BusinessMagazin

Tag: functii

  • Pentru prima dată, DNA acuză o multinaţională din IT că a suprafacturat cu 16 milioane de euro serviciile făcute către o instituţie publică

    ai mulţi foşti şefi din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, printre care şi foştii preşedinţi al instituţiei, Vasile Ciurchea şi Irinel Popescu, sunt cercetaţi de DNA într-un dosar de corupţie în care prejudiciul este estimat la peste 16 milioane de euro.

    Vasile Ciurchea, preşedinte al Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), în perioada 2007-2009, Valeriu Simion, vicepreşedinte al CNAS, Leana Stoea, director general adjunct al instituţiei, Mihai Bejat, director la Direcţia Tehnologia Informaţiei din cadrul CNAS şi Ovidiu Munteanu, director la Direcţia Juridic şi Contencios din cadrul CNAS , toţi deţinând funcţiile menţionate la data comiterii presupuselor fapte, sunt acuzaţi de abuz în serviciu.

    De asemenea, Irinel Popescu, preşedinte al Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) la data faptelor, respectiv ianuarie-decembrie 2009, Maria Constantinescu, director general adjunct , Lucian Istvan, director la Direcţia Tehnologia Informaţiei şi Liliana Maria, director la Direcţia Juridic, toţi având funcţiile menţionate la data comiterii presupuselor fapte, sunt cercetaţi, de asemenea pentru abuz în serviciu.

    Procurorii anunţă că SC HP România SRL, ca persoană juridică, a fost pusă sub învinuire pentru complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Companiile le dau angajaţilor funcţii cu denumiri complicate în lipsa măririlor de salarii şi a promovărilor

    Director Greater Balkans Beverages & South Eastern Europe Franchise, Application Security Analyst & Penetration Tester, Linux SysAdmin Guru, General Manager Greater Balkans & SEE Franchise, .NET Ninja sau SSU & Regulatory Specialist sunt doar câteva exemple de titulaturi neobişnuite atribuite angajaţilor din România sau publicate pe site-urile online de recrutare.

    Pentru specialiştii din domeniu nici complexitatea funcţiei, nici denumirea în sine nu ridică semne de întrebare, însă pentru cineva din afară acestea nu creează decât confuzie, mai ales atunci când denumirea funcţiei ajunge să fie un „mini-CV“ al unor responsabilităţi care fie se bat cap în cap, fie nu au corespondent în limba română, fie se folosesc doar în anumite industrii şi companii.

    De ce au simţit companiile nevoia de a le atribui angajaţilor titulaturi interminabile sau chiar amuzante? Cât din această politică este, în fapt, nevoie şi cât este un instrument de motivare sau de creare a unei aure profesionale? Nici angajaţii şi nici oamenii de HR nu par să aibă un răspuns clar.

    Trendul vine din IT şi din outsourcing şi managerii din marile corporaţii nu mai sunt doar directori generali, astfel că titulaturile lor încep să capete noi „add in“-uri geografice sau chiar financiare, iar cele mai exotice elimină din start aplicaţiile unor nonspecialişti.

    „Companiile au devenit din ce în ce mai complexe, sunt matriceale, au mai multe dimensiuni. Prin urmare, există riscul ca angajaţii să-şi piardă identitatea. Sunt multe cazuri în care angajaţi din aceeaşi corporaţie nu se cunosc şi nici nu se recunosc prin funcţia din cartea de vizită. Astfel, titulaturile îi plasează undeva, clarifică rolul persoanei într-o companie, pentru cine lucrează sau în ce departament“, explică Roxana Teşiu, directorul de resurse umane pe Europa al Wipro Technologies, furnizor de servicii BPO.

    Pe de altă parte, titulaturile au început să funcţioneze, în special în sfera corporatistă, pe modelul omului „bun la toate“. Cum organizaţiile sunt tot mai complexe, iar procesele, produsele şi organigramele în sine se tot multiplică, apar responsabilităţi noi în fişele de post ale unor joburi care abia se inventează. În condiţiile în care o corporaţie, un call-center sau o companie din telecom are şi câteva mii de angajaţi doar pe o singură piaţă, este greu de crezut că pentru fiecare serviciu sau produs nou care apare angajatorul va recruta câte un om sau va crea departamente dedicate. Prin urmare, responsabilităţile se grupează şi se transferă. Ce rezultă din asta? Angajaţi cu funcţii înghesuite cu greu pe cărţile de vizită şi care ajung să ocupe şi un întreg rând sau mai mult din CV.

    „Organizaţiile cresc şi tot cresc, iar titulaturile acestea complexe nu fac altceva decât să reflecte structura din prezent a mediului de business. Directorul general nu mai este acum doar director general, ci preia şi responsabilităţi de finanţe, de strategie, de decizie şi, în multe cazuri, titulatura sa mai capătă şi o dimensiune geografică“, mai spune Teşiu.

    Dar nu doar angajatorii devin „inventatori“ de meserii, ci şi salariaţii, care, în unele cazuri, îşi aleg singuri titulaturile. Pentru unii, o funcţie cât mai complexă denotă putere, rolul lor în companie şi importanţa acestora sau chiar devine un „mini-CV“, iar pentru alţii este doar o strategie de marketing sau un instrument de creştere a gradului de încredere în propriile forţe.

    „O titulatură «pompoasă» poate fi şi o sursă de motivare pentru angajaţi. Când lucram în industria bancară am avut ocazia, la un moment dat, să lucrez într-un departament care se ocupa atât cu vânzarea de credite, cât şi de colectarea lor. Erau două activităţi care, teoretic, se băteau cap în cap, însă a fost o urmare a crizei. Şi a venit momentul când a trebuit să îmi aleg titulatura funcţiei, pentru un job abia inventat. Am ales să fiu sales collection projects manager“, precizează Cosmin Cosma, absolvent al şcolii de afaceri ASEBUSS şi proprietar al unei firme de publicitate înfiinţate în urmă cu un an. De-a lungul carierei, el a mai fost deţinătorul mai multor titulaturi exotice, precum field collection force manager, mortgage collection & R.E.M. manager sau filed collection & retail restructuring manager, iar în prezent se recomandă ca chief evangelist al firmei pe care a creat-o.

    „Chief evangelist este o titulatură care a pornit din America de la ideea promovării produselor clienţilor tăi până la stadiul în care devine un fel de religie. Pe de altă parte, funcţiile foarte complexe sau neobişnuite ca denumire cred că sunt rezultatul unui mediu corporatist foarte complex care a dus la crearea unor joburi superspecializate. Iar asta se vede foarte bine în IT, unde funcţiile angajaţilor sunt compuse din tipul de produs pe care sunt specializaţi. Nu m-ar mira ca un angajat care scrie toată ziua cu pixuri X să devină expert/specialist X writer“, susţine Cosma.

    Funcţia formată din multe cuvinte atent aşezate mai poate însemna şi mascarea unor activităţi mai mult decât obişnuite într-o denumire care să îi crească angajatului stima de sine, arată un studiu publicat de MyJobMatcher.com. Conform angajatorilor, important e să fie treaba bine făcută, iar angajaţii mulţumiţi. Dacă totul se poate obţine prin combinarea unor cuvinte frumoase, de ce nu?

  • Nişte alegeri triste, care se pot înveseli

    15 miliarde de euro, mai mult de un miliard de euro pentru fiecare lună a anului, bani din care să tot plăteşti; pe de altă parte mă gândesc că nici dacă ar rămâne cu toţii în administraţie, grupul interesant (eufemism, da?) de care vorbeam mai sus şi care îşi are, sunt convins, corespondenţi în mai toate localităţile din ţară nu ar mai putea schimba mersul lucrurilor în bine.

    Spun asta pentru că un mic sondaj pe care l-au făcut colegii mei arată că 44% dintre oameni, un procent destul de important, spun că localitatea lor s-a schimbat în bine, iar 47% cred că lucrurile se vor schimba în mai bine şi după alegerile locale. Mă gândesc că dincolo de figurile aparte ce caută să iasă în faţă, urcă şi un val de schimbare, menit să primenească kakistocraţia.

    Un sociolog pe nume Diego Gambetta a scris o carte numită Codes of the Underworld: How Criminals Communicate, în care analizează multele faţete ale fenomenului mafiot şi ajunge la o concluzie interesantă, o confirmare pentru mine: este vorba de incompetenţa criminalilor, de faptul că mafioţii nu se pricep la nimic, în afara faptului că inspiră şi guvernează prin teamă. Mai mult, aşa cum unele specii de animale comunică prin culoare sau mirosuri sau zgomote, mafioţii comunică prin incompetenţa lor. Incompetenţă care inspiră încredere: „iată-mă, sunt bătut în cap, deci nu o să fac nimic pentru a-mi depăşi poziţia, o să fac orice şi o să îmi plătesc datoriile la timp“, iar grupul îl adoptă şi îl apără pentru aceste aşa-zise calităţi.

    Gambetta a descoperit aceeaşi schemă în sistemul academic italian, unde ierarhiile şi promovările se fac printr-un sistem asemănător. Şi, fireşte, cei mai puternici din sistem sunt cei mai puţin înzestraţi intelectual.  „O kakistocraţie academică, adică guvernarea celui mai prost“, spune Gambetta.

    Lumea ar trebui convinsă să înceapă, sau poate o fi început deja, să ignore politicul şi puterea aparentă pe care o are. Suntem tentaţi să credităm politicul ca fiind mult mai influent în afaceri decât este în realitate; la fel de adevărat este că în România politicul te poate pisa cu taxe, controale, idei absurde sau legi aiurite. Dar, eliminând bombardamentul media, perspectiva se poate schimba radical, în bine.

    România nu trebuie condusă asemenea unei companii. Asta o spun analiştii care vor să pară originali, că un stat poate fi condus numai după principii corporatiste, de eficientizare maximă şi de profit. Statul trebuie să folosească aşa ceva, dar nu trebuie să fetişizeze astfel de principii. Un stat trebuie să dovedească empatie şi să lucreze cu noţiuni precum cheltuieli sociale, persoane defavorizate, educaţie, egalitatea de şanse. Un stat ar trebui să comunice cu cetăţenii şi să se comporte asemenea unui administrator şi nu ca un stăpân. Trebuie să fie risipitor, dar trebuie să aibă o viziune pe termen foarte lung şi să accepte minusuri astăzi pentru a obţine plusuri peste ani.

    Putem fi tentaţi să confundăm apariţiile televizate sau comunicatele de presă pline de clişee şi emfază cu comunicarea efectivă, tot aşa cum putem crede că dacă ne adunăm periodic într-o sală şi vorbim unii cu alţii, ţinând ceea ce se cheamă şedinţe, asta înseamnă colaborare. Atâta vreme cât companiile sau statul se vor învârti în jurul unui lider autocrat – şi în general în România acesta este modelul, totul pe un fond agresiv şi gratuit-competitiv – iar entităţile nu vor învăţa să colaboreze şi să comunice, să caute idei care să se completeze şi să se împerecheze, rezultatul poate fi pozitiv, dar în niciun caz nu va fi favorabil. Concluzia firească este că un lider luminat şi o democraţie reală trebuie să încerce să amestece, în proporţii corecte şi bine determinate, autoritatea, comunicarea, presiunile şi empatia.

    Dincolo de cele 61.462.942.941 de lei, aceasta poate fi miza unor alegeri triste, care se pot înveseli.

    O compoziţie veselă de Kandinsky.

  • Întrebarea pe care nu trebuie să o pui niciodată unei femei la locul de muncă

    Întrebarea pe care foarte multe femei o primesc dezvăluie greutăţile întâmpinate de acelea dintre ele care ocupă funcţii de conducere: cum reuşeşti să te descurci cu toate?

    Întrebarea ar trebui să fie primită ca un compliment, dar este de fapt un enunţ sexist. Aceste greutăţi nu ar trebui să fie diferenţiate între femei şi bărbaţi, dar problema este ideea pe care mulţi o împărtăşesc, şi anume că funcţiile de conducere şi rolul de mamă al unei femei sunt lucruri ce nu merg bine împreună.

    Femeile tinere trebuie să vadă drumul către succes atât în plan personal cât şi în cel profesional; ceea ce le împiedică, de ce le mai multe ori, este lipsa altora de încredere în puterea lor de a face acest lucru.

    Un studiu realizat de compania Bain arată că 43% dintre femei aspiră la o funcţie de conducere încă din primii doi ani ai carierei, în vreme ce doar 34% dintre bărbaţi aspiră la asta. Surprinzător însă, în cazul femeilor acest procentaj scade cu peste 60% de-a lungul anilor; în cazul bărbaţilor, el rămâne aproape neschimbat.
     

  • Xerox România anunţă două promovări la nivel regional şi două la nivel local

    Alina Zărnescu şi Florina Sereş au fost promovate la nivel de regiune în cadrul Xerox Corporation pe poziţiile de Director, Human Resources, Central & Eastern Europe, Israel & Turkey (CIT) şi, respectiv, General Manager Supplies, CIT. În locul Alinei Zărnescu a fost numită, începând cu data de 1 aprilie 2016, Manuela Son, iar departamentul Channels, condus până acum de Florina Sereş, va intra sub coordonarea Franciscăi Lebrun, care va prelua poziţia de Channels Business Director.

    “Noile numiri reflectă politica globală de resurse umane a Xerox Corporation care a oferit întotdeaua şi oferă în continuare oportunităţi de carieră la nivel naţional şi internaţional celor mai buni angajaţi ai săi”, afirmă Gabriel Pantelimon, General Manager Xerox România. “Având în vedere performanţele locale ale colegelor noastre Alina şi Florina, promovările la nivel internaţional sunt consecinţe fireşti în evoluţia lor profesională. Sunt convins că ele vor face faţă cu brio provocărilor pe care le vor întâmpina în noile funcţii. Din noile lor poziţii în managementul organizaţiei locale, Manuela şi Francisca vor contribui, datorită vastei lor experienţe, la dezvoltarea business-ului Xerox România şi la succesul companiei noastre.”

    În noua calitate, Alina Zărnescu este responsabilă cu dezvoltarea strategiei de resurse umane la nivelul Europei Centrale şi de Est, Israel şi Turcia, inclusiv pentru Xerox Services. Alina Zărnescu s-a alăturat echipei Xerox România în 2013, anterior lucrând la Procter & Gamble. Alina a coordonat implementarea sistemului GEMS HR în România, ţara noastră fiind prima din regiune care a introdus un sistem global de administrare a angajaţilor. În plus, departamentul condus de ea a primit, în 2014 şi 2015, premiul “The Best CIT HR Operations”, acordat de Xerox regiunii din care România face parte.

    În calitate de General Manager Supplies, Central & Eastern Europe, Israel & Turkey, Florina Sereş se ocupă de dezvoltarea strategiei privind consumabilele la nivel regional, implementând iniţiativele Developing Markets Operations (DMO). Florina Sereş s-a angajat la Xerox România în 2011, fiind pe rând Channels Manager şi Channels Director. Sub conducerea ei, departamentul Channels a primit premiul „The Best CIT Channels Operations’’, cinci ani la rând.

    Noul HR Manager Xerox România, Manuela Son, face parte din echipa de management de primă linie a companiei şi coordonează activitatea de resurse umane la nivel local. În acelaşi timp, Manuela îşi păstrează şi responsabilităţile legate de regiunea Central European Distributor Group (CDG). Manuela Son s-a alăturat Xerox în 2013, ca şi HR Manager CDG şi Learning & Development MEA (Middle East & Africa),  având o experienţă anterioră în zona de consultanţă şi management, ca HR Consultant în cadrul Sales Consulting şi HR Manager România & Bulgaria, în cadrul Ferrero.

    Francisca Lebrun, Channels Business Director, este responsabilă de coordonarea întregii reţele de peste 2.000 de parteneri şi reselleri ai Xerox şi a activităţilor, prin canalele de vânzări indirecte de echipamente şi servicii.  Cu o experienţă de peste 16 ani în echipa Xerox România, Francisca a deţinut mai multe funcţii cheie la nivel local şi regional, iar din 2007 face parte din echipa de management de primă linie a companiei.

  • Şeful temutului ANAF a fost demis. Câţi bani pierde Gelu Diaconu

    Premierul Dacian Cioloş l-a demis joi pe preşedintele ANAF, Gelu Diaconu, au declarat pentru MEDIAFAX surse guvernamentale.

    Gelu Ştefan Diaconu, 56 de ani, managerul care a ocupat din aprilie 2013 până astăzi funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a avut venituri lunare de peste 50.000 de lei pe lună (cca. 11.400 de euro net pe lună) în 2014, potrivit datelor din declaraţia sa de avere de anul trecut.

    Astăzi, premierul Dacian Cioloş l-a demis pe preşedintele ANAF, Gelu Diaconu, după ce acesta a fost implicat într-un dosar gestionat de Direcţia Naţională Anticorupţie  în care este urmărit penal pentru abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului, alături de vicepreşedintele Mihai Gogancea-Vătăşoiu.

    Diaconu a reuşit să îşi majoreze veniturile anuale de până la de zece ori faţă de nivelul încasat ca şef al Fiscului, din funcţiile „conexe“ pe care le are Eximbank, CEC Bank, GDF Suez Energy şi Romgaz. Astfel, el a ajuns în 2014 la un venit lunar mediu de 4.700 de lei din funcţia de bază de şef al ANAF, la care se adaugă alte 46.000 de lei pe lună din celelalte funcţii care, teoretic, nu îi ocupă mai mult de câteva ore pe lună. De departe, cele mai „bănoase“ joburi secundare ale lui Diaconu au fost la Eximbank şi la CEC Bank, de unde a încasat, în medie, câte 20.000 de lei, respectiv 18.000 de lei pe lună anul trecut.

  • Cine se plânge de sărăcie în mediul rural? Primarii comunelor au averi de sute de mii de euro lucrând numai în funcţii publice

    Iniţiativa de a oferi pensii speciale foştilor primari şi consilieri locali pune lanterna pe o categorie despre care s-a vorbit prea puţin până acum în România: primarii din mediul rural, dintre care mulţi au ajuns la averi de sute de mii de euro şi terenuri agricole în proprietate de zeci de hectare lucrând doar în funcţii publice în ultimii ani.

    Zeci de hectare de terenuri agricole şi mii de metri pătraţi de terenuri intravilane, câte 2-3 locuinţe, tablouri şi bijuterii de 400.000 de euro, credite bancare de 500.000 de euro acordate unor persoane cu salarii de 500 de euro pe lună şi datorii către persoane fizice de 750.000 de euro – acestea sunt doar câteva dintre „activele“ primarilor din cele mai bogate zece comune din România.
    Într-un exerciţiu jurnalistic, ZF prezintă astăzi câteva exemple de averi dobândite de primarii comunelor care fac parte din topul celor mai bogate şi al celor mai sărace comune din România, folosind un clasament realizat în funcţie de indicele de dezvoltare umană locală (care măsoară bunăstarea unei localităţi în funcţie de criterii precum starea de sănătate a populaţiei, educaţia, situaţia economică).

    Un exemplu inedit este cel al lui Anton Valeriu, primarul comunei Corbeanca din judeţul Ilfov, aflată pe locul 2 în topul celor mai bogate comune din punctul de vedere al indicelui de dezvoltare umană, care a reuşit să obţină împrumuturi din finanţări private semnificative, deşi a câştigat în 2014 un salariu de 2.150 de lei pe lună (cca 480 de euro net) din activitatea sa de bază, de primar.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Fiica unuia dintre ultimii dictatori ai lumii şi viaţa sa incredibilă. A cântat cu Iglesias, vinde bijuterii şi fură milioane de dolari

    A deţinut mai multe funcţii oficiale, a fost ambasador în Spania şi reprezentant al Uzbekistanului la Naţiunile Unite, şi-a lansat propria linie de bijuterii, a organizat evenimente de caritate şi s-a lansat în muzică sub pseudonimul Googoosha şi a cântat alături de Julio Iglesias, însă nu pentru asta a intrat în vizorul presei internaţionale, ci datorită implicării sale în mai multe cazuri de corupţie, unde sunt vehiculate sume de milioane de dolari.

    Gulnara Karimova era femeia pe care uzbecii o urau cel mai mult din întreaga ţară, era văzută ca „o persoană lacomă, avidă de putere, care se foloseşte de puterea tatălui său pentru a distruge pe oricine îi stă în cale”, potrivit Bloomberg. În prezent, Karimova nu mai părăseşte ţara natală şi este supravegheată de serviciul de protecţie al preşedintelui, însă rămâne protagonista unei poveşti despre corupţie şi lăcomie în care sunt implicate miliarde de dolari şi companii de pe trei continente. Uzbekistanul are o populaţie de aproximativ 30 de milioane de persoane şi este clasată în topul celor mai corupte ţări din lume de către Freedom House şi Transparency International.

    Telecomul din Uzbekistan, prilej de corupţie. Mai multe companii multinaţionale sunt acuzate că i-ar fi dat mită Gulnarei Karimova pentru a le facilita accesul pe piaţa de telecom din Uzbekistan. Povestea se întinde pe un deceniu, de la marginile imperiului ţarist până pe străzile din Oslo, via Gibraltar şi Geneva. Sunt implicaţi şase dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Europa, cinci ruşi şi un norvegian, iar ultimul capitol al acestei poveşti a fost deschis pe 4 noiembrie când Jo Lunder, care fusese angajat de omul de afaceri John Fredriksen să-i administreze afacerile, a fost arestat de către poliţia scandinavă. Autorităţile nu cercetau grupul Fredriksen, ci pe fostul angajator al lui Lunder, VimpelCom Ltd, compania de telecomunicaţii deţinută de mai mulţi miliardari ruşi, printre care şi Mikhail Fridman, fondatorul Alfa Group, care deţine Alfa Bank şi compania Telenor ASA, deţinută de statul norvegian.

     Departamentul de justiţie american investighează VimpelCom, fondată la Moscova, cu sediul în Amsterdam, pentru o presupusă dare de mită Gulnarei Karimova, care în schimb trebuia să îi ajute să facă afaceri în Uzbekistan. De asemenea, sunt cercetate MobileTeleSystems PJSC (MTS) şi TeliaSonera AB, cu sediul în Stockholm, din aceleaşi motive. Reprezentanţii celor trei companii au declarat că vor să coopereze cu autorităţile şi au refuzat să comenteze acuzaţiile care li se aduc.

     Justiţia americană acuză companiile că ar fi făcut plăţi de peste 500 de milioane de dolari către diferite companii offshore, care au fost înfiinţate pentru beneficiul „unei rude a preşedintelui”. Numele lui Karimova nu este menţionat în dosar, dar se crede că este vorba despre ea, potrivit unor surse implicate în investigaţie. Ea a negat acuzaţiile în repetate rânduri. Lunder, fost executiv al VimpelCom, a fost reţinut timp de şase zile în timp ce autorităţile i-au percheziţionat casa şi au intervievat martorii. După ce a fost eliberat, el a declarat că nu a fost niciodată în Uzbekistan şi că nici nu o cunoaşte pe Karimova. Lunder rămâne în zona de interes a autorităţilor norvegiene, fiind suspectat de corupţie. „Mi-am construit întreaga carieră profesională pe încredere. Am încercat să cooperez cu autorităţile americane şi olandeze”, a declarat el. Între timp, Fredriksen l-a suspendat din funcţie. De asemenea, au fost suspendaţi din funcţie Svein Aaser, preşedintele Telenor, acţionar majoritar al VimpelCom, şi CFO-ul Telenor.

    Departamentul de justiţie american a cerut unei instanţe din New York să blocheze 300 de milioane de dolari, deţinuţi în conturi din Belgia, Irlanda şi Luxemburg. Procurorii susţin că banii sunt legaţi de tranzacţii suspecte între MTS, VimpelCom şi un număr de companii offshore.

     VimpelCom se află în discuţii cu autorităţiile din Statele Unite privind plata unei sume de 775 de milioane de dolari pentru a soluţiona cazul, potrivit unor surse apropiate acestuia. Dacă ar fi adevărat, atunci această plată ar deveni a doua amendă ca mărime din istoria Statelor Unite aplicată în temeiul legii privind actele de corupţie. Autorităţile americane au refuzat să comenteze.

    Plângerea înaintată de Statele Unite detaliază numeroase scheme prin care VimpelCom şi MTS i-au dat mită lui Karimova. De exemplu, în 2011 VimpelCom ar fi virat suma de 30 de milioane de dolari companiei Takilant, controlată de fiica preşedintelui uzbek, pentru consultanţă. Era vorba de nişte rapoarte cu informaţii copiate de pe Wikipedia şi de rapoarte de cercetare care aparţineau chiar VimpelCom. Takilant a fost cercetată de organele de drept din Suedia şi Elveţia sub suspiciunea de luare de mită şi spălare de bani.

    În Elveţia, Karimova este bănuită de fraudă şi spălare de bani. În august autorităţile elveţiene au confiscat bunuri care ar fi legate de Gulnara Karimova în valoare de 1,1 miliarde de dolari. În 2011, ea a fost acuzată că ar fi controlat, din Elveţia, sectorul de hidrocarburi din ţara sa, printr-o societate care a „sustras 80 la sută din exporturile de gaze naturale”, potrivit unor note diplomatice obţinute de WikiLeaks. Presa internaţională a scris atunci că aceste documente „aruncă o lumină nouă asupra modului în care Gulnara Karimova ar exploata economia unei ţări a cărei populaţie de 28 de milioane de locuitori trăieşte în proporţie de o treime în sărăcie”.

  • Topul celor mai admirate doamne în funcţii de conducere, în 2015

    De la an la an însă apar tot felul de modificări în catalogul Cei mai admiraţi CEO. De pildă, antreprenorii, care şi-au adjudecat la ediţia din acest an 40% din poziţii, sunt mai puţin numeroşi decât anul trecut (50), dar mai mulţi decât la prima ediţie, când mai puţin de o treime dintre cei mai admiraţi erau anterprenori. Interesant este totuşi că trei sferturi dintre antreprenorii de la ediţia din acest an a catalogului se regăsesc în prima jumătate. Un record al acestui an este faptul că opt antreprenori se găsesc între primii zece cei mai admiraţi manageri; anul trecut erau doar şase antreprenori în top zece, iar în urmă cu şase ani doar trei.  Dealtfel, în clasamentele realizate pe industrii, antreprenorii domină clar în domeniul bunurilor de larg consum (opt din primii zece) sau comerţ şi transporturi (tot opt din primii zece).

    Pe de altă parte, în rândul celor mai admiraţi manageri din România, anul acesta se regăsesc 18 doamne, cu una mai mult decât în ediţia de anul trecut a catalogului, dar sensibil mai multe decât în 2010 (doar şapte).

    A şasea ediţie a catalogului 100 Cei mai admiraţi CEO din România realizat de Business Magazin l-a adus în fruntea clasamentului pe Dragoş Pavăl, care a primit anul acesta cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri privat din România. Preşedintele şi acţionarul Dedeman a urcat în clasament două poziţii faţă de anul trecut şi ocupă locul întâi în acest clasament. La ediţiile anterioare ale catalogului primul loc a fost ocupat în 2010 şi 2011 de Mariana Gheorghe, CEO al Petrom, şi apoi, în 2012 şi 2013 de Steven van Groningen, preşedinte şi CEO Raiffeisen Bank. Ediţia de anul trecut l-a adus în poziţia fruntaşă pe Iulian Stanciu, CEO al eMAG, cel mai mare retailer online de pe piaţă.

    Catalogul 100 cei mai admiraţi CEO din România a fost realizat pe baza voturilor a câteva sute de manageri de companii şi consultanţi din toate domeniile de activitate, de la multinaţionale la companii mici. Lista de propuneri pe care redactorii Business Magazin au realizat-o a inclus peste 250 de manageri, în funcţie de dimensiunea companiei pe care o conduc dar şi de dinamismul afacerii şi a domeniului în care activează. Au fost prezenţi şi antreprenori care sunt recunoscuţi pentru implicarea în activitatea companiei.

    Vezi mai multe detalii despre cel mai admirat CEO, in 2015

  • Topul celor mai admirate doamne în funcţii de conducere, în 2015

    De la an la an însă apar tot felul de modificări în catalogul Cei mai admiraţi CEO. De pildă, antreprenorii, care şi-au adjudecat la ediţia din acest an 40% din poziţii, sunt mai puţin numeroşi decât anul trecut (50), dar mai mulţi decât la prima ediţie, când mai puţin de o treime dintre cei mai admiraţi erau anterprenori. Interesant este totuşi că trei sferturi dintre antreprenorii de la ediţia din acest an a catalogului se regăsesc în prima jumătate. Un record al acestui an este faptul că opt antreprenori se găsesc între primii zece cei mai admiraţi manageri; anul trecut erau doar şase antreprenori în top zece, iar în urmă cu şase ani doar trei.  Dealtfel, în clasamentele realizate pe industrii, antreprenorii domină clar în domeniul bunurilor de larg consum (opt din primii zece) sau comerţ şi transporturi (tot opt din primii zece).

    Pe de altă parte, în rândul celor mai admiraţi manageri din România, anul acesta se regăsesc 18 doamne, cu una mai mult decât în ediţia de anul trecut a catalogului, dar sensibil mai multe decât în 2010 (doar şapte).

    A şasea ediţie a catalogului 100 Cei mai admiraţi CEO din România realizat de Business Magazin l-a adus în fruntea clasamentului pe Dragoş Pavăl, care a primit anul acesta cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri privat din România. Preşedintele şi acţionarul Dedeman a urcat în clasament două poziţii faţă de anul trecut şi ocupă locul întâi în acest clasament. La ediţiile anterioare ale catalogului primul loc a fost ocupat în 2010 şi 2011 de Mariana Gheorghe, CEO al Petrom, şi apoi, în 2012 şi 2013 de Steven van Groningen, preşedinte şi CEO Raiffeisen Bank. Ediţia de anul trecut l-a adus în poziţia fruntaşă pe Iulian Stanciu, CEO al eMAG, cel mai mare retailer online de pe piaţă.

    Catalogul 100 cei mai admiraţi CEO din România a fost realizat pe baza voturilor a câteva sute de manageri de companii şi consultanţi din toate domeniile de activitate, de la multinaţionale la companii mici. Lista de propuneri pe care redactorii Business Magazin au realizat-o a inclus peste 250 de manageri, în funcţie de dimensiunea companiei pe care o conduc dar şi de dinamismul afacerii şi a domeniului în care activează. Au fost prezenţi şi antreprenori care sunt recunoscuţi pentru implicarea în activitatea companiei.

    Vezi mai multe detalii despre cel mai admirat CEO, in 2015