BusinessMagazin

Tag: ferma

  • Principesa Irina a fost arestată în SUA. Reacţia Casei Regale a României

     Potrivit acuzării, luptele implicau zeci de cocoşi, echipaţi cu cuţite sau alte obiecte tăioase ataşate de picioare, luptând până la moarte într-un sport sângeros interzis în prezent în 50 de state americane, relatează portalul OregonLive.com.

    Un arbitru supraveghea luptele şi concesionarii vindeau bere şi mâncare, iar cei care administrau acţiunea luau 10 procente din sumele pariate, potrivit acuzării.

    John şi Irina Walker – împreună cu vecinii lor David Sanchez, 29 de ani, şi Aurelia Garcia Mendoza, 33 de ani, şi prieteni din Hermiston, Mario “El Cuba” Perez, 62 de ani, şi Jose Luis Virgen Ramirez, 48 de ani – au fost acuzaţi de operarea unor jocuri de noroc ilegale şi de sacrificarea ilegală a unor animale prin luptă la ferma soţilor Walker din Morrow County.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avicola Crevedia lansează Puiul Ţărănesc

    Puii ţărăneşti de la Avicola Crevedia sunt crescuţi în ferme cu lumină naturală şi ies în curte, conform reprezentanţilor companiei, iar ritmul lor de creştere este mult mai lent decât al puilor obişnuiţi care cresc într-un mediu mult mai controlat. De aceea, un Pui ţărănesc creşte în aproximativ 60 de zile, în timp ce puiul obişnuit, cel comercializat în toate magazinele din România, ajunge la abator după doar 30 de zile.
    Din iunie, Puiul ţărănesc va fi disponibil în reţeaua de magazine Crevedia Express, sub marca La Ferma, dar şi în hipermarketurile Cora din Bucureşti, sub marca proprie, cu menţiunea ”Produs exclusiv de Avicola Crevedia”.
    ”Puiul ţărănesc este un produs de calitate superioară pe care l-am comercializat până acum pe pieţe din Europa de Vest. Mai mult decât atât, pasagerilor care calatoresc la business si first class cu compania aeriană KLM li se serveşte acest produs. Pentru început preconizăm vânzări de 5 tone/săptămână, iar odată cu extinderea capacităţii de producţie, din luna iulie, mizăm pe o creştere progresivă a vânzărilor”, a declarat Rami Ghaziri, CEO Agroli Group.
    Capacitatea actuală de producţie a Puiului Ţărănesc este de 40 de tone / săptămână. Din 2011 până acum, întreaga producţie de Pui Ţărănesc a fost destinată exporturilor, asigurând 60% din cifra de afaceri a companiei. Produsul ajunge cu etichetă de Avicola Crevedia direct pe rafturile magazinelor din Olanda, Germania, Franţa şi Marea Britanie.
    Agroli Group a preluat în 2006 Avicola Crevedia şi Avicola Tărtăşeşti şi a început un amplu proces de investiţii. Toate etapele sunt asigurate de cele patru entităţi din cadrul grupului: Avicola Tărtăşeşti (creştere şi reproducere păsări, staţie de incubaţie), Avicola Crevedia (ferme de păsări şi abator), Fabrica de Nutreţuri Combinate, Crevedia Express (magazine proprii de desfacere). Produsele ce ies pe poarta Avicola Crevedia ajung pe rafturile magazinelor din România etichetate cu una din mărcile: Avicola Crevedia, La Ferma, La Ferma Gourmet sau sub mărcile proprii ale marilor lanţuri de supermarketuri.

     

     

  • UN NOU SCANDAL ALIMENTAR: Carne de curcan cu reziduuri de antibiotic, trimisă în Germania de la o fermă din România

     Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a spus că, potrivit datelor transmise din Germania prin Sistemul Rapid de Alertă, este vorba despre o fermă din România care ar fi trimis piept de curcan cu reziduuri de antibiotic.

    Mănăstireanu a precizat că, după primirea alertei, inspectorii sanitar-veterinari s-au dus la unitatea incriminată pentru a face ancheta privind carnea de curcan care a plecat la export intracomunitar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Păsări contaminate cu Salmonella, descoperite la o fermă de pui. 37.000 de păsări au fost sacrificate

     Păsările contaminate au fost descoperite în timpul verificărilor făcute de inspectorii ANSVSA în cadrul programului de control al salmonelozelor zoonotice, boli transmisibile de la animale la om.

    Inspectorii sanitari veterinari au dispus sacrificarea întregului efectiv şi carnea rezultată, în cantitate de 53 de tone, a fost distrusă, a precizat ANSVSA într-un comunicat de presă.

    În ferma respectivă s-au luat măsuri de curăţenie şi dezinfecţie, urmând să fie recoltate probe pentru verificarea eficienţei acestei măsuri.

    Repopularea cu păsări se va face numai în momentul în care analizele de laborator vor arăta că nu mai există pericol de contaminare, a mai arătat ANSVSA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Libanezii fac o fermă de 27.000 de berbecuţi la Dragalina, Călăraşi

    Compania Maria Trading, o afacere de 34,5 mil. euro/ an, parte a grupului Maria deţinut de mai mulţi oameni de afaceri de origine libaneză, construieşte în Dragalina, judeţul Călăraşi, o fermă de 27.000 de capete de ovine pentru carne, potrivit informaţiilor dintr-un dosar înaintat Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

    “Prin proiect se vor construi şase grajduri pentru ovine, o bucătărie furajeră şi un filtru sanitar. Capacitatea totală va fi de 27.000 de capete de ovine”, se menţionează în dosar.

    Informaţiile publice nu fac referire la valoarea acestei investiţii, însă datele din piaţă arată că valoarea unui astfel de proiect se ridică la 2-2,5 milioane de euro, iar valoarea animalelor din această fermă este de 250-300.000 euro.

    Miza investiţiei în ferme de animale este crearea unui flux de producţie integrat având în vedere că Maria Trading deţine în Dragalina şi unul dintre cele mai mari abatoare de animale de pe piaţa locală.

    Jihad El Khalil şi Youssef Laoun, doi dintre investitorii implicaţi în cadrul companiilor din grupul Maria, au fost identificaţi anul trecut de autorităţi ca fiind posibili lideri ai unei grupări care ar fi creat un prejudiciu de 30 de milioane de euro bugetului de stat prin deduceri ilegale de TVA.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

     

  • Şeful Insulei Mari a Brăilei, cea mai mare fermă din UE: Senzaţia este că ne afundăm tot mai tare în loc să ne ridicăm

    “Din punctul meu de vedere, agricultura este singura şansă pentru economia României, pentru că are un potenţial extraodinar, însă până în prezent nicio măsură de relansare economică nu s-a adresat acestui domeniu. Sunt ţări cu potenţial agricol mult mai slab, cum e Franţa, Italia sau Spania, care nu au nici suprafaţa agricolă şi nici calitatea solului din România, dar care au producţii superioare României”, spune Lucian Buz­dugan, care conduce o companie cu 1.000 de angajaţi şi afaceri de aproximativ 95 de milioane de euro anul trecut.

    El spune că, în locul conflictelor politice, Guvernul ar fi trebuit să se ocupe de problema secetei şi să asigure sisteme de irigaţii necesare celor aproape 3 milioane de exploataţii agricole, pentru că dacă fiecare om şi-ar cultiva unu sau două hectare de fructe, legume sau viţă-de-vie, ar fi o abundenţă de producţie care ar determina populaţia să nu mai aştepte ajutoare de la stat. În plus, s-ar crea noi locuri de muncă, iar persoanele inactive ar deveni active, consumatorii putându-se transforma în producători.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Idealul occidentalului obosit: o vacanţă la munci agricole

    Vacanţele agricole pot fi un prilej de a învăţa cum se face agricultură, în cazul celor care nu au avut contact cu domeniul ori de a vedea cum procedează alţii prin diverse colţuri ale lumii, scrie The Wall Street Journal. În SUA, o fermă interesantă pentru turismul agricol este J Bar L Ranch din Montana, care îi aparţine unei nepoate a lui John. D. Rockefeller Jr. Oaspeţii de la J Bar L Ranch pot însoţi personalul la adunatul vitelor, învaţă cum să repare gardurile ca acestea să nu iasă din ţarcurile destinate lor şi pot merge la pescuit în râul din apropiere.

    Pe continentul african, turiştii amatori de viaţă la ţară pot vizita ferma Gibbs din Tanzania, care are o plantaţie de cafea. Cei care-şi petrec vacanţa în acest loc au de ales între a ajuta la mulsul vacilor fermei, participarea la partide de vânătoare nocturne, un răsfăţ la spa ori o căutare de plante de leac alături de un vraci masai, iar de odihnit se pot odihni într-una din cele optsprezece căsuţe ale complexului.

    La rândul său, Wharekauhau Lodge and Country Estate din Noua Zeelandă, un complex înfiinţat în 1840, unde se cresc vite şi oi, include în programul pentru cei care îi calcă pragul un spectacol de câini ciobăneşti care adună vitele sau oile şi oferă posibilitatea relaxării la un meci de tenis, în spa ori în piscina proprie pentru cei ce caută confortul modern.

  • De la ferma de râme la afacerea de peste 1 miliard

    Cartea sa, “Delivering Happiness”, a izbutit să rămână pe locul întâi în New York Times Bestseller List timp de 27 de săptămâni. Este o istorie trăită a unui mare succes antreprenorial, împărţită în trei secţiuni: Profituri; Profituri şi pasiune; Profituri, pasiune şi scop. Scrisă într-o formă narativă accesibilă şi plină de umor, ea urmăreşte aventurile antreprenoriale ale lui Hsieh şi ne împărtăşeşte lecţiile pe care acesta le-a învăţat în viaţă şi în afaceri.

    Povestea începe cu vremea când avea nouă ani şi visa să facă avere vânzând râme, ajunge la momentul LinkExchange, companie printre ai cărei membri fondatori se număra şi pe care a vândut-o către Microsoft, contra sumei de 265 de milioane de dolari, iar în cele din urmă insistă asupra episodului în care s-a alăturat celor de la Zappos, în calitate de consultant şi investitor, sfârşind prin a deveni CEO al acestei companii.

    A reuşit să crească Zappos de la aproape nimic la vânzări brute de mărfuri anuale de peste 1 miliard de dolari, făcând-o astfel să ajungă în topul revistei Fortune al “Celor mai bune companii pentru care să lucrezi”. Trebuie menţionat şi faptul că, în 2009, Zappos (o afacere de vânzări online de pantofi) a fost cedată către Amazon, printr-o tranzacţie evaluată la peste 1,2 miliarde de dolari.

    Mai mult însă decât o autobiografie a unui om împlinit (dar care a cunoscut şi eşecuri usturătoare), această carte ne descrie modelul unei culturi organizaţionale profund diferite de cele tradiţionale, care explică felul cum efortul de a-i face fericiţi pe cei din jurul tău ne poate face mai fericiţi şi pe noi înşine.

    Tony Hsieh, “Cum să livrezi fericire”, Editura Publica, Bucureşti, 2011

  • Cum vrea sa puna stop Google fermelor de continut

    Christian Munoz-Donoso are de filmat zece videoclipuri in doar
    doua ore. Inarmat cu trei camere video si cu rucsacul in spate,
    tanarul porneste dis de dimineata cu SUV-ul spre lacul Hungtinton,
    Massachusetts, scopul fiind de a face o frumoasa poveste video
    despre caiac canoe. Ajuns la fata locului, Munoz-Donoso se
    intalneste cu instructorul si cu cei trei sportivi pe care i-a
    contactat anterior si, dupa ce porneste camera si cateva sfaturi
    despre cum trebuie sa foloseasca caiacul, vasleste spre mijlocul
    lacului pentru a realiza filmuletele. In timpul plimbarii vantul
    puternic si luminozitatea redusa l-au impiedicat sa isi faca treaba
    asa cum si-ar fi dorit. In plus, desi a sperat ca va termina
    lucrarea la ora 11, ceasul este deja unu fara un sfert in momentul
    in care Munoz se afla din nou in masina si se indreapta spre birou.
    In mai putin de cateva ore el are treaba terminata pentru Demand
    Media si asteapta cu nerabdare sa isi primeasca cei 200 de dolari.
    Desi nu este Martin Scorseze, Munoz-Donoso a fost, in opinia
    revistei Wired, rapid, ieftin si destul de bun.

    Mii de alti producatori de filmulete si scriitori din America,
    care opereaza la fel ca Munoz, produc peste 4.000 de videoclipuri
    si articole pe care Demand Media le publica zilnic pe site-urile pe
    care le detine. Ambitiile companiei, care este si cea mai cunoscuta
    ferma de continut din lume, sunt atat de mari incat par ireale:
    angajatii de aici trebuie sa se gandeasca la intrebarile posibile
    pe care un utilizator le-ar cauta pe internet si sa genereze
    raspunsuri pe care Google sa le afiseze in topul rezultatelor de
    cautare.

    In contextul www (world wide web), ferma de continut este o
    companie care angajeaza un numar mare de scriitori liber
    profesionisti pentru a genera un numar cat mai mare de texte,
    create special pentru a indeplini algoritmii de vizibilitate maxima
    pe motoarele de cautare. Tinta lor principala este de a genera
    venituri din reclame prin atragerea de cititori. Fermele au la baza
    un algoritm care analizeaza care sunt cele mai frecvente intrebari
    in randul utilizatorilor si pentru ce ar fi pregatiti sa dea bani
    advertiserii ca sa ajunga si la acesti oameni. Ele produc continut
    care se potriveste si fac bani din reclamele de pe aceste pagini.
    In cea mai mare parte a cazurilor, fermele de continut ignora
    stirile importante, de ultima ora sau alte articole amenintate de
    competitie. In schimb umplu golurile lasate de ziare sau alte
    publicatii online.

    Aceste sarcini sunt facute de scriitori sau producatori video,
    care pentru cativa banuti produc mii de materiale despre cum sa iti
    faci unghiile de la picioare, cum sa prepari singur mancarea pentru
    pisici sau cum sa faci un sandvis ieftin.In prezent cele mai
    populare cautari pe internet sunt facute dupa termenii “bani”,
    “filme”, “show”, “scoala”, “familie”, “studenti” sau “business”. De
    asemenea, oamenii vor sa afle lucruri despre boli si pensionare,
    iar site-urile specializate nu le satisfac aceste cerinte.

    In plus, fermele de continut pot ajunge ca in timp sa detina un
    numar foarte mare de articole si valoarea lor de piata sa fie
    foarte mare, de ordinul miliardelor de dolari. Spre exemplu, Demand
    Media publica in jur de un milion de articole pe luna, echivalentul
    a cat se publica in limba engleza in patru ani de zile pe
    Wikipedia, cea mai mare enciclopedie online. Demand Media, care a
    fost infiintata acum cinci ani, a fost evaluata la 1,57 miliarde de
    dolari, mai putin cu 20 de milioane fata de unul din cele mai
    importante ziare din America, The New York Times, care a fost
    infiintat in 1851. Alt site, Associated Content, a fost cumparat in
    mai 2010 de Yahoo! pentru suma de 90 de milioane de dolari.

    Pentru a-si atinge scopurile Demand apeleaza la peste 13.000 de
    oameni ca Munoz-Donoso. Cei care scriu aceste articole sunt platiti
    in medie cu 3,50 dolari pe articol. Banii sunt cu mult mai putini
    fata de cei pe care un editor profesionist ii poate primi. Potrivit
    analistilor, printre cei care scriu se afla un numar impresionant
    de femei cu studii superioare care trebuie sa stea acasa si sa aiba
    grija de copii, dar care vor venituri suplimentare.
    La Demand Media, Munoz-Donoso este platit cu mult mai putin fata de
    valoarea reala a muncii sale. “Sunt constient ca iau bani putini,
    dar ce sa fac? Munca este munca si Demand plateste intotdeauna la
    timp”, spune el, precizand ca internetul este viitorul. “De cand
    lucrez aici am facut peste 40.000 de videoclipuri, am filmat pana
    si ursi polari”, adauga Munoz.

    Demand este unul dintre cei mai mari furnizori de videoclipuri
    de pe YouTube, adaugand mai mult continut decat CBS, Associated
    Press, Al Jazeera, Universal Music Group sau College Humor. “Cred
    ca sunt Henry Ford al videoclipurilor online”, a spus Jordan
    Hoffner, director de continut din cadrul site-ului de video sharing
    YouTube. Companiile media precum The Atlanta Journal-Constitution,
    AOL si USA Today au angajat Demand sau i-au copiat inovatiile.

    Situatia fermelor de continut este discutata de mai mult timp.
    Acum cateva luni s-a pus problema ca Demand Media nu intruneste
    toate conditiile pentru a fi catalogata drept o ferma de continut.
    Potrivit unor analisti, o ferma de continut este un site care ia
    informatii de pe alte site-uri si arunca reclame intre ele, in timp
    ce Demand Media are o armata de liber profesionisti care creeaza
    continut original printre care insereaza reclame.