“Cand ne referim la colectarea selectiva a gunoiului, nu putem
vorbi mereu cu <trebuie sa>. E ca in Germania. Cand ti se
spune ca trebuie sa te distrezi, parca nu mai ai niciun chef de
petrecere.” Gluma profesorului Michael Braungart, doctor in chimie,
urmareste sa schimbe perspectiva asupra intregului fenomen al
reciclarii, respectiv trecerea de la eficienta la eficacitate.
Acestea au fost coordonatele celei de-a cincea editii a Congresului
International PRO Europe, organizat in prima saptamana a lui
octombrie la Bruxelles.
“La douazeci de ani de la implementarea primelor principii de
responsabilitate pentru deseurile de ambalaje in Europa, ne
indreptam acum catre o economie verde”, a declarat, in cadrul
evenimentului, comisarul european pentru mediu, Janez Potocnik. 400
de milioane de europeni au acces la colectarea selectiva, ceea ce e
de fapt punctul de start de unde incepe procesul reciclarii. PRO
Europe, organizatia care se ocupa cu gestionarea reciclarii
deseurilor de ambalaje, grupeaza 33 de tari, din care face parte si
Romania. Comisarul sustine ca esenta acestui succes consta in aceea
ca sistemele de extindere a responsabilitatii producatorilor de
ambalaje sunt sub controlul industriei, lucreaza pentru industrie,
functionand pe un principiu non-profit. “Doar astfel de organizatii
se pot asigura ca la nivel operational, colectarea, sortarea si
reciclarea se fac in cel mai eficient mod, atat economic, cat si
din punctul de vedere al mediului.”
In Romania functioneaza cinci astfel de organisme: Eco-Rom
Ambalaje, Eco-X, Environ, Intersemat si Sota Grup. Sunt de fapt
organizatii care trebuie sa se asigure ca duc la indeplinire
obiectivele legale de valorificare si reciclare a deseurilor de
ambalaje pentru toate companiile afiliate. Ele preiau din
atributiile producatorilor de ambalaje si actioneaza ca o interfata
intre acestea, pe de-o parte, si colectori si reciclatori, de
cealalta parte.
Daca in zona companiilor, ratele de reciclare se mentin la nivelul
indeplinirii obiectivelor pentru 2007, in ce priveste populatia,
care produce mai bine de 60% din cantitatea de deseuri, un procent
nesemnificativ este revalorificat. Iar progresele se vad putin spre
deloc. Intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Henri Meirsonne,
presedintele PRO Europe, spune ca unul dintre avantajele Belgiei e
ca a inceput cu 20 de ani inaintea noastra. In plus, “in Occident,
initiativa a venit din partea mediului privat, evident cu sprijinul
autoritatilor, care au stabilit cadrul legal. Am discutat cu
ministrul mediului din Romania si sprijin exista, dar problema
apare in comunicarea cu autoritatile locale”, explica Meirsonne.
Seful organizatiei sustine ca intre-ruperile apar intre
transpunerea etapelor de la centru catre teritoriu. Mai exact,
trebuie stabilite procente de acoperire a localitatilor din tara de
la an la an. “In Romania, doar o mica parte din tara are colectare
selectiva. Sper ca Europa sa fie suficient de intelegatoare in ce
priveste eventualele sanctiuni impuse in cazul nerespectarii
obligatiilor, dar, in acelasi timp trebuie sa se asigure si ca tine
sub control problema coruptiei”.
O alta problema pe care o identifica Meirsonne e aceea ca exista
cinci organizatii care preiau sarcinile producatorilor de ambalaje,
fata de Belgia, unde exista una singura. Aceasta face colectarea
mult mai fezabila si mai usor de supravegheat. “Ideea de a crea
competitie este gresita. Mai ales ca vorbim de organizatii
non-guvernamentale si non-profit. Concurenta trebuie sa existe in
zona colectorilor si reciclatorilor si atat”, adauga seful PRO
Europe.
Aceeasi viziune o impartaseste si William Vermeir, managing
director al Fost Plus, compania belgiana de care vorbea mai sus
Meirsonne. “Cand faci afaceri, e nevoie de competitie. Dar
extinderea responsabilitatii producatorilor e mai mult de atat, e o
economie verde. E nevoie de concurenta, dar la nivel de prelucrare
a deseurilor, nu in intermedierea dintre producatori si
reciclatori.” Sisteme de acest fel functioneaza deja in Belgia,
Franta, Spania, Portugalia si Austria, iar Romania va avea unul
functional in zece ani, spune Vermeir.
Am discutat despre ipoteza celor doi oficiali cu Ionut Georgescu,
directorul Directiei Gestiune Deseuri si Substante Periculoase din
cadrul Ministerului Mediului si Padurilor. Fara sa fie definitiva,
viziunea sa nu e foarte diferita. “In acest moment, piata
romaneasca este concurentiala la nivelul preluarii de
responsabilitate din partea producatorilor.
Cea mai parte dintre ei sunt intr-o anumita schema, iar in
majoritatea tarilor europene exista mai multe organizatii”,
constata Georgescu, adaugand ca e destul de dificil sa obligi
producatorul sa aleaga una singura. “Avem totusi obligatii de
indeplinit pe partea de deseuri, iar in acest sector luam in calcul
varianta belgiana, aceea de a avea numai doua organizatii, una
pentru cetateni si una pentru companii.” Cei din minister nu sunt
insa hotarati in acest moment, dat fiind ca asteapta rezultatele
unui studiu care sa analizeze toate avantajele si dezavantajele
unui asemenea sistem.
“Personal, consider cele mai bune sistemele belgian si austriac,
insa nu trebuie sa luam totul mot-a-mot”, spune oficialul.
Planurile sunt ca pana la finele anului sa se incheie analiza, iar
pana la finele lui 2011 sa se schimbe legislatia. Potrivit
acordului cu Bruxellesul, la finalul anului 2015, Romania trebuie
sa aiba infrastructura de colectare selectiva la nivel national.
Trebuie sa vedem cine o va face, spune Georgescu, “mai ales ca
primariile se confrunta cu lipsa de fonduri, iar operatorii de
salubritate nu apar in legislatia europeana”. Costurile nu pot fi
totusi repartizate in totalitate pe seama cetateanului, cat timp,
“daca adopti colectarea selectiva, trebuie sa platesti mai
putin”.
2015 pare totusi departe, insa, potrivit sefului de la Deseuri, in
acest moment, circa trei milioane de cetateni au acces la
infrastructura de colectare selectiva in stare incipienta. Numarul
pare insa exagerat specialistilor din industrie
