BusinessMagazin

Tag: elev

  • EVALUAREA NAŢIONALĂ 2016: Cele mai amuzante perle de la proba de Limba şi Literatura Română

     Poezia “Salcâmii”, dar şi compunerea despre un obiectiv turistic le-a pus elevilor imaginaţia la încercare.

    “Autorul versurilor se crede frate cu salcâmii, pentru că doar aşa îşi aminteşte el de copilăria lui, în care erau albine şi copaci”, a scris, sigur pe el, unul dintre candidaţi.

    În opinia altuia, “semnificaţia versurilor arată că pe lângă salcâmi stăteau albinele, înseamnă că pe lângă salcâmi cineva a pus nişte stupi. Eu am stupi acasă şi tot lângă salcâmi îi punem”.

    “Poetul nu poate să se descotorosească de imaginea copilăriei care îl bântuie doar în legătură cu salcâmii, dovadă că în timp ce copilăria lui Ion Creangă e bântuită de <La cireşe>, alţii, din zone mai sărace, n-au avut parte decât de flori de salcâm pline de viespi”, a scris un altul.

    Elevii au încercat să fie cât mai sinceri şi originali, atunci când a fost vorba despre compunerea privind obiectivul turistic.

    “Mai demult eu am plecat de acasă, ca să mă plimb cu trenul. Mama nu a ştiut şi a fost anunţată Poliţia, care m-a găsit la Mausoleul din Focşani, pe care eu atunci l-am vizitat”, a scris unul dintre candidaţi.

    “Eu mă duc vara la satul Bizigheşti, la bunicii care au murit amândoi, dar care i-au lăsat casa lui mama mea, nu la fratele ei, care e un beţiv”, a scris cu sinceritate un alt elev.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Elev olimpic UMILIT de profesori. Avem curaj să vorbim deschis despre asta?

    Întors acasă, acesta a postat pe pagina personală de pe o reţea de socializare umilinţele la care a fost supus chiar de profesorii care ar fi trebuit să-l ajute. Acesta a deplâns condiţiile jalnice de organizare a competiţiei şi felul în care au fost trataţi de organizatori toţi participanţii.

    „Bună ziua, eu sunt Ionuţ, din Baia Mare, ieri m-am întors cu un gust amar de la olimpiada naţională de tehnologie a informaţiei desfăşurată la Bacău, de ce cu un gust amar ? Pentru că am fost tratat într-un mod total neadecvat şi munca mea a fost ignorată. Am ajuns acolo joi dimineaţa, prima zi a fost plăcută, ne-am plimbat, am vizitat oraşul, seara am participat la o mică deschidere a olimpiadei, o deschidere de râsul lumii, prezentatorul stâlcea numele profesorilor iar domnul primar a avut o întârziere nejustificată iar când a ajuns în sfârşit am avut impresia că nici măcar nu ştie de ce se află acolo.

    A doua zi, vineri, a avut loc proba propriu zisă, ne-am trezit de dimineaţă, am luat micul dejun şi am poftit în săli, iar de aici începe „distracţia”, în primul rând conform anexei 1 din Precizările concursului, trebuia să fie prezent un tabel/borderou ce conţine ID-ul concurenţilor atât pe uşile sălilor cât şi la profesorii supraveghetori dar surpriză, acesta nu era prezent nici pe uşă, nici la profesori, adică erau, dar, în loc de ID-ul de concurs era trecut numărul curent, în cazul meu 10. Intru în sală, salut, mi se răspunde la salut şi atât, îmi găsesc singur locul cu numărul 10 scris mare pe o foaie pusă pe birou şi încerc să mă aşez, cam greu, eram poziţionat într-un colţ astfel încât dacă persoana din spatele meu întorcea puţin privirea spre stânga şi vedea tot ce am eu pe spaţiul de lucru, reuşesc în sfârşit să mă aşez şi aştept, doi profesori sunt prezenţi în sală, o domnişoară conectată la o cu totul altă dimensiune, şi un domn foarte masiv şi agitat căruia nu îi convine că trebuie să stea cu noi 7 ore.

    După o serie de comentarii şi de remarci de prinţesă s-a mai liniştit şi dânsul. Nu ştiu care sunt numele lor, nu ne-au onorat cu aşa ceva, probabil nici ei nu erau siguri. Subiectele au ajuns, au fost împărţite şi ni s-a urat succes, fără instructaj, fără nimic, helău ! Olimpiadă naţională şi ei nu au bunul simţ să clarifice totul ca să nu existe probleme ? Trec 7 ore obositoare la mijlocul cărora am avut o pauză de 15 minute şi ni s-a oferit o gustare foarte foarte gustoasă şi saţioasă, sunt ironic, evident, e vorba de un baton de ciocolată.. Atât ! Pe subiect scrie:” la finalul probei, înaintea salvării fişierului pe suportul extern, fiecare elev v-a redenumi fişierul cu OTI_B_XX unde XX reprezintă id-ul concurentului”. Eu am făcut asta de la început, dar cred că ştiţi ce am pus în loc de XX, acel 10 imens ce mă urmărea din colţul biroului încă de când am intrat în sală. La final, toţi ne ridicăm, şi un alt elev îmi spune că nu am salvat bine, că trebuia cu id-ul de pe monitor, id ?! Pe monitor ??! A trebuit să mă aplec şi să mă uit bine ca să văd că era lipit un anume id pe monitor, era mic, nu sărea în ochi datorită contrastului şi nici nu ştiam nimic de existenţa lui, am vrut să redenumesc repede dar domnul masiv arunca priviri de vultur prin sală şi am zis că nu vreau să fiu prada lui, aşa că am mers la doamna firavă şi am întebat-o dacă pot redenumi fişierul când îl va pune administratorul pe stick, îi ia 3 minute să se conecteze la planeta Pământ, se uită la mine, sau prin mine şi spune „da, desigur”, super ! Ies afară şi aştept să fiu chemat (..)

    Intru în sală, domnul masiv nu mai are chef de nimic, după 7 ore de stat a obosit săracul, mai este în sală şi o doamnă arogantă care probabil crede că e rudă de gradul I cu Einstein şi un anume administrator de reţea îmbrăcat ca şi Mitică de la schimbatul ţevilor, mă duc la calculator şi vreau să redenumesc, încep ăştia să facă scandal că nu e voie, eu m-am speriat şi m-am ridicat de pe scaun lăsându-l pe Mitică să stea, mi se explică faptul că nu e numit bine şi o să primesc 0 puncte ? Poftiiiim ?! Le arăt subiectul, pun degetul pe „înaintea salvării pe suportul extern” dar doamna Einstein mă contrazice şi îmi spune că e doar si numai vina mea, o cauză pierdută, aleg să o ignor, Mitică se stresează puţin, nu prea ştie ce să facă, deci a doua cauză pierdută, domnul masiv intră direct în conflict, ba că sunt aiurit, ba că mincinos, ba că am probleme la cap, hmmm, trei cauze pierdute, îl rog să nu mă mai insulte şi merg la domnişoara firavă, o întreb de ce mi-a zis că pot salva şi după 2 minute după ce percepe informaţia spune că ea nu, nu a zis deloc aşa, a zis că ea nu ştie, că e de franceză, e clar, era pe altă frecvenţă sau nu avea semnal, nu ştiu sigur. Am fost obligat să semnez predarea lucrării, sau mai bine spus nepredarea ei, căci nu a fost preluată pe suportul extern după care am ieşit, în aplauzele, pardon, insultele domnului masiv.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Elev câştigător al unui concurs NASA, ameninţat de profesori după ce a scris pe Facebook că liceul este un ”abator mental şi spiritual”

     Unul dintre elevii Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” a postat pe reţeaua de socializare Facebook un mesaj în care îşi exprima dezamăgirea faţă de actualul sistem de învăţământ.

     Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a ales să posteze un mesaj pe Facebook despre sistemul de învăţământ din România, în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de un sistem bolnav, care în loc să îl ajute, mai mult îi face rău.

    Profesorii săi nu au privit însă cu ochi buni mesajul tânărului şi au decis să îl apostrofeze, obligându-l să şteargă ce a scris şi să posteze mesajul ”Să postez aşa ceva a fost o greşeală”. Asemenea practici aveau loc şi în regimul comunist atunci când cineva avea obiecţii la adresa sistemului.

    Va prezentăm mai jos textul integral al elevului apostrofat de profesori:

    „Sistemul educaţional din România.

    Cum să nu îl iubeşti?!

    După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

    But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

    Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

    Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

    Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

    Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău”.

    La scurt timp, Consiliului Judetean al Elivilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei, redat de tulceaeuropeana.com:

    ”Consiliul Judeţean al Elevilor Tulcea susţine dreptul la libera exprimare şi implicit elevul tulcean care şi-a expus zilele trecute, public, pe prezentul site de socializare, punctul de vedere în legătură cu sistemul de învăţământ românesc, sistem care, trebuie să fim conştienţi şi să recunoaştem toţi că are foarte mari probleme, atât la nivel curricular, cât şi la nivelul cadrelor didactice în activitate, o parte din aceştia utilizându-se de metode învechite şi anume predare rigidă, cu aşteptări ca elevii să memoreze cuvânt cu cuvânt şi apoi ascultare din ceea ce a memorat elevul.

    Elevul în cauză a postat un mesaj, o opinie proprie, pe care mulţi dintre noi o împărtăşim, dar multora le e frică să o expună tocmai din cauza posibilelor consecinţe. Mesajul, pe care îl considerăm cât se poate de legitim şi adevărat, a prins foarte bine în rândul tinerilor şi s-a răspândit foarte rapid. Acesta a ajuns şi la urechile profesorilor, care, aparent, au considerat că nu este normal ca un elev (normal, cine este elevul?) să îşi spună punctul de vedere în legătură cu sistemul. E ca şi cum ai cumpăra un produs, dar nu ai avea voie să spui dacă este bun sau nu. Mai exact dacă nu este bun.

    Oricine are dreptul la opinie, evident şi elevul, el fiind, de fapt, cel mai capabil să facă acest lucru, întrucât el este beneficiarul direct al sistemului educaţional. Elevul se confruntă zilnic cu problemele sistemului şi le cunoaşte cel mai bine, nicidecum profesorul.

    Ulterior, asupra elevului în cauza au fost făcute presiuni să şteargă postarea, că altfel va fi sancţionat.

    Acest lucru înseamnă ameninţare, care la rândul ei, constituie infracţiune. Mai mult de atât, profesorul nu are dreptul să judece elevul pentru faptele din afara şcolii. Profesorul nu este judecător, nici şcoala instanţă judecătorească, deci nu au dreptul să sancţioneze elevii pentru acţiuni desfăşurate în afara cursurilor sau fără a încalcă vreun regulament. Altfel fapta devine abuz”.

  • Elev câştigător al unui concurs NASA, ameninţat de profesori după ce a scris pe Facebook că liceul este un ”abator mental şi spiritual”

     Unul dintre elevii Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” a postat pe reţeaua de socializare Facebook un mesaj în care îşi exprima dezamăgirea faţă de actualul sistem de învăţământ.

     Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a ales să posteze un mesaj pe Facebook despre sistemul de învăţământ din România, în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de un sistem bolnav, care în loc să îl ajute, mai mult îi face rău.

    Profesorii săi nu au privit însă cu ochi buni mesajul tânărului şi au decis să îl apostrofeze, obligându-l să şteargă ce a scris şi să posteze mesajul ”Să postez aşa ceva a fost o greşeală”. Asemenea practici aveau loc şi în regimul comunist atunci când cineva avea obiecţii la adresa sistemului.

    Va prezentăm mai jos textul integral al elevului apostrofat de profesori:

    „Sistemul educaţional din România.

    Cum să nu îl iubeşti?!

    După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

    But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

    Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

    Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

    Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

    Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău”.

    La scurt timp, Consiliului Judetean al Elivilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei, redat de tulceaeuropeana.com:

    ”Consiliul Judeţean al Elevilor Tulcea susţine dreptul la libera exprimare şi implicit elevul tulcean care şi-a expus zilele trecute, public, pe prezentul site de socializare, punctul de vedere în legătură cu sistemul de învăţământ românesc, sistem care, trebuie să fim conştienţi şi să recunoaştem toţi că are foarte mari probleme, atât la nivel curricular, cât şi la nivelul cadrelor didactice în activitate, o parte din aceştia utilizându-se de metode învechite şi anume predare rigidă, cu aşteptări ca elevii să memoreze cuvânt cu cuvânt şi apoi ascultare din ceea ce a memorat elevul.

    Elevul în cauză a postat un mesaj, o opinie proprie, pe care mulţi dintre noi o împărtăşim, dar multora le e frică să o expună tocmai din cauza posibilelor consecinţe. Mesajul, pe care îl considerăm cât se poate de legitim şi adevărat, a prins foarte bine în rândul tinerilor şi s-a răspândit foarte rapid. Acesta a ajuns şi la urechile profesorilor, care, aparent, au considerat că nu este normal ca un elev (normal, cine este elevul?) să îşi spună punctul de vedere în legătură cu sistemul. E ca şi cum ai cumpăra un produs, dar nu ai avea voie să spui dacă este bun sau nu. Mai exact dacă nu este bun.

    Oricine are dreptul la opinie, evident şi elevul, el fiind, de fapt, cel mai capabil să facă acest lucru, întrucât el este beneficiarul direct al sistemului educaţional. Elevul se confruntă zilnic cu problemele sistemului şi le cunoaşte cel mai bine, nicidecum profesorul.

    Ulterior, asupra elevului în cauza au fost făcute presiuni să şteargă postarea, că altfel va fi sancţionat.

    Acest lucru înseamnă ameninţare, care la rândul ei, constituie infracţiune. Mai mult de atât, profesorul nu are dreptul să judece elevul pentru faptele din afara şcolii. Profesorul nu este judecător, nici şcoala instanţă judecătorească, deci nu au dreptul să sancţioneze elevii pentru acţiuni desfăşurate în afara cursurilor sau fără a încalcă vreun regulament. Altfel fapta devine abuz”.

  • Elev olimpic UMILIT de profesori. Avem curaj să vorbim deschis despre asta?

    Întors acasă, acesta a postat pe pagina personală de pe o reţea de socializare umilinţele la care a fost supus chiar de profesorii care ar fi trebuit să-l ajute. Acesta a deplâns condiţiile jalnice de organizare a competiţiei şi felul în care au fost trataţi de organizatori toţi participanţii.

    „Bună ziua, eu sunt Ionuţ, din Baia Mare, ieri m-am întors cu un gust amar de la olimpiada naţională de tehnologie a informaţiei desfăşurată la Bacău, de ce cu un gust amar ? Pentru că am fost tratat într-un mod total neadecvat şi munca mea a fost ignorată. Am ajuns acolo joi dimineaţa, prima zi a fost plăcută, ne-am plimbat, am vizitat oraşul, seara am participat la o mică deschidere a olimpiadei, o deschidere de râsul lumii, prezentatorul stâlcea numele profesorilor iar domnul primar a avut o întârziere nejustificată iar când a ajuns în sfârşit am avut impresia că nici măcar nu ştie de ce se află acolo. A doua zi, vineri, a avut loc proba propriu zisă, ne-am trezit de dimineaţă, am luat micul dejun şi am poftit în săli, iar de aici începe „distracţia”, în primul rând conform anexei 1 din Precizările concursului, trebuia să fie prezent un tabel/borderou ce conţine ID-ul concurenţilor atât pe uşile sălilor cât şi la profesorii supraveghetori dar surpriză, acesta nu era prezent nici pe uşă, nici la profesori, adică erau, dar, în loc de ID-ul de concurs era trecut numărul curent, în cazul meu 10. Intru în sală, salut, mi se răspunde la salut şi atât, îmi găsesc singur locul cu numărul 10 scris mare pe o foaie pusă pe birou şi încerc să mă aşez, cam greu, eram poziţionat într-un colţ astfel încât dacă persoana din spatele meu întorcea puţin privirea spre stânga şi vedea tot ce am eu pe spaţiul de lucru, reuşesc în sfârşit să mă aşez şi aştept, doi profesori sunt prezenţi în sală, o domnişoară conectată la o cu totul altă dimensiune, şi un domn foarte masiv şi agitat căruia nu îi convine că trebuie să stea cu noi 7 ore.

    După o serie de comentarii şi de remarci de prinţesă s-a mai liniştit şi dânsul. Nu ştiu care sunt numele lor, nu ne-au onorat cu aşa ceva, probabil nici ei nu erau siguri. Subiectele au ajuns, au fost împărţite şi ni s-a urat succes, fără instructaj, fără nimic, helău ! Olimpiadă naţională şi ei nu au bunul simţ să clarifice totul ca să nu existe probleme ? Trec 7 ore obositoare la mijlocul cărora am avut o pauză de 15 minute şi ni s-a oferit o gustare foarte foarte gustoasă şi saţioasă, sunt ironic, evident, e vorba de un baton de ciocolată.. Atât ! Pe subiect scrie:” la finalul probei, înaintea salvării fişierului pe suportul extern, fiecare elev v-a redenumi fişierul cu OTI_B_XX unde XX reprezintă id-ul concurentului”. Eu am făcut asta de la început, dar cred că ştiţi ce am pus în loc de XX, acel 10 imens ce mă urmărea din colţul biroului încă de când am intrat în sală. La final, toţi ne ridicăm, şi un alt elev îmi spune că nu am salvat bine, că trebuia cu id-ul de pe monitor, id ?! Pe monitor ??! A trebuit să mă aplec şi să mă uit bine ca să văd că era lipit un anume id pe monitor, era mic, nu sărea în ochi datorită contrastului şi nici nu ştiam nimic de existenţa lui, am vrut să redenumesc repede dar domnul masiv arunca priviri de vultur prin sală şi am zis că nu vreau să fiu prada lui, aşa că am mers la doamna firavă şi am întebat-o dacă pot redenumi fişierul când îl va pune administratorul pe stick, îi ia 3 minute să se conecteze la planeta Pământ, se uită la mine, sau prin mine şi spune „da, desigur”, super ! Ies afară şi aştept să fiu chemat (..)

    Intru în sală, domnul masiv nu mai are chef de nimic, după 7 ore de stat a obosit săracul, mai este în sală şi o doamnă arogantă care probabil crede că e rudă de gradul I cu Einstein şi un anume administrator de reţea îmbrăcat ca şi Mitică de la schimbatul ţevilor, mă duc la calculator şi vreau să redenumesc, încep ăştia să facă scandal că nu e voie, eu m-am speriat şi m-am ridicat de pe scaun lăsându-l pe Mitică să stea, mi se explică faptul că nu e numit bine şi o să primesc 0 puncte ? Poftiiiim ?! Le arăt subiectul, pun degetul pe „înaintea salvării pe suportul extern” dar doamna Einstein mă contrazice şi îmi spune că e doar si numai vina mea, o cauză pierdută, aleg să o ignor, Mitică se stresează puţin, nu prea ştie ce să facă, deci a doua cauză pierdută, domnul masiv intră direct în conflict, ba că sunt aiurit, ba că mincinos, ba că am probleme la cap, hmmm, trei cauze pierdute, îl rog să nu mă mai insulte şi merg la domnişoara firavă, o întreb de ce mi-a zis că pot salva şi după 2 minute după ce percepe informaţia spune că ea nu, nu a zis deloc aşa, a zis că ea nu ştie, că e de franceză, e clar, era pe altă frecvenţă sau nu avea semnal, nu ştiu sigur. Am fost obligat să semnez predarea lucrării, sau mai bine spus nepredarea ei, căci nu a fost preluată pe suportul extern după care am ieşit, în aplauzele, pardon, insultele domnului masiv.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Un elev de 15 ani a reuşit să se califice la patru olimpiade, faza naţională

    Ambiţia şi dorinţa de a fi învingător nu cunoaşte limite. O demonstrează un elev de 15 ani din Moreni, Dâmboviţa. În timp ce mulţi adolescenţi de vârsta lui sunt pasionaţi de gadgeturi de ultimă generaţie, tânărul a reuşit performanţa de a se califica la fazele naţionale a patru olimpiade şcolare. Şi nu vorbim despre materii uşoare. Matematică, fizică, informatică şi, atenţie, astrofizică. Să vedem povestea lui.

    Ionuţ este elev în clasa a IX-a, la Liceul “I.L. Caragiale”, din Moreni, profilul matematică-informatică. La prima vedere nimic nu pare să îl deosebească de ceilalţi colegi de vârsta lui. Şi totuşi, după o discuţie de doar câteva minute, timiditatea şi stângăcia elevului sunt înlocuite de seriozitatea omului hotărât, determinat, însetat de cunoaştere, care vrea să fie mereu primul.

    Ionuţ Savu: „Încă de când eram mic mă pasiona felul în care funcţionează lucrurile şi mă tot uitam la diverse documentare. Tot timpul mi-am dorit să ştiu mai multe, să descopăr eu anumite lucruri. De-abia dintr-a V-a, a VI-a, am putut să aprofundez.”

    Totul a început în clasa a III-a, când Ionuţ a participat la concursul de matematică Euclid. Pasiunea lui avea să fie însă fizica. Prima calificare la Olimpiada Naţională a obţinut-o în clasa a VI-a, când a luat menţiunea de onoare. Un an mai târziu se clasa primul pe ţară.

    Ionuţ Savu: „Vreau să fiu cât mai bun la ceea ce-mi place mie, la fizică şi la matematică în principiu şi asta mă determină să concurez cu alţi elevi de vârsta mea şi să fiu printre primii”.

    Gabriel Chişulescu – profesor de fizică: „Într-a şaptea deja era capabil să dea bacalaureatul, pentru că între timp învăţase şi electricitatea. Cred că era singurul care putea să ia 10 la bacalaureat”.

    Cititi mai multe pe www.digi24.ro

  • Şcoala din Scoţia unde nu există niciun elev scoţian a fost invadată de români. ”Întâi au venit ei, apoi şi-au adus şi familia”

    O şcoală din oraşul scoţian Glasgow, cu 222 de elevi, nu are niciun elev scoţian. În schimb, peste 181 dintre elevi sunt români sau slovaci, iar restul est-europeni, romi sau asiatici, care nici nu vorbesc engleza ca primă limbă, scrie Daily Mail.

    ”Nu avem niciun copil scoţian în toată şcoala. Majoritatea sunt fie slovaci, fie romi din România”, spune directoarea şcolii, Shirley Taylor.  
    Şcoala încearcă în prezent să obţină finanţare prin crowdfunding, prin donaţii, pentru a ajuta profesorii să le cumpere copiilor materiale.
     
    Vedeţi AICI galeria foto cu şcoala din Scoţia luată cu asalt de români

  • FOCUS: Ce efect va avea finanţarea din fonduri publice a învăţământului privat

    În baza unei Hotărâri de Guvern aprobate recent, începând cu 1 ianuarie 2016, şcolile particulare din România vor fi finanţate per elev, de la stat, aşa cum prevede Legea Educaţiei încă din 2011. Chiar şi aşa, unităţile şcolare particulare nu vor scădea taxele de studiu, spun directorii. În schimb, banii primiţi de la stat vor fi folosiţi pentru dezvoltarea bazei materiale din şcoli, pentru echipamente, calculatoare şi rechizite. În momentul de faţă, toţi cei 27.000 de elevi din învăţământul privat (clasa pregătitoare – clasa a XII- a) vor beneficia de pe urma acestei finanţări, potrivit datelor transmise de Ministerul Educaţiei la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

    În ceea ce priveşte impactul acestei decizii, în primul rând nu mai vorbim de discriminarea elevilor din privat care nu primeau finanţare per elev, deşi legea prevedea că finanţarea urmează toţi copiii. Expertul în educaţie şi cofondatorul platformei Edusfera, Tincuţa Apăteanu, a explicat pentru MEDIAFAX că finanţarea învăţământului privat înseamnă practic un sprijin financiar pentru cei care vor să deschidă şcoli private şi se confruntă cu un deficit de fonduri. Deşi banii din finanţarea per elev se duc în salariile profesorilor şi în dotarea infrastructurii şcolare, fondurile din bugetul statului nu acoperă toate costurile şi până acum, şcolile private care nu cereau taxe foarte mari de la părinţi, erau nevoite să se întreţină din sponsorizări. Practic, prin finanţarea învăţământului privat, se încurajează dezvoltarea acestuia, apariţia mai multor şcoli private şi îmbunătăţirea bazei materiale şi umane a celor deja existente.

    „E vorba însă despre echitate. Nu există niciun motiv pentru ca taxele părinţilor cu copii la şcoli private să nu fie direcţionate către astfel de şcoli. Şcolile private sunt entităţi nonprofit şi sunt parte din sistemul naţional de învăţământ, cu atât mai mult trebuie susţinute şi de către stat. Cred că e foarte greu să supravieţuieşti ca şcoală privată. Şcolile de stat nu intra în faliment, nu se desfiinţează, scad calitatea doar, se descurcă cu banii pe care îi primesc, pe când şcolile private trebuie să găsească tot timpul clienţi şi nu poţi face asta decât daca au o calitate superioară a resursei umane şi a infrastructurii”, a explicat Apăteanu.

    Există şi voci care critică finanţarea şcolilor private, care susţin că de ce ar trebui să primească bani de la stat cei care oricum îşi permit să plătească o educaţie scumpă? De asemenea, unii se tem că asta ar putea însemna mai puţini bani la şcolile de stat, a mai explicat Apăteanu.

    „Din punctul meu de vedere există un element foarte important şi care trebuie clarificat, fiind sursa tuturor neînţelegerilor şi adversităţii – dacă finanţăm şcolile private de la bugetul de stat, asta înseamnă că şcolile de stat vor primi mai puţini bani? Răspunsul este nu, fiindcă nu scade costul standard per elev, aşadar şcolile vor fi în continuare finanţate aşa – costul standard per elev ori numărul de elevi din şcoală, deci nu are cum să scadă investiţia statului”, a explicat Apăteanu.

    Mai departe, ea spune că învăţământul de stat este în pericol, dar nu din cauza şcolilor private, ci din cauza subfinanţării cronice care se întâmplă de foarte mulţi ani.

    Preşedintele Complexului Educaţional Lauder-Reut, Tova Ben Nun-Cherbis, a explicat pentru MEDIAFAX unde se vor direcţiona banii veniţi de la stat. „O să facem fonduri de investiţii, o să investim în echipament, în dezvoltare, în calculatoare, în rechizite şi în activităţi de sprijin a comunităţii, spre exemplu noi avem seminare educaţionale cu elevi din comunitate”, a explicat preşedintele Lauder. Însă, taxele nu vor putea fi scăzute fiindcă banii primiţi de la stat acoperă doar o mică parte din cheltuielile pentru o şcoală dotată la zi cu tot ce trebuie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • FOCUS: Ce efect va avea finanţarea din fonduri publice a învăţământului privat

    În baza unei Hotărâri de Guvern aprobate recent, începând cu 1 ianuarie 2016, şcolile particulare din România vor fi finanţate per elev, de la stat, aşa cum prevede Legea Educaţiei încă din 2011. Chiar şi aşa, unităţile şcolare particulare nu vor scădea taxele de studiu, spun directorii. În schimb, banii primiţi de la stat vor fi folosiţi pentru dezvoltarea bazei materiale din şcoli, pentru echipamente, calculatoare şi rechizite. În momentul de faţă, toţi cei 27.000 de elevi din învăţământul privat (clasa pregătitoare – clasa a XII- a) vor beneficia de pe urma acestei finanţări, potrivit datelor transmise de Ministerul Educaţiei la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

    În ceea ce priveşte impactul acestei decizii, în primul rând nu mai vorbim de discriminarea elevilor din privat care nu primeau finanţare per elev, deşi legea prevedea că finanţarea urmează toţi copiii. Expertul în educaţie şi cofondatorul platformei Edusfera, Tincuţa Apăteanu, a explicat pentru MEDIAFAX că finanţarea învăţământului privat înseamnă practic un sprijin financiar pentru cei care vor să deschidă şcoli private şi se confruntă cu un deficit de fonduri. Deşi banii din finanţarea per elev se duc în salariile profesorilor şi în dotarea infrastructurii şcolare, fondurile din bugetul statului nu acoperă toate costurile şi până acum, şcolile private care nu cereau taxe foarte mari de la părinţi, erau nevoite să se întreţină din sponsorizări. Practic, prin finanţarea învăţământului privat, se încurajează dezvoltarea acestuia, apariţia mai multor şcoli private şi îmbunătăţirea bazei materiale şi umane a celor deja existente.

    „E vorba însă despre echitate. Nu există niciun motiv pentru ca taxele părinţilor cu copii la şcoli private să nu fie direcţionate către astfel de şcoli. Şcolile private sunt entităţi nonprofit şi sunt parte din sistemul naţional de învăţământ, cu atât mai mult trebuie susţinute şi de către stat. Cred că e foarte greu să supravieţuieşti ca şcoală privată. Şcolile de stat nu intra în faliment, nu se desfiinţează, scad calitatea doar, se descurcă cu banii pe care îi primesc, pe când şcolile private trebuie să găsească tot timpul clienţi şi nu poţi face asta decât daca au o calitate superioară a resursei umane şi a infrastructurii”, a explicat Apăteanu.

    Există şi voci care critică finanţarea şcolilor private, care susţin că de ce ar trebui să primească bani de la stat cei care oricum îşi permit să plătească o educaţie scumpă? De asemenea, unii se tem că asta ar putea însemna mai puţini bani la şcolile de stat, a mai explicat Apăteanu.

    „Din punctul meu de vedere există un element foarte important şi care trebuie clarificat, fiind sursa tuturor neînţelegerilor şi adversităţii – dacă finanţăm şcolile private de la bugetul de stat, asta înseamnă că şcolile de stat vor primi mai puţini bani? Răspunsul este nu, fiindcă nu scade costul standard per elev, aşadar şcolile vor fi în continuare finanţate aşa – costul standard per elev ori numărul de elevi din şcoală, deci nu are cum să scadă investiţia statului”, a explicat Apăteanu.

    Mai departe, ea spune că învăţământul de stat este în pericol, dar nu din cauza şcolilor private, ci din cauza subfinanţării cronice care se întâmplă de foarte mulţi ani.

    Preşedintele Complexului Educaţional Lauder-Reut, Tova Ben Nun-Cherbis, a explicat pentru MEDIAFAX unde se vor direcţiona banii veniţi de la stat. „O să facem fonduri de investiţii, o să investim în echipament, în dezvoltare, în calculatoare, în rechizite şi în activităţi de sprijin a comunităţii, spre exemplu noi avem seminare educaţionale cu elevi din comunitate”, a explicat preşedintele Lauder. Însă, taxele nu vor putea fi scăzute fiindcă banii primiţi de la stat acoperă doar o mică parte din cheltuielile pentru o şcoală dotată la zi cu tot ce trebuie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Singurul elev român premiat în SUA, la cea mai amplă competiţie de ştiinţă şi inginerie din lume

    Daniel Cosovanu, elev alLiceului Tehnologic „Tomşa Vodă” Solca, a fost premiat de Patent and Trademark Office Society (SUA) în cadrul celei mai mari competiţii de ştiinţă şi inginerie din lume, dedicată tinerilor – Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF). Concursul a avut loc la Los Angeles, Statele Unite ale Americii, în perioada 10-16 mai, Daniel fiind sigurul elev din lotul României care a fost laureat.

    Delegaţia României a fost alcătuită de cinci elevi, dintre care trei suceveni – Octavian Coca şi Ştefan Dascălu, de la Colegiul Naţional „Petru Rareş” Suceava, şi Daniel Cosovanu, de la Liceul Tehnologic „Tomşa Vodă” Solca, aceştia fiind însoţiţi de conf. univ. dr. ing. Dan Milici.

    Invenţie premiată pentru originalitate, creativitate şi elemente de noutate

    Invenţia cu care Daniel a intrat în competiţie constă într-un generator solar de aer cald,elevul identificând o modalitate de a încălzi încăperile cu ajutorul energiei solare. Generatorul solar de aer cald nu poluează, este făcut din materiale refolosibile (doze de suc, bere) şi are costuri scăzute.

    Cititi mai multe pe www.monitorulsv.ro