BusinessMagazin

Tag: detinere

  • Pe ce a cheltuit Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, încă 10 milioane de dolari

    În aprilie, Jeff Bezos a plătit o sumă-record de 165 milioane de dolari pentru faimoasa proprietate Jack Warner a lui David Geffen, cu un teren de 10 acri, situată în cartierul Benedict Canyon din Beverly Hills. Dar se pare că spaţiul nu a fost suficient pentru şeful Amazon – documentele proprietăţilor arată că a scos alte 10 milioane de dolari pentru o proprietate adiacentă situată pe o stradă laterală, mai puţin cunoscută, scrie variety.com.

    Construită iniţial în 1930, locuinţa tradiţională cu două etaje a fost proiectată de arhitectul Sumner Spaulding şi vândută ultima dată în 2018 pentru 5,45 milioane dolari. Justin Bieber deţine la rândul său o casă aflată în vecinătate.

    Deoarece proprietatea nu a fost niciodată pe piaţă, imaginile şi detaliile actuale ale casei sunt practic inexistente. Însă listările din 2018 o descriu drept o mini-moşie romantică, cu şase şeminee, un spaţiu de lucru, o cameră media, bibliotecă şi o grădină centrală, cărora li se adăugau o grădină de legume şi de trandafiri, o altă grădină acoperită, în faţă, şi un garaj pentru două maşini.

    Nu este clar ce planuri are executivul cu proprietatea, care se învecinează doar pe o linie scurtă cu moşia principală. Dar cel mai probabil are intenţia să o folosească pentru amenajarea unui generos birou extern sau ca punct de lucru pentru o parte din angajaţii companiei.

    Bezos are o afinitate binecunoscută pentru cumpărarea caselor vecinilor săi. La sfârşitul anilor ’90, el a achiziţionat mai multe proprietăţi în jurul casei sale din Seattle şi deţine, de asemenea, patru apartamente într-o singură clădire din Manhattan.

    În 2014, Bezos a plătit 13 milioane de dolari pentru o casă alăturată unei alte proprietăţi pe care o deţinea în Beverly Hills, ambele obţinute de fosta soţie Mackenzie Scott în divorţul lor.
    Şi anul trecut, executivul a plătit 5 milioane de dolari pentru locuinţă amplasată vizavi de conacul istoric pe care îl deţine în Washington D.C.

  • Cine este tânăra care vinde plăcinte de 1 milion de euro în România

    Nicoleta Hriţcu este Managing Partner (Fondator), Cuptorul Moldovencei şi Glazurai, iar profilul său a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

    Cele mai mari realizări profesionale ale Nicoletei Hriţcu sunt legate direct de activităţile şi rezultatele lanţului de cofetării cu origine ieşeană Cuptorul Moldovencei, precum şi a magazinelor Glazurai, pe care le-a fondat. „Pentru mine, cele mai frumoase realizări sunt faptul că avem o echipă foarte bună şi dinamică, dar şi faptul că am crescut sănătos în ultimii şapte ani, fără să facem compromisuri. La acestea, aş adăuga reuşita de a ne muta într-o hală modernă de 1.000 mp, din care 600 mp sunt destinaţi spaţiului de producţie, 200 mp pentru birouri şi 200 mp sunt pentru depozitare. Ne dorim să ne dezvoltăm constant şi pentru a crea cele mai bune condiţii de muncă pentru echipa noastră”, descrie Nicoleta Hriţcu cele mai recente realizări de pe plan profesional. După ce a bifat anul trecut pragul de 1 milion de euro, şi-a propus investiţiii de 300.000 de euro, cât şi crearea a peste 20 de noi locuri de muncă: „Astfel vom ridica cifra de afaceri la peste 3 milioane de euro”. Singura diferenţă pe care Nicoleta Hriţcu a sesizat-o este atunci când vorbeşte despre rolurile femeii în general în ziua de astăzi: femeie, mamă, iubită, antreprenor: „Nu este facil să le facem bine pe toate, să excelăm în toate. Dar, din fericire, nu am fost singură şi am avut sprijinul familiei întotdeauna. În timp, am ajuns să fiu blândă cu mine şi să nu mai caut perfecţiunea în orice şi, totodată, am renunţat la competiţia cu alte persoane. În prezent, sunt în competiţie doar cu mine însămi şi consider că dacă astăzi sunt un pic mai bună decât ieri este minunat”.

  • Compania în care echipa din România le dă lecţii celor din Germania şi Austria. Despre ce jucător este vorba

    Cornelia Nicolae, retail sales manager Eastern Europe, Stefanel, spune că, în mod cert, cea mai recentă realizare profesională este promovarea în poziţia de sole director în boardul subsidiarei Stefanel din Austria, nominalizare care survine numirii în boardul subsidiarei din Germania. „Este modul în care au fost puse în valoare calităţile mele, capacitatea si energia cu care coordonez fiecare proiect şi fiecare echipă. Munca, implicarea şi pasiunea pentru ceea ce fac m-au propulsat în poziţia de retail sales manager în Europa, post din care coordonez operaţiunile Stefanel din cinci ţări, ceea ce este o mare onoare, dar şi o foarte mare răspundere.”

    Principala sa ţintă în acest an este să aducă echipele din Germania şi Austria la nivelul de eficienţă si motivare pe care le-a construit de ani buni în România.

    Când vine vorba de calităţile pe care o femeie le poate aduce într-o afacere, în opinia sa, acestea ar fi, în cazul retailului de modă, simţul estetic, creativitatea, empatia, intuiţia şi excelentele abilităţi de comunicare şi persuasiune, toleranţa crescută la stres, încrederea în forţele proprii şi fermitatea în luarea deciziilor.

    Cornelia Nicolae crede că echilibrul între viaţa personală şi profesională este o realitate a vieţii de zi cu zi pentru toţi cei care muncesc mult şi vor şi una, şi alta. „Echilibrul între viaţa personală şi cea profesională este o constantă în cazul meu. Eu ştiu că fără sprijinul familiei mele nu aş fi devenit managerul de astăzi. Atât componenta personală, cât şi cea profesională au locuri bine definite şi frumos echilibrate în viaţa mea, nu funcţionează una fără cealaltă.”

    Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei este să facă lucrurile cu pasiune, să aibă încredere în ele şi dorinţa de a învăţa cât mai multe lucruri noi. „Nu te lăsa demotivată de eşecuri, ci învaţă din ele şi transformă-le în experienţe evolutive. Nu accepta lucruri care nu te fac să te simţi confortabil, e esenţial să dormi liniştit. Este, de asemenea, extrem de important să evoluezi consolidat fără să arzi etapele. Astfel, rezultatele nu vor întârzia să apară.”

    Profilul Corneliei Nicolae a fost inclus recent în anuarul 105 Cele mai puternice femei din  business, realizat de Business MAGAZIN. 

  • Antreprenorul care deţine abatorul din Germania unde s-au îmbolnăvit de COVID-19 şi angajaţii români: „Pot doar să îmi cer scuze. Suntem cauza acestei probleme şi suntem pe deplin responsabili”

    Rata de infectări în Germania a ajuns la cel mai mare nivel din ultimele săptămâni, după ce 1.300 de angajaţi ai unui abator au fost testaţi pozitiv pentru coronavirus, scrie Financial Times într-un articol publicat recent.

    Financial Times se referă şi la dezbatarea creată astfel în jurul condiţiilor din industria de procesare a cărnii din Germania.
    Armata a fost implicată în testarea, identificarea şi carantinarea celor 6.500 de angajaţi ai abatorului din Rheda-Wiedenbruck.
    Numărul mare de infectori de la abator, care este închis de două săptămâni,  ar fi fost principalul factor care a condus la creşterea factorului de reproducere a virusului – R – la 2,88 duminică, în creştere faţă de valoarea de 1,06 sâmbăta.

    R – reprezintă numărul mediu de cazuri noi generate de un individ infectat. Dacă valoarea se plasează la peste 1, o pandemie se extinde exponenţial. Valoarea situată sub 1 – nivel la care se află în numeroase ţări europene – înseamnă că pandemia se contractă.
    Institutul Robert Koch a anunţat că factorul R este foarte sensibil la focare de infecţie din cauza faptului că nivelul general al noilor cazuri a fost foarte scăzut în Germania.

    Focarul de la măcelaria din Germania este singurul de asemenea amploare din această ţară, îndelung lăudată pentru modul în care a gestionat situaţia pandemică până acum. Abatorul, unde peste 50.000 de porci sunt sacrificaţi zilnic, este deţinut de Tonnies, cel mai mare procesator de carne al Germaniei.

    „Compania este criticată pentru condiiţile de muncă şi de trai proaste ale angajaţilor, dintre care mulţi sunt din România şi Bulgaria şi lucrează pentru o agenţie externă”, scrie Financial Times.

    Potrivit aceleiaşi surse, focarele de infecţie au forţat închiderea a numeroase măcelării din toată lumea, din Statele Unite şi până în Australia, arătând astfel proastele practici de muncă şi standardele reduse de igienă din industria de procesare de carne.

    Clemens Tonnies, miliardarul care deţine o parte din compania care îi poartă numele în Germania şi este şi preşedinte al clubului de fotbal Schalke, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă organizate sâmbătă: „Ca antreprenor, a cărui principală precupare sunt oamenii, pot doar să îmi cer scuze. Suntem cauza acestei probleme şi suntem pe deplin responsabili”.

    După ce sute de angajaţi din abator au fost testaţi pozitiv coronavirus luna trecută, guvernul şi-a anunţat planurile să oprească industria cărnii să angajeze mulţi dintre cei 200.000 de angajaţi ai săi prin intermediul agenţiilor de recrutare care aduc forţă de muncă ieftină din Europa de Est.

    Până la data de 20 iunie, Germania avea 182.922 de cazuri confirmate cu COVID-19, potrivit Institutului Robert Koch, citate de FT. Este astfel a 11-a cea mai lovită ţară de pandemie, dar oamenii care au murit din cauza coronavirusului este de 8.883, adică 4,7% din totalul de infectări, procent situat mult sub nivelul altor ţări europene.

  • 105 Cele mai puternice femei din business – Roxana Maftei, Proprietar, Farmacia Tei

    Businessul Farmaciei Tei a pornit de la o singură farmacie deschisă de antreprenoarea Roxana Maftei în Bucureşti, în 1992, iar în prezent a ajuns pe locul al cincilea în retailul farmaceutic cu şase locaţii, care au generat afaceri de 600 de milioane lei în 2019, în creştere cu 33% faţă de anul anterior.

    Roxana Maftei a pus bazele Farmaciei Tei la 25 de ani, după ce înainte a deţinut pentru scurt timp un magazin de tip plafar. Compania se bate la nivel de vânzări cu reţele naţionale cu peste 100 de farmacii. Strategia companiei a fost încă de la început aceea de a se poziţiona pe segmentul low cost al retailului farmaceutic.
    Ea a precizat într-un interviu pentru ZF că în 2020 vizează extinderea cu noi unităţi în Bucureşti, dar este în discuţii şi pentru locaţii în afara Capitalei.

  • Prof. Axel Polleres, WU Executive Academy: „IMM-urile şi big data: un impact mare pentru companii mici”

    „Cine va extrage aurul din big data?“, a fost titlul unui articol din publicaţia Zeit Online, din anul 2013. De atunci, numărul „minerilor” de big data a fost în creştere, incluzând start-up-urile disruptive care destabilizează pieţele prin platformele lor, dar şi giganţi digitali precum Facebook şi Google, care au adoptat noua tehnologie încă de la începuturi. Corporaţiile şi autorităţile au, în prezent, departamente întregi dedicate analizării fluxurilor de date de la clienţi şi cetăţeni.
    Big data nu este importantă doar pentru firmele mari, nu este doar pentru cei „puternici şi cool”. În era internetului, datele sunt o resursă valoroasă şi o potenţială cheie a succesului pentru companiile din aproape toate industriile şi, în special, pentru IMM-uri. În general, termenul big data nu rezonează cu companiile mici, dar totul este
    relativ. Întreprinderile mici deţin, de asemenea, date pe care nu le exploatează, fie pentru că sunt prea multe pentru a le prelucra, fie pentru alte motive care nu au legătură cu tehnologia. Volumele mari de date nu sunt caracterizate atât de mult prin dimensiunea gigantică pe care o au, cât prin faptul că sunt dinamice, provocatoare şi complexe.
    Întreprinderile mici şi mijlocii adesea ignoră potenţialul economic imens al datelor lor. Nereuşind să se folosească de această resursă preţioasă, ele pierd teren în faţa competiţiei.
    Iată 5 lecţii pentru IMM-uri atunci când au de-a face cu big data:


    1. Colectarea de date fără un scop este inutilă
    Datele unei companii pot fi substanţiale, dar foarte rar aceste seturi de date sunt prelucrate în mod sistematic. În special în rândul IMM-urilor acest lucru este, din păcate, realizat în mod haotic. Nu are sens să colectaţi la întâmplare date pentru o viitoare aplicaţie dacă nu aveţi nicio strategie de utilizare a acestora şi nu le prelucraţi în consecinţă. Rezultatul va fi un set de date simple, de bază, care nu pot fi utilizate pentru prognoze şi analize de înaltă calitate. Este important să se definească în mod clar criteriile de calitate şi scopul colectării de date, înainte de toate. Colectarea targetată şi procesarea adecvată a datelor sunt esenţiale. Din perspectiva IMM-urilor, acest lucru înseamnă că ar trebui să existe cel puţin unul sau, în mod ideal, mai mulţi angajaţi în funcţii cheie care să deţină abilităţi de bază de gestionare a datelor. În caz contrar, companiei îi va fi imposibil să folosească datele în mod sistematic şi în avantajul său.

    2. Datele sunt utile oriunde
    Urmărirea comportamentului consumatorilor online şi pe social media este un instrument de marketing extrem de valoros, care ajută companiile să-şi înţeleagă mai bine clienţii, să dezvolte noi servicii şi să optimizeze preţurile. O astfel de abordare poate fi foarte eficientă pentru IMM-uri în dezvoltarea de noi strategii, înaintea concurenţei. Totuşi, aspectele juridice, precum şi posibilităţile tehnologice, rămân încă factori incerţi. Nu este vorba doar despre datele personale ale clienţilor, o problemă frecvent adusă în discuţii despre protecţia datelor. Seturile mari de date sunt cruciale în marketing şi vânzări, dar pot fi utilizate şi pentru producţie, prelucrare şi optimizarea proceselor, în orice domeniu de activitate, pentru a evita perioadele de întrerupere şi blocajele sau pur şi simplu a economisi timp. Datele despre maşini/utilaje ar putea servi, de exemplu, la prevenirea defecţiunilor acestora în viitor.
    Totuşi, ar fi ideal dacă IMM-urile ar fi sfătuite să nu se concentreze doar pe big data. Datele care structurează cunoştinţele companiei şi le fac să fie uşor aplicabile, aşa-numitele smart data, sunt, de asemenea, valoroase şi pot conţine informaţii importante. Acestea ar putea include, de exemplu, experienţa angajaţilor în relaţia cu utilajele folosite.

    3. Asumă-ţi responsabilitatea datelor descentralizate
    Faptul că start-up-urile destabilizează întregi industrii nu mai este de mult un secret. De asemenea, este un lucru cunoscut şi că întreprinderile pot utiliza date despre clienţi, procese de lucru sau despre lanţul valoric pentru a obţine un avantaj competitiv. Ceea ce ne interesează sunt modele de afaceri perturbatoare, bazate pe date (data-driven), care se ocupă de procesarea, analizarea şi interpretarea acestor date folosind metode inovatoare, de ultimă oră. Aceste modele ar putea pune în pericol inclusiv IMM-urile.
    Am văzut modele de afaceri disruptive care se lansează pe pieţe prin uşa din spate, oferind aplicaţii şi sisteme care sunt noi pentru o anumită industrie. Însă ceea ce fac, de fapt, este să extragă date, obţinând astfel un avantaj competitiv sau, eventual, chiar controlul domeniilor în cauză.
    Întreprinderile mici şi mijlocii trebuie să devină independente de dezvoltatorii de aplicaţii inovatoare.
    Este mai logic să îşi alăture forţele cu alte companii sau industrii pentru a dezvolta aplicaţii împreună; un exemplu ar putea fi fermierii care creează o aplicaţie pentru a colecta date privind cultivarea terenului. În acest fel, companiile ar păstra controlul şi proprietatea asupra datelor. Astfel de sisteme descentralizate s-au dovedit a fi mai rezistente.
    Pentru prognoze mai exacte bazate pe cantităţi mari de date, care pot fi utilizate pentru a instrui inteligenţa artificială, cum ar fi algoritmii, este necesară cooperarea cu alte părţi. Datele publice deschise (open data), o abordare în care datele sunt partajate pentru a crea un beneficiu reciproc, au mult mai multe de oferit decât multe companii realizează în prezent: ar fi un început bun să împărtăşim şi să ajustăm orele de deschidere sau alte date de bază, fără caracter sensibil, în retail, de exemplu. Guvernul austriac a emis un raport în care a prezentat concluziile unor considerente privind elaborarea unui plan strategic pentru inteligenţa artificială, recomandând companiilor locale să creeze pieţe pentru soluţii digitale de AI şi huburi de date pentru schimbul de date şi cooperarea între companii.

    4. Depăşirea celor din jur
    Jobul de data scientist a devenit cea mai în trend profesie nouă. Aceşti experţi se ocupă de structurarea, analiza şi interpretarea fluxurilor de date. Dar nu sunt singurii care deţin acest tip de know-how. Gigantul în tehnologie Google solicită tuturor angajaţilor să aibă cunoştinţe de bază despre date şi IT. În special companiile mici şi mijlocii, ar trebui să se asigure că mai mulţi membri ai personalului pot oferi expertiză în date. Toată lumea trebuie să îşi extindă aria de cunoştinţe. Toţi angajaţii ar trebui să aibă o înţelegere şi abilităţi de bază de gestionare a datelor. Pentru a lua decizii corecte în marketing şi vânzări, dar şi în poziţii de conducere, aceste abilităţi nu sunt negociabile.
    În cadrul programului nostru cu durată scurtă Data Science, participanţii învaţă la ce să se uite în termeni de calitate a datelor, cum să analizeze fluxuri de date mai mari şi ce instrumente să folosească pentru a configura un flux de date şi procesarea lor. Orice măsuri de dezvoltare a competenţelor privind datele şi digitalizarea ar trebui să înceapă cu managementul mediu şi superior, deoarece transformarea într-o companie de tip data-driven este aproape întotdeauna dependentă de cultura companiei, impusă de management. Acest lucru este valabil în special pentru IMM-uri.


    5. Fără teamă de reacţiile clienţilor IMM-urile sunt
    adesea reticente în utilizarea fluxurilor de date pentru management şi optimizarea relaţiilor cu clienţii, de teama unor potenţiale reacţii negative ale clienţilor. Însă este important de punctat că clienţii nu au o problemă în sine cu companiile care îşi folosesc datele, ci se îngrijorează de abuzul legat de datele cu caracter sensibil. De aceea este esenţial
    să fiţi la curent cu condiţiile legale, tipul de date colectate şi scopul utilizării acestora şi să puteţi informa clienţii despre modul în care datele lor sunt utilizate la un moment dat. Dacă folosiţi AI, trebuie să puteţi explica pentru ce scop.

  • Povestea româncei devenită unul dintre cei mai cunoscuţi economişti români care lucrează în afara graniţelor

    Pasiunea pentru limba franceză şi înclinaţia pentru cifre, cea din urmă moştenită de la părinţi, i-au îndreptat paşii Anei Boata spre o carieră în domeniul economic, devenind astfel unul dintre cei mai cunoscuţi economişti români care lucrează peste hotare, mai exact în Paris, Franţa.

     „Am avut mereu o înclinaţie pentru cifre, tatăl meu fiind profesor de matematică şi mama farmacistă, putem spune că cifrele şi memoria sunt o calitate de familie. Am ajuns să activez în domeniul economic un pic din întâmplare, să spunem. Iar în urma unui stagiu care nu mi-a plăcut pe partea de riscuri, am decis să mă îndrept spre un job care îţi permite să gândeşti zi de zi şi care îţi aduce satisfacţia de a putea produce idei”, a povestit pentru Business Magazin Ana Boata, directorul departamentului de cercetare macroeconomică din cadrul Euler Hermes Paris, cel mai mare asigurător de credite comerciale la nivel global, deţinut de grupul Allianz.

    Ea şi-a început studiile în domeniul economic la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 2008, însă visul ei era să studieze la Sorbona, vestita universitate franceză şi una dintre cele mai cunoscute universităţi din lume.

     „Încă din generală, limba franceză şi Franţa au fost o pasiune. Au continuat ore de aprofundare la Institutul Francez din Bucureşti şi pregătirea bursei Erasmus pentru anul II de facultate. Pentru mine, criteriile care au stat la baza alegerii de a urma facultatea la Paris au fost limba, cultura, dar şi şansa de a putea studia într-o zi la Sorbona.”
     Astfel, în 2009, Ana Boata a absolvit studiile în cadrul universităţii Paris Pantheon-Sorbonne, iar în 2009-2010 a studiat în cadrul universităţii Paris Pantheon-Assas.

     „Cele mai intense momente le-am trăit la bibliotecă alături de ceilalţi colegi. Acolo am învăţat ce înseamnă solidaritatea, schimbul de experienţe între diferite origini şi cât de important este să fii deschis către necunoscut. Am trăit criza din 2008-2009 de pe băncile facultăţii şi am avut noroc să am cursuri cu unii din cei mai renumiţi economişti din Franţa. Am avut şi şansa de a putea observa timp de două zile diferite job-uri în cadrul băncilor de investiţii la Londra”, a povestit Ana Boata.

     În urma studiilor absolvite, actualul director al departamentului macroeconomic al Euler Hermes Paris povesteşte că „primul gând” a fost să se angajeze în cadrul unei bănci de investiţii, însă „cu timpul am înţeles că în acest domeniu, ca tânără absolventă a unei universităţi, chiar dacă era Sorbona, nu era de ajuns pentru a reuşi, profilurile căutate fiind foarte tehnice şi mai ales de ingineri”.

     Însă, Ana Boata s-a orientat tot spre segmentul financiar-bancar, „dar jobul de reporting şi control (raport şi control) nu mi-a plăcut. Nu am simţit că produceam ceva. Aveam nevoie de un job mai stimulator, un job fără repetiţii, care poate deveni o pasiune”, a adăugat ea.

     Astfel, în 2011, actuala şefă a departamentului macroeconomic al Euler Hermes Paris a scris primul raport despre Europa de Est pentru banca franceză Exane BNP Paribas, „urmând ca la scurt timp să intrăm în criza din zona euro din 2012 şi să mă specializez pe zona euro”.

    În cadrul Exane BNP Paribas, Ana Boata a ocupat funcţia de economist junior timp de doi ani, iar în noiembrie 2012 şi-a început cariera în cadrul Euler Hermes.

    „După doi ani la Exane BNP Paribas şi un stagiu de şase luni pe partea de riscuri într-o bancă franceză, am început să lucrez la Euler Hermes. Ce a contat cel mai mult a fost ce am produs cât am lucrat la Exane BNP Paribas şi faptul că am fost la ei pe timp de criză. Lucrul în cadrul unei companii de brokeraj este foarte intens. Zilele începeau la 7.30 cu un morning meeting şi se terminau de multe ori după 21.00. Ritmul era mereu susţinut de ştirile de pe piaţă şi asta mi-a format gândirea rapidă şi m-a împins să ştiu să lucrez sub presiune”, îşi aminteşte Ana Boata.

     Astfel, între anii 2012 şi 2018 ea a ocupat funcţia de senior economist and country risk analyst Western Europe în cadrul Euler Hermes Paris, din ianuarie 2018 până în octombrie 2019 a deţinut funcţia de lead eurozone and UK economist, urmând ca în ianuarie 2019 să ocupe poziţia de lead SME research, iar în octombrie 2019 să devină director al departamentului macroeconomic la Euler Hermes Paris.

    Ea spune că funcţia pe care o deţine în prezent, cea de director al departamentului macroeconomic al celui mai mare asigurător de credite comerciale din lume, îi aduce deopotrivă provocări şi satisfacţii.

     „Este un job stimulator care îţi oferă multă satisfacţie, care îmbină partea tehnică, cifrele, modelele cu comunicarea. Este un job plin de provocări pentru că, pe lângă perimetrul meu de analiză – Europa -, trebuie să mă ocup şi de partea mondială şi de managementul echipei. Am obţinut această poziţie în octombrie 2019, cu puţin timp înainte de criză. Pentru mine această promovare este o urmare a unei munci continue, în care am încercat mereu să mă depăşesc şi să arăt că pot din ce în ce mai mult”, a adăugat Ana Boata.

    De asemenea, anul trecut Ana Boata a câştigat premiul pentru Best Forecaster din zona euro, acordat de organizaţia internaţională de cercetare economică Consensus Forecast. Ea vorbeşte trei limbi străine, respectiv engleză, franceză şi italiană.
     În ceea ce priveşte economia românească, lovită de criza generată de pandemia de Covid-19, Ana Boata spune că atât consumul interior, investiţiile, cât şi exporturile vor avea de suferit „chiar şi în următoarele luni, din cauza unei ieşiri foarte graduale din această criză sanitară”.

     „Previziunile Euler Hermes Paris indică o recesiune puternică în România, o scădere de 5,5% a Produsului Intern Brut al ţării (PIB) în 2020, cât şi un context internaţional care va avea nevoie de mult timp, cel mai probabil până la sfârşitul lui 2021, până va regăsi nivelul de dinainte de criză.”

     Ea consideră că guvernul trebuie să pună accent pe protejarea locurilor de muncă şi să ia măsuri care să aibă ca rezultat atragerea investiţiilor străine.

     „Contextul internaţional anunţă o intensificare a protecţionismului la nivel mondial şi o tendinţă spre relocalizarea anumitor linii de producţii din Asia spre Europa. Europa de Est şi România ar avea mult de câştigat. Investiţiile publice în infrastructură vor fi cheia pentru a atrage investiţiile străine. În plus, în următorii ani, România va trebui să investească în sănătate. Cheltuielile cu sănătatea sunt foarte mici comparativ cu Europa, la jumătate în procente din PIB, ceea ce s-a reflectat în gestiunea acestei crize sanitare”, spune directorul departamentului macroeconomic al Euler Hermes Paris.

    Euler Hermes este lider mondial în zona asigurărilor de credit comercial, parte a grupului german de asigurări Allianz, cu o cotă de piaţă de 34,9%, cu peste 6.000 de angajaţi în peste 50 de ţări.
    Asigurătorul de credit comercial are în România propriul departament comercial cu o echipă de vânzări specilizate, dar utilizează şi canalul de distribuţie prin brokerii de asigurare, care deţin în portofoliile lor intermedierea poliţelor de asigurare de credit comercial.

  • ​Confirmare: SIF Oltenia şi-a lichididat deţinerea de 17,4% la Prodplast pentru 7,5 milioane de lei

    SIF Oltenia (SIF5) a anunţat vineri la Bursă că a vândut un număr de 2,97 de milioane de acţiuni deţinute la producătorul de mase plastice Prodplast (simbol bursier PPL), adică întreaga deţinere de 17,4%, la un preţ de 2,52 de lei pe unitate, valoarea totală a tranzacţiei fiind de 7,5 milioane de lei.

    Luni, 25 mai 2020, în sistemul Bursei de Valori Bucureşti au fost înregistrate două tranzacţii de tip DEAL cu 2,97 milioane de acţiuni ale Prodplast, la preţul de 2,52 de lei pe acţiuni, respective cu 3,82% mai mic faţă de cel din piaţă.

    ZF scria la acel moment că pachetul coincide cu deţinerea SIF Oltenia şi că societatea este cel mai probabil vânzătorul.

    Un număr de 1,7 milioane de acţiuni, respectiv 10% din companie, au fost cumpărate de Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), într-o tranzacţie de 4,3 milioane de lei.

    De asemenea, Tudor-Alexandru Georgescu, director general al companiei, a cumpărat pe 25 mai 1,27 de milioane de acţiuni la societate, tranzacţie în valoare de 3,2 milioane de lei, potrivit calculelor ZF. Iniţial, Tudor-Alexandru Georgescu avea o deţinere de 1,97%, iar în urma acestei tranzacţii a ajuns la o participaţie de 9,4% din capitalul social al Prodplast.

    De la începutul anului, acţiunile PPL se tranzacţionează în creştere cu 1,55%, pe fondul unui rulaj de 7,65 milioane de lei, emitentul ajungând la 44,7 milioane de lei capitalizare. Cel mai mare acţionar al Prodplast este compania Nord Bucureşti, care deţine 33% din numărul de acţiuni.

  • 95% dintre români deţin propria locuinţă, ceea ce reprezintă principalul activ al lor în această nouă criză. Să nu îi invidiaţi deloc pe americani sau nemţi pentru salariile lor.

    Am pornit de la o statistică a BNR privind averea netă a populaţiei, care pentru români era de 22.000 de dolari la finalul anului 2018, din care 78% însemnau active imobiliare (pentru statistică, BNR a calculat o avere netă de 2.023 miliarde de lei, adică
    430 miliarde dolari).
    Averea netă a unui american era de 332.110 dolari, din care cea mai mare parte o reprezintă investiţii în acţiuni sau alte titluri financiare.
    În România, cele mai bogate 10% gospodării deţin 60% din avuţie, în timp ce în America primii 10% deţin 74% din avuţie, iar ceea ce este mai interesant este că 1% din cei mai bogaţi americani deţin 30% din avuţia totală.
    Deşi fiecare american, pe medie, este de 10 ori mai bogat decât un român, egalitatea distribuţiei bogăţiei este mai bună în România.
    În timp ce românii deţin proprietăţi imobiliare, americanii deţin acţiuni sau titluri financiare. Această putere de a deţine propria casă îi face pe români să fie mult mai confortabili în aceste vremuri de criză atât în privinţa prezentului, cât şi a viitorului.
    Faptul că 95% dintre români deţin o proprietate imobiliară, cel mai ridicat nivel din Europa, este şi principalul activ al românilor, nu al României, în această criză.
    Având în vedere că românii deţin proprietatea în care stau, chiar şi cei cu un credit imobiliar, românii vor traversa mai bine această criză.
    Chiar dacă o parte dintre români îşi vor pierde jobul (prima estimare indică 1 milion de români pe o perioadă cuprinsă între câteva luni şi 2-3 ani), faptul că deţin proprietatea în care locuiesc reprezintă ceva extraordinar.
    Asta ca să nu mai vorbim de faptul că şi părinţii, şi bunicii lor deţin câte o proprietate.
    În America, această criză va crea cea mai mare dramă, peste cea din 1929-1933. Joi seara, 23 aprilie 2020, când scriu acest articol, în America sunt deja 26 de milioane de şomeri, o cifră şocantă inclusiv pentru cel mai pesimist analist.
    Doar jumătate dintre americani, cei mai bogaţi, deţin locuinţa unde stau, iar restul stau cu chirie. Pierderea jobului şi mai ales criza de pe piaţa muncii îi vor arunca pur şi simplu în stradă, pentru că acolo „land lord-ul” nu stă la discuţie.


    Conform unui articol din Wall Street Journal, cel mai mare ziar economic american, cea mai mare temere a angajaţilor americani este că îşi pierd jobul, ceea ce înseamnă că nu-şi mai pot plăti chiria, şi apoi nu mai au acces la asigurările sociale, care, dacă le-ar plăti într-o stare de urgenţă, i-ar ruina pur şi simplu.
    Donald Trump a promis că trimite fiecărui american un cec de
    1.200 de dolari ca să treacă prin această perioadă de două luni, când economia este închisă, dar suma este insuficientă în realitate: chiria poate ajunge la 500-700 de dolari, iar dacă mai pui asigurarea de sănătate pentru tine şi familie, pur şi simplu un american nu mai rămâne cu nimic.
    Mulţi se întreabă cum pot trăi o treime din angajaţii din România din sectorul privat care sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, de
    1.200 de lei (250 de euro sau 300 de dolari), plus celebrele bonuri de masă şi o primă de 200-300 de lei de două ori pe an.
    Răspunsul este că majoritatea acestor angajaţi deţin locuinţa în care stau şi nu mai trebuie să plătească chirie, deci toţi banii pe care îi câştigă sunt ai lor, mai ales că sistemul de sănătate şi educaţie este gratis.
    Această nouă criză va aduce scăderea veniturilor pentru mulţi angajaţi, mergând până la pierderea locului de muncă, dar faptul că toţi aceştia au unde să locuiască, reprezintă cel mai puternic câştig al capitalismului după 1990 pentru populaţia României.
    Programul Prima casă, apărut în 2009, a fost extraordinar şi a dat posibilitatea câtorva sute de mii de români să aibă acces la o locuinţă la un cost care poate fi plătit.
    Cu toţii îi invidiem pe nemţi, dar în Germania numai 55% deţin o proprietate. În Berlin 70% din locuitori stau cu chirie, ceea ce nu este chiar un activ.
    Dacă îţi pierzi jobul şi nu ai economii suficiente, eşti aruncat în stradă.
    Înainte de criză, noua generaţie spunea că achiziţia unei locuinţe nu reprezintă o prioritate, aşa cum a fost pentru părinţii şi bunicii lor.
    Ar putea ca acum să-şi schimbe părerea şi să se uite cu atenţie la ce moştenire vor primi. 

  • Izolarea în imobiliare

    Locuinţa destinată izolării poate să fie în ziua de azi, cel puţin în Marea Britanie, situată la ţară sau chiar la oraş, aceasta din urmă doar închiriată, pentru cei care nu vor să-şi contamineze reşedinţa principală. De închiriat închiriază şi cei care încă nu sunt siguri că vor să păstreze locuinţa, aceştia căutând proprietăţi la ţară, mai mari sau mai mici. Au apărut astfel oferte imobiliare pentru cei care vor să se izoleze cu familia sau, dacă se tem să nu-i apuce depresia de singurătate, se pot izola şi cu prietenii. Casele cu piscină, cinema, teren de sport şi multe dormitoare sunt foarte apreciate astfel şi se dau repede. Dintre cei care fug din Londra, de exemplu, nu puţini sunt dispuşi să plătească chiria pe un an chiar dacă nu vor locui atâta în casa de izolare, doar ca să fie siguri că găsesc repede ce vor. Nu contează nici dacă proprietatea e nouă şi nemobilată, doar să fie suficient de mare, să aibă anexă pentru personal, piscină şi sală de fitness, că de rest se ocupă locatarii temporari.