţa actuală cere implementarea de soluţii noi”, descrie Valentin Storoj, managing director al companiei Raben Logistics România, sectorul în care activează.

    Parte a grupului olandez Raben, compania acoperă în prezent întrega ţară prin servicii naţionale de transport în regim de grupaj şi compania are de asemenea conexiuni zilnice cu Europa pentru import şi export. Anul trecut, numărul angajaţilor din România a crescut de la 20 la 50, iar veniturile înregistrate de compania locală au fost de aproximativ 13 milioane de lei.

    Valentin Storoj s-a angajat în domeniul logisticii şi transportului în urmă cu 14 ani, imediat după absolvirea studiilor la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Politehnicii Bucureşti.

    „Din cauza faptului că la facultate aspectul practic nu prea este în concordanţă cu realitatea de pe piaţa muncii de zi cu zi, am decis, în ciuda educaţiei mele, să aleg un domeniu complet diferit – transporturile şi logistica – şi am primit postul de junior într-o companie multinaţională in continuă dezvoltare”, îşi aminteşte Storoj.

    A trecut rapid prin câteva poziţii ale aceleiaşi companii – firma austriaca Gebruder Weiss, în care s-a angajat în 2004, potrivit informaţiilor de pe profilul său de LinkedIn – şi a obţinut astfel, spune el, o privire de ansamblu asupra domeniului. După şase ani, a deschis o filială a unei alte companii multinaţionale în Bucureşti.

    Managing director al Raben este din 2016, când grupul olandez a intrat pe piaţa locală. Compania şi-a început activitatea aici prin două filiale, una în Bucureşti şi cealaltă în Arad; un an mai târziu, a mai inaugurat două filiale, în Cluj şi Sibiu.

    „România este deja o ţară foarte importantă pe harta logistică a Europei, după cum se poate vedea şi prin poziţia noastră puternică de aici. Avantajul cel mai mare al companiei noastre este faptul că avem o echipă tânără şi talentată care este deschisă către noi tehnologii”, descrie Storoj domeniul logistic. El spune că în planurile de dezvoltare ale grupului olandez pe plan local intră investiţiile în reţeaua de distribuţie, precum şi în dezvoltarea de noi servicii. Olandezii vor să deschidă aici două depozite noi, dar şi să le relocheze pe cele existente în depozite mai mari în Bucureşti şi Arad. Storoj este însă discret în ceea ce priveşte valoarea investiţiilor în aceste direcţii.

    Când vine vorba despre provocări, acestea se leagă, şi pe piaţa de logistică, mai ales de găsirea forţei de muncă.

    „Piaţa locală se confruntă cu o lipsă de specialişti, iar acest fapt nu este o problemă doar pentru noi, ci pentru tot sectorul, deoarece poate încetini dezvoltarea companiilor de transport. Din păcate, previziunile sunt departe de a fi optimiste şi cu toate acestea deficitul de pe piaţă de şoferi calificaţi nu este o problemă nouă.” Potrivit datelor lui Valentin Storoj, în 2009, Parlamentul European a declarat că UE are un deficit de 3,8% în ceea ce priveşte şoferii de camioane.

    „În acelaşi timp, din cauza ratei scăzute de şomaj în UE, care a scăzut la 7,6%, potrivit datelor Eurostat din iulie 2017, întreaga Europa se luptă pentru candidaţi, iar rezultatul este creşterea salariilor.”

    Valentin Storoj citează datele oficiale, care spun că salariul mediu european a crescut cu 2-19% între ianuarie 2016 şi ianuarie 2017, iar România (19%) a înregistrat cea mai mare creştere din UE, urmată de Ungaria (15%), Cehia (11%), Estonia (9%) şi Polonia (8%). Astfel, în anul anterior, salariul mediu al şoferilor şi angajaţilor operaţionali a atins 10,56 euro pe oră, „ceea ce aduce cu sine costuri de personal şi administrative mai mari pentru acest sector”, descrie Storoj o problemă legată de creşterea costurilor cu personalul. În plus, subliniază el, şoferii calificaţi îmbătrânesc, ceea ce înseamnă că mulţi dintre ei se vor pensiona în curând, nefiind suficientă forţă de muncă pe piaţă.

    „Logistica este unul dintre segmentele care au cea mai mare nevoie de specialişti – şi aceştia sunt greu de găsit. Doar angajaţii cu experienţă sunt capabili să asigure stabilitatea proceselor care au legătură cu lanţul de distribuţie”, concluzionează el.

    Dintre iniţiativele derulate de Raben Group în sensul atragerii şi menţinerii personalului, Valentin Storoj numeşte programele motivaţionale pentru şoferi, sălile de sport la locul de muncă, precum şi programe care promovează siguranţa pe stradă şi la locul de muncă. În acelaşi timp, spune managing directorul Raben Group, oferă flexibilitate la locul de muncă şi un sistem transparent de bonusuri.

    Piaţa de transport şi logistică din România este estimată în prezent la 5 – 6 miliarde de euro în 2018. Cererea pentru spaţii industriale a crescut cu 15% şi consumul, cu 10% în 2016 faţă de 2017, potrivit datelor citate de excecutiv. „Unul dintre domeniile care se dezvoltă acum este sectorul comerţului online, care pare să fie industria care va avea cel mai mult de câştigat în următorul an în România”, descrie el efervescenţa online-ului, după cum reiese şi din activitatea de logistică.

    În ceea ce priveşte piaţa europeană, Valentin Storoj spune că două tendinţe ies în evidenţă: digitalizarea şi inovaţia.

    „Din 15 iunie 2019, toate autovehiculele de transport comercial va trebui să fie echipate cu tahometre digitale. Datorită sistemului de GPS încorporat şi posibilităţii de a-l accesa de la distanţă pentru a-l controla, acest echipament va limita probabilitatea de a influenţa operaţiunile sale. Aceste modificări, deşi sunt necesare, sunt încă foarte costisitoare pentru sectorul TFL”, descrie executivul o decizie care va influenţa o industrie.

    În acest sens, spune că de ani de zile grupul pe care îl reprezintă s-a concentrat pe inovaţii, fiind foarte flexibil în ceea ce priveşte schimbările. La începutul anului 2017, compania a deschis un departament de cercetare şi dezvoltare, Laboratorul Genius, care promovează transportul şi logistica practic fără hârtie, aplicând mecanisme de avertizare timpurie pentru a anticipa eventualele modificări ale timpilor de livrare şi folosind algoritmi avansaţi de procesare a imaginii pentru măsurarea înălţimii transportului la intrarea în depozit.

    De asemenea, în 2015, compania a lansat o platformă care utilizează data cloud computing, pentru ca clienţii şi destinatarii bunurilor livrate de grupul Raben să poată utiliza internetul pentru a avea acces imediat la comenzi, statusuri ale expediţiilor şi facturilor sau pentru a utiliza un set personalizat de rapoarte.

    De la fermierii olandezi în toată Europa

    Istoria grupului Raben a început în 1931, în oraşul Winterswijk din Olanda, când Jan W. Raben a început sa transporte produse pentru fermierii locali. Un alt punct de pe harta istorică a grupului Raben îi aparţine fiului său, Theo Raben, care a dezvoltat transportul textilelor către şi din Polonia; continuată de nepotul Ewald Raben, care a venit în Polonia pentru a deschide o filială Raben, mutare care a marcat începutul extinderii internaţionale a grupului.

    În 2002, a fost fondată compania Fresh Logistics, specializându-se pe produsele proaspete, care au nevoie de o temperatură controlată de 0 până la +6 grade Celsius în întregul lanţ logistic. Anii 2003-2010 au adus extinderea către noi pieţe. În 2003, prima filială a fost dechisă în Ucraina, un an mai târziu a urmat Lituania, iar Letonia şi Estoina au apărut apoi pe harta Raben Group în Europa. În 2005, compania şi-a extins afacerile şi în Germania. În 2008, Raben a intrat pe piaţa cehă şi pe cea slovacă. Doi ani mai târziu, a fost prezentă şi în Ungaria (2010). În 2016, compania a intrat pe piaţa românească şi în 2017 Raben a obţinut peste 20% din acţiunile SITTAM Italia. Numărul angajaţilor la nivel de grup a ajuns anul trecut la aproximativ 1.000, în timp ce capacitatea de depozitare totală s-a situat la peste 1,1 milioane de metri pătraţi şi profitul, la 1 miliard de euro.

  • Cariera DIY

    “Fac parte din echipa de retail development (dezvoltare – n.red.), iar în prezent sunt responsabil de dezvoltarea, planificarea şi implementarea unui sistem de eficientizare a celor şapte magazine IKEA din zona Asia de
    Sud-Est, mai exact trei pieţe – Singapore, Malaysia şi Thailanda”, spune executivul român. Proiectul e menit să adapteze nevoile companiei la era digitală de business.

    O zi obişnuită de lucru pentru Tony Vatuiu constă în şedinţe, multe prezentări şi călătorii frecvente în cele trei ţări. 
    Gigantul suedez IKEA operează pe doar trei pieţe din Asia de Sud-Est, unde deţine şapte magazine şi un al optulea în curs de deschidere, alături de două centre comerciale. În total, grupul are în Singapore, Malaysia şi Thailanda circa 4.000 de salariaţi. „Conduc o echipă largă de oameni, foarte dinamici şi energici, care la rândul lor sunt conectaţi cu alţi oameni din toate segmentele «value chain»-ului nostru, pe plan strategic dar şi operaţional.”

    Prin comparaţie, suedezii au în România un singur magazin, cu vânzări anuale de circa 90-100 de milioane de euro şi câteva sute de salariaţi. Retailerul are planuri de expansiune pe piaţa locală, al doilea magazin din Capitală urmând a fi deschis în această toamnă. România este o piaţă cu o populaţie de circa 20 de milioane de oameni, pe când cele trei ţări din Asia de Sud-Est, unde grupul este prezent, au peste 100 de milioane de locuitori. Puterea de cumpărare este şi ea diferită, însă nu doar între piaţa locală şi celelalte trei, ci şi în interiorul regiunii. Mai exact, Singapore este una dintre cele mai dezvoltate economii din Asia şi chiar din lume. Thailanda se află însă undeva la jumătatea clasamentului, în urma României, cu un PIB per capita de sub 20.000 de dolari, potrivit FMI. Singapore are un un PIB per capita de peste 90.000 de dolari, conform aceleiaşi surse, ceea ce plasează micuţul stat asiatic pe locul trei mondial după Qatar şi Luxemburg. România se află aproape de poziţia 60 cu nici 24.000 de dolari.

    De ce a ales Tony Vatuiu să lase piaţa mamă pentru alte ţări? El a plecat din România acum aproape 15 ani şi, de altfel, nu a lucrat decât în străinătate.

    Este născut în Drobeta-Turnu Severin şi a studiat la Universitatea de Vest din Timişoara, iar apoi la Universitatea din Copenhaga. Şi-a început cariera în departamentul de logistică al IKEA, pentru ca apoi să descopere vânzările şi ulterior zona de expansiune.
    Executivul român a preluat poziţia actuală în urmă cu mai puţin de un an, după ce anterior a lucrat pentru IKEA în Japonia aproape cinci ani.

    De altfel, cariera sa a fost construită exclusiv în cadrul retailerului de mobilier pentru care lucrează de circa 14 ani.
    „În 2004 am plecat din România cu o bursă în Copenhaga, Danemarca. Timp de un an cât am fost student acolo, am lucrat part-time (doar în weekenduri) pentru IKEA.” Apoi, în 2005, a avut şansa, după cum spune chiar el, să i se ofere poziţia de
    trainee-leader aspirant în logistică într-unul din magazinele IKEA din Copenhaga. 
    „Am învăţat foarte mult în perioada petrecută în IKEA Danemarca, unde am deţinut mai multe poziţii în departamentul de logistică. În acelaşi timp, am avut şansa să lucrez cu oameni şi echipe cu care am avut rezultate remarcabile.”
    În 2012 a venit oportunitatea din Japonia, o ţara la care a visat de mic. Împreună cu soţia au decis să se mute, „chiar dacă viaţă noastră în Copenhaga era deja aşezată din punct de vedere profesional şi personal.”
    Au petrecut aproape cinci ani „minunaţi” în ţara Soarelui Răsare, învăţând business din mers într-un mediu foarte dinamic şi total diferit de Europa. „Era Japonia a fost perioda în care pot spune că leadershipul meu s-a conturat foarte mult datorită provocărilor de natură culturală.”
    Necesitatea de a se adapta la un sistem nou de lucru şi total diferit cultural de ceea ce experimentase el până atunci ca şi lider a fost una dintre cele mai mari provocări din carieră.
    În cei aproape cinci ani petrecuţi în Japonia, Tony Vatuiu a deţinut mai multe poziţii, iar ultima a fost aceea de commercial planning manager. Aceasta a constat în responsabilitatea de a deschide şi planifica din punct de vedere comercial magazinul IKEA Nagakute, deschis în Nagoya în 2017.
    „La sfârşitul lui 2017 am acceptat provocarea venită dinspre IKEA SEA (South East Asia) şi ne-am mutat în Singapore, ţara de care suntem foarte apropiaţi sufleteşte datorită faptului că fiul nostru s-a născut aici.”
    La momentul actual nu are un plan concret de a se întoarce în România, din care a plecat în 2004, dar gândul nu este abandonat în totalitate. Decizia depinde mult de ce ar vrea să facă în viitor, însă instabilitatea politică din România îi stopează deocamdată orice gând de întoarcere, spune el.
    Dacă ar face-o totuşi, nu ştie dacă i-ar plăcea să încerce calea antreprenoriatului. „Mi se pare că mediul de afaceri din România nu este foarte stabil deocamdată, iar asta cred că este o provocare pentru oricine vrea să revină, mai ales ca antreprenor.”
    Ultima dată a fost acasă – la Drobeta Turnu Severin – în această vară. A venit să îşi viziteze părinţii, dar a şi călătorit puţin prin ţară.
    „Comparativ cu 2016 (ultima sa vizită – n.red.), nu cred că s-au schimbat foarte multe. Am observat în schimb că sunt tot mai puţini oameni pe străzile oraşelor noastre.”

    De ce anume vă e cel mai dor din România? Dar la polul opus, cel mai puţin dor?

    Din păcate, uşor-uşor, timpul m-a deconectat de foştii prieteni, colegi de liceu sau facultate. Îmi este dor de părinţi în special şi de Crăciunul românesc. După ce am experimentat Crăciunul în aproape toate părţile lumii, cred că cel mai frumos Crăciun este cel din România, cu miros de brad şi cozonac, cu cântecele colindătorilor şi alături de cei dragi. 
    Nu îmi este dor de agresivitatea exagerată şi de negativismul care pluteşte în aer câteodată la noi în ţara. Nu am reuşit să aflu până acum dacă asta ne defineşte pe noi sau sunt trăsături dezvoltate ulterior de societatea noastră, în contextul transformărilor la care a fost supusă în ultimii ani.
    Avem o ţară frumoasă, cu oameni minunaţi, iar eu sunt mândru că sunt român. Revin de fiecare dată cu plăcere în România, fără prea mari aşteptări, dar sunt optimist că lucrurile se vor îmbunătăţi.

     

    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.

    Primul lucru ar fi îmbunătăţirea actualei clase politice din România. Ţara are nevoie de lideri vizionari care să inspire toată societatea românească prin sistemul lor de valori, prin atitudine şi cunoştinte. Astfel, fiecare individ în parte ar trebui să fie motivat să contribuie la ceva măreţ, românesc. 
    „Leadership by example” ar trebui să se aplice şi la noi, iar ecuaţia este foarte simplă: ca politician nu poţi să ţii lecţii de etică şi morală societăţii pe care o conduci fără că tu să fii primul şi cel mai bun exemplu.
    Apoi, cred că învăţământul liceal şi universitar ar trebui să fie în topul priorităţilor de dezvoltare ale societăţii noastre. Trăim într-o lume din ce în ce mai dinamică, de aceea învăţământul trebuie reformat şi pregătit pentru viitoarele provocări care vor apărea în 5-10-15 ani. Trebuie integrat apoi şi aliniat la planurile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti. 
    Pe termen scurt ar trebui îmbunătăţite spitalele. Acestea sunt necesităţi de bază în orice societate.
    Lista ar putea continua, dar din punctul meu de vedere, învăţământul, infrastructura rutieră şi sănătatea ar trebui să rămână în topul priorităţilor pentru toţi politicienii, indiferent de culoarea politică de la guvernare. Pentru a oferi o dezvoltare continuă şi stabilă societăţii româneşti.

    Cum e traficul în România faţă de Singapore? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Nefiind în România zilnic, nu ştiu cum este traficul în ultima vreme. Din ce am experimentat eu cât am călătorit prin România, nu a fost extraordinar, mai ales în oraşele mari.
    Este trafic şi aici, în Singapore, dar condiţia impecabilă a străzilor şi numărul autostrăzilor îl face mult mai acceptabil decât la noi.
    Mâncarea e foarte gustoasă şi variată în Singapore, având influenţe din China, Malayasia şi India. Opţiunile culinare sunt atât de diverse aici, încât aproape tot timpul ai posibilitatea să experimentezi ceva nou. În acelaşi timp, trebuie să recunosc că dorul de sarmalele româneşti şi palinca noastră nu se va stinge niciodată. 

  • Olimpiada din supply chain

    “Am fost campion şi vicecampion naţional la atletism, secţia viteză şi lungime. În liceu m-au atras multe sporturi, iar visul meu era să particip la jocurile olimpice”, îşi descrie Gabriel Andronescu, în vârstă de 44 de ani, ambiţiile din adolescenţă.
    Între timp, a ajuns la un alt tip de performanţă, în carieră, marcată recent prin numirea într-un rol regional de conducere: de la începutul lunii septembrie, el este de director de strategie comercială şi inovaţie pentru mai multe divizii din Europa ale CHEP, cel mai mare furnizor global de soluţii pentru suppy chain (lanţuri de aprovizionare – n.red.).
    Din această funcţie, Andronescu va crea şi va susţine implementarea strategiei de dezvoltare a unor divizii esenţiale pentru afacerea europeană a grupului logistic, cu impact asupra tuturor subsidiarelor locale ale CHEP, inclusiv pe cea dedicată marilor lanţuri de magazine.
    Gabriel Andronescu a preluat această funcţie după ce a condus, vreme de opt ani, filiala locală a CHEP, fiind artizanul dezvoltării businessului CHEP în România, care a generat anul trecut venituri de aproximativ 11 milioane de euro.
    Cum a ajuns să îşi dezvolte cariera în domeniul logisticii? După ce a absolvit Administrarea Afacerilor în limba franceză la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Andronescu a obţinut un post într-o bancă din Ploieşti, oraşul său de origine. „Mi-a plăcut, a fost frumos şi acolo, dar am luat tot ce era pozitiv şi bun pentru mine şi am plecat să urmez programul de MBA de la Barcelona. A fost o experienţă frumoasă şi în bancă, dar aşa mi-am dat seama că nu este ceva ce îmi doresc să fac”, descrie el motivele pentru care s-a înscris la un MBA de administrarea afacerilor şi management la instituţia cu origini spaniole IESE Business School.
    În perioada MBA-ului din Barcelona, a ajuns să cunoască CHEP prin intermediul dezbaterilor libere, la care participau şi alte companii mari, globale, organizate cu scopul promovării acestora în rândul participanţilor la MBA. Îşi aminteşte că CHEP a organizat o zi dedicată lor unde tinerii puteau să depună un CV, iar ulterior, dintre aceştia aveau să fie selectaţi cei care aveau să ia parte la discuţii despre o potenţială carieră în companie.
    „Am participat la acel eveniment pentru că mi s-a părut bizar ca o companie care se ocupă cu livrarea de paleţi să vină la un MBA unde noi discutam despre bănci. Acest lucru m-a atras, am vrut să văd despre ce este vorba şi nu am regretat că am fost acolo, mi s-a părut fascinant ceea ce am descoperit că se poate întâmpla în spatele unui simplu palet”, descrie Andronescu atracţia pentru domeniul în care şi-a construit cariera.
    Astfel, a discutat cu reprezentanţii CHEP, însă era ferm convins că după terminarea studiilor din Barcelona se va întoarce în ţară şi îşi va deschide propria firmă de consultanţă.
    Aşa s-a şi întâmplat: „CHEP nu era la acel moment decisă să investească în piaţa locală, aşa că eu mi-am văzut de treaba mea, am deschis firma mea de consultanţă. Am consiliat alţi investitori străini care erau interesaţi să afle ce oportunităţi sunt în regiune, nu doar în România, iar la un moment dat m-am întâlnit cu un prieten şi un posibil investitor şi am discutat despre mai multe subiecte, printre care «pallets», vorbeam în engleză”.
    La început, i se părea interesant că în România începe să se dezvolte industria de fabricare a paleţilor, spune el. La distanţă de trei săptămâni de la acea discuţie, prietenul său, care nu este român, l-a contactat şi l-a anunţat că o companie care lucrează cu paleţi vrea să studieze regiunea în vederea extinderii.
    „Şi aşa am ajuns aici, complet întâmplător. Am început să lucrez cu CHEP din calitatea mea de consultant şi am demarat procesul de studiere a pieţei, lucru care a fost destul de complex şi a durat peste opt luni. Nu exista un set de date care să descrie piaţa; trebuia să înţelegem stadiul de dezvoltare a acelei pieţe.”
    Spune că activitatea lui de atunci a reprezentat un proces „anevoios şi complex” de interviuri, discuţii cu foarte multă lume, începând cu mari producători şi ajungând la mici producători de bunuri.
    „A fost un proces prin care am coagulat informaţiile. Scopul nu era doar piaţa locală, aşa că am extrapolat şi am luat informaţii şi din Bulgaria. Concluziile au fost optimiste şi am mers cu planul de afaceri la boardul companiei-mamă pentru aprobare. S-a aprobat deschiderea în şapte ţări la acel moment”, descrie Gabriel Andronescu anul intrării pe piaţă al companiei, 2011. România era atunci ancora de dezvoltare a businessului, care se extindea şi în Bulgaria, Serbia, Croaţia şi ţările baltice.
    Întorcându-ne la realizările recente, Andronescu menţionează o investiţie de 600.000 euro, direcţionată în extinderea şi modernizarea service centerului din depozitul Mainfreight din Ploieşti, printr-o linie semi-automată de recondiţionare a paleţilor, care va susţine pe termen lung dezvoltarea activităţii companiei. Compania  operează prin două depozite, unul în Ploieşti şi altul aflat în Timişoara, şi o reţea care cuprinde 1.200 de puncte de livrare la nivel naţional.
    Dezvoltarea subsidiarei din România în continuare vizează o extindere atât pe plan local, cât şi în afara graniţelor:  „Vizăm dezvoltarea infrastructurii proprii de depozite (pentru a ajunge pe plan local la trei sau patru locaţii) şi există premisele extinderii activităţii şi înspre Republica Moldova”.
    Ce face country managerul când nu se află la birou?
    Când vine vorba despre timpul său liber, acesta este împărţit în jurul celor trei mari pasiuni ale sale: mâncarea, lectura şi călătoriile.
    Gabriel Andronescu se autodescrie drept un gurmand căruia îi este greu să aleagă un preparat pe care să îl califice drept preferat.
    „Râd părinţii mei de mine când le spun: «Ţineţi minte când am fost în septembrie 1990 la prietenii noştri de familie care stau în Sicilia?». Am mers cu trenul, a fost o călătorie lungă, dar cele mai multe amintiri sunt legate de bucatele pe care le-am mâncat acolo. Ştiu exact când am coborât în Veneţia, ce am făcut, de unde şi ce am mâncat. Astea sunt amintiri foarte bine definite prin intermediul papilelor gustative.”
    Îi place să citească şi regretă că are o bibliotecă de cărţi noi pe care nu are timp să le citească. „Din păcate, s-a strâns un teanc mare de cărţi cumpărate care stau acolo şi mă mustră din bibliotecă.”
    Îi place să călătorească, iar una dintre ţările lui preferate este Spania. „Barcelona este pentru mine ca a doua casă. Toată ţara mi se pare superbă, nu doar ca peisaje şi ce poţi vedea, dar ca şi cumul de lucruri, oameni, locuri, experienţe, felul în care ştiu ei să se simtă bine, să se relaxeze, să se distreze.”
    Iar în ceea ce priveşte visul său de a fi concurent la jocurile olimpice, s-a aflat mai aproape de acesta în urmă cu şase ani, când a fost prezent ca spectator la jocurile olimpice de la Londra. „Este un sentiment aparte să fii acolo şi să susţii sportivii români. De altfel, cred că atunci când eşti înconjurat de o diverstate culturală înveţi cel mai mult.”
    În opinia lui, în momentul în care sunt mai multe culturi într-o sală, pe un stadion, precum cel de la jocurile olimpice, acea diversitate contribuie foarte mult la dezvoltarea psihică, culturală, dar şi personală.

  • Olimpiada din supply chain

    “Am fost campion şi vicecampion naţional la atletism, secţia viteză şi lungime. În liceu m-au atras multe sporturi, iar visul meu era să particip la jocurile olimpice”, îşi descrie Gabriel Andronescu, în vârstă de 44 de ani, ambiţiile din adolescenţă.
    Între timp, a ajuns la un alt tip de performanţă, în carieră, marcată recent prin numirea într-un rol regional de conducere: de la începutul lunii septembrie, el este de director de strategie comercială şi inovaţie pentru mai multe divizii din Europa ale CHEP, cel mai mare furnizor global de soluţii pentru suppy chain (lanţuri de aprovizionare – n.red.).
    Din această funcţie, Andronescu va crea şi va susţine implementarea strategiei de dezvoltare a unor divizii esenţiale pentru afacerea europeană a grupului logistic, cu impact asupra tuturor subsidiarelor locale ale CHEP, inclusiv pe cea dedicată marilor lanţuri de magazine.
    Gabriel Andronescu a preluat această funcţie după ce a condus, vreme de opt ani, filiala locală a CHEP, fiind artizanul dezvoltării businessului CHEP în România, care a generat anul trecut venituri de aproximativ 11 milioane de euro.
    Cum a ajuns să îşi dezvolte cariera în domeniul logisticii? După ce a absolvit Administrarea Afacerilor în limba franceză la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Andronescu a obţinut un post într-o bancă din Ploieşti, oraşul său de origine. „Mi-a plăcut, a fost frumos şi acolo, dar am luat tot ce era pozitiv şi bun pentru mine şi am plecat să urmez programul de MBA de la Barcelona. A fost o experienţă frumoasă şi în bancă, dar aşa mi-am dat seama că nu este ceva ce îmi doresc să fac”, descrie el motivele pentru care s-a înscris la un MBA de administrarea afacerilor şi management la instituţia cu origini spaniole IESE Business School.
    În perioada MBA-ului din Barcelona, a ajuns să cunoască CHEP prin intermediul dezbaterilor libere, la care participau şi alte companii mari, globale, organizate cu scopul promovării acestora în rândul participanţilor la MBA. Îşi aminteşte că CHEP a organizat o zi dedicată lor unde tinerii puteau să depună un CV, iar ulterior, dintre aceştia aveau să fie selectaţi cei care aveau să ia parte la discuţii despre o potenţială carieră în companie.
    „Am participat la acel eveniment pentru că mi s-a părut bizar ca o companie care se ocupă cu livrarea de paleţi să vină la un MBA unde noi discutam despre bănci. Acest lucru m-a atras, am vrut să văd despre ce este vorba şi nu am regretat că am fost acolo, mi s-a părut fascinant ceea ce am descoperit că se poate întâmpla în spatele unui simplu palet”, descrie Andronescu atracţia pentru domeniul în care şi-a construit cariera.
    Astfel, a discutat cu reprezentanţii CHEP, însă era ferm convins că după terminarea studiilor din Barcelona se va întoarce în ţară şi îşi va deschide propria firmă de consultanţă.
    Aşa s-a şi întâmplat: „CHEP nu era la acel moment decisă să investească în piaţa locală, aşa că eu mi-am văzut de treaba mea, am deschis firma mea de consultanţă. Am consiliat alţi investitori străini care erau interesaţi să afle ce oportunităţi sunt în regiune, nu doar în România, iar la un moment dat m-am întâlnit cu un prieten şi un posibil investitor şi am discutat despre mai multe subiecte, printre care «pallets», vorbeam în engleză”.
    La început, i se părea interesant că în România începe să se dezvolte industria de fabricare a paleţilor, spune el. La distanţă de trei săptămâni de la acea discuţie, prietenul său, care nu este român, l-a contactat şi l-a anunţat că o companie care lucrează cu paleţi vrea să studieze regiunea în vederea extinderii.
    „Şi aşa am ajuns aici, complet întâmplător. Am început să lucrez cu CHEP din calitatea mea de consultant şi am demarat procesul de studiere a pieţei, lucru care a fost destul de complex şi a durat peste opt luni. Nu exista un set de date care să descrie piaţa; trebuia să înţelegem stadiul de dezvoltare a acelei pieţe.”
    Spune că activitatea lui de atunci a reprezentat un proces „anevoios şi complex” de interviuri, discuţii cu foarte multă lume, începând cu mari producători şi ajungând la mici producători de bunuri.
    „A fost un proces prin care am coagulat informaţiile. Scopul nu era doar piaţa locală, aşa că am extrapolat şi am luat informaţii şi din Bulgaria. Concluziile au fost optimiste şi am mers cu planul de afaceri la boardul companiei-mamă pentru aprobare. S-a aprobat deschiderea în şapte ţări la acel moment”, descrie Gabriel Andronescu anul intrării pe piaţă al companiei, 2011. România era atunci ancora de dezvoltare a businessului, care se extindea şi în Bulgaria, Serbia, Croaţia şi ţările baltice.
    Întorcându-ne la realizările recente, Andronescu menţionează o investiţie de 600.000 euro, direcţionată în extinderea şi modernizarea service centerului din depozitul Mainfreight din Ploieşti, printr-o linie semi-automată de recondiţionare a paleţilor, care va susţine pe termen lung dezvoltarea activităţii companiei. Compania  operează prin două depozite, unul în Ploieşti şi altul aflat în Timişoara, şi o reţea care cuprinde 1.200 de puncte de livrare la nivel naţional.
    Dezvoltarea subsidiarei din România în continuare vizează o extindere atât pe plan local, cât şi în afara graniţelor:  „Vizăm dezvoltarea infrastructurii proprii de depozite (pentru a ajunge pe plan local la trei sau patru locaţii) şi există premisele extinderii activităţii şi înspre Republica Moldova”.
    Ce face country managerul când nu se află la birou?
    Când vine vorba despre timpul său liber, acesta este împărţit în jurul celor trei mari pasiuni ale sale: mâncarea, lectura şi călătoriile.
    Gabriel Andronescu se autodescrie drept un gurmand căruia îi este greu să aleagă un preparat pe care să îl califice drept preferat.
    „Râd părinţii mei de mine când le spun: «Ţineţi minte când am fost în septembrie 1990 la prietenii noştri de familie care stau în Sicilia?». Am mers cu trenul, a fost o călătorie lungă, dar cele mai multe amintiri sunt legate de bucatele pe care le-am mâncat acolo. Ştiu exact când am coborât în Veneţia, ce am făcut, de unde şi ce am mâncat. Astea sunt amintiri foarte bine definite prin intermediul papilelor gustative.”
    Îi place să citească şi regretă că are o bibliotecă de cărţi noi pe care nu are timp să le citească. „Din păcate, s-a strâns un teanc mare de cărţi cumpărate care stau acolo şi mă mustră din bibliotecă.”
    Îi place să călătorească, iar una dintre ţările lui preferate este Spania. „Barcelona este pentru mine ca a doua casă. Toată ţara mi se pare superbă, nu doar ca peisaje şi ce poţi vedea, dar ca şi cumul de lucruri, oameni, locuri, experienţe, felul în care ştiu ei să se simtă bine, să se relaxeze, să se distreze.”
    Iar în ceea ce priveşte visul său de a fi concurent la jocurile olimpice, s-a aflat mai aproape de acesta în urmă cu şase ani, când a fost prezent ca spectator la jocurile olimpice de la Londra. „Este un sentiment aparte să fii acolo şi să susţii sportivii români. De altfel, cred că atunci când eşti înconjurat de o diverstate culturală înveţi cel mai mult.”
    În opinia lui, în momentul în care sunt mai multe culturi într-o sală, pe un stadion, precum cel de la jocurile olimpice, acea diversitate contribuie foarte mult la dezvoltarea psihică, culturală, dar şi personală.

  • Stocul spaţiilor logistice şi industriale a depăşit pragul de 3 milioane de metri pătraţi

    Aproape 90% din stocul actual este concentrat ȋn Bucureşti şi alte cinci oraşe – Timişoara, Cluj, Ploieşti, Braşov şi Piteşti.

    Piaţa industrială şi logistică din Romȃnia a avut un ȋnceput de an destul de precaut, avand ȋn vedere ca doar puţin peste 100,000 de metri pătraţi au fost livraţi. Pentru a doua jumătate a anului, aproximativ 450,000 de metri pătraţi sunt aşteptaţi a fi finalizaţi, mai mult de jumătate din proiectele planificate sau aflate ȋn construcţie fiind localizate ȋn Bucureşti (54%). În afara capitalei, Timişoara, Cluj şi Ploieşti vor atrage cel mai mare volum de livrări.

    „Observăm o evoluţie temperată a pieţei, atȃt din perspectiva construcţiilor cȃt şi a tranzacţiilor semnate. Probabil că vom asista la nişte consolidări ale unor mari retaileri, ȋn paralel cu transferul unor chiriaşi către propriile dezvoltări, toate aceste operaţiuni fiind analizate cu atenţie, planificate din timp şi corelate cu indicatorii de consum şi estimările viitoare de creştere ale business-urilor respective. Cererea are ritmul echilibrat şi sănătos, sectorul industrial avȃnd un potenţial atrăgător şi ȋn următorii 2-3 ani”, spune Rodica Tarcavu, partner, Industrial Agency, Cushman & Wakefield Echinox.

    Cererea de spaţii logistice şi industriale ȋn Romȃnia a fost de aproximativ 120.000 de metri pătraţi ȋn prima jumătate a anului şi a fost reprezentată ȋn mare parte de tranzacţii noi. Capitala a rămas cea mai căutată destinaţie, avȃnd ȋn vedere faptul că aproximativ 53% din volumul ȋnchirierilor au fost ȋnregistrate aici.

    În prima jumătate a acestui an, cererea a venit ȋn special din partea companiilor din sectoarele logistică, e-commerce şi distribuţie – reprezentȃnd aproximativ 73% din total. Rata de neocupare a spaţiilor industriale s-a menţinut la un nivel scăzut, aproximativ 4%.