Dacă vrei să foloseşti Facebook-ul fără ca nimeni să nu vadă ce postezi şi să nu te găsească folosind un motor de căutare, te poţi ascunde folosind setările pe care ţi se oferă chiar reţeaua de socializare, scrie Business Insider.
În primul rând, intră pe profilul tău şi în dreapta sus şi apasă pe opţiunea “Vezi mai multe setări” (“See More Settings”).
Cu o flotă de 96.173 de maşini, dube, tractoare şi motociclete, UPS este unul dintre cele mai eficiente servicii de curierat din lume, care pune foarte mare accent pe siguranţa şoferilor şi a coletelor transportate, şi a oferit un ghid prin care au redus aproape de 0 numărul accidentelor.
“Mulţi manageri şi supraveghetori de la UPS îşi învaţă copiii să conducă în acelaşi mod în care învăţăm noi şoferii să rămână în siguranţă pe şosele”.
Deşi multe dintre ele au intrat deja în obişnuinţă, aceste 10 obiceiuri nu ar trebui să existe în ”eticheta” de muncă a niciunui angajat.
Discrepanţa dintre problemele continentului african şi creşterile sale economice fabuloase din ultimii ani este principalul motiv pentru care întrebarea „Care va fi viitorul africii?“ stă de multe ori înaintea afirmaţiei „Africa e viitorul“. Cum poţi, ca business românesc, să profiţi de creşterea unui continent unde românii sunt mai apreciaţi ca oriunde în lume?
„În Africa trebuie să fii atent să nu jigneşti pe cineva şi să nu cumva să treci neobservat“, spune zâmbind Sorin Dumitrescu, în mijlocul unei tirade de sfaturi şi de observaţii despre modul cum trebuie să abordezi piaţa africană. Sorin Dumitrescu este de profesie medic şi, după un curs de medicină tropicală pe care l-a făcut în Egipt într-una din verile sale studenţeşti, a rămas conectat la Africa şi la oamenii de acolo, dar a şi dezvoltat o pasiune pentru cultura şi pentru oportunităţile pe care le oferă lumii creşterea economică a ţărilor africane.
În galeria sa de artă de lângă piaţa Dorobanţi, deschide dulap după dulap în care stau bine păstrate diverse obiecte de cult din varii triburi africane, cutiuţe, pipe şi icoane, covoare de rugăciune sau sculpturi. Povesteşte cu răbdare despre fiecare şi despre modul cum învăţarea noţiunilor de bază ale unei culturi poate uşura semnificativ intenţiile de afaceri într-o ţară sau alta. „Sunt greşeli pe care le poţi face foarte facil şi care pot fi decisive, deşi foarte greu de înţeles pentru culturile occidentale“, mai povesteşte Sorin Dumitrescu, care consideră că Africa e o piaţă mai dificilă pentru business decât Orientul Mijlociu: „Africa e un continent pentru care trebuie să te pregăteşti, să înveţi despre obiceiuri şi despre cultura locului. Dacă ai intrat şi ai păşit încălţat pe un covoraş de rugăciune, care arată de altfel ca un preş obişnuit, nu ai ce să mai cauţi acolo. La fel, dacă o firmă crede că îi va impresiona dacă trimite o delegaţie în frunte cu directorul cel mare, bazându-se pe asta pentru a obţine un contract, greşeşte din nou: oamenii de acolo vor să nu fie priviţi de sus, vor relaţii umane, vor să povestească, să te cunoască şi, mai ales, să te placă. Au ceva foarte intuitiv în ei şi se bazează pe acest instinct şi în business“.
A durat destul de mult până când Dumitrescu a decis să transforme pasiunea sa pentru Africa şi legăturile pe care le are cu oamenii de acolo într‑un business. Proiectul pe care l-a lansat la sfârşitul acestei veri este o platformă online care vrea să devină o Cameră de Comerţ Româno-Africană: „Entitatea se va numi Roafrica şi are ca scop reînnodarea relaţiilor dintre România şi Africa şi facilitarea accesului investitorilor/antreprenorilor români pentru investiţii în Africa, dar şi, de ce nu?, invers“.
Plaforma va fi realizată în parteneriat cu Trencadis, compania de tehnologie condusă de Radu Negulescu, are un buget de dezvoltare de 70.000 de euro pentru primul an şi vrea să devină un loc unde companiile româneşti interesate pot afla despre oportunităţile pieţei africane fără a bate drumul până acolo, în schimbul unui membership de ordinul sutelor de euro.
„În prima etapă, va fi o platformă care să faciliteze schimbul de informaţii. Vom avea şi reprezentanţi în ţările africane, care vor transmite informaţii, iar businessurile din România vor avea acces la oportunităţi ca membre ale comunităţii astfel create. Aşadar, prima etapă va consta într-un listing de oportunităţi, dar va fi un listing administrat, verificat şi garantat de noi, prin oamenii de pe teren. Acesta este cel mai important aspect, care va susţine şi dezvoltarea viitoare, când vom avea facilitatoare de comunicare, conference rooms online şi servicii de consultanţă pentru cei care doresc să facă business în Africa. Pentru că să faci business în Africa e complicat. Dacă mă duc eu, Radu Negulescu, să fac un business de IT în Uganda sau în Kenya, s-ar putea să vorbesc absolut singur acolo, pentru că africanii sunt oameni care au nevoie să te cunoască sau să le fii recomandat sau să vii pe o filieră pe care ei o acceptă“, explică Radu Negulescu modul cum va decurge dezvoltarea proiectului iniţiat de Sorin Dumitrescu.
Până la listarea oportunităţilor în platforma pe care o dezvoltă, Negulescu a început deja primul său proiect african, prin People & People, compania dezvoltată alături de Ioan Dan Niculescu şi Vlad Tăuşance după succesul acestora în coordonarea campaniei prezidenţiale online a preşedintelui Klaus Iohannis. Clientul lor este candidat la alegerile prezidenţiale din Somalia, alegeri care se vor desfăşura anul viitor: „În Somalia facem un proiect de consultanţă pe două paliere: lobby pentru schimbarea legii electorale (acum este o structură tribală, care controlează actul politic), fiind o cerinţă a UN ca statul să ajungă la «omul şi votul», şi alegerile prezidenţiale din septembrie 2016 – clientul nostru este candidat la prezidenţiale şi îi coordonăm atât zona de online, dar şi cea de publicy. Vom participa la scrierea programului politic, dar nu vom participa la campanie la faţa locului“, povesteşte Radu Negulescu, care spune că nu a fost încă în Somalia, dar că va trebui să meargă acolo anul viitor.
A luat proiectul de la începutul anului, iar primele trei luni le-a dedicat studiului alături de echipa sa, „deoarece oamenii de acolo au o cu totul altă gândire, apreciază cu totul alte lucruri de la cromatică până la lingvistică“.
În primul an, RoAfrica ar trebui să atragă 100 de companii româneşti şi cât mai multe oportunităţi din partea africană. Deocamdată, membrii platformei sunt companii precum Axel Telecom, Aqua Proiect, XBS Energy sau producătorul de contoare AEM. Platforma online se va adresa iniţial estului Africii, începând cu Kenya, Uganda şi Rwanda. „Vom începe cu estul Africii, dat fiind că acolo sunt ţările mai dezvoltate şi mai stabile şi tot acolo avem şi parteneri de încredere“, explică Sorin Dumitrescu.
Îndrumarul de afaceri pentru Kenya al Ministerului de Afaceri Externe descrie ţara ca „un pilon de stabilitate în Africa, care, prin alegerile democratice din decembrie 2002 şi decembrie 2007 a devenit un model pentru realizarea tranziţiei pe cale paşnică, democratică şi de soluţionare a problemelor politice complexe. Drept urmare, FMI şi Banca Mondială au reluat asistenţa financiară pentru Kenya în vederea realizării unor proiecte de infrastructură, privatizarea unor regii autonome, aplicării unor programe sociale (educaţie, sănătate) şi de reducere a sărăciei, sprijinirii programelor de reformă economică, schimburilor comerciale şi balanţei de plăţi“. Ţara a beneficiat şi de un salt de vizibilitate odată cu vizita preşedintelui american Barack Obama din luna iunie, „vizită care a indicat Kenya ca o zonă sigură, a legitimat guvernul şi preşedintele şi a dat o undă verde zonei“, explică Dumitrescu, menţionând şi despre acordurile economice pe care le perfectează în acest an ţările africane.
Nimic din înfăţisarea lui Armand Pittner nu trădează faptul că la 24 de ani a strâns o mică avere, de 260.000 de dolari, doar din câştigurile de la turnee de jocuri video.
În spatele meu, pe perete, se află panouri cu eroi desenaţi, creaturi fantastice cu arme impresionate şi cu puteri nebănuite, iar el este unul dintre cei care-i controlează, le înhămează puterile şi le pune în folosul echipei. Este ceva mai înalt decât mine, să aibă 1,80-90 m înălţime, şi poartă o pereche de blugi albaştri şi un tricou pe care scrie „Come and join the universe”. Îi urmez îndemnul şi vă invit în galaxia sportului electronic, în universul Dota, în microcosmosul lui Armand „b0ne7” Pittner.
Armand Pittner este cel mai bine plătit român jucător profesionist de jocuri video, cu câştiguri de până la 260.000 de dolari, doar din turnee. Joacă de mic, iar Dota (Defence of the Ancients) încă de la începuturi. Părinţii au strâmbat din nas când vedeau că petrecea atât de mult timp în faţa calculatorului, dar nu i-au interzis să se joace. Odată cu primul turneu la care a participat în străinătate, părinţii s-au deschis mai mult spre jocurile video. Acum îi urmăresc meciurile pe internet de fiecare dată când au ocazia, şi, chiar dacă nu înţeleg total fenomenul, se bucură pentru fiecare victorie a fiului lor.
Nu a existat un moment precis în viaţa lui Armand când a luat decizia de deveni jucător profesionist. „Pur şi simplu s-a întâmplat. Nu era nimic planificat. Totul a început ca un hobby.” A jucat din ce în ce mai mult şi a devenit mai bun. Primul LAN (concurs local ce se joacă în reţea) l-a jucat într-o sală de jocuri din Bucureşti. Pe atunci nu erau spectatori, doar tineri entuziaşti ce iubeau jocul. „Am jucat şi într-un mall şi era distractiv cum oamenii se opreau şi se uitau la noi în calculatoare să vadă ce facem”, îşi aminteşte zâmbind b0ne7.
Pare un tânăr obişnuit abia ieşit de pe băncile facultăţii, dar banii pe care i-a câştigat în turnee (aproximativ 260.000 de dolari) îl plasează pe locul 69 în topul celor mai bogaţi jucători profesionişti de jocuri video. Asta făcând abstracţie de salariul său lunar. Deşi nu-mi poate dezvălui câţi bani primeşte de la Cloud9, organizaţia la care este angajat, Pittner spune că salariul unui jucător dintr-o echipă de top variază între 2.000 şi 6.000 de dolari pe lună. Nu pare să-i pese foarte mult de banii câştigaţi, nu are de gând să-i investească deocamdată sau să-şi înceapă un business: „Banii aceia există şi apelez la ei dacă am nevoie de ceva”, mărturiseşte Armand Pittner. Ochii albaştri i se aprind când vorbim mai mult despre Dota şi intrăm în detalii, ceea ce arată că şi-a păstrat entuziasmul şi plăcerea de a juca, chiar dacă acum participă la turnee cu premii substanţiale şi îl urmăresc mii de fani.
Drumul nu a fost uşor. Armand Pittner povesteşte că a trecut prin multe încercări şi a schimbat mai multe echipe până să ajungă la Cloud9, unde avea să-şi facă o casă. Dota este un joc de echipă foarte competitiv. „Trebuie să ştii când să renunţi la un jucător slab care trage echipa în jos. E important să nu ai relaţii puternice de prietenie cu coechipierii. Am întâlnit multe echipe care nu au evoluat tocmai pentru că nu voiau să renunţe la jucătorii mai slabi”, explică Armand din secretele jocului care i-a adus confortul financiar înainte de a împlini 25 de ani.
Directorul Castelului Corvinilor din Hunedoara, Costin Tinca, a declarant, luni, că a fost anunţat de către un prieten care locuieşte la Londra că o fotografie cu Castelul Corvinilor din Hunedoara a fost folosită pentru coperta ghidului turistic “Lonely Planet” pentru România şi Bulgaria.
“Din câte am înţeles, ghidul, care are pe copertă o fotografie cu Castelul Corvinilor, costă aproximativ 10 lire. Eu am căutat pe net şi am găsit ghidul şi am de gând să cumpăr un exemplar. Consider că apariţia unei fotografii cu Castelul Corvinilor pe acest ghid turistic pentru România şi Bulgaria este o publicitate gratuită pentru monumentul istoric în străinătate şi va aduce turişti din toate colţurile lumii. Puteau folosi pentru copertă peste 1.000 de fotografi, de la Peleş la Bran, şi au ales Castelul Corvinilor. Ne mândrim cu asta”, a spus Tinca.
Pe site-ul “Lonely Planet”, un ghid costă 10,49 lire, iar varianta eBook 7,34 lire.
“Lonely Planet” este o editură de ghiduri de călătorie din lume.
Castelul Corvinilor din Hunedoara a fost inclus pe cunoscutul portal turistic TripAdvisor între primele cinci destinaţii de vacanţă din România, în baza voturilor primite din partea turiştilor care l-au vizitat. În 2013, Castelul Corvinilor din Hunedoara a fost inclus în topul palatelor de poveste, într-un clasament alcătuit de site-ul american huffingtonpost.com.
Castelul Corvinilor a găzduit mai multe producţii cinematografice (filme artistice, documentare şi clipuri publicitare), între care şi pelicula “Ghost Rider 2”, cu Nicolas Cage în rolul principal.
De la an la an, tot mai mulţi turişti vizitează Castelul Corvinilor din Hunedoara, numai în 2013 monumentul istoric fiind vizitat de aproximativ 300.000 de turişti.
Te decizi să pleci mai devreme acasă, aşa că intri pe aplicaţia online şi setezi temperatura în locuinţă. Seara, pui hainele în maşina de spălat, iar aparatul decide care este cea mai bună perioadă în care să deruleze programul pentru a economisi energie. Pleci grăbit la muncă şi uiţi să stingi luminile în casă, dar porneşti telefonul şi dai comanda vocală „afară“, iar luminile se sting automat. Toate aceste scenarii fac parte din soluţiile de automatizare a casei, tot mai populare şi din ce în ce mai accesibile.
Definiţiile pe care le-am primit din partea companiilor care comercializează soluţii de profil în România sună mult mai sec decât te-ai aştepta să auzi atunci când se vorbeşte despre casa care răspunde la comenzi date din partea cealaltă a oraşului sau a lumii: „O modalitate simplă, unitară şi centralizată de a controla subsisteme“, „automatizări care fac viaţa mai uşoară“ sau „sisteme de automatizare avansate pentru a oferi locuitorilor controlul“. Când se pune problema automatizării unei case, trebuie luate în calcul aspecte precum eficienţa energetică, confortul personal şi chiar siguranţa. Sunt însă oamenii dispuşi să investească sume considerabile pentru a-şi face casele mai deştepte?
Laboratoarele Nest au intrat în atenţia opiniei publice odată cu dezvoltarea unui termostat inteligent menit să ajusteze consumul şi să scadă costul întreţinerii unei case. Mişcarea celor de la Google din ianuarie 2014, atunci când au achiziţionat compania Nest pentru 3,2 miliarde de dolari, reprezintă o confirmare a cererii crescute, la nivel global, pentru produsele şi soluţiile care constituie ceea ce denumim generic „casa inteligentă“.
Specialiştii în tehnologie consideră că principala cauză a acestui interes crescut este scăderea dramatică a preţului pieselor de hardware, fapt care a dus şi la ieftinirea altor produse. Un alt motiv, crede Mike Harris, CEO al companiei Zonoff, este modul cum societatea de azi, influenţată masiv de social media, a transformat aşteptările consumatorilor şi a transformat ştiinţa casei inteligente în ceva mainstream: „Ideea de a vedea şi de a-ţi putea controla casa prin intermediul unui smartphone are sens, deoarece oamenii sunt deja conectaţi la multe alte lucruri din viaţa lor“.
Din punctul de vedere al mediului înconjurător, automatizarea caselor poate aduce anumite beneficii. Programarea termostatelor, de exemplu, poate avea un impact semnificativ şi poate duce la o scădere a consumului de energie cuprinsă între 10 şi 30%. „Mesajul evident către consumator este că acesta nu mai trebuie să risipească energia“, notează Tom Kerber, director de cercetare pentru controlul caselor în cadrul companiei Park Associates.
De la acţiuni până la controlul asupra companiei. Aceasta este o zonă în care antreprenorul trebuie să gestioneze parteneriatul, trebuie să îşi dea seama dacă are sau nu o chimie cu investitorul.
Antreprenorul Dragoş Rouă spune că lucrurile nu prea funcţionează dacă nu există respectiva chimie; într-un fel, e ca la căsătorie. Când încep să aibă loc certuri, trebuie comunicare, apar compromisurile, fie din partea investitorului, die a antreprenorului. “Ca într-o relaţie, dacă unul încearcă să devină mult prea control-freak sau începe fie pasiv-agresiv sau începe să nu performeze conform aşteptărilor, lucrurile se strică.
Şi atunci tot parteneriatul dispare”, spune Rouă. Şi trebuie să vă lăsaţi spaţiu de mişcare, pentru că în tehnologie există un număr de paşi, nu este niciodată simplu. Prima etapă se poate face cu resursele personale, cu ajutorul celor apropiaţi sau cu ajutorul unor bunuri personale.
Următoarele etape, de dezvoltare, presupun, pe rând, sume ce cresc de la mii la yeci de mii, la sute de mii şi la milioane de euro. Iar dacă afacerea merge foarte bine, poate apărea o rundă de câteva zeci de milioane de euro, care n-ar mai fi posibilă în România, ci în Silicon Valley, la Londra sau într-un alt hub important.
Crowdfunding ar putea fi un salt major în paradigma de investiţii globale, pentru că simplifică lucrurile, iar antreprenorii se pot întâlni mai uşor cu investitorii decât în paradigma tradiţională, spune antreprenorul Marius Ghenea. Este echivalentul Bitcoin în domeniul valorilor mobiliare. “Dar în momentul de faţă nu este foarte clar cum sunt motivaţi investitorii, cum îi transformi în parteneri. Sistemul ar putea emula o bursă, o piaţă de capital publică.
Dar cred că un asemena tip de activitate va exploda în momentul în care se va putea discuta de acţiuni”. Până atunci, finanţările pe care le obţin unele proiecte ieşite din tipare nu sunt neapărat un lucru bun, pentru că se poate da impresia greşită că un proiect este cu atât mai bun cu cât este mai trăsnite. “Proiectele bune sunt cele bazate pe idei şi pe concepte existente, dar care fac lucrurile un pic mai bine”.
Pe de altă parte, o platformă crowdfunding este un instrument de testare: oamenii care aleg să investească o sumă, oricât de mică, într-un proiect, îşi manifestă nu atât amuzamentul, cât faptul că li se pare o idee bună. Un vot de încredere de la 100.000 de mici investitori este o confirmare că ideea este bună.
“Dacă în viitor va fi reglementat şi modul de distribuire a acţiunilor, atunci va fi o explozie”, spune Ghenea. Aceasta şi pentru faptul că în domeniul tehnologie sunt foarte multe eşecuri, dar proiectele care reuşesc, reuşesc la nişte valori impresionate, iar 10 dolari investiţi într-un asemena proiect se pot transforma în sume importante, de câteva mii de dolari, într-o perioadă relativ scurtă.
Poate o să vă mire: este vorba în primul rând de echipă. Antreprenorul Marius Ghenea spune că ‘investitorii fac ochii mari şi ciulesc urechile tocmai la acest gen de informaţii”. “Chiar şi în cazul unui investitor solitar, trebuie prezentaţi oamenii de suport, chiar dacă nu sunt parteneri în afacere – oameni de vânzări, de marketing, de dezvoltare, care trebuiesc menţionaţi, fie şi pentru faptul că, dacă nu faci acest lucru, nu vei fi băgat în seamă.
Echipa inoculează înceredere.
În businessul de tehnologie investitorii pun accentul pe echipă, nu doar pe un om sau pe un proiect. Implicarea, ajutorul primit din partea unei persoane cunoscute în mediul de afaceri sau în cel tehnic va fi privită pozitiv; nu trebuie să fie angajat, ci doar mentor, dar asta înseamn că a văzut ceva acolo, le-a plăcut, aşa că şi investitorul va încerca să afle mai multe”.
Echipa poate fi definitorie pentru succesul unei afaceri; să ne gândim la lansarea Apple, unde Steve Jobs a fost omul cu vânzări, dar care avea şi un simţ estetic bun, în timp ce Steve Wozniak era foarte bun la partea tehnică.
Un alt atu al unei prezentări trebuie să fie şi piaţa. “La modul ideal, un business ar trebui să se susţină din clienţi, iar finanţarea ar trebui să apară ca o resursă suplimentară la business-ul respectiv”, spune antreprenorul ăi bloggerul Dragoş Rouă. O afacere ar trebui să genereze venituri astfel încât investitorul să vadă că există deja nişte procese gestionabile, repetabile şi care creează profit, chiar dacă nu se bagă bani în business-ul respectiv, pentru a-şi face evaluările de genul return-of-investment.
“Focusul unui antreprenor nu ar trebui să fie după finanţare, ar trebui să fie după clienţi şi după rafinarea proceselor. Finanţarea, banii, sunt o resursă care ar trebui pusă cam pe acelaşi loc cu resursa umană: “Am nevoie de un programator bun şi am nevoie de 50.000 de dolari” – cam aşa stau lucrurile, nu e ca şi cum ai zice “cu 50.000 de dolari ne-am rezolva alte probleme din business”, spune Dragoş Rouă.
Una din primele întrebări o să fie “OK, care este piaţa?”, spune Dan Vişoiu partner la BAC Investment Banking. Dacă răspunsul este România, un investitor îşi poate face calculele şi poate ajunge la concluzia că riscurile sunt ridicate. “Dacă este vorba de o afacere care are potenţial global şi aş putea să fac exit la 2 milioane, devine mai interesant”.