Tag: granita

  • Acest oraş din România a reuşit să obţină sute de milioane de euro din fonduri europene. Care este secretul succesului?

    Cu 194 de milioane de euro finanţări nerambursabile, Oradea se plasează în fruntea listei în topul oraşelor care au atras fonduri europene anul trecut. Mai mult, de-a lungul ultimilor cinci ani zeci de investiţii au bombardat oraşul. Trei parcuri industriale cu investiţii de 200 de milioane de euro au creat mii de noi locuri de muncă în IT, automotive, farma, industrie. Peste 60 de companii sunt găzduite în cele două parcuri industriale, iar managerii de la stat au mizat pe strategia facilităţilor fiscale şi a colaborării strânse cu investitorii, deopotrivă străini şi locali. Zeci de milioane de euro au fost investiţi şi în turism, iar oraşul mizează pe o creştere de peste 10% a numărului de turişti anul acesta. Treaba managerilor, de la stat şi de la privat, nu este nici pe departe terminată, iar dezvoltarea accelerată a oraşului nu are doar plusuri, ci şi minusuri care trebuie gestionate.

    Mai multe deplasări la Oradea, în mai puţin de doi ani, mi-au dat ocazia să observ că în oraş se construieşte, se cheltuiesc mulţi bani pe investiţii, iar pe străzi sunt turişti care discută în limbi străine. Intrigat, am început să caut informaţii şi am aflat câteva lucruri surprinzătoare. De pildă că una dintre cele mai noi „vedete“ din oraş, un aquaparc, deţine recordul, în România, ca valoare a investiţiei în domeniu (20 de milioane de euro), că oraşul are trei parcuri industriale care au atras investiţii de 200 de milioane de euro în ultimii cinci ani şi 5.000 de oameni lucrează în cele trei zone. Iar planurile autorităţilor şi ale companiilor deopotrivă sunt la fel de mari. Oradea, un oraş a cărui istorie începe acum mai bine de 900 de ani, pare să-şi reia rolul de „poartă către vestul Europei“. Motorul economiei bihorene, capitala Art Nouveau sau oraşul cu cei mai mulţi bani europeni atraşi – toate aceste afirmaţii caracterizează oraşul situat la câteva minute de graniţa cu Ungaria. Încă din 2011, pe vremea când cele mai multe companii marşau pe tactica mai sigură a expectativei, la Oradea lucrurile au stat tocmai pe dos, iar oraşul a atras zeci de noi investiţii.

    Primăria Oradea a obţinut anul trecut finanţări nerambursabile de 194 milioane de lei, adică aproape 24% din veniturile totale de 805 milioane lei; din punctul de vedere al fondurilor europene, dacă media naţională de absorbţie este de 74%, Oradea a reuşit să atragă 95% din fondurile disponibile, ocupând astfel un loc fruntaş în acest clasament al eficienţei.

    La nivel de judeţe, administraţiile locale care au încasat cele mai mari sume de la UE sunt Bihor (362 milioane lei), Hunedoara (279 milioane lei), Prahova (278 milioane lei), Dolj (258 milioane lei) şi Constanţa (255 milioane lei). Neamţ (46 milioane lei), Bucureşti (32 milioane lei) şi Ialomiţa (27 milioane lei) sunt judeţele care au atras cele mai mici sume de la Uniunea Europeană. La nivel de primării ale reşedinţelor de judeţ, cele mai mari sume s-au încasat în Oradea, Ploieşti şi Iaşi.

    Devine astfel cât se poate de clar că o discuţie despre evoluţia economică a judeţului Bihor este, în mare măsură, o discuţie despre modul în care a evoluat Oradea. „În mod evident, Oradea este motorul economiei judeţului Bihor. Peste 60% din economia judeţului se reflectă aici, iar businessul local este cel mai bine evidenţiat tot în Oradea“, spune Radu Silaghi, director executiv al Asociaţiei Firmelor Bihorene (AFB). „În ultimii 5-7 ani, dacă e să vorbim de un termen mediu, evoluţia mediului de afaceri a fost pozitivă din mai multe perspective: în primul rând atragerea investitorilor străini, care au venit în număr destul de mare datorită parcurilor industriale. Avem primul parc care se află la ieşirea din ţară şi a atras investiţii masive din zona externă, şi mai avem alte două parcuri care încep să se dezvolte. Economia locală a fost vitregită la un moment dat; prin investiţiile masive din străinătate au fost puse deoparte investiţiile româneşti, la fel şi micii industriaşi. Cele două parcuri mai noi au dat practic posibilitatea şi firmelor locale, afacerilor mici, să se relocheze din centrul oraşului sau din judeţ, revitalizând practic economia locală.“

    Parcurile industriale din Oradea, despre care vorbeşte Radu Silaghi, au generat investiţii private (atât străine, cât şi ale unor companii locale) de 200 de milioane de euro în ultimii cinci ani; din acestea, investiţii de peste 100 de milioane de euro au fost deja finalizate. Parcul industrial Eurobusiness I, primul construit în Oradea, reprezintă o zonă delimitată, în care se desfăşoară activităţi economice, de cercetare, producţie industrială şi servicii. Se desfăşoară pe o suprafaţă de 121 de hectare, terenul fiind proprietatea municipiului Oradea. Acesta este poziţionat strategic în apropierea graniţei de la Borş şi are un front stradal, pe drumul european 60, de 1,2 kilometri. Euro Business Parc Oradea este administrat de Eurobusiness Parc SRL, societate deţinută în procent de 100% de municipiul Oradea.

    Primăria din Oradea deţine şi parcul Eurobusiness II, a cărui suprafaţă este de 23,8 hectare. Dat fiind interesul tot mai mare al companiilor pentru aceste spaţii, consilierii locali au aprobat în 2015 înfiinţarea Parcului Industrial Eurobusiness III şi acordarea de facilităţi fiscale mai multor firme. Parcurile industriale ale Oradei, întinse pe 220 de hectare, sunt o investiţie profitabilă pentru autorităţi; peste 3.000 de oameni lucrează în aceste zone, iar numărul angajaţilor ar putea trece de 6.500 până la sfârşitul anului 2020. Aflându-se la doar 4 kilometri de graniţa cu Ungaria, parcurile industriale au legături directe la importante rute comerciale.

  • Oraşul ce va fi construit cu 1 miliard de dolari, dar în care nu va locui nimeni

    Undeva în deşertul american, între New Mexico şi graniţa dintre SUA şi Mexic, se va ridica un nou oraş, scrie CNN.

    Oraşul construit este planificat pentru p populaţie de 35.000 de oameni şi va avea un centru de business modern, case în suburbii, şosele, parcuri şi mall-uri şi o biserică. Însă nu va fi locuit de nimeni.

    Proiectul se numeşte CITE (Center for Innovation, Testing and Evaluation) şi se doreşte să fie un model al unui oraş american obişnuit. Oraşul va fi o zonă de test pentru noile tehnologii şi inovaţii.

    Proiectul în valoare de 1 miliard de doari, finanţat de către Pegasus Global Holdings, va avea o zonă de 24 de km2 pentru experiemente ambiţioase în domenii diverse, precum: construcţii, securitate, comunicare sau transport.

    CITE va include zone specializate pentru dezvoltarea unor noi forme de agricultură, energie, şi de tratare a apei. O reţea subterană de colectare a datelor va oferi un feedback detaliat, în timp real.

    “Noile servicii şi tehnologii pot fi testate fără a perturba viaţa de zi cu zi”, spune Robert Brumley, director Pegasus Global Holdings.

    Astfel într-un oraş fără populaţie se vor putea testa vehiculele autonome monitorizate din aer de către drone. Casele ar putea fi construite în aşa fel încât să reziste catastrofelor naturale, şi echipate cu echipamente robotizate. Se vor putea utiliza surse de energie alternative, cum ar fi toriul, acesta poate fi folosit drept combustibil în multe tipuri de reactoare, precum cel pe bază de fluorid de toriu lichid (dizolvat în sare), prescurtat LFTR (Liquid Fluoride Thorium Reactor).

    “Am putea testa anumite lucruri mult mai agresiv, nu vor exista riscuri de pierdere de vieţi omeneşti. Acest loc ar trebui să devină un magnet pentru oamenii cu idei”, a mai spus Brumbley.
    Acesta a mai spus despre CITE că ar putea fi un pas intermediar între testarea din laborator şi public.
     

  • Locul din Romania unde oamenii stiu cu 4 zile inainte cum va fi vremea

    Lacul Sfanta Ana s-a format in craterul stins al celui mai tanar vulcan din Romania, acum aproximativ 42.000 de ani. Pentru ca se alimenteaza doar din apa de ploaie, este si foarte curat. Singurul lac vulcanic din Romania ar avea chiar proprietati miraculoase, spun localnicii. Se spune ca oricine atinge apa e spalat de pacate de Dumnezeu.

    Cert este ca pe timp de vara apele lacului se incalzesc destul de tare incat locul sa se transforme intr-un strand. Pe margine sunt zone destule pentru plaja dar gratarele pot fi aprinse doar in locuri special amenajate. Va puteti reculege apoi la Capela Sfintei Ana.

    Legenda spune ca aici unde acum este construita micuta capela pe vremuri se rugau si paganii. Asta pentru ca in zona rocile vulcanice emana o energie speciala pe care o puteti simti daca venici aici. Tot eruptiile vulcanice au dus si la formarea Tinovului Mohos, o rezervatie naturala unica. Aici puteti intra doar cu un ghid autorizat pentru ca veti merge pe deasupra unui lac acoperit cu un strat gros de turba. Luciul apei se intrezareste ici-colo, iar pe maluri sunt specii de plante carnivore.

    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro

  • Cea mai lungă pistă de biciclete din România trece printr-un bar şi se termină cu…o amendă

    Cea mai lungă pistă de biciclete din România se află în judeţul Timiş şi poate concura şi pentru titlul de cea mai ciudată din ţară. Traseul de 47 de kilometri începe la Uzina de Apă din Timişoara, trece printr-un bar, se continuă cu o serie de şerpuiri şi se termină la graniţa cu Serbia, unde pe biciclişti îi aşteaptă poliţiştii de frontieră cu marele premiu: o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau dosar penal.

    În 2013, printr-un proiect pe fonduri europene, Primăria Timişoara a început reabilitarea malurilor Begăi şi a inclus în lucrări şi realizarea unei piste de biciclete pe ambele maluri ale râului. Problema a venit, însă, în momentul în care autorităţile locale şi-au dat seama că nu pot înlătura unele localuri care au primit autorizaţie de funcţionare pe malul canalului.

    Astfel, imediat ce trec pe sub un pod din centrul oraşului, bicicliştii se trezesc pe o terasă, flancaţi de mese, chelneri şi clienţi. Ulterior, pista devine atât de îngustă încât pe margini, pentru ca bicicliştii să nu se trezească în apă, au fost montaţi parapeţi de beton înalţi cât un om.

    Totuşi, Consiliul Judeţean Timiş a decis să continue pista din Timişoara până la graniţa cu Serbia. Lucrările au costat 2,7 milioane de euro, iar, teoretic, ar fi trebuit să fie duse mai departe şi pe teritoriul Serbiei, până la Zrenjanin. Din lipsa fondurilor, însă, sârbii au construit doar şapte kilometri de pistă. Aşa se face că ea se termină în câmp, pe graniţa cu Serbia. Iar de aici apar şi problemele.

    Autorităţile nu au prevăzut şi un punct de trecere a frontierei, iar asta înseamnă că bicicliştii care ajung la capătul pistei româneşti şi intră pe fâşia verde se pot alege oricând cu o amendă de toată frumuseţea, cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau chiar cu dosar penal, fiind suspecţi că vor să intre în Serbia printr-o zonă neautorizată. 

    În ciuda numeroaselor reclamaţii, fiind vorba de proiecte europene, autorităţile locale şi judeţene nu pot interveni pentru remedierea problemelor semnalate de ciclişti cel puţin cinci ani după inaugurarea lor. Astfel, cea mai lungă pistă de biciclete din România va rămâne, cel puţin pentru câţiva ani, şi una dintre cele mai ciudate.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cea mai lungă pistă de biciclete din România trece printr-un bar şi se termină cu…o amendă

    Cea mai lungă pistă de biciclete din România se află în judeţul Timiş şi poate concura şi pentru titlul de cea mai ciudată din ţară. Traseul de 47 de kilometri începe la Uzina de Apă din Timişoara, trece printr-un bar, se continuă cu o serie de şerpuiri şi se termină la graniţa cu Serbia, unde pe biciclişti îi aşteaptă poliţiştii de frontieră cu marele premiu: o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau dosar penal.

    În 2013, printr-un proiect pe fonduri europene, Primăria Timişoara a început reabilitarea malurilor Begăi şi a inclus în lucrări şi realizarea unei piste de biciclete pe ambele maluri ale râului. Problema a venit, însă, în momentul în care autorităţile locale şi-au dat seama că nu pot înlătura unele localuri care au primit autorizaţie de funcţionare pe malul canalului.

    Astfel, imediat ce trec pe sub un pod din centrul oraşului, bicicliştii se trezesc pe o terasă, flancaţi de mese, chelneri şi clienţi. Ulterior, pista devine atât de îngustă încât pe margini, pentru ca bicicliştii să nu se trezească în apă, au fost montaţi parapeţi de beton înalţi cât un om.

    Totuşi, Consiliul Judeţean Timiş a decis să continue pista din Timişoara până la graniţa cu Serbia. Lucrările au costat 2,7 milioane de euro, iar, teoretic, ar fi trebuit să fie duse mai departe şi pe teritoriul Serbiei, până la Zrenjanin. Din lipsa fondurilor, însă, sârbii au construit doar şapte kilometri de pistă. Aşa se face că ea se termină în câmp, pe graniţa cu Serbia. Iar de aici apar şi problemele.

    Autorităţile nu au prevăzut şi un punct de trecere a frontierei, iar asta înseamnă că bicicliştii care ajung la capătul pistei româneşti şi intră pe fâşia verde se pot alege oricând cu o amendă de toată frumuseţea, cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau chiar cu dosar penal, fiind suspecţi că vor să intre în Serbia printr-o zonă neautorizată. 

    În ciuda numeroaselor reclamaţii, fiind vorba de proiecte europene, autorităţile locale şi judeţene nu pot interveni pentru remedierea problemelor semnalate de ciclişti cel puţin cinci ani după inaugurarea lor. Astfel, cea mai lungă pistă de biciclete din România va rămâne, cel puţin pentru câţiva ani, şi una dintre cele mai ciudate.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Ungaria pregăteşte construirea unui gard la graniţa cu România, dar lucrările nu au început

     Potrivit Televiziunii publice ungare, citată de site-ul HungaryToday.hu, autorităţile ungare ar fi instalat stâlpi pe linia frontierei cu România, în zona Berekböszörmény, în dreptul localităţilor româneşti Cheresig, Toboliu şi Girişu de Criş.

    “Este vorba de marcarea cu precizie a frontierei de stat a Ungariei cu România, dar construcţia propriu-zisă a gardului nu a început”, a transmis Ministerul ungar al Apărării.

    “Vrem doar să marcăm cu exactitate linia frontierei”, a precizat instituţia.

    Autorităţile din Ungaria monitorizează cu atenţie frontiera cu România şi sunt pregătite să adopte urgent măsuri pentru blocarea imigraţiei masive, afirma pe 28 martie Zsolt Halmosi, director adjunct al Poliţiei ungare. “Continuăm să monitorizăm cu atenţie toate rutele alternative de tranzit al imigranţilor şi suntem pregătiţi să blocăm orice tentativă de trecere ilegală a frontierei dintre România şi Ungaria”, declara Halmosi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Arta de a conduce, o lectură importantă pentru oricine doreşte să treacă graniţa dintre „a ajunge în frunte“ şi „a conduce“


    Trebuie să spun că în engleză sună mai bine, mai incitant; faceţi comparaţie: „Being the Boss: The 3 Imperatives for Becoming a Great Leader“ la ei, „Excelenţa în Management: trei reguli pentru succes“ la noi. Dincolo de acest amănunt, cartea scrisă de Linda Hill, profesoară de administrarea afacerilor la Harvard Business School, şi de Kent Lineback, om de afaceri şi scriitor, este o lectură importantă pentru oricine doreşte să treacă graniţa dintre „a ajunge în frunte“ şi „a conduce“.

    Scrisă în stilul limpede caracteristic şcolii de afaceri de limbă engleză, cu exemple practice şi cu pagini de chestionare pentru autoevaluare, cartea este menită să pună ordine în gândurile şi temerile oricui conduce o organizaţie, să-i răspundă la cât mai multe nelămuriri şi să-i ofere o perspectivă clară asupra nevoii de a se organiza şi a-şi organiza entitatea pe care o conduce. De multe ori veţi întâlni abordări care vi se vor părea logice şi/sau de neevitat, de multe ori veţi avea impresia că citiţi un şablon – „cum să nu fiu conştient de rolul benefic al unei echipe închegate?“; în acele momente, duceţi ideea până la capăt: „de ce unii au rezultate mai bune şi conduc companii spre care oamenii se îndreaptă, la care vor să fie angajaţi şi să lucreze, iar alţii au organizaţii care reprezintă doar scurte halte în cariere?“.

    Talentul de a manageria nu este un dar, ca al pictorilor sau al poeţilor, ci unul care se dezvoltă cu tenacitate, cu ambiţie, cu un dram de orgoliu şi cu o mână bună de modestie, cu riscuri şi cu temeri. Şi cu câteva cărţi bune, care să îţi ordoneze haosul din exceluri şi temerile din şedinţe. „Being the Boss“ este una dintre aceste cărţi.

  • Cea mai mare bătălie aeriană din istorie: 100 de avioane israeliene s-au luptat pe viaţă şi pe moarte cu 100 de avioane siriene

    În 1982, 96 de avioane de vânătoare israeliene s-au luptat cu 100 de avioane de vânătoare siriene, susţinute şi de 19 lansatoare de rachete sol-aer, în ceea ce va deveni una dintre cele mai mari bătălii aeriene din toate timpurile.

    Israelul are o istorie bogată de conflicte cu vecinii, în special din anii 60 până la sfârşitul anilor ’80. O serie de bătălii mici cu Egiptul au rezultat într-o lecţie dură învăţată de Forţele Aeriene Israeliene (IAF), după ce au pierdut numeroase lupte împotriva rachetelor sol-aer, potrivit Business Insider.

    Totuşi, IAF şi-a învăţat lecţia, şi pe 8 iunie 1982, a atacat 19 baterii siriene sol-aer postate la graniţă. În primele două ore de luptă, IAF a distrus 17 dintre baterii fără pierderi. Apoi, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • De ce angajează firme din Oradea şomeri din Ungaria

    Firmele din Oradea caută angajaţi în Ungaria. 200 de locuri de muncă au fost puse la dispoziţia maghiarilor, la un târg organizat la doar câţiva kilometri de graniţă. Estul Ungariei este afectat de o cotă ridicată a şomajului: sunt localităţi în care mai bine de un sfert din populaţia aptă de muncă nu are o slujbă, potrivit Digi24.

    La bursa locurilor de muncă organizată în localitatea maghiară Biharkeresztes (Bihorcheresteş), aflată la opt kilometri de graniţă, au venit 10 firme: cinci din Parcul Industrial din Oradea şi restul din Ungaria. Câteva sute de oameni din localităţi aflate în apropierea graniţei cu România au venit să se intereseze de locurile de muncă oferite.

    “(Căutam) electricienii, sculeri matriţeri, frezori, operatori CNC, oameni specializaţi pe o meserie. Nu este o condiţie să ştie limba română sau limba engleză.  Ce le oferim e un pachet de beneficii, un salariu potrivit cu piaţa, atractiv, beneficii precum bonusuri, sporuri, pregătire.”, a declarat Alexandra Galea,reprezentanta unei firme din Parcul Industrial Oradea.

    Explicaţia ar fi că numărul celor specializaţi din Ungaria este mult mai mic decât al celor din România.

  • CRIZA IMIGRANŢILOR: Croaţia interzice accesul cetăţenilor sârbi pe teritoriul său, pe fondul disputei privind refugiaţii

    “Titularii de paşapoarte sârbe şi maşinile înregistrate în Serbia nu pot intra în Croaţia până la noi ordine”, a declarat pentru Reuters un ofiţer de poliţie croat.

    Serbia a interzis transportul de marfă croat pe teritoriul său miercuri seara.

    Belgradul a impus embargoul drept represalii la restricţiile la graniţă decise de Croaţia, stat membru UE, care a criticat ţara vecină pentru că a direcţionat spre frontiera comună fluxul de migranţi din Peninsula Balcanică.

    Autorităţile de la Zagreb au interzis accesul în ţară tuturor camioanelor din Serbia, cu excepţia celor care transportau bunuri perisabile, şi a închis şapte din opt puncte de trecere a frontierei, transmiţând că Serbia ar trebui să îi dirijeze pe imigranţi de asemenea în Ungaria şi România.

    “Nu va fi război sau violenţă, totul va fi calm, însă acesta nu este un comportament normal (din partea Serbiei)”, a declarat prim-ministrul croat, Zoran Milanovici, la Bruxelles, unde a participat la un summit cu liderii europeni pe tema crizei imigranţilor.

    Peste 40.000 de imigranţi, mulţi dintre ei fiind refugiaţi sirieni, au intrat în Croaţia din Serbia începând cu data de 15 septembrie, când ţara vecină Ungaria i-a împiedicat să pătrundă în UE, izolând graniţa de sud cu Serbia printr-un gard metalic.

    Autorităţile sârbe au direcţionat fluxul de imigranţi spre graniţa croată, după ce aceştia pătrundeau în ţară prin Macedonia.

    Croaţia trimite imigranţi spre graniţa sa cu Ungaria, care la rândul ei îi dirijează spre Austria, însă autorităţile de la Zagreb transmit că nu pot face faţă numărului mare de imigranţi şi cer Serbiei să-i trimită pe unii dintre aceştia în Ungaria şi România.