Tag: locuinte

  • Capitala europeană unde disperarea atinge cote alarmante. Oamenii îşi pierd casele pentru că nu îşi mai pot permite să plătească ratele şi sunt nevoiţi să plece din oraş

    În ultimul deceniu, cumpărătorii care au intrat pentru prima dată pe piaţa imobiliară londoneză au abandonat piaţa imobiliară, după ce o creştere bruscă a ratelor la creditele ipotecare şi inflaţia care nu dă semne de ameliorare i-a forţat pe mulţi să abandoneze, scrie Financial Times.

    Finanţatorul ipotecar Halifax a declarat că doar 24,323 de londonezi au cumpărat o casă pentru prima dată între ianuarie şi august 2023, o scădere de 9% faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Capitala este singura regiune din Marea Britanie cu mai puţini cumpărători la prima mână decât în urmă cu un deceniu. În altă parte, împrumuturile ieftine şi ajutoarele guvernamentale post COVID-19 au alimentat o creştere de două cifre în ultimii 10 ani.

    Ratele mai mari ale dobânzilor şi inflaţia răspândesc acum problema Londrei în restul pieţei imobiliare din Marea Britanie. Numărul celor care cumpără pentru prima dată o locuinţă în Marea Britanie a scăzut cu 22% faţă de acum un an, între ianuarie şi august, potrivit Halifax. Acest lucru se adaugă la dovezile că majorările de dobândă ale Băncii Angliei încetinesc piaţa imobiliară.

    Un salt al inflaţiei a produs o criză serioasă a costului vieţii care abia acum începe să se atenueze şi care, de asemenea, a afectat profund în bugetele gospodăriilor şi în capacitatea de a economisi pentru un depozit.

    Asta chiar dacă cerinţele privind depozitele au scăzut cu 12% faţă de anul trecut, iar preţurile locuinţelor au scăzut uşor ca răspuns la cererea mai lentă. Halifax a declarat că preţurile medii ale locuinţelor au scăzut cu 2%, ajungând la 288.030 lire sterline (351.180 dolari) din 2022.

    Sud-estul Angliei a suferit cel mai mare declin al cumpărătorilor pentru prima dată în acest an, urmat de Londra şi East Anglia. Acestea sunt, de asemenea, locurile cu cele mai scumpe depozite. Londonezii care îşi cumpără prima casă trebuie să aducă peste 113.000 de lire sterline, în timp ce în sud-estul ţării această cifră depăşeşte 62.000 de lire sterline.

    Chiar şi aşa, există semne de uşurare. Scăderea preţurilor proprietăţilor, coroborată cu creşterile salariale, au redus raportul dintre preţul casei şi venit, folosit de Halifax pentru a măsura accesibilitatea, la 5,1, de la 5,8 în iunie anul trecut. Acest lucru înseamnă că locuinţele pentru cei care cumpără pentru prima dată sunt la cel mai accesibil nivel din iunie 2020.

     

     

     

     

     

     

     

  • Atenţie! Creşte TVA la locuinţele noi de la 5% la 19%. Ce TVA plăteşti dacă achiţi avansul acum şi locuinţa se livrează în anii următori

    Experţii NNDKP Marius Ionescu şi Daniel Hadăr au explicat la cea de-a opta ediţie a conferinţei NNDKP Legal & Tax cum se aplică majorarea de TVA de la 5% la 9% pentru locuinţele cu  valoare mai mică de 6000.000 lei (120.000 euro). Se menţine cota de TVA de 5% pentru achiziţiile din 2023 cu livrarea locuinţei în 2024, dar dacă s-a plătit avansul şi s-a făcut precontractul în 2022, în 2024 trebuie să se achite locuinţa cu TVA de 9%.

    „Contează şi când e semnat antecontractul. Precontractul trebuie să fie doar în 2023. Dacă e din 2022, intri pe TVA de 9%. Dacă precontractul este semnat în 2022 şi se livrează în 2024, atunci se aplică TVA de 9%. Dacă am semnat în 2023 şi se livrează în 2024, e 5%. Dacă semnez oricând contractul, dar locuinţa mi se livrează în 2025, e 9% TVA”, a explicat Marius Ionescu, partener şi coordonator NNDKP Consultanţă Fiscală.

    „Regula spune că rata de TVA e cea de la data livrării. În cazul acestei legi este vorba de o măsură tranzitorie, în structura tranzitorie, valabilă doar pentru 1 an, pentru 2024. Deci dacă încheiem contractul în 2024 se va păstra cota de TVA de 5%. În schimb, dacă îl închei în 2025, voi încadra pe cota de TVA aplicabilă la acel moment, pe care o prezumăm a fi de 9%”, a spus Daniel Hadăr, director NNDKP Consultanţă Fiscală Cluj-Napoca

     

  • Capitala europeană unde disperarea atinge cote alarmante. Oamenii îşi pierd casele pentru că nu îşi mai pot permite să plătească ratele şi sunt nevoiţi să plece din oraş

    În ultimul deceniu, cumpărătorii care au intrat pentru prima dată pe piaţa imobiliară londoneză au abandonat piaţa imobiliară, după ce o creştere bruscă a ratelor la creditele ipotecare şi inflaţia care nu dă semne de ameliorare i-a forţat pe mulţi să abandoneze, scrie Financial Times.

    Finanţatorul ipotecar Halifax a declarat că doar 24,323 de londonezi au cumpărat o casă pentru prima dată între ianuarie şi august 2023, o scădere de 9% faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Capitala este singura regiune din Marea Britanie cu mai puţini cumpărători la prima mână decât în urmă cu un deceniu. În altă parte, împrumuturile ieftine şi ajutoarele guvernamentale post COVID-19 au alimentat o creştere de două cifre în ultimii 10 ani.

    Ratele mai mari ale dobânzilor şi inflaţia răspândesc acum problema Londrei în restul pieţei imobiliare din Marea Britanie. Numărul celor care cumpără pentru prima dată o locuinţă în Marea Britanie a scăzut cu 22% faţă de acum un an, între ianuarie şi august, potrivit Halifax. Acest lucru se adaugă la dovezile că majorările de dobândă ale Băncii Angliei încetinesc piaţa imobiliară.

    Un salt al inflaţiei a produs o criză serioasă a costului vieţii care abia acum începe să se atenueze şi care, de asemenea, a afectat profund în bugetele gospodăriilor şi în capacitatea de a economisi pentru un depozit.

    Asta chiar dacă cerinţele privind depozitele au scăzut cu 12% faţă de anul trecut, iar preţurile locuinţelor au scăzut uşor ca răspuns la cererea mai lentă. Halifax a declarat că preţurile medii ale locuinţelor au scăzut cu 2%, ajungând la 288.030 lire sterline (351.180 dolari) din 2022.

    Sud-estul Angliei a suferit cel mai mare declin al cumpărătorilor pentru prima dată în acest an, urmat de Londra şi East Anglia. Acestea sunt, de asemenea, locurile cu cele mai scumpe depozite. Londonezii care îşi cumpără prima casă trebuie să aducă peste 113.000 de lire sterline, în timp ce în sud-estul ţării această cifră depăşeşte 62.000 de lire sterline.

    Chiar şi aşa, există semne de uşurare. Scăderea preţurilor proprietăţilor, coroborată cu creşterile salariale, au redus raportul dintre preţul casei şi venit, folosit de Halifax pentru a măsura accesibilitatea, la 5,1, de la 5,8 în iunie anul trecut. Acest lucru înseamnă că locuinţele pentru cei care cumpără pentru prima dată sunt la cel mai accesibil nivel din iunie 2020.

     

     

     

     

     

     

     

  • Europa sub greutatea unei crizei imobiliare care a dospit zeci de ani: victimele de calibru mare, dezvoltatori şi fonduri de investiţii, cad zgomotos, iar victimele mici, milioanele de familii plătitoare de chirie sau în căutarea unei locuinţe, suferă în tăcere

    Pe măsură ce dobânzile mari îşi fac efectul în economiile europene, iar crăpăturile de pe pieţele imobiliare capătă dimensiuni de criză, apar şi victimele de calibru mare, de la dez­voltatori la investitori. Acestea sunt compa­nii sau vechicule financiare, instrumente al căror scop este să producă venituri, profituri sau ran­da­mente. Însă pe lângă ele apar mult mai nu­me­roase victime mai mici: cetăţenii care locu­iesc în chirie sau care vor să-şi cumpere locu­inţe. Iar explozia chiriilor şi creditele scumpe pentru locuinţe cu preţuri exagerate fac ca o parte tot mai mare din veniturile familiilor şi consumatorilor să devină captive în costurile cu locuinţa în loc să circule prin economie.

    În iulie, primarul din Nürnberg sărbăto­rea montarea ultimei grinzi pentru acoperişul renovatei clă­diri Quelle, un simbol monu­mental al reconstruirii econo­mice a Germaniei din ruinele celui de-al Doilea Război Mon­dial, scrie Bloomberg. Moderni­zată cu spaţii pentru birouri, magazine şi locuinţe, o parte mare din complexul imobiliar gigant ar fi trebuit să se deschidă în 2024. Însă recent dezvoltatorul, Gerch Group, şi-a cerut insolvenţa.

    Inaugurarea Quelle este acum ceva nesi­gur. Este încă un şoc pe o piaţă imobiliară care crapă odată cu sfârşitul erei banilor ieftini. Cei vulnerabili se prăbuşesc. Dezvoltatorii sunt cei în pericol iminent, cu toate că atenţia inves­titorilor s-a îndreptat mai mult spre proprietarii de imobiliare, spre aşa-numiţii landlords, no­tează Bloomberg.

    Atenţia lor crescută este justificată. În Suedia, dobânzile mari creează presiuni intense pe uriaşa companie de imobiliare Heimstaden Bostad (proprietar şi dez­voltator), care ar avea un deficit de capital echivalent cu 2,6 miliarde euro. Această companie reprezintă cel mai mare pariu făcut de cel mai mare fond de pensii al Suediei, Alecta, care se clatină şi sub lovitura dată de pierderile de 2 miliarde de dolari provocate de prăbuşirea Silicon Valley Bank din SUA. Alecta are în admi­nistrare fonduri de pensii de aproape 100 de miliarde de euro.

    Dacă nu reuşeşte să-şi acopere deficitul de capital, Heimstaden Bostad riscă să-şi piardă ratingul bun, un instrument care facilitează accesul proprietarilor de imobiliare la finanţare de pe pieţele de obligaţiuni. Compania a ajuns în această situaţie deşi le cere de ceva timp chiriaşilor să plătească pentru dobânzile mai mari. Aici apare adevărata dramă a crizei de pe piaţa imobiliară. În Suedia, chiriile sunt nego­ciate de Uniunea Chiriaşilor, iar anul acesta s-a ajuns la un acord cu proprietarii pentru o creştere de peste 4%, cea mai mare din ulti­me­le trei decenii. Suedia este una dintre cele mai bogate economii din Europa, dar şi preţurile locuinţelor sunt pe măsură.

    De când au început să crească dobânzile, piaţa locuinţelor este în scădere, iar peste acest lucru se suprapune o frânare brutală a numă­rului de locuinţe construite. Rezultatul este agravarea unei penurii de spaţii de locuit şi aşa teribile. Dar chiriile exagerate, dobânzile mari şi lipsa de ofertă de spaţii de locuit creează o criză de locuinţe în multe alte părţi ale Europei, după cum a observat Euronews. Chiriilor mai mari li se adaugă preţurile mai mari la alimente şi întreţinerea mai scumpă. Primele victime sunt cei mai vulnerabili, adică cei fără loc de muncă sau cu venituri mici. În aceste condiţii cresc înghesuiala din gospodării şi numărul oamenilor care ajung pe străzi.

    De asemenea, victimele violenţei domesti­ce ajung să fie pândite de riscuri mai mari. Euractiv scrie că în Paris, Lisabona şi Berlin, toate oraşe universitare, chiriile au ajuns la ni­veluri fără precedent, evoluţie care reflectă presiunile puse pe piaţa chiriilor de impo­sibili­tatea de a cumpăra apartamente din cauza pre­ţurilor care fac achiziţia imposibilă. Despre această imposibilitate vorbeşte prăbuşirea cu 23% a vânzărilor de imobiliare din al doilea trimestru din regiunea Paris. Este o criză care s-a copt în timp, sub ochii tuturor, în cele mai multe state europene.

    În deceniul finalizat în 2022, în UE chiria medie a crescut cu 19%, iar preţurile locuin­ţelor s-au dus în sus cu 47%, potrivit Housing Europe. Criza este de aşteptat să se înrăută­ţească. Spre exemplu, institutul de cercetare economică Ifi estimează că în Germania numărul de locuinţe nou construite se va reduce cu 32% între 2023 şi 2025.

    În Polonia, care se confruntă cu una dintre cele mai severe penurii de locuinţe din regiune, preţurile apartamentelor în cele mai aglomerate oraşe au atins niveluri istorice. În Portugalia, numărul de tineri care locuiesc în propria locuinţă s-a înjumătăţit în 20 de ani. Apartamentele se scumpesc încontinuu din 2014, iar cele mai mari creşteri de preţuri au fost observate anul trecut – peste 12%. Pe piaţă există şi proprietari sau dezvoltatori care trebuie să vândă. Ei nu au altă cale decât să scadă preţurile. În UE, trimestrul doi a fost primul din ultimul deceniu cu scădere a preţurilor locuinţelor. Dar este una marginală, de 1,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor Eurostat. În Marea Britanie, locuinţele se ieftinesc în cel mai rapid ritm de după 2011. În iunie, în ritm anualizat, scăderea a fost de 2,6%. Marea Britanie are reputaţia de a fi locul din lumea dezvoltată unde este cel mai dificil de găsit o locuinţă decentă. În Grecia, scrie Kathimerini, preţurile au revenit la cotele de dinainte de criză, la nivelurile epocii de aur a imobiliarelor. Dar investiţiile în locuinţe sunt mici, costurile – cu creditul, cu întreţinerea, cu eficientizarea energetică sau cu chiria – fiind prea mari. În unele cazuri, în Atena costurile cu locuinţa, excluzând întreţinerea, sunt egale cu un salariu de 900-1.300 euro pe lună. La nivelul întregii ţări, chiriile s-au majorat cu 37-42% între 2018 şi 2022. Pentru acest an sunt aşteptate noi creşteri, de 6-10%.

  • Primarul Robert Negoiţă de la sectorul 3 face pasaje rutiere care să faciliteze accesul în zona Pallady, unde fratele lui, Ionuţ Negoiţă, ridică locuinţe

    HILS Development, compania lui Ionuţ Negoiţă, ridică în partea de est a Capitalei proiectele HILS Pallady (cu 1.908 apartamente finalizate) şi HILS Brauner (cu 1.350 de apartamente, ridicat integral şi în curs de finisare, cu termen de predare în martie 2024).

    Primăria Sectorului 3 a demarat procedurile în vederea construirii unor pasaje care ar urma să faciliteze accesul maşinilor către partea de est a Bucureştiului, zona Pallady, cu centrul comercial Ikea. În acea zonă, unul dintre cei mai mari investitori în acest moment este compania HILS Development, deţinută de Ionuţ Negoiţă, fratele primarului de la sectorul 3, Robert Negoiţă.

    „Primăria Sectorului 3 a predat şi implementat, în ultimii trei ani, mai multe obiective de investiţii de infra­struc­tură, respectiv: parcarea sub­te­rană Decebal (investiţie finalizată în anul 2021); podul Nicolae Teclu (investiţie finalizată în anul 2020); pa­sajul suprateran Ikea (redat circulaţiei în 2023, în execuţie elemente adi­ţio­nale); pasajul A2 (redat circulaţiei în 2023, în execuţie elemente adi­ţio­nale)“, au transmis repre­zentanţii Ser­viciului de Presă din cadrul Primăriei Sectorului 3, la solicitarea ZF.

    În prezent, adaugă ei, se întocmesc proiecte aflate în diferite stadii de proiectare, pentru mai multe pasaje rutiere, printre care: pasajul Mihai Bravu (intersecţia Baba Novac până la Peneş Curcanul); pasajul Dristorului (intersecţie Baba Novac cu Mihai Bravu, zona strada Dristorului); pasajele Nicolae Grigorescu (intersecţie cu Camil Ressu, intersecţie cu Constantin Brâncuşi, intersecţie cu Liviu Rebreanu); pasajele subterane Liviu Rebreanu (intersecţie cu bdul Camil Ressu, centrul comercial ParkLake, intersecţie cu Câmpia Libertăţii).

    „Referitor la investiţiile viitoare, precizăm că acestea sunt în curs de pro­iectare, se identifică soluţii optime. Ulterior, vor fi stabilite valoarea de investiţie pentru fiecare obiectiv şi procedura de execuţie“, au adăugat reprezentanţii Primăriei sectorului 3.

    Podul Nicolae Teclu, despre care amin­teşte Primăria, face legătura între Popeşti-Leordeni şi zona Anghel Saligny, cu staţia de metrou cu acelaşi nume, în apropierea cărui se dezvoltă ansamblul rezidenţial HILS Pallady, unde dezvoltator este Ionuţ Negoiţă, fratele primarului de la sectorul 3, Robert Negoiţă.

    ♦ Două pasaje supraterane, câte unul pe fiecare sens de circulaţie în zona comercială a bdul Theodor Pallady

    ♦ Investiţie: 64 suprmil. lei

     

     

    Şi pasajul de la intersecţia dintre bulevardele Nicolae Grigorescu şi Camil Ressu facilitează accesul către cartierul Pallady.

    HILS Development, companie deţinută de Ionuţ Negoiţă, ridică în partea de est a Capitalei proiectele HILS Pallady (cu 1.908 apartamente fina­lizate) şi HILS Brauner (cu 1.350 de apartamente, ridicat integral şi în curs de finisare, cu termen de pre­da­re în martie 2024). Acestea sunt doar două dintre zecile de proiecte re­zi­denţiale care au fost demarate în ultimii ani în zona Theodor Pallady din Bucureşti. Ionuţ Negoiţă a mai dez­vol­tat, în aceeaşi zonă a Capitalei, ansamblul Palladium Residence şi spunea recent că vrea să investească şi într-un proiect de birouri care să completeze componenta comercială din zonă.

    În zona Pallady, s-a conturat, în ultimii ani, un adevărat oraş în oraş. După Chiajna şi Popeşti-Leordeni, localităţi lipite de Capitală care au devenit nuclee pentru mii de familii dornice să se mute la casă nouă, zona Theodor Pallady pare să urmeze acelaşi parcurs, bucurându-se de proximitatea a două staţii de metrou care devin tot mai puţin încăpătoare cu fiecare nou bloc livrat.

    ♦ Pasaj suprateran la intrarea în Bucureşti de pe autostrada A2, pe bdul Theodor Pallady

    ♦ Pasaj suprateran la intersecţia şos. Gării Căţelu – Industriilor – Drumul între Tarlale 39,5 mil. Lei

    ♦ Investiţie: 31,1 mil. lei

     

     

    Mari retaileri precum Auchan, Kaufland, Leroy Merlin, Dedeman, Jumbo şi Ikea au văzut potenţial în această zonă, aşa că au ales să se ancoreze şi ei cu magazine aici. Terenuri goale, pline de buruieni, de mărăcini, dar şi de gunoaie, încă mai sunt disponibile în zonă, aşteptându-şi cumpărătorii pentru a deveni şi ele scena unor noi ansambluri rezidenţiale, potrivit unui reportaj realizat de ZF.

    În perioada 2017-2022, în zona Theodor Pallady s-au livrat peste 7.750 de locuinţe, zona fiind foarte apreciată de clienţii în căutare de apartamente pentru achiziţie datorită accesului la transportul public subteran corelat cu proximitatea faţă de centre comerciale şi zone de agrement. La rândul lor, dezvoltatorii sunt motivaţi în primul rând de nivelul cererii şi de disponibilitatea şi accesibilitatea terenurilor de mari dimensiuni, unele fiind foste platforme industriale, precum şi de posibilitatea de a construi volume mari, blocuri cu regim de înălţime ridicat.

  • Situaţie incredibilă într-una dintre cele mai mari capitale europene. Oamenii nu îşi mai permit să plătească împrumuturile şi au inceput să îşi părăsesc locuinţe

    În ultimul deceniu, cumpărătorii care au intrat pentru prima dată pe piaţa imobiliară londoneză au abandonat piaţa imobiliară, după ce o creştere bruscă a ratelor la creditele ipotecare şi inflaţia care nu dă semne de ameliorare i-a forţat pe mulţi să abandoneze, scrie Financial Times.

    Finanţatorul ipotecar Halifax a declarat că doar 24,323 de londonezi au cumpărat o casă pentru prima dată între ianuarie şi august 2023, o scădere de 9% faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Capitala este singura regiune din Marea Britanie cu mai puţini cumpărători la prima mână decât în urmă cu un deceniu. În altă parte, împrumuturile ieftine şi ajutoarele guvernamentale post COVID-19 au alimentat o creştere de două cifre în ultimii 10 ani.

    Ratele mai mari ale dobânzilor şi inflaţia răspândesc acum problema Londrei în restul pieţei imobiliare din Marea Britanie. Numărul celor care cumpără pentru prima dată o locuinţă în Marea Britanie a scăzut cu 22% faţă de acum un an, între ianuarie şi august, potrivit Halifax. Acest lucru se adaugă la dovezile că majorările de dobândă ale Băncii Angliei încetinesc piaţa imobiliară.

    Un salt al inflaţiei a produs o criză serioasă a costului vieţii care abia acum începe să se atenueze şi care, de asemenea, a afectat profund în bugetele gospodăriilor şi în capacitatea de a economisi pentru un depozit.

    Asta chiar dacă cerinţele privind depozitele au scăzut cu 12% faţă de anul trecut, iar preţurile locuinţelor au scăzut uşor ca răspuns la cererea mai lentă. Halifax a declarat că preţurile medii ale locuinţelor au scăzut cu 2%, ajungând la 288.030 lire sterline (351.180 dolari) din 2022.

    Sud-estul Angliei a suferit cel mai mare declin al cumpărătorilor pentru prima dată în acest an, urmat de Londra şi East Anglia. Acestea sunt, de asemenea, locurile cu cele mai scumpe depozite. Londonezii care îşi cumpără prima casă trebuie să aducă peste 113.000 de lire sterline, în timp ce în sud-estul ţării această cifră depăşeşte 62.000 de lire sterline.

    Chiar şi aşa, există semne de uşurare. Scăderea preţurilor proprietăţilor, coroborată cu creşterile salariale, au redus raportul dintre preţul casei şi venit, folosit de Halifax pentru a măsura accesibilitatea, la 5,1, de la 5,8 în iunie anul trecut. Acest lucru înseamnă că locuinţele pentru cei care cumpără pentru prima dată sunt la cel mai accesibil nivel din iunie 2020.

     

     

     

     

     

     

     

  • S-a ajuns la capăt: Ratele mult prea mari şi inflaţia care nu dă înapoi îi trimit pe londonezi afară din propriul oraş. Oamenii nu îşi mai permit să plătească împrumuturile pentru locuinţe şi pleacă

    În ultimul deceniu, cumpărătorii care au intrat pentru prima dată pe piaţa imobiliară londoneză au abandonat piaţa imobiliară, după ce o creştere bruscă a ratelor la creditele ipotecare şi inflaţia care nu dă semne de ameliorare i-a forţat pe mulţi să abandoneze, scrie Financial Times.

    Finanţatorul ipotecar Halifax a declarat că doar 24,323 de londonezi au cumpărat o casă pentru prima dată între ianuarie şi august 2023, o scădere de 9% faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Capitala este singura regiune din Marea Britanie cu mai puţini cumpărători la prima mână decât în urmă cu un deceniu. În altă parte, împrumuturile ieftine şi ajutoarele guvernamentale post COVID-19 au alimentat o creştere de două cifre în ultimii 10 ani.

    Ratele mai mari ale dobânzilor şi inflaţia răspândesc acum problema Londrei în restul pieţei imobiliare din Marea Britanie. Numărul celor care cumpără pentru prima dată o locuinţă în Marea Britanie a scăzut cu 22% faţă de acum un an, între ianuarie şi august, potrivit Halifax. Acest lucru se adaugă la dovezile că majorările de dobândă ale Băncii Angliei încetinesc piaţa imobiliară.

    Un salt al inflaţiei a produs o criză serioasă a costului vieţii care abia acum începe să se atenueze şi care, de asemenea, a afectat profund în bugetele gospodăriilor şi în capacitatea de a economisi pentru un depozit.

    Asta chiar dacă cerinţele privind depozitele au scăzut cu 12% faţă de anul trecut, iar preţurile locuinţelor au scăzut uşor ca răspuns la cererea mai lentă. Halifax a declarat că preţurile medii ale locuinţelor au scăzut cu 2%, ajungând la 288.030 lire sterline (351.180 dolari) din 2022.

    Sud-estul Angliei a suferit cel mai mare declin al cumpărătorilor pentru prima dată în acest an, urmat de Londra şi East Anglia. Acestea sunt, de asemenea, locurile cu cele mai scumpe depozite. Londonezii care îşi cumpără prima casă trebuie să aducă peste 113.000 de lire sterline, în timp ce în sud-estul ţării această cifră depăşeşte 62.000 de lire sterline.

    Chiar şi aşa, există semne de uşurare. Scăderea preţurilor proprietăţilor, coroborată cu creşterile salariale, au redus raportul dintre preţul casei şi venit, folosit de Halifax pentru a măsura accesibilitatea, la 5,1, de la 5,8 în iunie anul trecut. Acest lucru înseamnă că locuinţele pentru cei care cumpără pentru prima dată sunt la cel mai accesibil nivel din iunie 2020.

     

     

     

     

     

     

     

  • Criza imobiliară fără precedent din Europa se răspândeşte. După ce a distrus ţări precum Suedia, Finlanda şi Marea Britanie, ajunge şi la cea mai puternică de pe continent

    Preţurile locuinţelor din Germania au scăzut cu aproape 10% în cele trei luni până în iunie faţă de vârful atins în urmă cu un an, cea mai mare scădere anuală înregistrată vreodată, chiar dacă ritmul trimestrial al scăderii preţurilor a început să încetinească, scrie Financial Times.

    Biroul federal de statistică a declarat că scăderea anuală de 9,9% a preţurilor medii germane la proprietăţile rezidenţiale în al doilea trimestru al anului a fost cea mai mare de când au început să fie colectate datele, în 2000.


    Declinul faţă de trimestrul anterior a fost de 1,5%, o scădere mult mai mică decât în precedentele două trimestre, ceea ce sugerează că declinul ar putea fi la limita inferioară. Preţurile locuinţelor din Germania au fost afectate de o creştere puternică a costurilor ipotecare şi de o economie mai slabă.

  • Flagelul crizelor imobiliare se raspandeste rapid in Europa: Dupa Suedia, Finlanda si Marea Britanie, care s-au confruntat cu scaderi abrupte ale preturilor locuintelor, a venit randul Germaniei. Noul „om bolnav al Europei” se confruntă cu cel mai grav declin din ultimii 20 de ani

    Preţurile locuinţelor din Germania au scăzut cu aproape 10% în cele trei luni până în iunie faţă de vârful atins în urmă cu un an, cea mai mare scădere anuală înregistrată vreodată, chiar dacă ritmul trimestrial al scăderii preţurilor a început să încetinească, scrie Financial Times.

    Biroul federal de statistică a declarat că scăderea anuală de 9,9% a preţurilor medii germane la proprietăţile rezidenţiale în al doilea trimestru al anului a fost cea mai mare de când au început să fie colectate datele, în 2000.


    Declinul faţă de trimestrul anterior a fost de 1,5%, o scădere mult mai mică decât în precedentele două trimestre, ceea ce sugerează că declinul ar putea fi la limita inferioară. Preţurile locuinţelor din Germania au fost afectate de o creştere puternică a costurilor ipotecare şi de o economie mai slabă.

  • Ţara din Europa care se confruntă cu un nou tip de pandemie: Tot mai mulţi oameni rămân pe străzi după ce chiriile au explodat. La capătul opus se află proprietarii locuinţelor prin a căror buzunare bate vântul atunci când vine vorba de plata creditului imobiliar

    Când executorii judecătoreşti au ameninţat-o pe Elizabeth că va fi aruncată în stradă, primul gând al acesteia a fost îl sune pe proprietarul ei pentru ajutor. După ce a luat legătură cu acesta s-a dovedit că proprietarul nu-şi plătise ipoteca, aşa că Elizabeth, mamă singură a trei copii, a fost evacuată şi plasată într-o locuinţă temporară de către consiliul local din Oldham, în apropiere de Manchester, scrie Financial Times.

    Povestea lui Elizabeth devine din ce în ce mai des întâlnită, deoarece lipsa de locuinţe la preţuri accesibile din Marea Britanie se ciocneşte cu cererea tot mai mare, cu creşterea costurilor de trai şi cu ratele tot mai mari cu care se confruntă proprietarii.

    Chiriile din ţară sunt la cel mai ridicat nivel de când Oficiul Naţional de Statistică a început să le înregistreze în 2016, după ani de stagnare a construcţiei de locuinţe şi de creştere a cererii.

    Această creştere a făcut ca zone care nu au avut probleme semnificative cu persoanele fără adăpost să se confrunte brusc cu un număr tot mai mare de persoane care nu au unde să locuiască.

    Oldham a fost, din punct de vedere istoric, un loc relativ accesibil pentru a închiria, dar rata persoanelor fără adăpost este acum de aproape două ori mai mare decât media naţională, cu o creştere de 80% de la an la an între ianuarie şi aprilie, şi o creştere similară a numărului de copii care trăiesc în locuinţe provizorii.

    Cele mai recente statistici guvernamentale privind persoanele fără adăpost dezvăluie numărul tot mai mare de persoane aflate la capătul crizei; numărul copiilor care trăiesc în locuinţe temporare a crescut cu 10 % faţă de anul trecut în primele trei luni ale acestui an.

    Experţii au declarat că deficitul de locuinţe din Marea Britanie se află în centrul crizei.

    „Problema pleacă de la lipsa de locuinţe” a spus Ben Beadle, directorul executiv al Asociaţiei Naţionale a Proprietarilor de Locuinţe.

    Lipsa de locuinţe de închiriat a fost agravată de provocările cu care se confruntă proprietarii de locuinţe, care au fost afectaţi de creşterea ratelor dobânzilor şi de costurile mai mari ale creditelor ipotecare în ultimul an, ceea ce a făcut ca investiţiile în cumpărarea de locuinţe să fie mai puţin atractive.

    Un raport realizat de compania de consultanţă imobiliară Savills la începutul acestui an a constatat că profiturile nete ale investitorilor din sectorul locativ privat au scăzut la cel mai scăzut nivel din 2007 încoace, ca urmare a creşterii ratelor dobânzilor şi a modificărilor fiscale.

    Astfel de decizii contribuie la statisticile privind sărăcia. În primul trimestru al anului 2023, numărul oamenilor care au rămas fără adăpost ca urmare a faptului că proprietarii fie au vândut proprietatea, fie au mărit chiria a crescut cu 27% faţă de anul precedent, potrivit datelor guvernamentale.