Carte de vizită
¶ A urmat cursurile Institutului Bancar Român, un master la University of Sheffield şi o serie de cursuri de specializare la universităţi precum Harvard, Stanford şi London Business School
¶ Prima sa slujbă a fost la Banca Transilvania, unde a debutat în divizia dedicată întreprinderilor mici şi mijlocii; ulterior, a devenit director pe Bucureşti, manager regional şi director adjunct al diviziei IMM la nivel naţional
¶ Anul trecut, grupul Regina Maria, pe care executivul îl conduce din 2013, a avut o cifră de afaceri de 548 mil. lei şi un număr de peste 4.500 de angajaţi
Tag: Cursuri
-
Fady Chreih CEO / Regina Maria: “Sunt puţine perioadele în care am venit la birou nemotivat de ceea ce fac, vorbind aici de întreAga mea carieră. Pentru mine este foarte important să fac ceva ce poate avea un impact relevant în viaţa oamenilor”
-
Consultanţi, mentori şi coach avem, dar unde sunt antreprenorii şi businessurile?
În ultimii ani, în piaţă îşi fac loc cursurile de mentorat sau de coaching. Toată lumea a ajuns sau vrea să fie mentor, coach sau consultant.Nu este rău pentru businessul românesc, care are nevoie de educaţie antreprenorială, financiară sau organizaţională. Problema este că România are prea puţini antreprenori şi prea puţine businessuri. Nu ca număr, ci ca succes, supravieţuire şi creştere în piaţă.Mulţi vor să se facă antreprenori, oameni de afaceri, patroni, dar aşteaptă până să găsească o idee cu care să dea lovitura.Până atunci, cel mai la îndemână business este o casă de pariuri. România se află pe ultimele locuri în Europa la numărul de companii mici şi mijlocii pe cap de locuitor, iar viitorul nu arată că această situaţie se va îmbunătăţi. Probabil că economia românească nici nu oferă prea multe condiţii; nu din punct de vedere economic, ci din punctul de vedere al mentalităţilor, al birocraţiei de a intra şi de a ieşi din business cât mai rapid în cazul în care o afacere nu merge. Societatea nu-i încurajează, cel puţin verbal, pe cei care îşi iau crucea antreprenoriatului.Statul, guvernul alocă bani pentru start-up-uri, pentru cei defavorizaţi care vor să înceapă o afacere, un fel de socialism antreprenorial. Toată lumea a auzit de Start-up Nation şi la început nimănui nu-i vine să creadă că statul le dă moca (bine, trebuie să îndeplinească câteva condiţii) 200.000 de lei. -
Consultanţi, mentori şi coach avem, dar unde sunt antreprenorii şi businessurile?
Nu este rău pentru businessul românesc, care are nevoie de educaţie antreprenorială, financiară sau organizaţională. Problema este că România are prea puţini antreprenori şi prea puţine businessuri. Nu ca număr, ci ca succes, supravieţuire şi creştere în piaţă.
Mulţi vor să se facă antreprenori, oameni de afaceri, patroni, dar aşteaptă până să găsească o idee cu care să dea lovitura.
Până atunci, cel mai la îndemână business este o casă de pariuri. România se află pe ultimele locuri în Europa la numărul de companii mici şi mijlocii pe cap de locuitor, iar viitorul nu arată că această situaţie se va îmbunătăţi. Probabil că economia românească nici nu oferă prea multe condiţii; nu din punct de vedere economic, ci din punctul de vedere al mentalităţilor, al birocraţiei de a intra şi de a ieşi din business cât mai rapid în cazul în care o afacere nu merge. Societatea nu-i încurajează, cel puţin verbal, pe cei care îşi iau crucea antreprenoriatului.
Statul, guvernul alocă bani pentru start-up-uri, pentru cei defavorizaţi care vor să înceapă o afacere, un fel de socialism antreprenorial. Toată lumea a auzit de Start-up Nation şi la început nimănui nu-i vine să creadă că statul le dă moca (bine, trebuie să îndeplinească câteva condiţii) 200.000 de lei. Sunt buni şi aceşti bani, dar ar fi bine să se simplifice legislaţia pentru întreprinderile mici şi mijlocii, poate ar introduce în programa şcolară în toate şcolile cursuri de business, poate ar promova brandul România în afară, aşa cum face Israelul, de exemplu, care să atragă resurse şi investitori şi, de ce nu, forţă umană. Politica diplomatică a României pe pieţele externe lipseşte cu desăvârşire, de aceea companiile româneşti exportă prea puţin în afară, România fiind în cea mai proastă situaţie dintre fostele ţări comuniste ca raport al exporturilor în PIB. Dacă am scoate din exporturile României, de aproape 70 de miliarde de euro anual, ponderea multinaţionalelor, nu ar mai rămâne nimic. Cei care vor să-şi facă un business, cei care sunt la început de drum reclamă faptul că nu-i ajută nimeni, că statul nu le dă bani, că băncile nu le dau bani şi sunt rele, că nu au garanţii, că nimeni nu-i ajută.
Dacă s-ar putea ca afacerile să fie gata la cheie şi să înceapă să producă bani încă din prima oră, ar fi perfect. Dar nu toată lumea are acest noroc. Mentorii, consultanţii, cei care fac coaching au rolul lor, dar unde şi când trebuie să intervină?
La început, cineva trebuie să-ţi predice ce înseamnă să fii antreprenor şi cât este de frumos, asta până când vezi cum este în viaţa reală. Mai citeşti articole în Business Magazin din care vezi cum cineva a avut succes şi este milionar. Cei din afară pot să intervină atunci când businessul a prins ceva cheag, are încasări şi poate mai are potenţial de creştere.
Ca să vezi ce spune un consultant, un mentor, un coach trebuie să ai de unde să plăteşti şi de aceea businessul tău trebuie să producă bani. Fiecare etapă dintr-un business are mentorul şi consultantul lui, dar mai întâi trebuie să existe antreprenori şi businessuri care să facă bani. Fondurile de la stat se duc repede şi foarte puţine afaceri mai sunt apoi sustenabile. Până când vine mentorul şi coach-ul să-ţi arate calea, întrebarea este cum poate ajunge Timişoara, Timişul, a treia zonă ca putere în business în România după Bucureşti şi Ilfov, o zonă cu mai mulţi antreprenori români.
Timişul are ponderea cea mai scăzută a companiilor româneşti în total business, în jur de 40%, în timp ce multinaţionalele au deja 60%. Multinaţionalele absorb toată resursa umană încă de pe băncile şcolilor şi, odată ce se ia primul salariu, nu mai rămâne aproape nimic pentru zona de antreprenoriat. Nimeni nu mai vrea să stea să mănânce covrigi şi să aştepte să vină clientul. Dacă Timişoara, unde mai sunt ceva bani şi putere de cumpărare, nu produce antreprenori, ce să mai vorbim de Mehedinţi, Teleorman, Vaslui, judeţele cele mai slabe din punct de vedere economic? Acolo statul e baza.
Aşa că cei care sunt mentori, coach şi consultanţi trebuie să muncească mai întâi să producă antreprenori, ca să aibă cui să factureze.
P.S.: Grupul american Visteon a anunţat că deschide un centru de dezvoltare la Timişoara unde vrea să angajeze 400 de oameni. Asta înseamnă un minus de 400 de antreprenori – 400 de start-up-uri. -
Povestea şomerului care a creat una dintre cele mai importante afaceri din lume. Acum compania are 64.000 de angajaţ şi venituri de 15,38 miliarde de dolari
Frank Augustus Seiberling s-a născut pe 6 octombrie 1859 în Western Star, Ohio, SUA. A fost al doilea din cei nouă copii – şapte fiice şi doi fii – ai antreprenorului John Frederick şi ai Catherinei Miller Seiberling. El a urmat timp de doi ani cursurile colegiului Heidelberg din Tiffin, Ohio, înainte de a se alătura companiei producătoare de maşini agricole a tatălui său, J.F. Seiberling Company.
În 1887, Seiberling s-a căsătorit cu Gertrude Ferguson Penfield; cei doi au avut şapte copii, trei fete şi patru băieţi. În anul 1890 au venit vremuri grele pentru antreprenorii americani, odată cu instaurarea Panicii (o perioadă de recesiune acută), în timpul căreia multe businessuri au eşuat, inclusiv compania deţinută de tatăl antreprenorului.
Şomer la aproape 40 de ani şi cu responsabilitatea de a-şi întreţine soţia şi cei şapte copii, Seiberling a cumpărat în 1898, cu 13.500 de dolari, o fabrică de 28.000 de metri pătraţi din East Akron, împrumutând o parte importantă din sumă de la un cumnat. Avându-l pe fratele său drept partener, antreprenorul a deschis în acelaşi an o companie de cauciuc. Şi-a numit compania Goodyear, în onoarea lui Charles Goodyear, un inventator american care descoperise procedeul de vulcanizare a cauciucului, însă care a murit falit, fără să se bucure de succesul invenţiei sale.
În timpul activităţii în compania Goodyear, Frank Seiberling a înregistrat 19 patente. Unul dintre cele mai renumite este Seiberling State Tire Building, o maşină folosită pentru producerea mecanică a anvelopelor, inventată de Seiberling în colaborare cu inginerul-şef William State şi patentată în 1908. Maşina a mecanizat construcţia de anvelope, ceea ce a permis industriei să treacă de la procesul greoi de fabricare manuală a acestora, care permitea unui om să producă doar cinci anvelope în zece ore, la o producţie mult mai rapidă, de 60 de anvelope pe zi. Maşina lui Seiberling a revoluţionat industria şi a condus la o explozie a producţiei de anvelope.
Compania a primit 50 de licenţe şi a obţinut circa 2 milioane de dolari din drepturi de autor. Până în 1913, peste jumătate din anvelopele fabricate în Statele Unite au fost produse de maşina lui Seiberling. Antreprenorul şi compania pe care a fondat-o au primit şi alte brevete, pentru crearea primei jante universale a pneului şi inventarea unei anvelope pneumatice pentru camioane, care a înlocuit în cele din urmă anvelopele standard. Până în 1916, compania Goodyear Tire & Rubber a fost cel mai mare producător de pneuri din lume. Frank a devenit cunoscut drept „Micul Napoleon“ din industria cauciucului datorită staturii sale mici şi ambiţiei neclintite de a reuşi. El a jucat un rol important şi în transformarea orăşelului Akron în „capitala mondială a cauciucului“.
În 1921, compania a fost refinanţată şi reorganizată, iar Frank şi Charles Seiberling au demisionat din funcţie. Frank Seiberling a pus bazele unei alte companii, Seiberling Rubber, în Barberton, Ohio.
Pe lângă meritele sale de inventator, Seiberling a fost cunoscut şi ca filantrop, folosindu-şi influenţa şi o mare parte din avere pentru a construi case şi spitale, pentru a îmbunătăţi transportul local şi naţional şi pentru amenajarea de spaţii verzi, sponsorizând totodată mai multe campanii dedicate artei şi culturii. În iunie 1911 însă, Seiberling a anunţat că va finanţa o încercare de zbor transatlantic al unei aeronave, condus de Melvin Vaniman. În iulie 1912, avionul Akron a explodat, iar Vaniman şi echipajul său au fost ucişi.
Antreprenorul a murit de pneumonie pe 11 august 1955. Compania Goodyear Tire and Rubber Company, al treilea producător de anvelope pentru autovehicule, avioane, maşini industriale şi maşini grele la nivel mondial, cu un număr de circa 64.000 de angajaţi, a avut în 2017 venituri de 15,38 miliarde de dolari.
-
Mark Zuckerberg, aşa cum nu l-ai mai văzut niciodată. REACŢIA creatorului reţelei Facebook când a aflat că a fost admis la Harvard. Imaginile fac înconjurul lumii
Mark Zuckerberg a renunţat la cursurile Harvard în toamna anului 2005, pentru a se dedica construirii reţelei de socializare.
Puţine invenţii ale lumii moderne pot rivaliza astăzi cu impactul Facebook în ceea ce priveşte felul în care oamenii interacţionează unii cu alţii, notează The Verge.
Este şi părerea preşedintelui Harvard, Drew Faust: “Puţine persoane pot concura astăzi cu ceea ce Mark Zuckerberg a realizat în călătoria sa pornită pentru a schimba lumea prin utilizarea tehnologiei moderne, dar şi cu angajamentul său de a se dedica dezvoltării ştiinţei, de a îmbunătăţi sistemul de educaţie ori prin activităţile sale caritabile”.
Zuckerberg nu este singurul nume cunoscut din industria IT care a renunţat la cursurile universitare pentru a se dedica proiectelor: co-fondatorul Apple, Steve Jobs, a spus NU Reed College înainte de a înfiinţa gigantul IT împreună cu Steve Wozniak în 1976. Bill Gates nu a mai mers la cursurile Harvard, după doi ani, pentru a pune bazele Microsoft alături de Paul Allen.
-
Povestea oamenilor care au construit una dintre cele mai mari companii din lume cu o istorie de peste 180 de ani şi cu venituri 65 de miliarde de dolari
William Procter s-a născut pe 7 decembrie 1801 în Herefordshire, Marea Britanie. A urmat cursurile şcolii Luckston, iar după absolvire a intrat în lumea businessului. În 1820 s-a mutat la Londra, pentru a lucra în industria textilelor, iar după 10 ani a emigrat în New York, SUA, unde s-a căsătorit cu Martha Peat şi a început o afacere cu lumânări. După doi ani, cei doi au hotărât să se mute în vest, în Cincinnati, Ohio, însă Martha s-a îmbolnăvit de holeră şi a murit în timpul călătoriei.
Procter a decis să rămână în Cincinnati, unde a cunoscut-o pe Olivia Norris, cu care s-a căsătorit în 1833. Prin intermediul soţiei sale l-a întâlnit pe cumnatul său, James Gamble, care avea să-i devină partener de afaceri.
James Gamble s-a născut pe 3 aprilie 1803, în Irlanda, în apropiere de Enniskillen, şi a urmat cursurile şcolii Portora Royal. În 1819, el a emigrat în SUA alături de părinţii săi, care plănuiseră să se stabilească în Illinois.Pe drum însă, deoarece s-a îmbolnăvit, familia a decis să rămână în Cincinnati, unde tatăl său a pus bazele unei fabrici de săpunuri, luându-l pe Gamble ca ucenic. Antreprenorul s-a înscris la cursurile colegiului Kenyon, pe care l-a absolvit în 1824, iar patru ani mai târziu a început să producă săpunuri pe cont propriu. Ulterior, s-a căsătorit cu Elizabeth Ann Norris, sora Oliviei Norris, cu care a avut zece copii.
La sugestia socrului lor, Alexander Norris, Procter şi Gamble şi-au unit forţele pentru a pune bazele unui nou business. Astfel, pe 31 octombrie 1837 a fost înfiinţată compania Procter & Gamble (P&G).Prima activitate a companiei a fost producţia de săpun, iar profitul a crescut exponenţial. Între 1858 şi 1859, cei doi au înregistrat vânzări de un milion de dolari; în acea perioadă, businessul avea 80 de angajaţi. În timpul războiului civil din America, compania a încheiat o serie de contracte cu armata, pentru a o aproviziona cu săpun şi lumânări.
În 1887, William Procter, nepotul lui William Procter, a conceput o schemă de împărţire a profitului, prin care oferea angajaţilor un pachet de acţiuni în cadrul companiei, mizând pe faptul că acest lucru va împiedica eventualele greve muncitoreşti.
Ulterior, compania a deschis fabrici şi în alte locuri din Statele Unite, deoarece cererea depăşea capacitatea de producţie a fabricii din Cincinnati, diversificând totodată gama de produse.
William Procter a murit pe 4 aprilie 1884 şi este îgropat în cimitirul Spring Grove, alături de partenerul său de business, James Gamble, care a murit în reşedinţa sa din Cincinatti, pe 29 aprilie 1891, din cauze naturale.
După moartea celor doi, Procter & Gamble s-a extins la nivel internaţional şi, odată cu achiziţia companiei britanice Thomas Hedley în 1930, şi-a mutat sediul în Marea Britanie, în Newcastle upon Tyne. De-a lungul anilor, compania a introdus în portofoliu branduri precum Tide (1946) şi Prell (1947), iar în 1955 a vândut prima pastă de dinţi cu fluorură, cunoscut sub denumirea Crest. În 1961 a lansat brandul Head & Shoulders, urmat de inovarea pieţei de articole pentru bebeluşi cu producerea scutecelor de unică folosinţă Pampers. Fiul lui Procter, William Alexander Procter şi nepotul său, William Cooper Procter au fost preşedinţi ai P&G.
Compania a intrat pe piaţa din România în 1995, iar în 2010 a deschis o fabrică în localitatea Urlaţi din judeţul Prahova, cu o investiţie de 100 de milioane de dolari, în prezent cea mai mare fabrică de şampon a Procter & Gamble din lume. Aceasta funcţionează cu 250 de angajaţi.
În 2017, Procter & Gamble a înregistrat venituri de 65,06 miliarde de dolari la nivel global, având peste 95.000 de angajaţi. -
Academia care pregăteşte viitorii IT-işti
Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de aproape 500.000 euro, iar în primul semestru din 2018 a înregistrat o creştere de 65% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. „Estimez că în perioada înscrierilor din toamna aceasta se dublează faţă de anul precedent”, spune Ela Dimian, director de vânzări al Step IT Academy.
Academia a fost fondată în 1999 în Ucraina, de către Dmitriy Korchevskiy. În România, prima unitate a academiei a fost deschisă în vara anului 2015, cu o investiţie de circa 300.000 de euro. „În primăvara lui 2015 am închiriat şi utilat un spaţiu de 350 de metri pătraţi în zona Floreasca, unde avem 6 săli de curs de câte 15-24 locuri”, descrie Ela Dimian începuturile businessului. Decizia de a deschide o filială pe plan local a fost motivată de faptul că „România este printre ţările cu deschidere şi potenţial uriaş spre IT, 6% din PIB-ul acesteia aparţinând acestei industrii, conform studiilor făcute de ARIES Transilvania la finalul lui 2017”, spune Dimian.
Step IT Academy este prezentă în 18 ţări, prin intermediul a 55 de filiale. La nivel mondial, compania are în jur de 2.400 angajaţi, din care 1.000 sunt profesori. „În România am început cu un număr de patru angajaţi, şi după trei ani avem peste 30. Momentan suntem în proces de angajări suplimentare”, precizează reprezentanta academiei.
Investiţiile anuale sunt direcţionate în principal spre îmbunătăţirea procesului de învăţământ. Ela Dimian spune că programele de curs sunt reactualizate odată la cel mult şase luni.Dacă în prezent, businessul se desfăşoară într-o singură locaţie în Capitală, anul următor, reprezentanţii academiei planifică deschiderea unei noi filiale, tot în Bucureşti, cu o investiţie de 50.000 de euro, întrucât în prima unitate nu mai este spaţiu pentru noile grupe. Pe termen lung, planurile companiei vizează extinderea la nivel naţional.
Cele trei categorii de clienţi cărora li se adresează reprezentanţii IT Step sunt „copiii, cu un apetit crescut spre domeniul informaţional, tinerii absolvenţi care, graţie tehnologizării, ştiu de la vârste potrivite ce îşi doresc pentru viitorul lor profesional, şi adulţii veniţi din diverse industrii aflate în declin, care conştientizează că este momentul să schimbe direcţia şi să se recalifice într-un domeniu care le asigură siguranţă şi viitor”, spune Ela Dimian. „Simultan cu interesul crescut al tinerei generaţii, îndrumarea părinţilor este direcţionată mai ales spre domeniul IT”, adaugă ea.
Cursurile destinate adulţilor se împart în cursuri de lungă durată (2,5 ani – Grafică şi Dezvoltare software), cursuri scurte (1 an – Dezvoltare web şi Grafică), şi cursuri scurte de 8 sau 18 săptămâni pentru Bootcamp Grafică sau Java Starters şi Java Bootcamp. Cursurile Junior Computer Academy, cea de-a doua ramură a academiei, sunt destinate copiilor cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani şi se desfăşoară pe perioada anului şcolar, din luna septembrie până în iunie inclusiv. Aceste cursuri sunt structurate pe ani de învăţământ. Pe perioada vacanţei de vară, academia organizează şcoli de vară pe diverse tematici conexe tehnologiei informaţionale.
După trei ani de activitate pe piaţa locală, anul acesta, numărul cursanţilor înscrişi la cursurile de lungă durată ale academiei este de peste 700, înainte de sesiunea de toamnă. „Analizând ultimul an, estimăm peste 1.000 de înscrieri anuale, în care sunt incluse şi tabere şi şcoli de primăvară, vară sau iarnă pentru copii”, spune Dimian. Anual, numărul absolvenţilor şcolilor de primăvară, vară şi iarnă pentru copii se ridică la circa 400 de cursanţi.
Cea mai mare cerere vine pe segmentul cursurilor de scurtă durată (1 an), şi asta pentru că majoritatea cursanţilor aleg reconversia profesională, despre care Ela Dimian spune că este o mişcare din ce în ce mai amplă, care îi ajută pe absolvenţi să îşi găsească mai rapid un nou job. „General vorbind, cei care se înscriu doresc să studieze repede, nişat şi cu perspective de angajare imediată. Dacă ţinem cont de faptul că mulţi dintre cei care studiază la Step IT reuşesc să se angajeze încă înainte de terminarea studiilor, luând în discuţie şi cererile de specialişti pe care le primim direct din partea companiilor, putem trage concluzia că apetitul românilor pentru IT, atât din perspectivă de student cât şi angajator este foarte mare.”
În prezent, 60% dintre cursanţi sunt adulţi, iar 40% sunt copii. În medie, aproape două treimi dintre adulţi optează pentru cursuri scurte, iar restul se înscriu la cursuri de lungă durată.
La şcolile de iarnă, primăvară şi vară au absolvit aproximativ 400 copii în fiecare an. Anul acesta academia a avut prima serie de absolvenţi la studiile de lungă durată Grafică & design şi Dezvoltare Software (2,5 ani) şi prima serie de absolvenţi de la grupele de 12-13 ani (3 ani). Cursurile de Web Development & Design sunt deja la al doilea an de absolvire. Deoarece se axează pe predarea la clase şi aprofundărea practică a materialului de curs, academia nu susţine cursuri online.
Preţurile cursurilor Step IT sunt cuprinse între 365 de lei şi 1.065 de lei, variind în funcţie de module, program şi durată.
Reprezentanta Step IT spune că România este „o ţară cu potenţial major şi una dintre ţările importante care exportă personal calificat în domeniul tehnologiilor informaţionale”. Citând cotidianul elveţian Le Tempes, Dimian spune că Elveţia trece printr-o criză de personal specializat, „ceea ce a făcut ca oportunităţile de angajare să crească cu 74% în anul 2017 faţă de 2016. Cererea pentru experţi în securitatea informatică aproape că s-a dublat între 2017 şi 2018 şi aceasta depăşeşte cu mult oferta de specialişti”.
În privinţa concurenţei, Ela Dimian spune că, „în cei 3 ani de când am intrat pe piaţa din România, lista celor cu care concurăm a crescut, însă acest lucru nu este neapărat îngrijorător, odată pentru că serviciile oferite diferă, noi bazându-ne pe predarea practică a cursurilor, nefiind adepţii cursurilor online şi având, totodată, avantajul unui background de 20 ani. Un alt avantaj este că, lucrurile stând astfel, putem dezvoltă parteneriate win-win de genul celui pe care îl avem cu Jademy Academy pentru cursurile Java pe care le organizăm împreună la sediul nostru. Asta a făcut ca, din competitori direcţi, să fim parteneri cu interese şi câştiguri colaterale”.
Dimian crede că în România sistemul de educaţie este depăşit şi nu reuşeşte să acopere cererea de specialişti IT. „Problema cea mare se regăseşte în lipsa cadrelor didactice, deoarece diferenţa de salarii între cel a unui specialist în IT şi al unui profesor face ca alegerea acestora să fie în detrimentul celui din urmă, o carieră pedagogică nefiind preferată de majoritatea”.În intervalul 2011-2016, numărul companiilor din IT la nivel naţional a crescut de la 9.823 la 14.339 şi s-au înregistrat cu circa 50% mai multe firme cu profil informatic, arată Studiul Naţional al Pieţei de IT, realizat de Clusterul de IT al ARIES Transilvania. În aceeaşi perioadă, cifra de afaceri cumulată a firmelor de IT s-a dublat, atingând valoarea de 5 miliarde de euro. Până în 2017, numărul de angajaţi din industria IT a crescut cu 75%, ajungând la peste 100.000.
Conform studiului, la nivel naţional se observă un trend de scădere a numărului de companii mici cu 1-4 angajaţi şi o creştere a numărului de companii fără nici un angajat. Dacă în 2011 ponderea companiilor de IT care nu aveau nici un angajat era de 27%, în 2016, acest procentaj a crescut la 35,5% din totalul firmelor de IT. Realizatorii studiului spun că trendul este unul îngrijorător deoarece rata de creştere a angajării de personal nou este în scădere relativă, iar numărul companiilor de IT fără niciun angajat reprezintă o treime din totalul companiilor de IT. „Astfel, tot mai multe companii de IT găsesc dificil să recruteze resursa umană şi tot mai mulţi angajaţi din IT preferă să îşi înfiinţeze propria companie, fapt care se reflectă şi în evoluţia numărului de start-up-uri”.
Studiul arată că în intervalul 2011-2016, numărul start-up-urilor aproape s-a dublat (de la 1.806 start-up-uri în 2011, la 3.795 start-up-uri în 2016), iar ponderea acestora din totalul companiilor a crescut de la 18,4%, în 2011, la 26,5%, în 2016.
Realizatorii studiului remarcă o evoluţie majoră a ponderii start-up-urilor în Cluj-Napoca, unde, în decurs de 6 ani, creşterea acestui gen de business a fost de 281%, numărul aproape fiind aproape triplu în 2016 faţă de 2011. -
Microsoft şi E-Civis au inaugurat RoboHub, spaţiu dedicat cursurilor de robotică si programare
Asociaţia E-Civis, cu sprijinul Microsoft, a lansat RoboHub, un spaţiu dedicat cursurilor de robotică si programare care îşi propune să deschidă drumul spre tehnologie şi spre o gândire analitică copiilor din familiile dezavantajate din Bucureşti şi zonele adiacente.
În cadrul RoboHub (str. Mihai Eminescu 19-21) vor avea loc în fiecare week-end, începând din data de 29 septembrie, diferite cursuri, de la programare cu cei mai mici roboţi programabili, Minecraft Education şi MakeCode, până la cele cu Arduino şi Raspberry Pi.Fiecare tip de curs va avea maxim 20 de participanţi şi o durată de 1 lună, permiţând astfel unui număr cât mai mare de copii să ia contact direct cu unele dintre cele mai îndrăgite discipline, robotica şi programarea, şi oferindu-le totodată şansa de a testa platforme de programare şi hardware diferite. Din 29 septembrie vor începe cursurile de Introducere în programarea roboţilor şi Programarea cu MakeCode şi Micro:Bit, iar la sfârşitul lunii octombrie vor mai fi introduse încă 4 tipuri diferite.
“Am ales roboţii ca mijloc de învăţare din mai multe motive, identificate inclusiv în lucrări academice: atelierele cu roboţi sunt activităţi practice, care presupun o gândire critică şi creativă. Dincolo de acest lucru, îi ajută pe copii să reflecte şi asupra naturii umane prin analizarea modului complex în care un robot trebuie programat pentru a efectua acţiuni, cum ar fi păşitul sau comunicarea prin cuvinte.
De asemenea, investiţia Microsoft a deschis calea unei colaborări sustenabile în domeniul educaţiei digitale pentru copiii din Bucureşti şi judeţele învecinate prin atragerea unor parteneri importanţi precum Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului sau Facultatea de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti.”, a declarat Ana-Maria Stancu, iniţiator şi Preşedinte E-Civis.
RoboHub este parte a programului “Alt Viitor” derulat de Microsoft pentru a susţine dezvoltarea de competenţe digitale, prin activităţi de programare, pentru peste 11.000 de elevi. În plus, prin evenimentele de popularizare şi resursele online şi offline dezvoltate în cadrul fiecăruia dintre cele patru proiecte, va creşte nivelul de conştientizare în ceea ce priveşte noile tehnologii în rândul a peste 160.000 de copii, asigurându-se totodată formări de specialitate pentru mai bine de 4.000 de profesori din întreaga ţară, concentrându-se în special pe zone defavorizate.
E-Civis este o asociaţie activă în România din 2009, membră la nivel local şi european a Digital Skills and Jobs Coalition, dar şi a Reţelei Europene de Robotică, având o experienţă semnificativă în promovarea valorilor democratice prin intermediul tehnologiei. Prin proiectul Everyone Digital, dezvoltat în cadrul programului Alt Viitor, E-Civis îşi propune să asigure accesul egal la tehnologie pentru toţi copiii şi tinerii, concentrându-se pe zone sărace din sudul ţării şi din Moldova, dar adresându-se şi copiilor din Bucureşti ale căror familii nu îşi permit un curs de robotică sau programare.
-
Peste 40.000 de studenţi români urmează o facultate în străinătate. Unde sunt cele mai scumpe şi cele mai ieftine facultăţi şi cât pot câştiga studenţii după absolvirea lor
Costurile unui an de studii în Anglia variază între 9.250 de lire/an (48.400 de lei) pentru cursuri de zi şi 4.625 de lire/an (24.000 de lei) pentru cursuri cu frecvenţă redusă.Specialiştii din cadrul companiei de consultanţă în educaţie IntegralEdu au spus că anual peste 6.000 de liceeni români aleg să urmeze un program facultativ de studii în străinătate, numărul acestora crescând cu 20% de la an la an. Din cei peste 6.000 de liceeni care pleacă la studii în străinătate, 2.000 dintre ei aleg Marea Britanie.