Tag: ghid

  • Care este cel mai bun restaurant din România, potrivit ghidului Gault & Millau – VIDEO

    Locul 1. MAIZE
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 15; NUMĂR DE BONETE: 3

    Locul 2. KANE
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 14,5; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 3. THE ARTIST
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 14,5; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 4. LA VINURI
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 14; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 5. LE BISTROT FRANCAIS
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 14; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 6. BARACCA
    ORAŞ: CLUJ-NAPOCA; SCOR: 14; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 7. JOSEPH
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 13,5; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 8. ATRA
    ORAŞ: TEŞILA; SCOR: 13,5; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 9. L’ATELIER – HOTEL EPOQUE
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 13; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 10. CABINET DE VIN & COQUETTE
    ORAŞ: CLUJ-NAPOCA; SCOR: 13; NUMĂR DE BONETE: 2

    SURSA: GAULT & MILLAU

  • Cum a reuşit un grup de tineri români să facă o aplicaţie care concurează cu toate ghidurile turistice ale lumii

    Questo este o aplicaţie de mobil cu formatul unui joc de explorare, disponibilă în 40 de oraşe din Europa, căreia în fiecare lună i se adaugă oraşe noi. Utilizatorii platformei au în acest moment de ales dintre peste 100 de questuri (jocuri de explorare), cu tematici diferite. Pentru a se juca un quest, aceştia trebuie să meargă prin oraş şi să rezolve o serie de indicii conectate de locuri fizice pentru a descoperi noi locuri şi poveşti.

    În afara aplicaţiei, există şi un website în care utilizatorii pot găsi mai multe informaţii despre jocurile de explorare, dar şi o secţiune dedicată celor creează questurile, cei care doresc să construiască astfel de misiuni în oraşele lor. Fondatorii platformei au lansat deja primele questuri în Londra, Paris şi Amsterdam, iar în următoarele două luni vor intra pe pieţe precum New York, Berlin şi mai multe oraşe mari.

    Povestea Questo începe cu cea mai bună pizza pe care antreprenorul Alex Govoreanu povesteşte că a mâncat-o vreodată. „Se întâmpla acum trei ani de zile, într-o piaţetă ascunsă din cartierul Trastevere din Roma, unde am reuşit să ajung după patru zile în care am mers peste 10 km zilnic”, îşi aminteşte el.

    Întors la Bucureşti, a început să povestescă partenerului său actual de afaceri, Claudiu Petria, despre cât de greu este să găseşti experienţe autentice atunci când călătoreşti. Interesaţi de subiect, s-au apucat să cerceteze şi au descoperit că problema este una des întâlnită în rândul călătorilor cu vârste de sub 35-40 de ani.

    „De altfel, unul dintre studiile care ne-au rămas în minte spunea că 78% dintre millennials ar prefera să plătească pentru o experienţă, nu pentru un produs”, explică Alex Govoreanu.

    Au început construirea platformei având acest lucru în minte, dar apoi au fost atenţi şi la feedbackul primit de utilizatori, în prezent Questo devenind un mod distractiv de explorare împreună cu prietenii şi o alternativă accesibilă la un tur ghidat.

    Alex Govoreanu l-a cunoscut pe Claudiu Petria în urmă cu şase ani, pe vremea când amândoi erau membri ai IAA Young Professionals (o comunitate a tinerilor profesionişti din marketing şi comunicare). Anterior, Alex Govoreanu pusese bazele VeziCatFace.ro, un site de evaluări auto second-hand din România, în 2012; este absolvent al facultăţii de Management din Sibiu. Partenerul său de afaceri a lucrat timp de opt ani în publicitate, iar ulterior a fondat Girofar, un proiect pionier care ajută companiile cu execuţia unor proiecte urgente.

    Înainte să investească în dezvoltarea platformei, cei doi au testat prima dată ideea folosind Facebook Messenger. „Practic, ne trimiteam unul altuia indicii şi poveşti prin mesaje ca să vedem dacă e fezabil să construim o experienţă interesantă de explorare printr-o mecanică de acest fel”, povesteşte Govoreanu. După ce au testat pe ei şi pe prietenii lor proiectul, au început construirea aplicaţiei. „Investiţia a tot crescut, ajungând să depăşească astăzi 200.000 de euro. Spre norocul nostru, o mare parte din aceşti bani au venit din veniturile Questo pe care le-am înregistrat încă din primele zile de activitate, iar restul din banii noştri şi dintr-un grant primit de la Booking.com”, explică Alex Govoreanu.
    El spune că majoritatea banilor au fost direcţionaţi înspre dezvoltarea produsului; însă de acum, pe măsură ce cresc proiectul, ponderea cheltuielilor începe să încline din ce în ce mai mult înspre marketing.

    Monetizarea platformei se realizează prin intermediul a două verticale: consumerii (utilizatorii finali) şi companiile. Pe de o parte, utilizatorii plătesc un tarif pentru a explora questuri, care variază între 8 şi 20 de euro, în funcţie de dificultatea traseului, iar companiile lucrează cu ei pentru a dezvolta experienţe de brand. Printre companiile cu care au avut colaborări până acum se numără Bitdefender, Samsung şi BCR; recent au început să colaboreze şi cu agenţii de turism şi tour operatori.

    Antreprenorii spun că au atras recent o nouă finanţare „de la un investitor cu experienţă în comerţul online la nivel global”. Chiar dacă sunt discreţi în privinţa fondurilor atrase, acestea vor fi folosite pentru a lansa Questo în 2019 în mai multe oraşe mari din întreaga lume: Londra, New York, Paris Berlin, Seul şi altele. Pentru anul în curs, previzionează venituri de jumătate de milion de euro.

  • Modificări legislative importante pentru 420.000 de PFA-uri şi PFI-uri. Ghid complet pentru activitatea acestora în 2019

    Incepand cu anul 2019, ANAF nu va mai emite decizii de impunere pentru impozitele si contributiile datorate de PFA-uri  sau  PFI-uri ( profesii liberale: doctori, avocati, contabili, psihologi, notari etc).
     
    Persoanele fizice isi vor calcula sumele pentru impozitele si contributiile datorate.Este un singur termen de plata 15 martie, dispar cele 4 termene trimestriale.
     
    Acest lucru va determina persoana fizica sa-si gestioneze mai eficient banii.2019 este primul an in care toate declaratiile contabile aferente PFA-urilor / PFI-urilor se vor depune doar online.
     
    Persoanele fizice trebuie sa obtina de la ANAF user si parola.La sfarsitul anului 2018 s-au modificat IBAN-urile in care se platesc impozitul pe venit, CAS si CASS.
     
  • Reportaj: Minunea de piatră a lumii moderne – VIDEO

    Văzute de sus, capitala Amman şi împrejurimile se arată ca un tărâm roşiatic infinit, cu aşezări risipite într-o întindere deşertică. Luată la pas însă, Iordania îţi oferă şi deşert, şi mare, şi piatră. Multă piatră. Poate cel mai reprezentantiv în acest sens este oraşul Petra – un nume mai sugestiv de atât nu se poate. Săpat efectiv în stâncă, Petra este o evocare a civilizaţiei antice a nabateenilor. Dar să o luăm cu începutul.

    Din Bucureşti în Amman, zborul cu avionul durează puţin peste două ore. Printre companiile aeriene care operează zboruri directe între Bucureşti şi Amman se numără operatorul aerian low cost Ryanair, care a lansat zboruri pe această rută în aprilie 2018, dar şi Tarom.

    Cetatea din Amman, care datează din secolul IX î.Hr., ilustrează cel mai bine suma civilizaţiilor care au păşit pe pământ iordanian de-a lungul istoriei.
    „Citadela cuprinde, prin ruinele diferitelor tipuri de construcţii, cinci civilizaţii: amonită, greacă, romană, bizantină şi musulmană”, spune Nasser Abu-Rezeq, ghid turistic iordanian. Amoniţii au fost primul popor prezent pe aceste tărâmuri, în urmă cu mii de ani, în Epoca de Fier, Amman fiind principala lor aşezare, după cum arată datele afişate chiar la intrarea în cetate.

    Ulterior, au venit grecii, iar mai târziu romanii şi bizantinii, care au rămas acolo până ce au fost eliminaţi de arabi. În timpul amoniţilor, oraşul purta numele Rabbath Ammon, urmând ca, în timpul grecilor şi al romanilor, să se numească Philadelphia, după regele Egiptului din perioada 283 î.Hr. – 246 î.Hr., Ptolemeu al II-lea Philadelphus. Abia în secolul al VII-lea d.Hr., oraşul a fost denumit Amman de către musulmani. Toate aceste civilizaţii, încapsulate în câţiva metri pătraţi, fac din Amman un muzeu în aer liber, menit să ilustreze toată moştenirea istorică pe care o poartă în spate. Azi, în capitala Iordaniei locuiesc atât musulmani, cât şi creştini, iar locuitorii spun că nu există conflicte între cele două religii, motiv pentru care şi ţara este paşnică. Totuşi, populaţia de aproximativ 10 milioane de locuitori este predominant musulmană, în proporţie de 95%. Doar 4% sunt creştini şi 1% alte religii.

    „Amman este aşezat pe şapte coli­ne, motiv pentru care în oraş nu prea există biciclete. E uşor să cobori dealurile cu ele, dar e mai dificil la urcat”, spune ghidul turistic. Şi, într-adevăr, puţine sunt bicicletele care se arată pe străzi, însă de maşini oraşul nu duce lipsă. De altfel, la ceas de seară, chiar şi în timpul săptămânii, Ammanul forfoteşte de aglomeraţie. Fie că sunt turişti sau localnici, oamenii fac din Amman o capitală a agitaţiei, peste care plutesc, din loc în loc, arome de condimente – toate soiurile pe care vi le puteţi imagina, dar şi miresme de beţişoare parfumate, falafel şi migdale prăjite.

    Din loc în loc, în spaţii mici cu deschidere la stradă, sunt comercianţi care vând suc de zahăr. Practic, cineva îndeasă o trestie de zahăr într-un aparat care o stoarce pentru a scoate şi ultima picătură de licoare dulce. Dacă însă această băutură nu a fost suficient de dulce, mai există un desert despre care iordanienii spun că nu doar merită, ci trebuie încercat: kanafeh. Servit obligatoriu cald, preparatul este făcut din cataif şi un tip special de brânză, fie de vaci, fie de capră. Siropul de zahăr este şi el parte din reţetă, iar servirea se face dintr-o tavă rotundă imensă, din care vânzătorul taie „din ochi” porţii pentru cumpărători, care, mai apoi, mănâncă desertul în picioare afară, alături de alţi pofticioşi, creând astfel o adevărată comunitate de papile gustative îndulcite la maximum.

    Minunea de piatră a lumii moderne

    La aproximativ trei ore de mers cu maşina din Amman spre sud, drumurile duc, trecând prin peisaje fie deşertice, fie împietrite la propriu, către Petra, perla coroanei Iordaniei şi una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne. Petra este, de fapt, o întoarcere în timp, pe care e mai fascinant s-o vezi mai degrabă goală de turişti, locul fiind mai tot timpul înţesat de numărul mare de paşi care calcă pe pietrele lucioase şi pe alocuri alunecoase. Turişti din toată lumea vin în Petra, mulţi şi din România. De altfel, turismul este, pentru Iordania toată, o sursă importantă de venit, reprezentând 17% din Produsul Intern Brut (PIB) al ţării, potrivit lui Nasser Abu-Rezeq. Spre comparaţie, în România, contribuţia turismului la PIB a fost sub 3% în 2017. În acelaşi an, cei circa 4 milioane de turişti străini au adus venituri de circa 4,6 miliarde de dolari în Iordania, potrivit datelor Băncii Centrale a Iordaniei, citate de presa locală.

    Făcut în întregime din rocă de culoare roşiatică, Petra este un oraş antic, săpat de civilizaţia nabateană, în urmă cu mai bine de 2.000 de ani. Locul era folosit şi ca spaţiu de realizare a tranzacţiilor cu mătase sau condimente între China, India şi Arabia Saudită pe de o parte, şi Egipt, Siria, Grecia şi Roma, de cealaltă parte, devenind astfel cel mai important centru comercial al peninsulei arabe.

    Petra a fost capitala nabateenilor până în anul 106 d.Hr., când a intrat în componenţa Imperiului Roman, în timpul împăratului Traian, în aceeaşi perioadă în care avea loc şi al doilea război daco-roman. Nabateenii au continuat să se extindă şi să locuiască în Petra, care a fost abandonată în secolul al XIV-lea şi redescoperită abia în 1812, de un explorator elveţian, Johan Ludwig Burckhardt.

    Cea mai spectaculoasă sculptură din Petra este Trezoreria, o clădire săpată integral în piatră, la fel ca toate celelalte clădiri atipice din oraşul antic. Locul apare în scena finală a filmului „Indiana Jones şi ultima cruciadă”. Mai există însă şi alte construcţii cel puţin la fel de spectaculoase, precum mănăstirea, teatrul, mormintele sau locuinţele săpate în piatră ale nabateenilor.

    Prin Petra te-ai putea plimba parcă la nesfârşit, fără să te plictiseşti, ca într-un labirint, deşi totul în jur e doar piatră şi, pe alocuri, peisajul e pigmentat de beduini însoţiţi de catâri, cai ori cămile. Din loc în loc, stau copii arşi de soare, veniţi la „vânătoare” de turişti, singura lor marfă de vânzare fiind – aţi ghicit! – pietrele culese de pe drumurile Petrei. Toţi ghizii le recomandă însă turiştilor să nu-i încurajeze pe cei mici prin cumpărături, ci să-i trimită la şcoală, acolo unde părinţii, de multe ori, nu-i lasă să meargă.

    „Dacă îi întrebaţi, vor spune că nu au şcoli. De fapt, au trei şcoli în Petra la care pot merge”, spune Nasser Abu-Rezeq.

    Nu doar copiii sunt însă comercianţi de ocazie în Petra, ci şi adulţii, dintre care unii au şi învăţat câteva cuvinte româneşti, cu care se laudă când au ocazia.
    „Avem o mulţime de turişti români aici”, spune Salah Alamarat, un comerciant din Petra, care vinde smirnă, tămâie şi alte suveniruri pe alese.

    Dincolo de universul de piatră însă, Petra poate fi şi o experienţă culinară delicioasă. Atelierele de gătit Petra Kitchen din localitatea Wadi Musa – dezvoltată în jurul sitului Petra – îi iniţiază pe doritori în lumea gastronomică iordaniană, astfel că, la finalul a două-trei ore de gătit, puteţi să constataţi că din mâinile voastre – şi ale celorlalţi bucătari amatori – au ieşit supe de linte, salate tradiţionale precum fatoosh ori tabbouleh, zucchini umpluţi în sos de roşii sau în iaurt… Şi lista poate fi cât de lungă vreţi voi. Iar aromele, cât de intense vor bucătarii să fie.

    Agricultură din piatră seacă

    O călătorie în Iordania nu e completă fără Marea Moartă, aşa că, mergând spre nord de această dată, dacă pornim din Petra, se ajunge uşor la una dintre cele mai sărate ape din lume şi corpul de apă cel mai jos de pe Pământ, având oglinda apei la aproximativ 420 de metri sub nivelul mării. Gradul ridicat de salinitate face ca apa să semene mai mult cu un ulei decât cu orice altă apă de mare. Iar limpezimea ei face Marea Moartă chiar şi mai spectaculoasă, pe lângă faptul că, indiferent că ştii sau nu să înoţi, poţi pluti în voie pe luciul apei. Pericolul este însă ca, la un moment, marea să sece, ţinând cont că nivelul apei scade în fiecare an cu aproximativ un metru, iar procesul accelerează.

    În drumul spre mare, de o parte şi de alta a drumului, stau comercianţi ambulanţi de fructe şi legume, care amintesc de obiceiul autohton de a vinde diverse produse rezultate din recolta proprie şoferilor care trec prin faţa curţii. Deşi terenul este arid, iar relieful e făcut preponderent din piatră, iordanienii au găsit metode prin care să întreprindă activităţi agricole, chiar dacă la o scară mai redusă decât în alte părţi ale lumii. În locurile unde nici aceşti comercianţi ambulanţi nu animă călătoria cu maşina, totul este pustiu. Deşertul se întinde cât vezi cu ochii şi doar din loc în loc se întrezăresc în depărtare corturi ale nomazilor, oameni rupţi de lume pentru care roşeaţa nisipului şi a pietrelor este singura certitudine.

    Până la Marea Moartă însă, se poate face un popas la râul Iordan, care, pe o distanţă de 180 de kilometri, este graniţa naturală dintre Iordania şi Israel. În locul considerat cel în care a avut loc botezul lui Hristos de către Ioan Botezătorul, există o limită care ilustrează exact separaţia dintre cele două state. Locul poartă numele Betania (Bethany). Iordania este şi ţara cu un deşert asemănător reliefului de pe planeta Marte, Wadi Rum, unde s-au filmat numeroase filme de-a lungul timpului, printre care şi „Marţianul” (2015). Deşertul este cunoscut şi pentru că acolo se pot face zboruri cu balonul cu aer cald sau sand ski, o activitate similară schiului, însă pe nisip. Roşu, la fel ca restul ţării.

  • TOPUL celor mai bune vinuri româneşti, conform ghidului Gault & Millau 2019: Vinul cu cel mai mare punctaj

     Mulţi consumatori de vin nu ştiu prea multe despre România şi locul său în industria licorii lui Bacchus, iar cei care ştiu, percep piaţa locală ca pe un producător ieftin şi de volum. Prea puţini sunt cei care ştiu istoria vinului românesc sau faptul că în ultimii ani au apărut tot mai multe crame butic, cu vinuri premium, vinuri ce pot sta la aceeaşi masă cu nume internaţionale. România face parte din lumea foarte veche a vinului, alături de state precum Georgia care şi-a creat deja un renume mondial.
     
    Pentru a duce vinurile româneşti dincolo de graniţe şi pentru a promova licorile locale peste hotare, compania franceză Gault & Millau a lansat un prim Ghid – “2019 Ghid de vinuri româneşti”.
     
    Gault & Millau este în lumea gastronomică o etichetă similară numelui Michelin. Compania lansează ghiduri atât pentru restaurante, dar şi pentru vinuri, ciocolată sau rom, în funcţie de specificul pieţei pe care activează. În România grupul a intrat în acest an şi a lansat atât ediţia celor mai importante restaurante, cât şi un ghid al vinurilor româneşti. 
     
    Era începutul anilor ’60 când jurnaliştii francezi Henri Gault şi Christian Millau de la Paris-Presse puneau primele pietre la temelia ghidului gastronomic care le poartă astăzi numele. În 1962, cei doi au scos pe piaţă primul lor ghid gastronomic. Şapte ani mai târziu, cu o echipă extinsă, în trei camere dezor­donate de pe strada Montmartre din Paris, printre sticle goale de vin, a luat naştere ideea unei reviste gastronomice lunare, ca o extensie a catalogului. În 1972, a apărut primul ghid sub numele actual de Gault & Millau, care a scos gastronomia franceză din starea de letargie.
     
    Treptat, ghidul a devenit cunoscut în jurul lumii, fiind lansate ediţii similare celei din Franţa şi în Ungaria, Australia, Polonia, Canada. În total, douăzeci de ţări din toată lumea s-au înscris pe harta Gault & Millau, iar România este printre cele mai noi nume.
     
  • TOPUL celor mai bune vinuri româneşti, conform ghidului Gault & Millau 2019: Vinul cu cel mai mare punctaj

     Mulţi consumatori de vin nu ştiu prea multe despre România şi locul său în industria licorii lui Bacchus, iar cei care ştiu, percep piaţa locală ca pe un producător ieftin şi de volum. Prea puţini sunt cei care ştiu istoria vinului românesc sau faptul că în ultimii ani au apărut tot mai multe crame butic, cu vinuri premium, vinuri ce pot sta la aceeaşi masă cu nume internaţionale. România face parte din lumea foarte veche a vinului, alături de state precum Georgia care şi-a creat deja un renume mondial.
     
    Pentru a duce vinurile româneşti dincolo de graniţe şi pentru a promova licorile locale peste hotare, compania franceză Gault & Millau a lansat un prim Ghid – “2019 Ghid de vinuri româneşti”.
     
    Gault & Millau este în lumea gastronomică o etichetă similară numelui Michelin. Compania lansează ghiduri atât pentru restaurante, dar şi pentru vinuri, ciocolată sau rom, în funcţie de specificul pieţei pe care activează. În România grupul a intrat în acest an şi a lansat atât ediţia celor mai importante restaurante, cât şi un ghid al vinurilor româneşti. 
     
    Era începutul anilor ’60 când jurnaliştii francezi Henri Gault şi Christian Millau de la Paris-Presse puneau primele pietre la temelia ghidului gastronomic care le poartă astăzi numele. În 1962, cei doi au scos pe piaţă primul lor ghid gastronomic. Şapte ani mai târziu, cu o echipă extinsă, în trei camere dezor­donate de pe strada Montmartre din Paris, printre sticle goale de vin, a luat naştere ideea unei reviste gastronomice lunare, ca o extensie a catalogului. În 1972, a apărut primul ghid sub numele actual de Gault & Millau, care a scos gastronomia franceză din starea de letargie.
     
    Treptat, ghidul a devenit cunoscut în jurul lumii, fiind lansate ediţii similare celei din Franţa şi în Ungaria, Australia, Polonia, Canada. În total, douăzeci de ţări din toată lumea s-au înscris pe harta Gault & Millau, iar România este printre cele mai noi nume.
     
  • Cartea de vizită a lui Dan Şucu – CEO şi proprietar / Mobexpert

    Carte de vizită

    Înainte de Mobexpert, a lucrat ca ghid turistic, iar după Revoluţie a încercat calea antreprenoriatului, deschizând un minicentru de vânzări en gros
    I-a venit ideea de a pune bazele unei afaceri cu mobilier după ce a vizitat primul târg de mobilă la Paris, în 1993
    Anul trecut, reţeaua de 14 magazine Mobexpert a vândut mobilier de peste 827 milioane de lei

    Citiţi povestea lui Dan Şucu – CEO şi proprietar / Mobexpert

  • Primăriile reşedinţă de judeţ pot cere bani pentru staţii de reîncărcare a maşinilor electrice

    „În Monitorul Oficial a apărut ghidul de finanţare pentru staţiile de reîncărcare rapidă pentru maşinile electrice, ghid de finanţare care va putea să fie accesat începând de săptămâna viitoare de către toate municipiile reşedinţă de judeţ. Asta pentru că avem în programul de guvernare şi prin Administraţia Fondului de Mediu, finanţăm, până în 2020, achiziţionarea de către populaţia României a circa 100 de maşini electrice şi hibrid plug-in. Şi nu puteam să lăsăm un cetăţean, un român care doreşte să achiziţioneze o astfel de maşină nepoluantă, pentru care Administraţia Fondului de Mediu, Ministerul Mediu, dă un eco-bonus de 10.000 de euro, eco-bonusul cel mai mare din Uniunea Europeană, să lăsăm, bineînţeles, neacoperit, şi cu posibilitatea de reîncărcare a acestor maşini”, a spus Graţiela Gavrilescu în cadrul unei conferinţe de presă organizată la Instituţia Prefectului Alba.

    Ministrul Mediului a adăugat că în următoarea perioadă vor putea fi accesate fonduri pentru achiziţionarea unor mijloace de transport nepoluante de către municipiile aflate în procedură de infringement.

    „În acelaşi timp este publicat ghidul de finanţare şi va putea fi accesat în perioada următoare pentru reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră, în sensul achiziţionării de autobuze electrice, tramvaie sau troleibuze nepoluante şi nu în ultimul rând şi a autobuzelor cu gaz natural comprimat care se adresează municipiilor, care sunt în procedură de infringement. Avem 100 de milioane de euro pentru finanţarea acestui proiect”, a spus Graţiela Gavrilescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Valoarea tranzacţiilor imobiliare din Cluj-Napoca pe anul trecut – dublul bugetului local

    Directorul firmei de consultanţă care a realizat ghidul imobiliar pe 2017, Adrian Vascu, a declarat, luni, într-o conferinţă de presă că aproape 70% dintre cumpărători provin din judeţul Cluj, iar restul din alte judeţe şi din străinătate.

    „Ghidul imobiliar pentru Cluj-Napoca este un proiect unicat, lansat în urmă cu 5 ani. Valoarea totală a tranzacţiilor imobiliare în anul 2017 din municipiu a fost de 594 de milioane de euro, cu 30% mai mult faţă de anul precedent, ceea ce înseamnă dublul bugetului local. Ponderea cea mai semnificativă din totalul sumei au reprezentat-o apartamentele, cu 63% din total (5.641 din totalul de 8.772 tranzacţii). 69% dintre cumpărători provin din judeţul Cluj, în timp ce 29% sunt din alte judeţe, precum Bistriţa Năsăud, Maramureş şi Alba, iar 2% vin din străinătate, din ţări cum ar fi Franţa. Cartierul Mănăştur, cel mai mare din Cluj-Napoca, a înregistrat cele mai multe şi cele mai valoroase tranzacţii, iar strada Calea Mănăştur a avut cele mai multe tranzacţii”, a spus Vascu.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Primul ghid împotriva promoţiilor mincinoase. Campaniile vizate de ANPC

    Ghidul ar putea curăţa în sfârşit piaţa de mesajele false, care îi fac pe oameni să cumpere produse mai scumpe sau care nu sunt ca în reclamă.

    Sunt vizate campaniile cu un produs cadou, pe cale să expire, concursurile care oferă premii fictive, dar şi prezentarea exagerată a unor beneficii pentru sănătate, asociate alimentelor.
     
    Imunitatea creşte, dacă veţi mânca… un anumit tip de ouă. Un iaurt întăreşte oasele, iar altul ajută digestia. Un fel de biscuiţi asigură energie, iar cerealele subţiază silueta. Astfel de menţiuni vor deveni riscante, pentru producătorii care nu pot demonstra clar efectele asupra sănătăţii.
     
    Dorin Cojocaru, reprezentant APRIL: “Intră la înşelarea consumatorului sau la marketing înşelător şi atunci intră pe regulamentul 169, responsabil ANPC-ul. Lucrurile acestea ar trebui ca autorităţile care au jurisdicţie să le facă mai des consumatorului prin mass-media.
     
    Federaţia industriei alimentare, dar şi comercianţii şi Protecţia Consumatorului ar putea semna curând un document care detaliază principii prin care clientul să nu mai poate fi tras pe sfoară, sub umbrelă cuvintelor magice: oferta, cadou şi promoţie.

    Mihai Vişan, preşedintele ROMALIMENTA: “Ideea este să stabilim împreună un set de- hai să nu-i zicem reguli- de principii din spatele promoţiilor comerciale. E de folos pentru toată lumea şi speram să avansăm cât de rapid.”, scrie stirileprotv.ro